Verset: 1
„Şi am auzit glas mare, din
templu, zicînd celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pămînt cele şapte cupe
ale mîniei lui Dumnezeu".
Tîlcuire:
„Glasul mare" din templu este vocea Domnului. Propovăduitorii vor
arunca cupele lor asupra pămîntului, anunţîndu-le păcătoşilor cuvîntul lui
Dumnezeu.
Verset: 2
„Şi s-a dus cel dintîi şi a vărsat cupa lui pe pămînt.
Şi o bubă rea şi ucigaşă s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care
se închinau chipului fiarei".
Tîlcuire:
Primul înger, sînt bărbaţii sfinţi înainte de Lege, care i-au mustrat
pe cei necredincioşi. Caracterul diavolului sînt cei ce fac fapte rele. Prin
imaginea fiarei înţelegem viciile, căci diavolul este ajutător la toate viciile
(Filip. 3, 19): „A căror Dumnezeu este pîntecele ..." (Col. 3, 5).
Verset: 3
„Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, şi
marea s-a prefăcut în sînge ca de mort şi orice suflare de viaţă a murit, din
cele ce sînt în mare".
Tîlcuire:
Acest înger simbolizează înălţarea legii.
Verset: 4
„Iar cel de-al
treilea a vărsat cupa lui în rîuri şi în izvoarele apelor şi s-au prefăcut în
sînge".
Tîlcuire:
Îngerul acesta îi arată pe profeţi. Rîurile sînt cele 12 seminţii ale lui Israel. Prin doctrina
profeţilor s-a înălţat amărăciunea pocăinţei. A aruncat cupa lui în rîuri şi
în izvoare — Cînd sfinţii profeţi i-au anunţat poporului necredincios cuvîntul
lui Dumnezeu,
care i-au ucis pe slujitorii Cuvîntului lui Dumnezeu.
Versetele: 5, 6
„Şi am auzit pe îngerul apelor, zicînd: Drept eşti Tu, Cei ce eşti şi
Cel ce erai, Sfinte Doamne, că ai judecat acestea. — 6. Fiincă au vărsat
sîngele sfinţilor şi al prorocilor, tot sînge le-ai dat să bea. Vrednici
sînt!"
Tîlcuire:
Este vorba de acel înger văzut de popor prin dreapta judecată, care l-a
osîndit pe poporul nedrept. Care au vărsat sîngele profeţilor şi au băut
sîngele: căci prin moarte vrednică omorîndu-î pe cei drepţi ei vor primi moarte
veşnică (ucigaşii).
Verset: 7
„Şi am auzit din altar, grăind: Aşa, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule,
adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!".
Tîlcuire:
Prin „altar" îi înţelegem pe sfinţii bărbaţi, care au fost in
vremea aceia, care laudă dreaptă judecata lui Dumnezeu, care a scăpat de la
osîndirea poporului pe Daniel şi pe cei 3 tineri.
Versetele: 8, 9
„Apoi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să
dogorească pe oameni cu focul lui. — 9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare
arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste pedepsele
acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă".
Tîlcuire:
Al 4-lea înger îl arată pe Hristos, pe apostoli şi pe
ceilalţi propovăduitori. Soarele este poporul evreu. Prin a 3-a parte din
soare din lună şi din stele îi arată pe credincioşii care vor crede în Hristos
dintre evrei. Că îngerul al 4-lea a vărsat cupa în soare, arată că Hristos şi
apostolii sînt legaţi de necredincioşii Iudei şi daţi romanilor. Prin aceştia
arată foamea şi sabia, prin care au fost pedepsiţi toţi evreii. Romanilor li
s-a dat de la Dumnezeu puterea să ucidă şi să ocupe ţara lor. Au hulit pe
Hristos, căci dacă ei s-ar fi pocăit
de nedreptăţile lor şi ar fi crezut pe Hristos, înseamnă că ar fi păzit
poruncile.
Verset: 10, 11
„Atunci al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei şi în împărăţia ei s-a făcut
întuneric şi oamenii îşi muşcau limbile de durere. ■— 11. Şi au hulit pe
Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor
nu s-au pocăit".
Tîlcuire:
Al 5-lea înger simbolizează pe Sfinţii Părinţi, care s-au luptat
împotriva ereticilor. Prin semnul fiarei îi arată pe eretici. Fiara este
diavolul, căci în inimile lor locuieşte diavolul. Sfinţii Părinţi au distrus
greşelile ereticilor. Prin învăţătura Sfinţilor Părinţi S-a înlăturat
întunericul învăţăturii ereticilor. „îşi muşcau limbile de durere".
Fiecare şi-a hotărit erezia sa şi Arie şi Sabelie şi ceilalţi. Durerile lor şi
bubele lor sînt hulele lor. Prin pocăinţă ar fi scăpat de erezia lor.
Verset: 12
„Şi al şaselea înger a vărsat cupa lui în rîul cel
mare al Eufratului şi apele lui au secat, ca să fie gătită calea împăraţilor
de la răsăritul soarelui".
Tîlcuire:
Al 6-lea înger îi arată pe martiri. Prin fluviul cel mare al Eufratului
îi arată pe persecutorii Bisericii lui Dumnezeu. Au fost pedepsiţi persecutorii
Bisericii lui Dumnezeu prin lupta împăratului Bisericii împotriva lor. Prin
apă arată însăşi persecuţia. A secat apa, adică Sfinţii Martiri au rămas
stabili în vestirea cuvîntului iui Dumnezeu pînă ce au trecut toate
persecuţiile şi persecutorii au fost trimişi în iad, pe cînd credinţa creştea
şi se răspîndea pretutindeni. Să vină îngerul lui Hristos (Maleahi 3, 1—3). La
Răsărit este Soarele Hristos, care îi va inspira să vină la El şi vor veni la
El. „Fără Mine nu puteţi face nimic" (Ioan, 15, 5).
Verset: 13, 14
„Şi am văzut ieşind din gura
balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca nişte broaşte. — 14. Căci sînt
duhuri demoniceşti, făcătoare de semne şi care se duc la împăraţii lumii
întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu,
Atotţiitorul".
Tîlcuire:
|
|
Verset: 15
„Iată, vin ca un fur. Fericit este cel care priveghiază şi păstrează
veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui!".
Tîlcuire:
„Iată vin ca un hoţ" Se arată că va veni noaptea (I Tes. 5, 2—3).
Fericiţi cei ce priveghiază. Necredincioşii vor rămînea în poftele lor
stricăcioase şi ei nu vor putea prevedea răul ce va urma şi-şi vor zice că mai
pot dormi „Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina
Hristos" (Efes. 5, 14). Drepţii studiind vor prevedea răul care va urma,
cei ce şi-au potolit poftele cărnii, care s-au luptat cu armele virtuţilor şi
s-au luptat împotriva duşmanilor văzuţi ai Iui Dumnezeu şi aşa au ajuns fericiţi.
Veşmintele sufletelor noastre sînt faptele cele bune.
Versetele:
15, 16
„Şi i-au strîns la locul ce se chiamă evreieşte Har-Maghedon".
Tîlcuire:
Har-Maghedon este muntele rotund, ceia ce arată ziua judecăţii. munte
Rotund îi numeşte pe cei drepţi. Atunci cînd flăcările focului vor cuprinde
întreaga lume: globul e rotund, de asemenea arată şi ridicarea drepţilor.
Verset: 17
„Al şaptelea înger a vărsat cupa lui în văzduh şi glas
mare a ieşit din templul cerului, de la tron, strigînd: S-a făcut!"
Prin al 7-lea înger li arată pe sfinţii propovăduitori, care vor fi în
vremea Iui Antihrist. Prin cer arată vanitatea oamenilor. Sfinţii bărbaţi vor
denunţa vanitatea şi necredinţa oamenilor, care sînt pedepsiţi la pedepse
veşnice. Glasul cel mare: este vocea sfinţilor vestitori. Prin templu se arată
Biserica. Prin sfînta Biserică va ieşi vocea sfinţilor propovăduitori, căci
Biserica este tronul îui Dumnezeu şi în El rămîne. „S-a făcut!" aceasta
arată că au ajuns la sfîrşitul lumii în care se vor împlini toate cele prezise
de Domnul şi de sfinţi.
Verset: 18
„Şi s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi s-a făcut cutremur mare
aşa cum nu a fost, de cînd este omul pe pămînt, un cutremur atît de
puternic".
Tîlcuire:
Prin fulger arată minunile care s-au făcut prin sfinţii lui Dumnezeu.
Citim că cele mai multe semne s-au făcut de către Ilie şi Enoh. Vuietele: arată
predica sfinţilor. Tunetele sînt groaza focului veşnic. Cutremurul pămîntului
arată cutremurarea inimilor înţelepţilor. Se înţelege şi trecerea omului de la
bine la rău şi sînt evreii care vor crede în Hristos. Vor trece şi alţii de la
bine la rău. Putem să-i înţelegem aici şi pe cei ce n-au păzit credinţa în
Hristos, ci au urmat rătăcirile Iui Antihrist.
Verset: 19
„Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi cetăţile păginilor s-au
prăpădit şi Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i
dea paharul aprinderii mîniei Lui".
Tîlcuire:
„Cetatea cea mare" este cetatea diavolului,
formată din toată mulţimea ce 1-a aprobat. Prin cele 3 părţi în care este
împărţită, îi arată pe evreii ce n-au vrut să creadă în Hristos, pe păgîni şi
pe eretici, falşii creştini. Cetatea neamurilor atunci cade cînd va preceda
focul venirea lui Dumnezeu la judecată, atunci vor plînge neamurile. „Foc
înaintea Lui va merge şi va arde pe vrăjmaşii Lui" (Ps. 93, 6). Babilonul
a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu. La sfîrşitul lumii este vremea să stea
înaintea Domnului şi să dea seamă de faptele mîniei sale. Vinul aprinderii
mîniei este pedeapsa cea veşnică, cînd prin facerea judecăţii, toţi
necredincioşii şi autorii răului vor fi pedepsiţi de diavolul.
„Şi toate
insulele au pierit şi munţii nu s-au mai aflat".
Munţii şi insulele înseamnă cetatea neamurilor. Prin
insule se arată neamul, prin munte conducătorii lor, care au pierit prin foc în
ziua judecăţii.
Verset: 21
„Şi grindină mare cît talantul, s-a prăvălit din cer
peste oameni.
Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia
ei era mare foarte".
Tîlcuire:
Talantul din Evanghelie (Mt, 25, 25). Prin grindina căzută peste oameni
arată atotputernicia lui Dumnezeu, care îi va pedepsi pe păcătoşi şi îi va
trimite în iad. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din cauza grindinii. Prin hulă
se arată ceea ce este ura potrivnicilor, pe care în acest fel o vor păstra în
inimă şi pe care ei voiesc s-o arate.
Verset: 1
„Apoi a venit unul din cei şapte îngeri, care avea
cele
şapte cupe,
şi a grăit către mine, zicînd: Vino să-ţi arat judecata desfrînatei celei mari,
care sălăşluieşte pe ape multe".
Tîlcuire:
A venit unul din cei şapte îngeri, prin aceasta arată ziua judecăţii
lumii. Cele 7 cupe sînt predica sfinţilor. Desfrînata cea mare este Roma, care
a persecutat Biserica lui Dumnezeu. Stă pe ape şi ascultă — adică cuprinde
neamuri multe.
Verset: 2
„Cu care s-au
desfrînat împăraţii pămîntului, şi cei care locuiesc pe pămînt s-au îmbătat de
vinul desfrinării ei".
Tîlcuire:
Cu ea s-au desfrînat toţi regii Romei. Vinul desfrinării ei — sînt
diferitele greşeli şi crimele pe care le-a făcut cetatea necredinţei. Şi
necredincioşii se vor desfrîna cu crimele diavoleşti ale acesteia.
Pămîntul — îi arată pe toţi locuitorii care au aprobat aceasta. Pînă ce va
scoate din minţi frica de Dumnezeu, ca să arunce toate bunătăţile (Iov. 15,16).
Verset: 3
„ŞI m-a dus, eu duhul, în pustiu, şi am văzut o femeie şezînd pe o
fiară roşie, plină cu nume de hulă, avînd şapte capete şi zece coarne".
Tîlcuire ;
Prin pustie desemnează mulţimea tuturor necredincioşilor, că ei sînt lipsiţi de
Dumnezeu şi sînt aruncaţi de la Dumnezeu. In pustiu va veni femeia desfrînată
care este formată din multe cetăţi ale diavolului a nedreptăţilor. Fiara
adevărată îl arată pe diavolul, că are vopsea roşie ca a sîngelui, prin sînge
arată însăşi moartea, căci diavolul este sanguin, este autorul morţii şi al
tuturor pierzărilor. Plină cu nume de hulă, este autorul
hulelor.
Verset: 4
„Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă
stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, avînd în
mînă un pahar de aur, plin de urîciune şi de necurăţiile desfrînării ei".
Tîlcuire :
Purpura este ca sîngele, roşii sînt hainele regilor, arătînd puterea
lumească a veacului. Prin sînge arată însăşi moartea. Prin veşmintele de
purpură înţelegem şi lucrurile necredincioşilor, care vor fi condamnaţi la moarte
veşnică. Împodobită cu aur, arată însăşi înţelepciunea. Femeia cea aurită avea înţelepciunea
veacului acestuia, care este nebunie înaintea lui Dumnezeu. Pietre scumpe şi
mărgăritare, arată elocvenţa acestui veac. Paharul de aur ce-l avea în mînă
arată învăţătura filozofilor şi a poietilor. Plin de urîciune şi de
necurăţia desfrînării; învăţătura filozofiior şi a poieţilor era plină de
minciună, cuprinzînd toate greşelile neamului omenesc.
Verset: 5
„Iar pe fruntea ei scris nume
tainic: Babilonul cel mare, mama desfrînatelor şi a urîciunilor
pămîntului".
Tîlcuire:
Prin frunte şi
faţă îl arată pe om, de altfel şi necredincioşii din lucrările lor
sînt cunoscuţi (Prov. 20, 2). Prin frunte şi faţă se arată lucrul
necredincioşilor că se văd din lucrurile lor că sînt fiii diavolului, cetăţenii
necredinţei.
„Şi am văzut o
femeie, beată de sîngele sfinţilor şi de sîngele mucenicilor lui Iisus, şi
văzînd-o, m-am mirat cu mirare mare".
Tîlcuire
Înseamnă că era nebună, dacă era beată de sînge. Deci
faţă de mila lui Dumnezeu era nebună. Şi ne-am mirat: s-au mirat credincioşii
văzînd şi pe alţi nebuni care s-au depărtat de frica lui Dumnezeu.
Verset: 7
„Şi îngerul mi-a zis: De ce te miri? Eu îţi voi spune
taina femeii şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele
zece coarne".
Tîlcuire:
Fiara aceasta este diavolul, care a fost înainte de
venirea lui Hristos pe pămînt, stăpînind neamul omenesc. Fiara pe care ai
văzut-o a fost şi nu mai este. Diavolul care a stăpînit neamul omenesc înainte
de venirea Iui Hristos este arătat aici.
Verset: 8
„Fiara pe care
ai văzut-o era şi nu este şi va să se suie din adînc şi să meargă spre pieire.
Şi se vor mira cei care locuiesc pe pămînt ale căror nume nu sînt scrise de la
întemeierea lumii în cartea vieţii văzînd pe fiară că era şi nu este, dar se va
arăta".
Tîlcuire:
„Se suie din adînc" arată venirea lui Antihrist,
cînd va veni va ieşi satana din carcera sa, şi va seduce toate neamurile. Şi va
fi pedepsit cu toţi sateliţii săi, spre pedeapsă veşnică. Şi se vor mira cei ce
locuiesc pe pămînt. Locuitorii pămîntului trebuie înţeleşi cei ce s-au făcut
mai mari ca Dumnezeu, pe care îi va cuprinde Antihrist. Se vor mira cei
rînduiţi vieţii veşnice văzînd fiara, acestea sînt semnele făcute de diavol
prin Antihrist şi adorînd în Antihrist pe diavol.
Verset: 9
„Aici trebuie minte care are
înţelepciune. Cele şapte capete sînt şapte munţi deasupra cărora şade
femeia".
Tîlcuire:
Aceasta arată că este mare întunecime şi sensul aceleia este
ascuns. Şi noi să-l rugăm pe Dumnezeu să înlăture acest întuneric. Prin cele 7
capete vor stăpîni tot neamul omenesc.
„Dar sînt şi
şapte împăraţi: cinci au căzut, unul mai este, celălalt încă n-a venit, iar
cînd va veni are de stat puţină vreme",
Tîlcuire:
Sînt 7 împăraţi, 5 au venit, celălalt încă n-a venit, mai este unul. Primul cap al
diavolului a pierit prin potop (primul împărat). Fiii Iui Dumnezeu mergeau
înainte de potop în cloaca iadului. Al doilea cap după potop a fost pînă la
darea Legii, în aceiaşi pierzare mergeau şi aceştia şi erau ţinuţi acolo. L-au
omorît şi pe al 3-lea, căci poporul lui Dumnezeu după primirea Legii s-a
închinat idolilor. In al 4-lea loc sînt falşii profeţi şi care au ajuns în
acelaşi loc al pierzării, că au amăgit poporul lui Dumnezeu. În al 5-lea loc
sînt nedrepţii iudei care au omorît pe Domnul Hristos şi i-au prigonit pe
Apostoli, aceştia sînt puşi în locul al 5-lea. Cei 5 au căzut prin cucerirea
romanilor. Unul mai este, paginii care sînt persecutorii Bisericii Iui Hristos
şi sînt puşi pe locul 6, că au persecutat Biserica lui Dumnezeu, din care
cauză şi acest Ioan era în Patmos. Celălalt încă n-a venit, acesta este
Antihrist care va fi pus în locul 7 şi cînd va veni îi va rămînea timp scurt,
căci Domnul nostru Iisus Hristos îl va ucide cu duhul gurii Sale, şi-1 va
omori arătînd venirea Sa. Şi de n-ar scurta Domnul zilele acelea, zilele persecuţiei lui
Antihrist, n-ar mai scăpa nici un trup (Mc. 13, 20), aici vorbeşte de cei
aleşi.
Verset: 11
„Şi fiara care era şi nu este — este al optulea, deşi
este dintre cei şapte şi merge spre pieire".
Tîlcuire:
Fiara a 8-a era diavolul, care stăpînea neamul omenesc înainte de
venirea lui Hristos. Cele 7 părţi sînt toţi cei ce l-au urmat, iar a 8-a parte
este diavolul cu ceilalţi diavoli şi merge spre pieire.
Verset: 12
„Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sînt zece
împăraţi, care încă n-au luat împărăţia, dar care vor lua stăpînire de
împăraţi, un ceas împreună cu fiara".
Tîlcuire:
Cele 10 coarne sînt cei zece îngeri, care vor distruge împărăţia
romanilor. La început Asia şi-a obţinut partea, apoi turcii, apoi vandalii au
ocupat Africa, goţii Spania, longobarzii Italia şi burgunzii Galia, ostrogoţii
Germania. Stăpînirea de o oră, vor fi primii regi. Le va rămînea puţin ca să stăpînească asupra
neamurilor singuri. Şi vor da partea lor fiarei.
Versetele: 13,
14
„Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpînirea lor o dau fiarei 14. — Şi vor
porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul
domnilor şi împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El — chemaţi
şi aleşi şi credincioşi".
Tîlcuire:
Un cuget şi o voinţă în rău. Se va lupta cu Mielul va porni luptă
împotriva Bisericii lui Dumnezeu, omorînd poporul lui Dumnezeu. Este Domnul
domnilor, este Regele regilor, este Regele Sfinţilor, aleşi şi credincioşi.
Aleşii rămîn în veşnicie.
Verset: 15
„Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade
desfrînata, sînt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi".
Tîlcuire:
Prin ape înţelegem neamurile pe care le-au
stăpînit romanii.
Verset: 16
„Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor
urî pe desfrînată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei vor mînca-o şi pe
ea vor arde-o cu foc".
Tîlcuire:
Cele 10 coarne pe Roma cea desfrînată o arată, care pentru a-şi apăra
pe falşii ei dumnezei l-a persecutat pe Dumnezeu creatorul său. Vor urî fiara
— vor lua arma şi vor distruge imperiul roman. Vor mînca carnea ei — vor lua
bogăţiile ei. Şi vor arde-o cu foc — Sub ocupaţia acestor neamuri au fost arse
castelele romane.
Verset: 17
„Pentru că Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia
Lui şi să se întîlnească într-un gînd şi să dea fiarei împărăţia lor, pînă se
vor împlini cuvintele lui Dumnezeu".
Tîlcuire:
„Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui" adică i-a lăsat să
distrugă cetatea Romei, se împlinesc profeţiile. Aceştia după ce au făcut cele
prezise, au făcut voia lui Dumnezeu, apoi se vor deda la crime diavoleşti,
supunîndu-se diavolului.
„Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpînire peste împăraţii
pămîntului".
Tîlcuire: .
Femeia este
cetatea Imperiului roman. Ea a fost distrusa de cei necredincioşi care
stăpînesc neamul omenesc.
Verset:
1 '
„După acestea, am văzut alt înger, pogorîndu-se din cer, avînd putere
mare, şi pămîntul s-a luminat de slava lui".
Tîlcuire:
Îngerul este Hristos, care a coborît din cer pe pămint, ca să-i ridice pe oameni la cer.
Avea putere mare — ca şi Tatăl, egal întru toate cu Tatăl. „Pămîntul s-a
luminat de slava lui" prin învăţarea credinţei Lui, neamul omenesc a fost
eliberat de sub stăpînirea întunericului a necredinţei şi a neştiinţei.
Verset: 2
„Şi
a strigat
cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns
locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi colivie tuturor
păsărilor spurcate şi urîte".
Tîlcuire:
Glasul puternic este învăţătura Evangheliei lui Hristos care strigă: A
căzut Babilonul cel mare. Însuşi Iisus a făcut să cadă Babilonul. A căzut prin
propovăduirea Evangheliei care a ridicat mulţime de aleşi, căci prin credinţa
în Hristos s-a făcut cetatea sfîntă care este (Hristos) Biserica. A căzut a
doua oară, căci in ultimele zile va lua pedeapsă veşnică. „ A ajuns locaş
demonilor", închisoarea tuturor duhurilor celor necurate — demonii sînt duhurile
necurate. A ajuns locaş, închisoare, — îngerii cei buni îi păzesc pe cei aleşi
ca să nu mai păcătuiască şi să piară. La fel şi dracii îi păzesc pe
necredincioşi ca nu cumva să facă ceva în afară de nedreptăţile lor şi aşa să
se mîntuiască.
Verset: 3
„Pentru că din vinul aprinderii desfrînării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pămintului
s-au desfrînat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au
îmbogăţit".
Din vinul desfrinării ei au băut toate neamurile. Prin neguţătorii
lumii îi înţelegem pe iubitorii acestui veac, care şi-au vîndut sufletele lor
pentru a-şi aduna bogăţii. Sufletele lor sînt vanitoase căci s-au vîndut
demonilor pentru a aduna bogăţii. In cei aleşi însă se lucrează toată virtutea,
ca să cîştige bogăţiile cele cereşti (Ierem. 9,15)
Verset: 4
„Am auzit, apoi, alt glas din cer, zicînd: Ieşiţi din ea,
poporul meu, ca să nu vă împărtăşiţi din păcatele ei şi să nu luaţi din pedepsele
ei".
În acest loc, cerul este Biserica, vocea din cer este vocea care iese
din propovăduitorii Bisericii. „Ieşiţi din ea poporul meu". Dumnezeu prin
propovăduitorii Săi îi chiamă pe cei aleşi să iasă din Babilon nu cu trupul, ci
cu mintea. „Ca să nu vă împărtăşiţi din păcatele ei" că cei ce consimt să
iasă din Babilon, vor arunca faptele rele ca ale unui nebun (Ps. 25, 4). „Să nu
luaţi din pedepsele ei" prin pedepse le înţelegem pe cele ce sînt
pregătite necredincioşilor.
Verset: 5
„Fiindcă păcatele ei au ajuns pînă la cer şi Dumnezeu
Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei".
Dumnezeu prevede în Atotputernicia Sa nedreptăţile
Babilonului şi şi-a adus aminte de nedreptăţile lor şi le va pedepsi veşnic.
Verset: 6
„Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele
ei, cu măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i; în paharul în care v-a turnat, turnaţi-i
de două ori".
Tîlcuire:
Cei aleşi îi vor judeca pe cei necredincioşi (Mt. 19, 28). „Cu măsură
îndoită". Dubla măsură sînt persecuţiile duble ale Babilonului asupra
celor aleşi de Dumnezeu — asupra sufletului şi asupra trupului. Dubla pedeapsă
o vor primi îndoit măsurată, pedeapsa temporală şi pedeapsa cea veşnică. „în
paharul în care v-a turnat" prin pahar înţelegem suferinţele prin care au
trecut sfinţii de la aceşti nedrepţi.
„Pe cît s-a mărit pe sine şi a fost în desfătări, tot pe atîta daţi-i
chin şi plîngere. Fiindcă în inima ei zice: Şed ca împărăteasă şi văduvă nu
sînt şi jale nu voi vedea nicidecum!".
„Pe cît s-a mărit daţi-i chin" Pe cît s-a mărit, dîndu-se mai
presus de toate viciile la care s-a dedat, pe atît de mari chinuri să ia.
Fiindcă în inima ei zice — Babilonul este împărăţia, nu este văduvă de bunurile
temporale şi de lucrul în care se desfătează. Cei necredincioşi ştiu că pentru
crime sînt demni de condamnare şi îşi spun
că nu vor vedea jale, vor înlătura amintirea din minte a morţii, ca să nu fie
tulburaţi de tristeţea cugetului şi a minţii lor.
„Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele
peste ea: moarte şi tînguire şi foamete şi focul va arde-o de tot, căci puternic
este Domnul, Cel Care o judecă".
„Într-o singură zi vor veni pedepsele". În ziua judecăţii, va veni
moartea care arată aici moartea a doua. Prin foame, tînguire şi foc arătînd
neliniştea care îi va cuprinde şi focul cel veşnic care ii va arde (1 Cor. 10,
11). Prin „neguţătorii pămîntului" arată pe iubitorii veacului acestuia,
prin ei înţelegem şi pe cei ce au adunat bogăţii ca să fie lăudaţi de oameni.
Se poate înţelege şi aceia care vînd treptele bisericeşti, pe care îi condamnă
Scriptura. Episcopii sînt desemnaţi, care trec sub tăcere adulterul preoţilor
şi arhidiaconilor şi care prin autoritatea pe care au primit-o de la episcopi
pot să continue. Sînt preoţii care pentru faptele lor temîndu-se că vor fi
condamnaţi sînt mai sîrguincioşi în serviciul diaconilor decît în celelalte,
sînt inimile preoţilor vîndute diavolului. Dacă este urît cel ce vinde pe alt
om, cu atît mai mult sînt oamenii care vînd pe oamenii lui Hristos, care i-a
răscumpărat cu sîngele Său, să-i vinzi diavolului este lucru ruşinos. Plata
negustoriei lor este iadul.
„Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă
stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de
mare preţ şi marfă de aramă şi de fier şi de marmoră. — 13. Şi scorţişoară şi
balsam, mirodenii şi mir, tămîie şi vin, untdelemn şi făină de grîu curat, grîu
şi vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni, — 14. Şi roadele cele dorite de
sufletul său s-au dus de la tine şi toate cele grase şi strălucite au pierit de la tine
şi niciodată nu le vor mai găsi".
Tîlcuire:
In toate se condamnă avariţia şi luxul Babilonului. Aur, tămîie şi
celelalte — vor merge în focul cel veşnic cei ce au ucis oameni sau au vîndut,
au curvit şi preacurvit. Avariţia este regina lumii, iar fiica ei este luxul.
Verset: 15, 16,
17
„Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei,
vor sta departe, de frica chinurilor ei, plîngînd şi tînguindu-se. — 16. Şi
zicînd: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea inveşmîntată în vison şi în porfiră şi
în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!
Că într-un ceas s-a pustiit atîta bogăţie! — 17. Şi toţi cîrmacii şi toţi cei
care plutesc pe mare şi corăbierii şi toţi cîţi lucrează pe mare stăteau
departe"
Tîlcuire:
Neguţătorii vor sta departe de frica chinurilor. Prin mare înţelegem
acest veac, prin cîrmaci pe conducătorii nedrepţi, pe cei ce navighează din
loc, pe cei ce merg şi asupresc pe săraci şi se dedau la păcatele lor zilnice.
Versetele: 18,
19
„Şi strigau, uitîndu-se la fumul focului în care ardea şi ziceau : Care
cetate e asemenea cu cetatea cea mare! — 19. Şi îşi puneau ţarină pe capetele
lor şi strigau plîngînd şi tînguindu-se şi zicînd: Vai! Vai! cetatea cea mare,
în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei care ţin corăbii pe mare, că
într-un ceas s-a pustiit!".
Tîlcuire:
Vor vedea focul, adică locul unde a fost Bâbilonul, căci ei înşişi au
fost Babilonul. „Îşi puneau ţărînă pe cap". Prin cap arată înţelepciunea,
mintea. Prin cenuşă arată păcatele. Îşi acopereau mintea cu cenuşa păcatului.
Verset: 20
„Veseleşte-te de ea, cerule, şi voi sfinţilor, şi voi
apostolilor şi voi prorocilor, pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate, în judecata
ce aţi avut cu ea".
„Veseleşte-te de ea cerule" Cerul — îngerii. Prin Apostoli îi
arată pe Părinţii Noului Testament, iar prin profeţi pe Patriarhii Vechiului
Testament. Se vor bucura în ziua judecăţii, cînd se vor pedepsi păcatele şi
toate relele.
Verset: 21
„Iar un înger puternic a ridicat o piatră, mare cît o piatră de moară,
şi a aruncat-o în mare, zicînd: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla".
Tîlcuire:
Îngerul este Iisus Hristos. Piatra de moară arată mulţimea necredincioşilor.
Marea arată iadul, în care vor fi aruncaţi cei necredincioşi. Îngerul a
aruncat piatra în mare — în ziua judecăţii Domnului nostru Iisus Hristos, va
judeca cu judecată dreaptă toată mulţimea necredincioşilor şi-i va trimite în
iad.
Verset: 22, 23
„Şi
glasul celor
care zic
din chitară şi din gură, din flaut şi din trîmbiţă nu se va mai auzi de acum
înainte şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug nu se va mai afla în
tine şi huruit de mori nu se mai auzi în tine niciodată! — 23. Şi niciodată lumina
lămpii nu se va mai ivi în tine; şi glasul de mire şi de mireasă nu se vor mai
auzi în tine niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau stăpînitorii lumii şi
pentru că toate neamurile s-au rătăcit cu fermecătoria ta".
Tîlcuire:
„Glasul celor ce zic din chitară" aceste glasuri sînt crimele
Babilonului. Nu se vor mai auzi acestea în Babilon, deoarece au fost aruncate
în iad. Lumina necredincioşilor se va stinge. „Neguţătorii ei erau stăpînii
acestei lumi" — Biserica îşi are negustorii ei, iar Babilonul îi are pe
ai săi. Neguţătorii vor lua tezaurele lor în cer, unde furii nu pot să le sape
şi să le fure (Mt, 4, 20). Neguţătorii Babilonului şi-au luai plata pe pămint,
unde furii le sapă şi le fură. Prin fermecătoriile lor s-au rătăcit toate
neamurile, care sînt diferitele greşeli prin care neamul omenesc este
dezamăgit.
Verset: 24
„Şi s-a găsit in ea sînge de prooroci şi de sfinţi şi
sîngele tuturor celor înjunghiaţi pe pămînt".
„S-a găsit în ea sînge de prooroci şi de sfinţi". Sîngele sfinţilor
sînt crimele prin care i-au ucis pe sfinţi, că zice Domnul către evrei înţelegînd
pe toţi ucigaşii: „Ca să cadă asupra voastră tot sîngele drepţilor, răspîndit
pe pămînt" (Mt. 23, 35).
Versetele: 1, 7
„După acestea, am auzit, în cer, ca un glas puternic de mulţime multă
zicînd: Aliluia! Mîntuirea şi slava şi puterea sînt ale Dumnezeului nostru! —
7. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-i dăm slavă, căci a venit nunta
Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit".
Tîlcuire:
„După acestea s-a auzit în cer Aliluia". Pentru că Domnul
Dumnezeul nostru este împărat. Aceasta este lauda cu care lăudăm pe Domnul, că
a distrus împărăţia diavolului, pierzătorul nostru. Bucuria aceasta este mila
pe care a revărsat-o prin Biserică, căci a venit nunta Mielului şi Mireasa s-a
pregătit, vom fi ca un trup (Efes. 5, 31), căci Apostolul vorbeşte despre
Hristos şi Biserică.
Verset: 8
„Şi i s-a dat ei să se înveşmînteze cu vison curat,
luminos, căci visonul sînt faptele cele drepte ale sfinţilor".
Tîlcuire:
Mireasa este Biserica care este numită soţia Mielului. Visonul sînt
faptele sfinţilor cu care a fost împodobită Biserica.
Verset: 9
„Apoi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina
nunţii Mielului! Şi mi-a zis iar: Acestea sînt adevăratele cuvinte ale iui
Dumnezeu".
Tîlcuire:
„Cina nunţii Mielului" este acum cînd în Biserică se pasc din Evanghelie.
Cina cea adevărată va fi, cînd după înviere se vor bucura de fericirea măririi
celei veşnice. Prînzul de acum nu-i face pe toţi fericiţi, căci ei văd acum şi
binele şi răul. Aceia vor fi cu adevărat fericiţi, care la Cina cea de după
sfîrşitul lumii, vor fi părtaşi la Cina cea de atunci.
„Şi am căzut
înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Iar el mi-a zis: Vezi să nu faci
aceasta! Sînt împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia Iui
Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul
proorociei".
Tîlcuire:
„Am căzut înaintea picioarelor lui". Mărturia lui Iisus Hristos
este duhul profetic al Vechiului Testament şi duhul profetic pe care l-a avut
Iisus Hristos.
Verset: 11
„Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel Care şedea pe el
se numea Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru
dreptate".
Tîlcuire:
Va veni Hristos cu sfinţii Săi şi El însuşi îl va omori pe Antihrist
şi pe slujitorii Iui. Cerul este (Hristos) Biserica. Calul alb este Fiul lui
Dumnezeu înălţat. Dumnezeu, la judecată, va aduce în faţa sa toate păcatele
necredincioşilor şi crimele lor, şi fiind Dumnezeu drept, judecă cu dreptate şi
pedepseşte.
Verset: 12
„Iar ochii Lui sînt ca para focului şi pe capul Lui sînt cununi multe
şi are nume scris pe care nimeni nu-1 înţelege decît numai El".
Tîlcuire:
„Ochii lui Dumnezeu" sînt Duhul lui Dumnezeu. „Cununile de pe
cap" sînt mulţimea sfinţilor". Şi avea nume scris pe care nimeni nu-1
putea înţelege numai El". Numele este Cuvîntul lui Dumnezeu. Ştim că Tatăl
este fără de început, Ia fel şi Fiul şi în ce fel este aceasta n-o ştim. Numai
El se ştie pe Sine.
Verset: 13
„Şi este îmbrăcat în veşmînt stropit cu sînge şi numele lui se chiamă
Cuvîntul lui Dumnezeu".
Tîlcuire:
Prin „veşmînt" înţelegem trupul lui Iisus
Hristos. Prin „Sînge" arată păcatele noastre, pentru care a fost omorît
EI. Prin veşmînt se mai poate înţelege şi mulţimea sfinţilor, iar prin sînge
martirii.
„Şi oştile din cer veneau după El, călare pe cai albi, purtînd veşminte
de vison alb, curat".
Prin „cer" înţelegem Biserica. Prin „oştile" ce-L urmau pe
El, înţelegem pe sfinţii care se vor naşte la sfîrşitul lumii şi care se vor
lupta împotriva lui Antihrist. Căci este timpul pe care ei îl vor stăpîni. Veşmintele
sînt faptele lor.
Verset: 15
„Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească pe păgîni cu ea.
Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii
mîniei lui Dumnezeu, Atotţiitorul".
Tîlcuire:
„Gura Domnului" este propovăduirea acestuia. Prin „sabie"
înţelegem Scripturile divine. A lovit Hristos cu sabia Sa neamurile, distrugînd
prin învăţăturile Sale toate rătăcirile. „îi va păstori cu toiag de fier",
prin „toiag" înţelegem Evanghelia. Hristos domneşte cu toiag de fier peste
neamuri, cînd prin doctrina sfinţilor şi pe evrei îi întoarce la credinţa Sa şi
pe aleşii Săi îi apără de rătăcirile lui Antihrist. Va călca teascul vinului
aprinderii mîniei lui Dumnezeu — este ultima pedepsire a necredincioşilor în
iad.
Verset: 16
„Şi pe haina Lui şi pe coapsa Lui are nume scris:
împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor".
Tîlcuire:
„Haina Lui" sînt sfinţii Lui. Prin „coapsă" arată originea
omenească a Mîntuitorului. Prin Sfinţii Săi se cunoaşte El, ca fiind Dumnezeu
adevărat, Rege al regilor (Sfinţilor). Prin coapsă mai putem înţelege şi pe
Părinţii Vechiului Testament din care îşi trage originea omenească Hristos.
Verset: 17, 18
„Apoi am văzut un înger stînd în soare; Şi a strigat
cu glas puternic grăind tuturor păsărilor care zboară spre înaltul cerului:
Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu. — 18. Ca să mîncaţi
trupurile împăraţilor şi trupurile căpeteniilor şi trupurile celor viteji, şi
trupurile cailor şi ale călăreţilor lor, şi celor mici şi celor mari".
„Un înger stînd în soare" aceştia sînt propovăduitorii de la sfîrşitul lumii. Îngerul
stătea în soare, adică în Hristos — sfinţii propovăduitori se vor întări în
Hristos şi nici o persecuţie nu-i va putea clăti din credinţă. Grăind tuturor
păsărilor — prin păsări sînt desemnaţi toţi credincioşii care vor fi în
viitor. „Zboară în înaltul cerului" — locuiesc pe pămînt, însă mintea lor
locuieşte în ceruri. Cerul este Biserica prin Biserică zboară sfinţii. Veniţi
la „Ospăţul cel mare" Cina cea mare a Domnului care este alta decît
osîndirea necredincioşilor. Drepţii văzînd pedepsirea păcătoşilor, se vor
îndrepta spre fapte bune (Ps. 57,11)
„Am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului, oştirile lor adunate, ca
să facă război cu Cel Care şedea pe cal cu oştirea Lui'.
„Fiara" este Antihrist, care va face război cu sfinţii. Este vremea
cînd Antihrist şi mulţimea neamurilor fără de sfîrşit se vor deda la Persecutarea
Bisericii lui Dumnezeu şi se vor strădui să stingă numele lui Hristos din lume.
„Şi fiara a fost răpusă, şi cu ea prorocul mincinos,
cel care făcea înaintea ei semne cu care amăgise pe cei ce au purtat semnul
fiarei şi pe cei care s-au închinat chipului ei. Amîndoi au fost aruncaţi de
vii în iezerul de foc, unde arde pucioasă. — 21. Iar ceilalţi au fost ucişi cu
sabia care ieşea din gura Celui Care şedea pe cal şi toate păsările s-au
săturat din trupurile lor".
Va fi ucisă fiara şi falşii profeţi, cînd se vor împlini cele zise de
Apostolul Pavel „Pe care Domnul Hristos îl va ucide cu Duhul gurii sale"
cînd vor fi pedepsiţi în focul cel veşnic Antihrist şi falşii profeţi ai
acestuia, vor fi trimişi în iezerul cel de foc. Aceasta arată că vor stărui în
răutatea lor pînă la sfîrşitul vieţii. De moartea lui Antihrist se vor bucura
nenumăraţi aleşi, pentru că i-a scăpat Dumnezeu de duşmanii cei răi, ucigînd pe
toţi cei ce i-au persecutat pe sfinţi.
Verset: 1
„Apoi am văzut un înger, coborîndu-se din cer, avînd cheia adîncului şi un lanţ
mare în mîna lui".
Aici arată osîndirea diavolului. Trei sînt pedepsele cu care este
osîndit diavolul. — 1. Osîndirea primă cînd a fost aruncat din cer, din
fericirea cea mare din cauza nedreptăţii sale; — 2. A doua osindire a fost aceasta,
cind prin moartea Lui Iisus Hristos pe Cruce, a fost legat în întuneric şi
neamul omenesc este scăpat de sub puterea lui. — 3. A treia osîndire va fi
atunci cînd la Judecata din urmă va fi trimis în iad, cu toţii necredincioşii,
în chinurile cele veşnice. Îngerul acesta este Iisus Hristos, iar coborîrea
din cer este întruparea Lui. „Cheia adîncului" este însuşi iadul, căci El
permite să fie scoşi din iad pe cei ce vrea EI, şi pe care vrea îi lasă să cadă
în această pedeapsă şi cu dreptate. „Prin Lanţ" desemnează cît de mare
este puterea lui Iisus.
Verset: 2
„Şi a prins pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este
diavolul şi satana, şi 1-a legat pe o mie de ani".
Tîlcuire:
„A prins pe
balaur" Hristos 1-a prins pe şarpele cel vechi pe diavol, cînd prin
moartea Sa i-a distrus împărăţia acestuia. Prin o mie de ani arată timpul de la
venirea lui Hristos pînă la sfîrşitul lumii. Hristos 1-a legat pe diavol nu cu
puteri trupeşti, ci cu puterea legăturilor Sale uriaşe. Prin aceasta arată
inimile sfinţilor, care prin puterea virtuţilor divine, vor fi ţinuţi departe
de diavol.
Verset: 3
„Şi 1-a aruncat în adînc şi 1-a închis şi a pecetluit deasupra lui, ca
să nu mai amăgească popoarele, pînă ce se vor sfîrşi cei o mie de ani. După
aceea trebuie să fie dezlegat cîtăva vreme".
Tîlcuire:
Legarea diavolului o putem înţelege în trei feluri. 1 — O putem
înţelege simplu, că puterea lui Dumnezeu Atotputernicul îl va ţine legat, pînă
în vremea de dinaintea sfîrşitului lumii. 2 — Prin „adînc" înţelegem
inimile necredincioşilor, care vor fi departe de a celor aleşi, şi vor fi
ţinute în inimile înguste ale dezamăgirii lor. În al 3-lea fel — diavolul nu
doreşte nimic altceva decît amăgirea oamenilor, pe cînd Dumnezeu cel
Atotputernic nu va înceta să-i păzească şi să-i apere pe aleşii Săi, ţinindu-i
departe de această dezamăgire, de legăturile voinţei celor necredincioşi. „Popoarele"
sînt cei aleşi ai Săi. Vremea de la o mie de ani încolo defineşte vremea lui
Antihrist, căci atunci păcatele făcute de oameni îi vor da putere diavolului
ca să distrugă toate virtuţile neamului omenesc.
Verset: 4
„Şi am văzut tronuri şi celor care şedeau pe ele li
s-a dat putere să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru
mărturia lui Iisus şi pentru cuvîntul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat
fiarei, nici chipului ei, şi n-au primit semnul ei pe fruntea şi pe mîna lor.
Şi ei au înviat şi au împărăţii cu Hristos o mie de ani".
Tîlcuire:
Tronurile sînt patria cea cerească. Cei ce şed sînt sfinţii. Ei îi vor
judeca pe cei ai întunericului. „Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru
mărturia iui Iisus". Sufletele celor tăiaţi sînt cei omorîţi pentru
cuvîntul lui Dumnezeu. „Mărturia lui Iisus" sînt martirii din diferite
timpuri. Pe cei ce n-au adorat fiara şi chipul acesteia, pe aceia care sînt
omorîţi de Antihrist. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
Arată timpul de la întruparea lui Hristos pînă la sfîrşitul lumii, desemnat
prin cei o mie de ani, cînd s-au socotit toţi cei aleşi, pentru ca în această
mărire cerească să fie fără trupuri cu Domnul. Ştim că toţi aleşii sînt
mădularele Iui Hristos, şi din multe mădulare s-a făcut un trup şi de se
slăveşte un mădular toate se bucură. Pe rugăciunea sfinţilor se întemeiază
bucuria, rugăciunilor lor nu le va sta nimeni împotrivă, ei sînt cei ce se vor
naşte la sfîrşitul lumii şi vor fi un trup cu cei ce se roagă, şi ei vor obţine
ceia ce vor dori.
Verset: 5
„Iar ceilalţi morţi nu înviază pînă ce nu se vor
sfîrşi cei o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintîi".
Tîlcuire:
„Ceilalţi morţi" sînt duşmanii care nu învie şi
după moarte nu mai vin la bucuria sufletelor sfinţilor din cer, ci ei se vor
duce in iad. Aici arată moartea primă. Vor veni apoi la moartea veşnică.
Aceasta este învierea cea dintîi. Patru sînt stările celor credincioşi: 1 —
Starea rea: — 2, Bună şi rea; — 3. Adevărată; — 4. De care nu se poate
lipi nici un rău.
1.
Starea rea este înainte de Botez, care este cu totul rea.
2.
Starea a doua bună şi rea: este după Botez, ce poate fi bună şt rea nici un
credincios nu poate să-şi treacă viaţa fără păcat (I In, 1, 8): „De zice cineva
că n-are păcat".
3.
Ceea ce este cu totul bună, care se întinde de la Patimile lui Hristos pînă la sfîrşitul lumii,
în care sfinţii fiind fără corpuri cu Domnul, se îndulcesc de viaţa veşnică:
aceasta se numeşte prima înviere. Timpul de la Patimile lui Hristos şi pină la
sfîrşitul lumii este prima înviere.
4. A patra va fi viaţa sfinţilor, după
ce vor primi
corpurile lor,
starea fericită care nu se va sfîrşi niciodată. Nu se va lipi nici un rău de
ei, avînd fericirea deplină, eternă.
Prima înviere a sfinţilor este prima moarte a
necredincioşilor, cînd trecînd viaţa prezentă, merg în a doua pedeapsă. A doua
moarte va fi după judecata din urmă, ultima osîndire. Fericiţi cei ce au parte
de învierea cea dintîi.
Verset: 6
„Fericit şi sfînt este cel care are parte de învierea
cea dinţii. Peste aceştia moartea a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui
Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani",
Tîlcuire:
Numele de preoţi aici îi cuprinde pe toţi cei aleşi. Cei aleşi sînt
suma tuturor preoţilor, cei ce prin faptele cele bune vor preamări pe
Dumnezeu.
Verset: 7
„Şi cînd se vor sfîrşi cei o
mie de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui",
Tîlcuire:
Închisoarea este întunericul, iadul diavolului.
Verset:
8
„Şi va ieşi să amăgească
neamurile, care sînt în cele patru unghiuri ale pămîntului, pe Gog şi pe
Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării".
Tîlcuire:
Va ieşi să amăgească neamurile
de pe tot pămîntul, fiind luminaţi cu doctrina necredinciosului Antihrist. Gog
şi Magog sînt nume duhovniceşti căci Gog se interpretează „Acoperiş"
figurat locuinţă,
casă. Magog — din casă. Prin Gog arată pe acei ce înseamnă casă — desemnează
pe acei ce îşi acoper răutăţile lor în inimă (le ascund). Fiind văzuţi de
oamenii drepţi ca drepţi, căci viitorul le va arăta că în mintea lor sînt
duşmani. Magog se interpretează „din casă, de sub acoperiş" îi arată pe
aceia care din
casa inimii lor vor scoate nenorocirile în mod clar. Aici se arată toţi necredincioşii.
Căci cu atita uşurinţă va înşela prin Antihrist însuşi diavolul. „Să le adune la război şi
numărul lor e ca nisipul mării". Ei se vor aduna ca să persecute Biserica lui
Dumnezeu.
Verset: 9
„Şi s-au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat
tabăra sfinţilor şi cetatea cea iubită. Dar s-a coborit foc din cer şi i-a mistuit".
Tîlcuire:
Aici se arată
că ucenicii lui Antihrist vor fi lăudătorii viciilor şi vor învăţa oamenii spre
mîngîierile şi desfătările cărnii. „Pe faţa pămîntului" — arată cît de
vaste sînt căile care duc la moarte. „Tabăra sfinţilor" — arată aici
Biserica, tabăra sfinţilor este înconjurată adesea, că au persecutat Biserica
lui Dumnezeu cu toată puterea, ca să şteargă numele lui Hristos din temelie,
din lume. „S-a coborît foc din cer şi i-a mistuit". A ieşit foc din cer,
arată venirea Domnului la judecată, căci focul Îl va preceda, ca să ardă nu
numai trupele necredincioşilor, ci însăşi lumea să fie consumată prin foc. Zic
Psalmii Iui David: „Foc va merge înaintea Lui — " (Ps. 4, 3). Iată
pămîntul, cerul şi marea şi celelalte stihii Consumate de foc (Rom. 8, 20)
(Prov., 1, 26).
Verset: 10
„Şi diavolul, care-i amăgise a fost aruncat în iezerul
de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi prorocul mincinos, şi vor fi
chinuiţi acoîo, zi şi noapte, în vecii vecilor".
Tîlcuire:
Aceasta va împlini spusele Domnului: „Mergeţi blestemaţilor în focul cel
veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui" (Mt. 25, 41). „Şi vor
fi chinuiţi zi şi noapte", de care chinuri noi sîntem eliberaţi prin
răscumpărare de către Răscumpărătorul nostru, care vieţuieşte şi împărăţeşte cu
Tatăl şi cu Sfîntul Duh în vecii vecilor.
Verset: 11
„Am văzut apoi, un tron mare alb şi pe Cel Care şedea
pe tron, iar dinaintea feţei Lui pămîntul şi cerul au fugit şi nu s-a mai găsit loc
pentru ele ".
Tîlcuire:
„Tronul" sînt sfinţii. Tron este si mulţimea
îngerilor
şi a sfinţilor, Au fugit cerul şi
pămîntul de foc, aceasta înseamnă înfăşurarea cerului şi a pămîntului, care prin foc îşi vor
schimba faţa ca
să poată fi refăcute cu mult mai bine şi mai frumoase. Locul lor nu s-a mai aflat — adică
înfăţişarea lor s-a schimbat cu totul.
Verset: 12
„Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stînd înaintea tronului şi cărţile
au fost deschise şi altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii, şi
morţii au fost judecaţi din cele scrise in cărţi, potrivit cu faptele lor",
Tîlcuire:
„Morţii cei mari" cei care au fost mari in crimele lor, „Morţii
cei mici" cei care au fost subiectul celor mari, dar au păcătuit mai puţin.
„Cărţile au fost deschise" — Cartea vieţii. Cărţile sînt cei dispreţuiţi.
Cartea Vieţii le aparţine celor aleşi. Neruşinaţii au multe cărţi, care sint
arătate prin multele greşeli, căci păgînii aveau mulţi zei, idoli, care i-au
dus la multe rătăciri. La fel susţin ereticii învăţături multe şi urîte de
Dumnezeu. Aceşti falşi creştini pe mulţi îi îndeamnă la multe crime. Cei
rătăciţi au multe cărţi, iar cei aleşi au numai una, căci slujiesc pe un singur
Dumnezeu, mărturisind o credinţă universală şi dreaptă şi sînt legaţi cu
singură învăţătura iubirii. În Cartea Vieţii sînt numele ucenicilor Domnului:
„Bucuraţi-vă, căci numele voastre sînt scrise în ceruri" (Lc. ,10, 20;
Rom. 8, 3), iar pe care i-a hotărît de mai înainte pe aceştia i-a şi
chemat". „Morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi" potrivit
faptelor lor. Fiecare după greşelile sale proprii şi după dreapta calitate a
crimelor sale, singur se va judeca. Altfel vor fi judecaţi ereticii, altfel
păgînii, altfel falşii, însă fiecare după cît de adinc a fost înfipt în
greşelile sale proprii atîta de aspru va fi judecat.
Verset: 13
„Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe
morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale".
Tîlcuire:
„Vine vremea cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului
Omului..." (Ioan, 5, 28—29). Împărăţiei lui Dumnezeu îi va premerge
ieşirea morţilor din morminte, căci trupurile tuturor morţilor prin primirea
sufletelor vor fi vii, ieşind din mormintele lor. Cei ce au făcut răul vin la
judecată, căci trupurile care au păcătuit trebuie să fie judecate, şi cei ce
vor avea de însoţitori nedreptăţile lor, vor avea parte de pedeapsă. Sfîntul
Atanasie cel Mare zice despre Domnul: „La a doua venire, toţi oamenii îşi vor
lua corpurile lor pe care le-au avut, şi vor fi acuzaţi de faptele rele, de
propria lor conştiinţă". Prin cei „din mări" pe cei ce au avut
Botezul şi au luat Harul Duhului Sfînt se înţeleg şi vor ieşi in faţa
Creatorului toţi aleşii care nu s-au pătat. Prin „moarte arată trupurile
necredincioşilor care încă în viaţă fiind erau morţi. Cei din iad — cei ţinuţi
in iad. „Iadul a dat pe morţii săi" a căror suflete au fost devorate de
moartea temporală, vor primi tot moarte, dar veşnică, cînd îşi vor lua din nou
trupurile lor.
Versetele: 14,
15
„Apoi moartea şi iadul au
fost aruncate în rîul de foc. Aceasta este moartea cea de a doua: iezerul cel
de foc. — 15. Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în
iezerul cel de foc".
Tîlcuire:
„Moartea şi iadul au fost aruncate în rîul de foc" aceasta înseamnă
sufletul şi trupul. Putem să înţelegem şi moartea dracilor acelora care ei
înşişi sînt autorii morţii, care arată pe demoni şi pe ceilalţi necredincioşi,
care vor fi trimişi în iad.
Verset: 1
„Şi am văzut un cer nou şi un pămînt nou. Căci cerul cel dintîi şi
pămîntul cel dintîi au trecut: iar marea nu mai este".
Tîlcuire:
Cerul şi pămîntul şi celelalte elemente pe care le
vedem vor fi consumate prin foc, nu ca ispăşire a pedepselor, ci pentru a dobîndi o stare mai bună, prin foc se vor separa. Zice
psalmistul: „Acelea vor pieri, Tu însă vei rămîne şi toate ca un veşmînt se vor
învechi " (Ps. 101, 27). Primul cer
şi primul pămînt, ne
arată aici trecerea, prin schimbarea acestui cer şi pămînt. Înfăţişarea
lor se va schimba, nu conţinutul.
„Iar marea nu mai este" — cei necredincioşi fierb ca marea (Ps.
57, 20). Toată mulţimea necredincioşilor, cu demonii cu care i-au înşelat sînt
aruncaţi în iad.
Verset: 2
„Şi am văzut cetatea cea sfîntă, noul Ierusalim, pogorîndu-se din cer
de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei".
Tîlcuire:
Cetatea Ierusalimului este Biserica, formată din toţi drepţii. Coboară
din cer, căci Domnul vine la judecată, cu toată mulţimea
de sfinţi — (Is. 3, 14). „Domnul intră la judecată cu stăpînii poporului său ..." (Prov. 31, 23), Mireasa împodobită este Biserica împodobită cu diferite virtuţi de către Creatorul ei, împodobită pentru Mirele ei.
de sfinţi — (Is. 3, 14). „Domnul intră la judecată cu stăpînii poporului său ..." (Prov. 31, 23), Mireasa împodobită este Biserica împodobită cu diferite virtuţi de către Creatorul ei, împodobită pentru Mirele ei.
Verset: 3
„Şi am auzit, din tron, un glas puternic care
zicea: Iată,
cortul lui
Dumnezeu este între oameni şi va sălăşlui cu ei şi vor fi poporul Lui şi
însuşi Dumnezeu va fi cu ei".
Tîlcuire:
Prin cetatea Ierusalimului şi prin cortul lui Dumnezeu se arată Biserica lui Dumnezeu. În
Biserică locuieşte însuşi Dumnezeu» „Voi locui în aceia ..." (Lev. 26,
12).
Verset: 4
„Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu
va mai fi; nici plîngere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele
dintîi au trecut".
Tîlcuire:
Va şterge Dumnezeu toate lacrimile din ochii sfinţilor, căci după
înviere sfinţii nu mai pot fi trişti, unde lacrimile sînt transformate în
bucurie. „Şi moarte nu va mai fi". După înviere moarte nu va mai fi, căci
diavolul cu ai lui a fost închis în iad, iar nemurirea primilor oameni, cea
dinainte de păcat li se va da acestora. Biserica acum este în plîngere, pe
aceia îi plînge care sînt înşelaţi de diavol. Pavel îi plînge pe cei ce
păcătuiesc. Tristeţea aduce sau lacrimi, sau bucurie sau dorinţă de moarte. Strigăt
— în Geneză îi spune Dumnezeu lui Avram „Glasul Sodomei şi al Gomorei a ajuns
la Mine..." (Fac. 18, 20; Is. 3, 9). Unde nu este păcat cine să strige
atunci? Nici cei ce-1 fac pe acesta, deci nu va mai fi necesar nici un strigăt. „Nici durere nu
vor mai fi" este durerea trupului şi este şi durerea minţii. Aceste dureri
sînt legate una de alta, şi una fără alta nu pot să fie. Durerea corpului se
răsfringe asupra minţii, la fel şi durerea minţii chinuieşte trupul. „Căci
cele dintîi au trecut". A trecut lumea aceasta, aleşii care au trecut
această viaţă prin durere şi suferinţă, la sfîrşitul vieţii prezente vor primi
bucurie veşnică.
Versetele: 5, 6
„Şi Cel Care şedea pe tron a grăit: Iată, noi le fac pe toate. Apoi a
zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt credincioase. — 6. Şi iar mi-a zis:
Făcutu-s-a! Eu sînt Alfa şi Omega, începutul şi Sfîrşitul. Celui care însetează
îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii".
Aici arată
înnoirea creaturilor. Prin „Izvorul apei vieţii" trebuie să înţelegem apa
cea vie care este Slava din patria cerească. „Le va da în dar", preţul
vieţii veşnice sînt faptele bune, căci acestea sînt din EI însuşi. Fără de
Mine Cel Care a dat darul şi s-a dat pe Sine însuşi nu puteţi face nimic.
Versetele: 7, 8
„Cel care va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el
îmi va fi Mie fiu. — 8. Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi
şi ucigaşi şi desfrînaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor
celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este
moartea a doua".
Tîlcuire:
Cel care îl va învinge pe diavol, va birui toate viciile şi va stărui
în fapte bune făcîndu-le acestea. Este învederat că aceştia vor bea din fîntîna
vieţii veşnice, care este mărirea cea veşnică. „Iar partea celor fricoşi şi a
necredincioşilor şi a tuturor mincinoşilor: moartea a doua". Este o teamă
faţă de Dumnezeu şi o teamă faţă de iad. Teama este bună cînd oamenii se tem de
moartea a doua. Necredincioşii nu sînt numai aceia care nu cred, adică evreii
şi păgînii, ci şi aceia care nu cred în înviere. „Spurcaţi" sînt acei care
spurcă poruncile Scripturilor Dumenzeieşti căutînd să păstreze bunurile
oamenilor. „Ucigaşi" sînt nu numai aceia care ucid pe oarecare oameni, ci
şi cei ce poartă ură: „Toţi cei ce urăsc pe fraţii lor sînt ucigaşi de
oameni" (1 Ioan 3, 15). „Desfrînaţii" sînt cei ce au trecut peste
căsătoria legitimă. Cine a desfrînat a păcătuit în trupul său (1 Cor. 6, 18).
Există şi o desfrînare a cugetului: „Cel ce a văzut femeie şi a poftit-o
..." (Mt. 5, 28). Profetul ii arată ca desfrînaţi pe cei ce au păcătuit
părăsind pe Dumnezeu şi care s-au închinat idolilor (Ezechiel, 12, 15—22). La
fel şi noi de primim îndemnurile diavolului. Fermecători — sînt cei ce introduc
în corpul omului venin, cei ce seamănă neînţelegere între fraţi. „Închinători de idoli" sînt
nu numai cei ce se închină lor, ci şi zgîrciţii (Col. 3, 5). Partea lor este
iezerul care arde. Minciuna este de la cel rău. Aici arată moartea veşnică.
Verset: 9
„Apoi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau
cele şapte cupe pline cu cele şapte pedepse de apoi, şi a grăit către mine,
zicînd: Vino să-ţi arăt pe Mireasa, femeia Mielului".
Soţia Mirelui este Biserica. Sf. Ioan Botezătorul zice: „Cel care are
mireasă este mire" (In. 3, 29).
Verset: 10
„Şi m-a dus pe mine, cu duhul, într-un munte mare şi
înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfîntă, Ierusalimul pogorîndu-se din cer de la Dumnezeu".
Tîlcuire:
Muntele cel mare este Hristos. Deasupra acestui munte este casa
Domnului, care este Biserica (I Cor. 3, 2). Şi ni s-a arătat cetatea sfîntă
Ierusalimul, coborînd din cer. Prin Ierusalim arată Biserica ce va fi după
sfîrşitul lumii.
Verset: 11
„Învăluită în slava lui Dumnezeu. Lumina ei era
asemenea cu piatra cea de mare preţ, cu piatra de iaspis, limpede cum e cleştarul".
Tîlcuire:
Lumina este Biserica, piatra de mare preţ este Tatăl, cea de iaspis
este Fiul, prin cleştar îl arată pe Duhul Sfînt.
Verset: 12
„Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi
doisprezece îngeri şi nume scrise deasupra, care sînt numele celor
douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel".
Tîlcuire:
Iisus Hristos este zidul cel mare şi înalt. „Avea 12 porţi, poarta de
răsărit este Fecioara Maria (Ezechiil 44, 1). Cei 12 îngeri sînt cei 12
apostoli, numărul seminţiilor lui Israel — sînt patriarhii Vechiului Testament,
care nu s-au abătut de la credinţa în Sfînta Treime.
Verset: 13
„Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi
trei porţi şi spre apus trei porţi".
Tîlcuire:
Spre răsărit 3 porţi, spre miazănoapte 3 porţi, spre
miazăzi 3 porţi, spre apus 3 porţi. Prin aceasta arată Sfînta Treime din cele 4
Evanghelii.
„Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele
douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului",
Tîlcuire:
Hristos este fundamentul apostolilor. Apostolii sînt temelia celor ce
vor crede prin ei.
Verset: 15
„Şi cel care vorbea cu mine avea măsură o trestie de aur, ca să măsoare
cetatea şi porţile ei şi zidul ei".
Tîlcuire:
Prin „trestie" înţelegem disciplina celor 4 Evanghelii. Fierul
este greu şi dur — strimtă este poarta şi îngustă calea care duce la viaţă (Mt.
7, 14).
Verset: 16
„Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot atît cît şi
lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii, lungimea
şi lărgimea şi înălţimea ei sînt deopotrivă' .
Tîlcuire:
Cetatea este în 4 colţuri, aici arată perfecţiunea Bisericii. Prin
lungime ne arată măreţia şi slava veşnică, prin lăţime arată însăşi iubirea.
Slava veşnică atîta este cît este şi iubirea. Căci cu cît a fost un credincios
mai mare în iubire, pe atît de mare slavă va lua în fericirea cea veşnică şi cu
cît iubirea a fost mai mică cu atît va fi şi slava. 12 mii de stadii îi arată
pe apostoli. Lungimea, lăţimea, înălţimea — credinţa, nădejdea şi dragostea.
Nădejdea atîta este cîtă este credinţa şi iubirea, cîte sînt lucrurile atîta
este şi iubirea, atîta este şi slava.
Verset: 17
„Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patru zeci şi patru de coţi, după
măsura omenească, dar şi după măsura îngerească".
Tîlcuire:
Măsura omenească este egală cu cea îngerească, căci
sfinţii bărbaţi sînt egali cu îngerii şi cu aceiaşi măsură vor fi măsuraţi şi
vor avea aceiaşi slavă, căci zice Domnul în Evanghelie: „Căci la înviere nici
nu se însoară nici nu se mărită, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în
cer".
„Şi zidăria zidului este de iaspis, iar cetatea este de aur curat,
ca sticla cea curată".
Tîlcuire:
„Zidăria" sînt Sfinţii lui Dumnezeu, Ei n-au adunat aurul lumii. Aurul arată înţelepciunea lor şi
diferite chinuri, căliţi ca aurul în foc. Prin sticlă îi arată pe îngeri, care
n-au nici o pată a păcatului.
Verset: 19
„Temeliile zidului cetăţii sînt împodobite cu tot
felul de pietre scumpe: întîia piatră de temelie este de iaspis, a doua de
safir, a treia de calcedoniu, a patra de smarald".
Tîlcuire:
Întîia piatră de iaspis — sînt cei ce au imitat pe Dumnezeu fiind verzi
ca iaspisul. A doua de safir — Dumnezeu este peste toate. A 3-a de calcedoniu —
Aceia care au fost omorîţi pentru mărturia Sfintei Tremi şi au venit la
martiriu. A 4-a de smarald — cei ce au semănat învăţăturile Evangheliei în
multe locuri.
Verset: 20
„A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de hrisolit, a opta
de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a
douăsprezecea de ametist".
Tîlcuire:
A
cincea de
sardonix —
cei ce se străduiesc cu sfintele din exterior,
pe care le percep cu cele 5 simţuri ca să zidească cetatea Sfîntă, luînd locul
al 5-lea. A 6-a de sardiu - cei ce au ajuns desăvîrşiţi, şi s-au încununat cu
desăvîrşirea martiriului. A 7-a de hrisolit. A 8-a de beril — cei atenţi la cer
şi care au dus o viaţă îngerească între oameni, ridicîndu-se la culmea
perfecţiunii. A 9-a de topaz — cei ce au primit talantul şi l-au făcut dublu
sau triplu. A 10-a de hrisopras — cele 10 porunci din Vechiul Testament şi în
Noul Testament cu înţeles duhovnicesc. A 11-a de iachint. A 12-a de ametist —
cei ce au propovăduit şi au făcut minuni pentru numele Domnului Dumnezeu.
Verset: 21, 22
„Iar cele douăsprezece porţi sînt douăsprezece
mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este
de aur curat şi străvezie ca sticla. — 22. Şi templu n-am văzut în aceasta,
pentru că templul ei este Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul".
In Biserică Iisus Hristos este templul.
Verset: 23
„Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună ca
s-o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, şi făclia ei este
Mielul".
Tîlcuire:
Soarele este Noul Testament, iar Luna este Vechiul Testament. Prin aceste două lumini
s-a condus sfînta Biserică în lumea aceasta a întunericului şi fericit este locul unde
nu mai este întuneric. Lumina Vechiului şi a Noului Testament nu va mai fi necesară, căci lumina va fi
Cel ce a luminat pe toţi sfinţii (In. 1, 9) — „Şi luminează pe toţi oamenii ce
vin în lume".
Verset: 24
„Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii
pămîntului vor aduce la ea mărirea lor".
Tîlcuire:
Prin „neamuri" îi arată pe toţi aleşii. Vor umbla cu mintea nu cu
trupul, prin lumina Bisericii vor umbla şi lumina-i va lumina — Dumnezeu.
„Prin împăraţii pămîntului" îi desemnează pe apostoli şi pe ceilalţi
propovăduitori. Mărirea şi cinstea lor o arată prin cei ce vor crede în ei,
căci zice Sf. Ap. Pavel: „Voi sîn- teţi mărirea noastră în Domnul" (2 Cor.
1,14).
Verset: 25
„Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci
noapte nu va mai fi acolo".
Tîlcuire:
În fericirea aceia nu mai sînt demoni şi nici nu mai pot să fie
lucrători de ai acestora, care să mai introducă răul, desemnat prin noapte.
Portarul acesta: mintea, nu va mai fi necesară pentru observare, căci acolo va
fi ziuă continuă, Porţile sînt ochii (Is. 33, 15).
Verset: 26
„Şi vor aduce în ea slava şi
cinstea neamurilor".
Tîlcuire:
Slava şi cinstea neamurilor sânt sfinţii.Îi vor aduce
îngerii în ziua judecăţii pe sfinţi la Dumnezeu ca să-şi ia cunună (Mt. 26,
31).
„Şi în cetate nu va intra nimic pîngărit şi nimeni care este dedat cu
spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului
.
Tîlcuire :
Nu vor intra cei ce au făcut rele, căci şi acelora ce
n-au avut uleiul iubirii în vasele lor, li se va închide împărăţia cerurilor.
„Amin — zic vouă că nu vă ştiu pe voi".
Verset: 1
„Mi-a arătat, apoi, rîul şi apa vieţii, limpede cum e cleştarul şi care
izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului".
Tîlcuire:
Rîul este mărirea sfinţilor, iar prin cleştar arată calitatea credinţei
în faptele lor: „Stea de stea se deosebeşte în strălucire, la fel şi învierea
morţilor" (1 Cor. 15, 42). Izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al
Mielului — Aceasta este slava sfinţilor care sînt autorii tuturor bunurilor.
Verset: 2
„Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de
alta a rîului creşte pomul vieţii, făcînd rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare
lună dîndu-şi rodul; şi frunzele pomului sînt spre tămăduirea neamurilor".
Tîlcuire:
„Prin mijlocul pieţii din cetate" aceasta
înseamnă că în inima sfinţilor se desfăşoară continuu dulceaţă. „Şi de o parte
şi de alta creşte pomul vieţii făcînd rod de 12 ori". Prin pom îl înţelegem
pe Hristos, care este viaţa sfinţilor. „Creşte de o parte şi de alta a
rîului", înseamnă îngerii lui Dumnezeu şi-i arată şi pe oameni în acelaşi
timp. De cele două părţi este lemnul vieţii — adică şi îngerii şi oamenii
sfinţi îl au pe Hristos în mod egal. „Făcînd rod de 12 ori". Fructul sînt
cei 12 apostoli şi toţi care au luptat prin învăţătura lor şi în acea fericire
este cuprinsă toată mulţimea credincioşilor. „În fiecare lună dîndu-şi rodul
său" Lunile sînt timpul de la începutul lumii pînă la sfîrşitul ei. În
fiecare lună, adică toţi aleşii care au fost în timpuri trecute şi pînă la
sfîrşit în acea fericire sînt o icoană vie a Tatălui. „Şi frunzele pomului
sînt spre tămăduire neamurilor". Frunzele sînt cuvintele Evangheliei, care
au însănătoşit multe neamuri. Şi toate neamurile care se vor mîntui prin
doctrina Evangheliei de boala lor vor fi puse in fericirea cerească.
Verset: 3
„Nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va
fi într-însa şi slujitorii Lui îi vor sluji Lui".
Tîlcuire:
Arată că blestemele sînt destul de multe. Primul om a
agonisit blestemul morţii, care a trecut la toţi oamenii. „Hristos s-a făcut
blestem pentru noi" (Gal. 3, 13), blestemul este moartea care a luat-o
pentru mîntuirea noastră. „Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi
într-însa". Sfinţii care au ajuns nemuritori sînt scaunul (1 Cor. 15, 53).
„Şi slujitorii Lui îi vor sluji Lui". Cei ce-L iubesc şi-L laudă aceia vor
fi slujitorii Lui.
Verset: 4
„Şi vor vedea faţa Lui şi
numele Lui va fi pe frunţile lor".
Tîlcuire:
Cît de mare şi de plăcută va fi slava sfinţilor, nu poate cuprinde
mintea omenească. „Ceea ce ochii n-au văzut" (1 Cor. 2, 9). Dacă toată
această dulceaţă este transcendentă, cum va fi cînd vor vedea sfinţii pe
Dumnezeu faţă către faţă? Numele adevăratului Dumnezeu este Fiul lui Dumnezeu,
acest nume era pe frunţile sfinţilor, căci se arată cum va fi înfăţişarea
strălucită a fiilor lui Dumnezeu.
Verset: 5
„Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina
lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor".
Tîlcuire:
Noapte nu va mai fi — Dumnezeu este lumina. Nu va mai fi noapte — adică
toţi demonii şi necredincioşii sînt în pîntecele iadului închişi pentru
totdeauna. Şi nu au nevoie de lumina lămpii şi de lumina soarelui. Lumina îî
arată aici pe Vechiul şi pe Noul Testament — „Pentru că Domnul Dumnezeu le va
fi lor lumină".
Verset: 6
„Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sînt credincioase şi adevărate şi
Domnul — Dumnezeul duhurilor prorocilor — a trimis pe îngerul Său să arate
robilor Săi cele ce trebuie să se întîmple în curînd".
Tîlcuire:
„Aceste cuvinte", cuvintele Scripturii acesteia sînt adevărate. Şi
Domnul Dumnezeul duhurilor proorocilor a trimis pe îngerul Său — aici arată
cele ce trebuie să fie. Acesta este Domnul Dumnezeu care a dat duhul profeţiei
tuturor profeţilor sfinţi. „A trimis pe îngerul Său" aici arată că El
însuşi vorbeşte şi că Ioan a arătat toate tainele care se cuprind în cartea
aceasta, ca să le arate slujitorilor săi ce trebuie să se întîmple în curînd.
Ceîe viitoare şi cele cunoscute de oameni, nu le putem cunoaşte decît prin
descoperirea Duhului Sfînt sau prin descoperirea îngerilor. De altfel ceea ce
noi ignorăm nu este viitorul, cum ar veni la inimile noastre cele ce sînt
viitoare pe care nu le ştim? Aceasta învederează că Dumnezeu a rînduit ca să le
ştim, căci nu ştiinţa aceasta care este rînduită este răul nostru, ci aceia
care coboară din păcatul original.
Verset: 7
„Că iată vin curînd. Fericit cel care păzeşte cuvintele proorociei
acestei cărţi".
Tîlcuire:
Aici vorbeşte Iisus Hristos în persoană, arătînd că trebuie să vină la
judecată în curînd. „Fericit cel ce păzeşte..." Aceia păzesc cuvintele, care sînt poruncile lui Dumnezeu,
care le împlinesc prin fapte şi sînt în meditaţie continuă, în legea Domnului e
voia lor şi la legea Domnului vor cugeta ziua şi noaptea (Ps. 1, 2).
Versetele: 8, 9
„Şi eu, Ioan, sînt cel care am văzut şi am auzit acestea. Iar cînd am
auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care
mi-a arătat acestea. — 9. Dar el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sînt
împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei care păstrează
cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te!"
Tîlcuire:
De două ori a vrut Ioan să i se închine îngerului şi
de două ori i s-a arătat cît de legată este Biserica de Hristos. La sfîrşitul
acestei vedenii se arată calitatea Bisericii acesteia după înviere, întru slava
lui Hristos, că Ea împărăţeşte în veşnicie cu Acela.
Verset: 10
„Apoi mi-a zis: Să nu pecetluieşti cuvintele
proorociei acestei cărţi căci vremea este aproape".
Tîlcuire:
Pecetiuită e Scriptura pe care n-o înţelegi. Adică să nu tacă ascunzînd întunecimile
acesteia, ci arătîndu-le tuturor, care este voinţa ce trebuie să se arate. Că
ziua judecăţii care este descrisă în această carte este aproape şi trebuie să
avem inimă care să vadă pericolul care vine şi să nu ne ia ca hoţul şi să ne
piardă. Ceea ce nu faci scriind, crezindu-le pe acestea, să faci predicînd.
Verset: 11, 12
„Cine este nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine
este spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine este drept, să facă dreptate mai
departe. Cine este sfînt să se sfinţească şi mai mult. — Iată, vin curînd şi
plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui".
Tîlcuire:
Aceasta n-o zice învăţînd şi ameninţînd. Îi mîngie pe oamenii săi ca să nu se
îngrozească de vorbele ameninţătoare ale oamenilor acestui neam, aşa precum îi
mingîie profesorul pe copii zicîndu-le: nu vă culegeţi, nu vă culegeţi, este
acea ameninţare Înţeleaptă, care nu interzice să stai dacă ai început să
culegi. Chiar în acest fel îi mîngîie pînă ce i-a umplut de groază pentru ca lucrurile
lor nedrepte să grăbească venirea Sa.
Versetele: 13,
14
„Eu sint Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, începutul şi
Sfîrşitul. — 14. Fericiţi cei care spală veşmintele lor ca să aibă stăpînire
peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate",
Tîlcuire:
În acest loc, prin „veşminte" înţelegem sufletele noastre care
păcătuiesc continuu, şi de aceia este nevoie să ne spălăm sufletele prin
milostenie continuă, prin rugăciuni, prin priveghere, post şi iubire faţă de
cît mai mulţi. Prin pomul vieţii înţelegem înţelepciunea (Prov. 3, 13). Pomul
vieţii este acela care a învăţat-o pe ea şi o va ţine fericită. „Prin porţi să
intre în cetate" Poarta este Acela — „Eu sînt uşa prin Mine de va intra
cineva ..." (In. 10, 9). Prin poartă înţelegem şi mila Domnului. Aceasta
este poarta care li se deschide drepţilor, iar nedrepţilor li se închide. Drepţii
intră în staului lui Dumnezeu, în Rai, primind milostivirea divină, de la care
sînt excluşi necredincioşii. La această poartă au aşteptat sfintele fecioare,
care n-au avut uleiul iubirii în vasele lor (Mt. 25, 12).
Verset: 15
„Afară cîinii şi vrăjitorii şi desfrînaţii şi ucigaşii şi închinătorii
la idoli şi toţi cei care lucrează şi iubesc minciuna!"
Tîlcuire:
Prin cîini îi arată pe falşii predicatori, „Vedeţi cîinii" (Filip.
3, 2) (Is, 54, 10). Cei ce au făcut aceste păcate sînt Înlăturaţi de la
fericire şi merg ia pedeapsă veşnică.
Verset: 16
„Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să
mărturisească vouă acestea, în faţa Bisericilor. Eu sînt rădăcina şi sămînţa
lui David, steaua strălucitoare cea de dimineaţă".
Tîlcuire :
Hristos este rădăcina şi Fiul lui David. Rădăcina este David, căci s-a
născut după trup din David. Steaua de dimineaţă — Luceafărul este Hristos.
Verset: 17
„Şi duhul şi mireasa zic; Vino. Şi cel care aude să zică: Vino. Şi cel
însetat să vină şi cel care voieşte, să ia în dar apa vieţii".
. Tîlcuire:
Mirele şi Mireasa sînt Hristos şi Biserica. „Cel ce însetează să vină,
care însetează după viaţa veşnică. Trebuie să cunoască cum că la aceasta se
vine numai pe calea lucrurilor bune, cine voieşte să ia în dar apa vieţii...
Versetele: 18,
19
„Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei
acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra
lui pedepsele ce sînt scrise în cartea aceasta; — 19. Iar de va scoate cineva
din cuvintele cărţii acestei prorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul
vieţii şi din cetatea sfîntă şi de la cele scrise în cartea aceasta".
Tîlcuire:
Ioan condamnă pe cei ce ar scoate sau ar adăuga ceva la această
profeţie. Cei ce n-au înţelepciune duhovnicească nu înţeleg. Aceasta se referă
la eretici (sectari) cel ce o expune nici să nu adauge nici să nu scoată ceva din ea. Căci prin aceasta arată întunecimea
istoriei, a inteligenţei morale şi spirituale. Ereticii (sectarii) sînt
blestemaţi, căci în Scripturile divine îşi caută acoperire şi confirmare pentru
erezia lor şi cînd scot afară ceva o fac aceasta ca să nu fie văzută erezia lor
ca potrivnică lui Dumnezeu,
Verset: 20
„Cel care mărturiseşte acestea zice: Da, vin curînd. Amin! Vino Doamne
Iisuse!"
Tîlcuire:
Şi noi chemăm să vină Domnul — „Vie împărăţia Ta"
(Mt. 6,10),
Verset:
21
„Harul Domnului Iisus Hristos,
cu voi cu toţi, Amin!"
Tîlcuire:
Să fie şi cu noi Harul
Domnului nostru Iisus Hristos, şi să ne dea armele virtuţilor, ca să ne apărăm
de duşmanii din interiorul şi din exteriorul nostru, ca să ne împărtăşească de
plata vieţii veşnice, care împărăteşte cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, în vecii
vecilor. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu