DESPRE FAPTELE BUNE ALE CELOR DE ALTĂ CREDINŢĂ / DESPRE MÂNTUIREA NEORTODOCŞILOR - Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov

DESPRE FAPTELE BUNE

ALE CELOR DE ALTĂ CREDINŢĂ

DESPRE MÂNTUIREA

NEORTODOCŞILOR *

Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov

CUVÂNT DESPRE ORTODOXIE ŞI DESPRE NEORTODOCŞI

La începutul cuvântului nostru în Duminica Ortodoxiei pare firească întrebarea: „ce este Ortodoxia?"

Ortodoxia este adevărata cunoaştere şi lăudare a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea lui Dumnezeu în Duh şi adevăr; Ortodoxia este proslăvirea omului de către Dumnezeu, prin harul Preasfântului Duh, dăruit omului. Duhul este slava creştinilor. Unde nu există Duh, acolo nu există Ortodoxie.

Unde nu este Ortodoxie,

acolo nu este nici mântuire

Nu există Ortodoxie nici în învăţăturile şi filozofările omeneşti, stăpânite de intelectul mincinos şi înşelător, rod al căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată omului de Dumnezeu întru mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire. „Oricine va voi să se mântuiască, mai întâi de toate trebuie să se ţină de credinţa sobornicească; iar cine n-o va păstra întreagă şi fără de prihană, acela va pieri în veci" (Simbolul Sfântului Anastasie cel Mare).

Traducerea discursului lui Iosif Flavius adresat evreilor asediati din Ierusalim de catre Romani in anul 70

Traducerea discursului lui Iosif Flavius adresat evreilor asediati din Ierusalim de catre Romani

Asa ca , Josephus a mers în jurul zidului, și a încercat să găsească un loc în care sa fie la adapost de sagetile lor, și totuși în vazul si auzul lor, și i-a rugat, în multe cuvinte, să se crute pe ei insisi si pentru a salva țara și templul lor.

În timp ce Josephus facea acest indemn evreilor , mulți dintre ei au gesticulat impotriva lui de pe ziduri ,  reprosandu-i si huiduindu-l , ba mai mult , unii au aruncat săgeți catre el : dar atunci când el a vazut ca nu ii putea convinge cu un astfel de sfat  bun ,  le-a adus aminte de vechile istorii aparținind propriei lor națiuni , și a strigat cu voce tare , " O creaturi  mizerabile !

Degeaba asteapta evreii reconstructia tempului lor ,el a fost construit de trei ori si tot de atatea ori daramat,ultima oara definitiv de catre romani...

  Iosif Flavius in cartea sa Antichitati iudaice vol2 ,cartea XV a ne povesteste cum al doilea templu al iudeilor a fost daramat din temelii si reconstruit din nou ca apoi romanii sa-l darame a treia oara pentru totdeauna...indubitabil...

 CAPITOLUL XI

1. După înfăptuirea construcţiilor menţionate mai sus, în cel de-al optsprezecelea an al domniei sale, Herodes a plănuit o lucrare mai grea: să treacă la reconstruirea templului lui Dumnezeu, căruia să-i confere un perimetru mai amplu şi o înălţime mult mai impunătoare. Opera fusese astfel concepută încât, dacă apuca s-o desăvârşească, cum se şi cuvenea negreşit, urma să fie mai renumită decât tot ce făcuse până atunci, asigurându-i o glorie veşnică. Dar fiindcă a priceput că poporul nu era prevenit şi nu va fi lesne înduplecat să se înhame la o întreprindere atât de mare, Herodes s-a gândit că, mai înainte de a trece la treabă, să- 1 pregătească sufleteşte printr-un discurs.

Cateva profetii implinite inainte de anul 1900

                                         Cateva profetii implinite inainte de anul 1900

1. Domnul Iisus  profetit ca templul va fi distrus

Matei 24:1-2 “La ieşirea din Templu, pe când mergea Iisus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Iisus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.”

Profetie inregistrata in jurul anului 30 dHr si implinita in anul 70 dHr.

PĂTIMIRILE IUDEILOR DIN VREMEA CEZARULUI GAIUS CALIGULA (anii 57-41) ŞI PÂNĂ LA DĂRÂMAREA IERUSALIMULUI DIN VREMEA LUI TIT (anul 70) - descrise de Eusebiu de Cezureea şi losif Flaviu -

PĂTIMIRILE IUDEILOR DIN VREMEA CEZARULUI GAIUS CALIGULA (anii 57-41)

ŞI PÂNĂ LA DĂRÂMAREA IERUSALIMULUI DIN VREMEA LUI TIT (anul 70)

                           - descrise de Eusebiu de Cezareea şi losif Flaviu -

Istoricii socotesc îndeobşte că perioada apostolică se încheie o dată cu distrugerea templului şi căderea Ierusalimului, in urma războiului iudaic din anii 66-70. însă acest război este încununarea multor răzvrătiri şi suferinţe. Astfel, sub domnia lui Nero, în anul 66, în Palestina izbucneşte o răzmerită care se transformă într-un adevărat război. Aflată sub conducerea generalului Vespasian, armata romană, începând din Galileea, cucereşte pe rând toate cetăţile care erau apărate de iudei înarmaţi. în anul 69, Vespasian este proclamat împărat şi lasă conducerea războiului fiului său.Tit. Iudeii se aflau întăriţi în Ierusalim. Tit a atacat oraşul care a rezistat unui asediu ce a durat cinci luni. Pierderile au fost mari de ambele părţi. In continuare, lăsăm loc cuvintelor istoricului creştin Eusebiu de Cezareea şi istoricului iudeu losif Flaviu .

Profetia jubileelor rabinului Iuda ben Samuel indica anul antihristului

Profetia jubileelor rabinului Iuda ben Samuel  indica anul   antihristului(falsul Mesia)

In anul 1217 d.H. unul dintre rabini hasidici din Germania cei mai legendari și prolifici a lui Iuda a făcut o predicție uluitoare despre viitorul Ierusalimului și venirea lui Mesia. Cunoscut sub numele de Iuda ben Samuel (Iuda a-Hasid sau Iuda cel Pios), a trăit în secolul al 12-lea și al 13-lea din Regensburg, Germania.

Născut în Speyer în 1140, Rabbi ben Samuel a murit în 22 februarie 1217 în Regensbug. El a fost unul dintre părinții  Chassidei ( iudaism hasidic), o mișcare de misticism evreiesc din Germania diferita de misticismul cabalistic al Rabbinului Lurias , unde Chassid-ul a subliniat etica morala puternica și rugăciunea.

Când Rabbinul Judah HeHasid s-a stabilit în Regensburg, la vârsta de 55 de ani, el a scris cărțile sale cele mai importante, Sefer Hasidim (Cartea  celui Pios), Sefer Gematriyot (Carte a astrologiei) și Sefer Hakavod (Cartea Gloriei). Aceasta din urmă carte este acum pierduta și câteva citate au rămas cu autori ulteriori.

Acești ani au fost in vremea cruciadelor Romane creștine în Țara Sfântă, între anii 1096-1270. În acest timp, de asemenea, o corespondență înfloritoare a fost efectuata înainte și înapoi de la Ierusalim și Țara Sfântă și in Europa de catre rabini din Worms și Regensburg din Germania. In aceste scrisori ei au scris ca știau despre Saladin cel Mare și dinastia sunnita a lui Saladin Ayyubid în Egipt.

In acest an Rabbinul  Judah Ben Samuel a început să publice calculele sale biblice denumite Gematria, plus observațiile sale astronomice ,care ne-au dat acest rezumat pe care-l putem citi astăzi.

Rabbi Judah ben Samuel - "Când otomanii (turcii) - care erau deja o putere recunoscuta in Bosfor, înca din timpul lui Iuda Ben Samuel – vor cuceri Ierusalimul ,ei vor domni peste Ierusalim timp de opt jubilee. După aceea, Ierusalimul va deveni teren ,,no man ’s land,, pentru un jubileu, și apoi în al nouălea jubileul va veni din nou înapoi în posesia  poporului evreu - Ceea ce ar însemna începutul timpului final mesianic "

Sfantul Nectarie de Eghina despre disparitia definitiva si totala a celor zece triburi ale evreilor( in frunte cu Dan)

    Sfantul Nectarie de Eghina-Despre descoperirea lui    Dumnezeu in lume-Fragment         (talcuiri la scriptura)-                                   

                    Partea IIIa,capitolul 4,punctul 7

7.Proorocii despre intoarcerea din robia Babilonului a celor doua semintii,Iuda si Veniamin,si despre pierzarea celor zece semintii in robie

   S-a spus despre cele zece semintii ale lui Israil ca aveau sa fie robite de catre imparatii Assiriei,iar cele doua semintii,Iuda si Veniamin ,de catre imparatul Babilonului,urmand ca acestea sa fie eliberate ,pe cand celelalte zece sa se dizolve si sa se risipeasca ,pierind in robie.

   Graind in legatura cu cele doua semintii, prorocul Ieremia arata si timpul pe care acestea il vor petrece in robie:Si va fi tot pamantul spre stingere,si vor sluji intru neamuri saptezeci de ani(cf.cap.25,11);si iarasi:Cand veti implini in Babilon saptezeci de ani ,voi cerceta pe voi...ca sa intoarceti poporul vostru la locul acesta(cf.cap.29,10).Acestea au fost vestite in anul al patrulea al lui Ioachim ,adica in primul an de domnie al lui Nabucodonosor,imparatul Babilonului,si tot in acelasi an ele vin la implinire,caci Nabucodonosor ,jefuind Iudeea si incercuind Ierusalimul ,i-a supus pe iudei punandu-le bir si facandu-l pe Ioachim vasalul sau.Din aceasta data si pana la decretul de eliberare si de reconstituire a Templului din Ierusalim dat de Cirus,imparatul Babilonului,evreii au fost in robie(v.II Paralipomena 36,22;Ezdra1,1)implinindu-se cu exactitate anii vestiti de proroc.De asemenea ,de la distrugerea Ierusalimului si pana la reconstituirea si reinnoirea Templului s-au numarat 70 de ani.

Sfantul Serafim de Sarov Marea taina de la Diveevo - Fragment 2

    Profetie despre destinele  viitoare ale Rusiei găsită în vechile manuscrise greceşti  din £avra  Sfântului  Sava cel sfinţit de către călugărul rus Antonie Savaitul

Povesteşte arhiepiscopul Serafim de Chicago şi Detroit (1959): "Nu demult, in timpul primului meu pelerinaj in Palestina, Domnul m-a învrednicit pe mine, păcătosul, să dau de urma unor profeţii noi, necunoscute până acum, din care destinele Rusiei ni se înfăţişează într-o lumină nouă. Aceste profeţii au fost descoperite intâmplător de un învăţat călugăr rus in biblioteca unei vechi mănăstiri greceşti. Sfinţii părinţi necunoscuţi din sec. VIII - IX, contemporani deci cu Sfântul loan Damaschinul, au întipărit aceste profeţii cu aproximativ aceste cuvinte:

"Poporul evreu ales dupâ ce a predat la chinuri şi moarte ruşinoasă pe Mesia şi Mântuitorul lor, şi-a pierdut menirea sa de popor ales. Această misiune le-a revenit elinilor deveniţi al doilea popor ales.

Intelectul viguros şi scrutător al grecilor antici, iluminat de creştinism, a pătruns în adâncurile cunoaşterii universale. Marii Părinţi răsâriteni ai Bisericii au şlefuit dogmele creştine şi au creat un sistem armonios al învăţăturii creştine. Statalităţii bizantine insa i-au lipsit forţele creatoare şi posibilităţile de a ridica pe acest trainic fundament creştin o armonioasă societate şi orânduire de stat. Sceptrul împărăţiei Ortodoxe cade din mâinile slăbite ale imparaţilor bizantini, care n-au reuşit sâ înfăptuiască o simfonie între Biserică şi stat.

Testamentul lui Petru cel Mare sau cat de javrei e rusii-preluare d/p net

                                              Testamentul lui Petru cel Mare

de GHEORGHE BOLDUR-LATESCU

 

Elaborat in 1725, Testamentul lui Petru I tarul Rusiei (1672-1725) a fost adus la Paris in anul 1757 de catre ambasadorul Frantei la Petersburg si predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris in anul 1843, a fost citit si comentat cu mare interes, in anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete incoronate din Europa, de politicieni, istorici si oameni de cultura.

Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezinta un text a carui valoare rezida in confirmarea, prin fapte istorice, a recomandarilor catre urmasi elaborate de tar sau atribuite acestuia.

Implicatiile pentru actualitatea geopolitica internationala si, in particular, pentru cea romaneasca, sunt extraordinar de importante, permitandu-ne sa intelegem multe lucruri care se intampla, acum, sub ochii nostri.

Textul Testamentului

In numele Prea Sfintei si Nedespartitei Treimi, Noi Petru I, catre toti urmasii nostrii mostenitorii Tronului, Guvernantilor si natiei rusesti.
Marele Dumnezeu, de la care avem existenta si Coroana noastra, luminandu-ne, imi arata mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stapani in viitorime toata Europa. Eu pun temei acestei idei, ca natiunile Europei au ajuns cele mai multe intr-o stare de vechime aproape de a lor cadere. Urmeaza dar, a fi ele subjugate de un popor tanar si nou, cand va ajunge la intregimea cresterii sale  si va capata toata a sa putere ...
Eu am gasit Rusia ca un paraias si o las ca un rau mare. Iar mostenitorii mei o vor face si mai mare, intinsa, hotarata de a face sa rodeasca Europa cea starpita.
Eu le las instructiunile urmatoare pe care le recomanduiesc la a lor luare aminte  ca sa le pazeasca cu statornicie.
A tine natia ruseasca necurmat in stare de razboi, spre a avea pe soldatii ei pururea deprinsi la razboi ... Razboiul sa ajute pacii,  in interesul intinderii Rusiei si a inaintarii ei in inflorire.

Serafim Rose despre viitorul Rusiei si sfarsitul lumii -Fragment preluare d/p net

Viitorul Rusiei si sfîrsitul lumii

 Prelegere sustinuta la Conferinta Tineretului Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, San Francisco, 3 August 1981.

Fiecare crestin ortodox sta asezat între doua lumi: lumea aceasta cazuta, în care încercam sa ne gasim mîntuirea, si lumea cealalta, cerul, patria la care ne straduim sa ajungem si care, daca ducem o viata crestina adevarata, ne insufla sa traim de la o zi la alta în virtutea si iubirea crestina.

Dar lumea face parte prea mult din viata noastra. Adeseori – iar în ziua de astazi, de fapt, în chip obisnuit – uitam de lumea cea cereasca. Apăsarea lumescului este extrem de puternica astazi, încît de multe ori pierdem din vedere ce înseamna a fi de fapt crestin. Chiar daca mergem în adesea la slujbe si ne socotim membri „activi” ai bisericii, de cîte ori nu se întîmpla ca religiozitatea noastra sa fie ceva exterior, ceva împanat cu slujbe frumoase si de toata bogatia traditiei noastre ortodoxe, dar careia sa-i lipseasca, în realitate, convingerea interioara ca Ortodoxia este credinta ce ne poate mîntui sufletul pentru vesnicie, careia sa-i lipseasca, în realitate, iubirea si angajarea fata de Hristos, Dumnezeul întrupat si Întemeietorul credintei noastre? De cîte ori nu se întîmpla ca religiozitatea noastra sa fie numai o chestiune de obisnuinta, ceva prin care trecem numai la suprafaţă, care nu ne schimbă înlăuntru, care nu ne face sa sporim duhovniceşte si nu ne poartă înspre viata cea veşnică în Dumnezeu?

Sfantul Serafim de Sarov Marea Taina de La Diveevo- Fragment

Antihristul si Rusia

      Până la naşterea antihristului, in Rusia va avea loc un război de lunga durată şi o revoluţie înfricoşătoare, care, întocmai după exprimarea părintelui Serafim, va depăşi orice închipuire omenească, căci vărsarea de sănge va fi din cele mai cumplite: răscoalele lui Razin şi Pugaciov, Revoluţia franceză - fiind nimic in comparaţie cu ceea ce se va întâmpla in Rusia.

Vor pieri mulţi dintre oamenii credincioşi patriei, vor fi jefuite averile bisericeşti şi mănăstireşti, vor fi pângărite bisericile lui Hristos, nimicite şi prădate avuţiile oamenilor de bună credinţa, râuri de sănge rusesc vor curge. Domnul însă va ierta Rusia şi pe calea suferinţei o va conduce către o mare slavă...

     Durata probabilă a războiului mondial şi a celui rusesc va fi de circa zece ani... Fiindcă mie (lui N. A. Motovilov) mi s-a spus încă din 1834, aici la Voronej, că nu voi muri inainte de a-l cunoaşte personal, ca pe mine însumi, pe acel om care va trăi până la naşterea antihristului, pentru ca asemenea lui Simeon Primitorul de Dumnezeu, care a dat de ştire despre naşterea adevăratului Hristos, să dea de ştire despre naşterea adevăratului antihrist. Această propovăduire va fi comunicată în mod oficial tuturor oamenilor, nu numai ruşilor, ci şi întregii lumi, spre deplină înştiinţare. Atunci se va cunoaşte dinainte instaurarea sa mondială ca monarh în vechiul Ierusalim şi pe toată suprafaţa globului pământesc, în afara de teritoriul actual al Rusiei şi al Asiei interioare, unde trăiesc cele zece seminţii ale regatului israilitean.

Din Sfantul Ioan Gura de Aur Omilii la Matei Fragmente 3

OMILIA LXXVI

„Atunci cei din Iudeea să fugă in munţi,

iar cel de pe casă să nu se coboare ca să ia cele din casa lui; cel din ţarină să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia hainele lui"

După ce a vorbit de nenorocirile ce vor veni peste Ierusalim, de luptele pe care aveau să le ducă apostolii şi după ce le-a spus că vor rămîne nebiruiţi şi că vor străbate toată lumea, Hristos le vorbeşte din nou de nenorocirile iudaice, arătînd că atunci cînd apostolii vor fi stră­luciţi, învăţînd toată lumea, iudeii vor fi în necazuri şi supărări.

Uită-te cum înfăţişează războiul iudaic! Zugrăveşte grozăvia lui prin fapte în aparenţă mici. Atunci, spune El, cei din Iudeea să fugă în munţi".

-     Cînd ,Atunci"?

-     Cînd se vor întîmplă acestea, cînd „urîciunea pustiirii va sta în locul cel sfînt". Mie mi se pare că aici vorbeşte de oştirile romane. „Fugiţi, dar, atunci, le spune Domnul. Atunci nu mai este nici o nădejde de scăpare".

Pentru că se întîmplase de multe ori ca iudeii să scape din războaie grele, de pildă pe timpul lui Senahirim şi pe timpul lui Antioh - că atunci au intrat oştiri străine în Ierusalim şi templul a fost ocupat, dar Macabeii au pus pe fugă pe duşmani şi au prefăcut înfrîngerea în victo­rie -, deci ca ucenicii să nu creadă că şi în acest război lucrurile vor lua tot o astfel de întorsătură, Hristos îi opreşte să nutrească aceste nădejdi. „Ar fi de dorit, le spune El, ca să scăpaţi numai cu trupul gol!" De aceea nu-i lasă pe cei de pe acoperiş să intre în casă să-şi ia hainele; arată prin asta că nimeni nu poate scăpa de aceste nenorociri, pentru că nenoroci­rile sînt fară de ieşire, pentru că va pieri neapărat cel surprins de ele. Aceasta e pricina că vorbeşte şi de cel din ţarină, zicînd: „Nici el să nu se întoarcă să-şi ia hainele lui". Dacă trebuie să fugă cei ce sînt în Ierusalim, cu atît mai mult nu trebuie să-şi caute scăparea în Ierusalim cei ce sînt pe cîmp.

Din Sfantul Ioan Gura de Aur Omilii la Matei Fragmente 2

OMILIA LXXV

„Şi ieşind Iisus din templu S-a dus;şi s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului; iar El răspunzînd le-a zis lor: „Vedeţi toate acestea? Amin, amin, zic vouă! Nu va rămîne aici piatră pe piatră care să nu se risipească'"

Mai înainte Domnul spusese: „Se lasă casa voastră pustie" şi prezi­sese că vor veni o mulţime de nenorociri peste iudei; ucenicii, după ce au auzit acestea, oarecum miraţi, s-au apropiat de Hristos şi I-au arătat frumuseţea templului; erau nedumeriţi cum au să piară atîtea frumuseţi, atîta bogăţie şi atîta varietate arhitectonică. Acum Hristos nu le mai vorbeşte de pustiirea templului, ci prezice completa lui dărîmare. Le spune: „Vedeţi toate acestea?le admiraţi şi vă miraţi de ele? Nu va rămîne piatră pe piatră!"

Poate că cineva m-ar întreba:

-     Dar cum au rămas atunci ruinele templului?

-  Şi ce-i cu asta? Ruinele templului nu zădărnicesc hotărîrea Dom­nului. Hristos a spus acestea pentru a arăta pustiirea desăvîrşită sau a templului sau a locului în care se afla templul. Sînt însă părţi din templu care au fost distruse pînă în temelii. În afară de acestea, putem să spu­nem că pe temeiul celor ce s-au întîmplat chiar cei mai cîrcotaşi oameni trebuie să se convingă că vor pieri desăvîrşit şi resturile de templu care au mai rămas.

„Şi, şezind El pe Muntele Măslinilor, s-au apropiat ucenicii îndeosebi, zicînd: „Spune-ne nouă cînd vor fi acestea? Şi care este semnul venirii Tale şi al sfirşitului veacului?"

Ucenicii s-au apropiat de El îndeosebi, pentru că aveau să-L întrebe despre aceste lucruri; doreau cu înfocare să afle ziua venirii Lui că pofteau tare să vadă slava aceea care era pricină a nenumărate bunătăţi.

Două lucruri îl întreabă: întîi, „Cînd vor fi acestea?", cu alte cuvinte, cînd va fi distrus templul; şi apoi: „Care este semnul venirii Tale?". Evan­ghelistul Luca spune că I-au pus numai o singură întrebare: despre dis­trugerea Ierusalimului, pentru că socoteau că atunci va fi şi venirea Lui. Evanghelistul Marcu însă spune că nu L-au întrebat toţi despre sfîr­şitul Ierusalimului, ci numai Petru şi Ioan, pentru că ei aveau mai multă îndrăznire.

- Ce le-a răspuns Iisus?

„ Vedeţi să nu vă amăgească cineva! Că mulţi vor veni în numele Meu, Zicînd: ,Eu sînt Hristos" şi pe mulţi îi vor amăgi. Veţi auzi de războaie şi de veşti de războaie. Vedeţi să nu vă spăimîntaţi; că trebuie să fie toate acestea; dar încă nu-i sfîrşitul".

Din Sfantul Ioan Gura de Aur Omilii la Matei Fragmente

OMILIA LXXIV

„Vai vouă, că zidiţi mormintele profeţilor

şi împodobiţi mormintele lor şi ziceţi:

„Dacă am fi fost în zilele părinţilor noştri,

n-am fi fost părtaşi cu ei la sîngele profeţilor'"

I

Hristos nu spune: „Vai" pentru câ fariseii şi cărturarii zidesc mormintele profeţilor, nici pentru câ osîndesc pe părinţii lor, ci pentru că şi prin cele ce fac şi prin cele ce spun săvîrşesc o faptă şi mai rea, deoarece se prefac numai câ-şi osîndesc părinţii. Că osîndirea rostită de ei era numai o făţărie o spune evanghelistul Luca: „Căie şi încuviinţaţi fapta şi le zidiţi şi mormintele"^[1]. „Vai vouă", le spune Hristos, că zidiţi mormintele profeţilor, iar părinţii voştri i-au ucis. Deci mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; că ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele"^[2]. Prin aceste cuvinte Hristos le osîndeşte gîndul cu care zideau ei mormintele profeţilor că nu le zideau ca să cinstească pe cei ucişi, ci ca să se laude cu aceste ucideri. Se temeau ca nu cumva prin dispariţia cu vremea a mormintelor să se piardă şi dovada şi amintirea unei fapte atît de îndrăzneţe. Cu aceste gînduri zideau mormintele profeţilor; înălţau morminte strălucitoare, ca şi cum ar fi înălţat semne de biruinţă. Se împodobeau deci şi se făleau cu nelegiuirile părinţilor lor. Hristos le spune: „Nelegiuirile puse la cale de voi astăzi arată că şi voi săvîrşiţi aceeaşi faptă ca şi părinţii voştri. Chiar dacă spuneţi contrariul, chiar daca-i osîndiţi, chiar dacă ziceţi, de pildă: „N-am fî fost părtaşi cu ei dacă am fi trăit în zilele lor", totuşi vorbele voastre vădesc gîndul vostru! "Hristos a spus acestea în chip învăluit ca într-o ghicitoare, dar totuşi le-a spus.

După ce a spus: „Şi ziceţi: „Dacă am fi fost în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la sîngele profeţilor", a adăugat:

„Aşadar mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au ucis pe profeţi'.

Dar are cineva vreo vină, mi s-ar putea spune, că este fiul unui ucigaş, cînd nu este părtaş la gîndul tatălui său?

- Nu, n-are nici o vină. Dar Hristos le adresează aceste cuvinte tocmai pentru a arăta înrudirea dintre ei şi părinţii lor în ce priveşte răutatea. Asta o arată şi prin cele ce spune mai departe, că a adăugat:

„Şerpi, pui de vipere!"^[3]

DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON (PARTEA A DOUA) 4

CXXVI.

Hristos cel veşnic. Dacă aţi cunoaşte, o, Tryfon, cine este acesta, care este numit cînd „înger de mare sfat", cînd „bărbat", prin Iezechiel, cînd „Fiu al Omului", prin Daniil, cînd „copil" ^[1] prin Isaia şi „Hristos" şi „Dumnezeu vrednic de închinare" prin David, cînd „Hristos" şi „piatră", prin mulţi, cînd „înţelepciune" prin Solomon şi „Iosif", „Iuda" şi „stea" prin Moisi, cînd „răsărit" prin Zaharia şi „pătimitor" şi „Iacov" şi „Israel", iarăşi prin Isaia, cînd „toiag" şi „floare" şi „piatră din capul unghiului" şi „Fiu al lui Dumnezeu"^[2] , nu aţi mai pronunţa cuvinte de ocară împotriva Lui, Care a şi venit şi S-a născut, a pătimit şi S-a înălţat la cer. Căci El va veni iarăşi, şi atunci cele douăsprezece triburi ale voastre îşi vor lovi pieptu­rile^[3] . Căci, dacă aţi fi înţeles cele grăite de profeţi, nu aţi mai tăgădui că El este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu celui unul singur, celui nenăscut şi nespus. De altfel şi prin Moisi se spune undeva în Ieşire, astfel: „A vorbit Domnul către Moisi şi i-a zis lui: Eu sînt Domnul şi M-am arătat lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul lor şi numele Meu nu l-am spus lor şi-am încheiat aşezămîntul Meu cu ei" ^[4] . Şi zice, iarăşi, astfel: „Un om a luptat cu Iacov" ^[5] şi a zis că este Dumnezeu. Şi, se zice că Iacov a grăit: „Am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi sufletul meu a fost mîntuit"^[6] . Şi s-a mai scris, de asemenea, că locul în care a luptat cu el, în care i s-a arătat şi în care l-a binecuvîntat, l-a numit „Vederea lui Dumnezeu".

DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON (PARTEA A DOUA) 3

CX.

Iarăşi despre cele două veniri ale Domnului. Terminînd acestea, am adăugat:

— Că dascălii voştri, o, voi, bărbaţi, mărturisesc că toate cuvintele din pericopa aceasta au fost spuse cu privire la Hristos, o ştiu destul de bine. Şi ştiu de asemenea că ei zic că Hristos încă nu a venit. Sau, chiar dacă zic că a venit, ei zic că nu se ştie cine este^[1] şi numai cînd va deveni strălu­citor şi plin de slavă, numai atunci se va cunoaşte cine este. Şi numai atunci zic ei că se vor întîmpla cele spuse în pericopa aceasta, ca şi cum dintre cuvintele profeţiei, pînă acum, nici unul nu ar fi avut vreo roadă: oameni fără de raţiune şi care nu înţeleg ceea ce se dovedeşte prin toate cuvintele acestea, anume că aici sînt vestite două veniri ale Sale: una, în care este propovăduit pătimitor, fără de slavă, necinstit şi răstignit^[2] , iax a doua, în care va veni cu slavă din ceruri^[3], atunci cînd omul apostasiei, cel ce
glăsuieşte cuvinte nebune chiar cu privire la Cel Prea înalt, va cuteza să săvîrşească pe pămînt lucruri nelegiuite, cu privire la noi, creştinii^[4] , care, cunoscînd cinstirea lui Dumnezeu din legea şi cuvîntul care au ieşit din Ierusalim, cu apostolii lui Iisus, am găsit refugiu la Dumnezeul lui Iacov şi la Dumnezeul lui Israel. Şi noi, care eram plini de războaie, de ucideri şi de toată răutatea, pe tot pămîntul, am transformat fiecare din noi, instrumentele războinice: săbiile, în pluguri şi lăncile, în unelte de cultură; şi cultivăm pietatea, dreptatea, iubirea de oameni, credinţa şi nădejdea, care vin de la însuşi Tatăl, prin Cel Răstignit, stînd fiecare sub via noastră, adică, servindu-ne fiecare de o singură femeie legitimă. Căci cuvîntul profetic ştiţi că zice: „Şi femeia lui va fi ca o vie îmbelşugată" ^[5] .

DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON (PARTEA A DOUA) 2

XC.

Atunci, a zis Tryfon, învaţă-ne şi pe noi din Scripturi, pentru ca să ne încredinţăm şi noi. Noi ştim că El avea să pătimească şi să fie „dus ca o oaie"^[1] , dar dovedeşte-ne, cum că El avea să se şi răstignească şi să moară
atît de ruşinos şi de necinstit, prin moartea cea blestemată de lege^[2] , căci noi nici măcar nu putem să ne apropiem cu gîndul de această idee.

— Tu ştii, i-am răspuns eu, că tot ce-au spus şi au făcut profeţii, după cum voi înşivă aţi mărturisit, au descoperit în parabole şi semne, pentru ca cele mai multe dintre ele să nu poată fi înţelese de toţi, ascunzînd astfel adevărul în ele, pentru ca cei care caută să-1 găsească şi să-1 înveţe, să-şi dea osteneală în vederea acestui lucru.

La aceasta, ei au zis:

— Am recunoscut cele ce zici tu acum.

—  Ascultă, deci, am adăugat eu,şi cele ce urmează: Moisi, cel dintîi, prin semnele pe care le-a făcut, a arătat că blestemul acesta al crucii era numai ceva aparent.

—Dar care sînt semnele acelea de care vorbeşti? au zis ei .

—  Cînd poporul, am continuat eu, lupta împotriva lui Amalec, iar fiul lui Navi, supranumit cu numele de Iisus, se găsea în fruntea luptei, Moisi însuşi se ruga lui Dumnezeu, avînd mîinile întinse, de o parte şi de alta, în timp ce Or şi cu Aaron i le ţineau astfel ziua întreagă, pentru ca nu cumva Moisi obosind, mîinile să-i cadă în jos. Căci, dacă din semnul acesta care imita crucea scădea ceva, după cum se scrie în cărţile lui Moisi^[3] , poporul era învins, iar dacă rămînea în starea aceasta, în tot timpul acesta Amalec era învins şi, dacă avea putere asupra lui, prin cruce o avea. Iar poporul nu devenea mai tare pentru că Moisi se ruga astfel, ci pentru că numele lui Iisus era în fruntea luptei, iar el făcea numai semnul crucii. Şi cine dintre voi nu ştie că pe Dumnezeu îl îmblînzeşte mai mult decît orice rugăciunea însoţită de plîngere şi de lacrimi, aceea pe care o face cineva, atunci cînd prostemîndu-se la pămînt, îşi pleacă genunchii ? Cu toate acestea, aşa cum s-a rugat atunci cînd a stat pe piatră, nu s-a mai rugat altă dată nici Moisi şi nici vreun altul; iar piatra, după cum am dovedit mai înainte, este şi ea un simbol cu privire la Hristos^[4].

DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON (PARTEA A DOUA)

LXXIV.

. .^[1]ai pămîntului în care acesta merge şi Mă vor părăsi şi vor nimici aşezămîntul Meu, pe care l-am orînduit lor în ziua aceea. Şi-i voi părăsi pe ei şi-Mi voi întoarce faţa Mea de la ei; şi vor fi întocmai ca un lucru pe care toţi ar căuta să-1 înghită şi vor veni asupra lui multe rele şi necazuri. Şi va zice în ziua aceea: Fiindcă Domnul Dumnezeul meu nu mai este printre noi, au dat peste mine relele acestea. Dar Eu, cu o mişcare de scîrbă îmi voi întoarce faţa Mea de la ei, în ziua aceea, pentru toate răutăţile pe care le-au făcut, căci s-au întors către zei străini"^[2]

LXXV.

Iisus, fiul lui Navi (Iosua Navi). Pe de altă parte, în cartea Ieşirii el a vestit în chip tainic, prin Moisi, că numele acestui Dumnezeu însuşi era şi Iisus; nume, despre care afirmă că nu a fost arătat nici lui Avraam şi nici lui Iacov, iar noi am înţeles acest lucru. Astfel, s-a zis: „Şi a zis Domnul lui Moisi: Spune poporului acestuia: Iată că Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei tale, pentru ca să te păzească pe cale şi pentru ca să te ducă în pămîntul pe care ţi l-am pregătit ţie. Dă-i atenţie şi ascultă-l;nu fi nesupus faţă de el, căci el nu te va părăsi, întrucît numele Meu este asupra lui"^[3]. Deci, cine a introdus în pămîntul (făgăduinţei) pe părinţii voştri ? Poate că înţelegeţi acum, că Acesta a fost cel supranumit cu numele de Iisus şi Care mai înainte se numea Ausis. într-adevăr, dacă înţelegeţi lucrul acesta, veţi pricepe atunci că şi numele Celui care a zis lui Moisi: „numele Meu este asupra lui"^[4] era Iisus^[5]. Căci el se mai numea şi Israel şi a numit cu numele acesta pe Iacov^[6] . Cum că, de altă parte profeţii cei trimişi să vestească cele ale lui Dumnezeu se mai numesc şi îngeri şi apostoli ai lui Dumnezeu, este lămurit în Isaia. Căci într-un loc, Isaia spune: „Trimite-mă!" ^[7] . Şi este lămurit tuturor că fiul lui Navi, cel numit cu numele de Iisus, a fost un profet puternic şi mare. Dacă ştim, deci, că Dumnezeu S-a arătat în atîtea forme lui Avraam, lui Iacov şi lui Moisi, cum să ne mai mirăm atunci şi să nu credem, că a fost cu putinţă să se şi nască om din fecioară, după vrerea Tatălui tuturor, avînd atît de multe Scripturi din care se poate înţelege, în chip lămurit, că şi acest lucru s-a făcut după voia Tatălui ?

SFlNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOZOFUL DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON 6

LXI.

Înţelepciunea este deopotrivă Celălalt Dumnezeu. Şi am adăugat:

— O, prieteni, vă voi da şi o altă mărturie din Scriptură şi anume aceea că, mai înainte de toate cele create^[1] , Dumnezeu a născut din El un princi­piu şi o putere oarecare raţională, care se mai numeşte de către Duhul

Sfînt şi Slavă a Domnului^[2] , alteori Fiu^[3] , alteori înţelepciune^[4] , alteori înger, alteori Dumnezeu, alteori Domn şi Cuvînt^[5] şi alteori Se numeşte pe Sine Conducător principal de oaste^[6] atunci cînd S-a arătat în chip de om lui Iosua Navi. Căci întotdeauna El îşi are numirea după felul cum slujeşte voinţei părinteşti şi din aceea că este născut din Tatăl, prin voinţă.

Oare un astfel de lucru nu vedem că se întîmplă şi în noi, înşine ? Căci atunci cînd spunem un cuvînt, noi dăm naştere unui cuvînt nu prin sciziune, pentru ca să credem că se împuţinează cuvîntul din noi atunci cînd vorbim^[7]. Şi, după cum vedem că dintr-un foc ia naştere alt foc, nemicşo- rîndu-se acela din care s-a făcut aprinderea, ci rămînînd acelaşi, iar acela care a fost luat din el, se pare că este acelaşi şi că nu împuţinează pe acela din care s-a aprins. De altfel, şi cuvîntul „înţelepciune"^[8] îmi va fi o mărturie că acest Dumnezeu însuşi, Care S-a născut din Părintele tuturor, este şi Cuvîntul şi înţelepciunea şi Puterea şi Slava Celui ce L-a născut şi Care a > spus acestea prin Solomon: „Dacă vă voi vesti vouă cele ce se fac în fiecare zi, aducîndu-mi aminte voi enumera cele din veac. Domnul M-a întemeiat început al căilor.Lui^[9], întru lucrurile Lui. Mai înainte de veac M-a întemeiat, în început, mai înainte de a face pămîntul şi mai înainte de a face abisurile, mai înainte de a ieşi izvoarele apelor, mai înainte de a se stabili munţii. Mai înaintea tuturor munţilor Mă naşte pe Mine. Dumnezeu a făcut pămîntul care nu este locuit şi marginile locuite de sub cer. Cînd a pregătit cerul, eram alăturea de El, şi cînd a aşezat în chip deosebit tronul Lui pe vînturi, cînd a făcut puternici norii de sus şi cînd a făcut sigure izvoarele abisului, cînd a făcut puternice temeliile pămîntului, am fost lîngă El, potrivind totul. Eu am fost aceea întru care s-a veselit; în fiecare zi Mă veseleam în faţa Lui şi în tot timpul, că Se veselea alcătuind lumea şi Se veselea întru fiii oameni­lor. Deci acum, fiule, ascultă-Mă: Fericit bărbatul care va asculta de Mine şi omul care va păzi căile Mele, veghind la uşile Mele în fiecare zi, ţinînd
uşorii intrărilor Mele. Căci ieşirile Mele sînt ieşirile de viaţă şi voinţa este pregătită de Domnul. Cei care păcătuiesc faţă de Mine nelegiuiesc faţă de sufletele lor, iar cei ce Mă urăsc iubesc moartea" ^[10] .