CATEHEZA A XV-A
CATEHEZA A XV-A
Cateheză la cuvintele: ‘Şi iarăşi are
să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea
sfârşit". Despre Antihrist.
Citire din Daniel: 'Văzut-am până ce s-au pus scaunele şi S-a aşezat Cel
vechi de zile"[1], şi următoarele. ‘Văzut-am în
vedenia nopţii şi iată, pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului'[2], şi celelalte
1. Vestim
venirea Domnului. Nu vestim numai una, cea dintâi, ci şi a doua Lui venire, cu
mult mai slăvită decât cea dintâi. Cea dintâi a avut pecetea răbdării; cea de a
doua poartă diadema împărăţiei dumnezeieşti.
Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, cele mai multe
sunt îndoite. Îndoită naştere: una din Dumnezeu, mai înainte de veci, şi una
din Fecioară, la sfârşitul veacurilor. Îndoite sunt pogorârile: una nearătată,
care a fost ca ploaia pe lână[3], iar a doua, cea viitoare,
arătată. La prima Sa venire a fost înfăşat cu scutece în iesle[4], la a doua venire Se îmbracă
cu lumina ca şi cu o haină[5]. în cea dintâi venire a răbdat
crucea, dispreţuind ruşinea[6]; la a doua vine slăvit, însoţit
de oştirea îngerilor[7].
Nu ne oprim deci numai la cea dintâi venire a Lui, ci o
aşteptăm şi pe a doua. La prima Lui venire I s-a spus: “Binecuvântat este
Cel ce vine intru numele Domnului"; la a doua
venire vom rosti aceleaşi cuvinte; îl vom întâmpina pe Stăpânul
împreună cu îngerii, ne vom închina Lui şi vom zice: “Binecuvântat este Cel
ce vine intru numele Domnului". La a doua venire
Mântuitorul nu mai vine ca să fie judecat, ci ca să judece pe judecătorii Lui.
Cel care la întâia Lui venire a tăcut în timp ce era judecat, le
va aduce aminte celor fără de lege, celor care au îndrăznit să-L răstignească,
şi le va spune: “Acestea
aţi făcut, şi Eu am tăcut". Atunci Domnul,
potrivit iconomiei dumnezeieşti, a venit ca să înveţe în chip blând pe oameni; acum
însă se vor supune stăpânirii Lui de nevoie, chiar dacă nu vor voi.
2. Profetul Maleahi
spune despre cele două veniri ale Lui: "Şi pe neaşteptate va
veni in Biserica Lui Domnul pe care îl căutaţi". Aceasta este cea
dintâi venire a Lui. Şi iarăşi, despre a doua Lui venire spune: "Şi
va veni îngerul testamentului pe Care voi îl căutaţi. Iată vine Domnul atotputernicul
şi cine va putea suferi ziua intrării Lui? Sau cine va putea sta la arătarea
Lui? Pentru că El va intra ca focul din cuptorul de topit şi ca leşia
nălbitorilor. Şi va sta topind şi curăţind". Şi îndată după
aceasta Mântuitorul însuşi spune: “Şi voi veni cu voi la
judecată. Şi voi fi mărturie grabnică Împotriva fermecătorilor, împotriva
desfrânaţilor, împotriva celor care au jurat strâmb pe numele Meu', şi celelalte.
Pentru aceasta Pavel ne întăreşte mai dinainte şi zice: "Dacă zideşte
cineva pe temelia aceasta: aur, argint, pietre scumpe, lemne,
fân, trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut, căci ziua îl va vădi,
pentru că se va descoperi în foc"[8]. Pavel vorbeşte
despre aceste două veniri şi în Epistola către Tip când zice: "Harul
Mântuitorului Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, învăţându-ne ca, lepădând
necredincioşia şi poftele lumeşti, să vieţuim în veacul de acum în curăţie, cu
evlavie şi drept, aşteptând fericita nădejde şi arătarea slavei marelui
Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos" '[9]. Vezi cum a spus că
în prima Lui venire face bine, iar pe a doua o aşteptăm? Pentru aceasta şi
articolele Simbolului de credinţă, anunţate de noi acum, aşa au fost predate,
ca să credem în Cel care "S-a suit la ceruri şi şade de-a
dreapta Tatălui şi iarăşi are să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a
Cărui împărăţie nu va avea sfârşit".
3. Prin
urmare, Domnul nostru Iisus Hristos vine din ceruri. Vine la sfârşitul lumii
acesteia cu slavă, în cea din urmă zi. Lumea aceasta se sfârşeşte şi lumea
aceasta creată se înnoieşte iarăşi. Pe pământ s-au răspândit stricăciunea,
hoţia, desfrânarea şi tot felul de păcate şi s-au amestecat în lume sângiuri
peste sângiuri[10]; pentru ca să nu rămână acest
minunat locaş plin de fărădelegi, trece lumea aceasta, spre a se arăta alta
mai bună. Vrei să capeţi dovada din Scripturi? Ascultă pe Isaia care spune: “Şi cerul se va face
sul ca o hârtie şi vor cădea toate stelele ca frunzele de pe viţă şi cum cad
frunzele de pe smochin"[11].
Iar Evanghelia spune: "Soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei şi
stelele vor cădea din cer"[12].
Să nu ne întristăm că numai noi ne sfârşim; şi stelele se sfârşesc; dar poate
că se vor ivi din nou. Domnul va face sul cerurile nu ca să le piardă, ci ca să
le ridice mai bune. Ascultă pe David proorocul, care spune: “Dintru
început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale sunt
cerurile; ele vor pieri, dar Tu vei rămâne".
Poate că cineva va obiecta:
- Observă însă că spune lămurit că "vor
pieri".
-Ascultă ce înseamnă pentru profet cuvintele "vor
pieri". Sunt explicate prin cele ce urmează: "Toate ca o haină
se vor învechi şi ca pe un veşmânt le vei schimba şi se vor schimba".
După cum Isaia în cuvintele: "Vedeţi cum piere dreptul şi nimeni nu ia
aminte" vorbeşte de pieirea omului, şi cu toate
acestea prin cuvintele lui se aşteaptă învierea, tot aşa aşteptăm şi învierea
cerurilor. "Soarele
se va preface întru întuneric şi luna în sânge".
Să fie atenti la aceste cuvinte cei care au trecut la creştinism de la
maniheism! Să nu mai îndumnezeiască stelele şi nici să nu mai socotească în
chip nelegiuit că Hristos este acest soare care se va întuneca. Şi iarăşi,
ascultă pe Domnul care spune: “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu
vor trece". Şi pe drept cuvânt, căci creaturile
nu sunt de aceeaşi valoare cu cuvintele Stăpânului.
4.
Trec deci cele ce se văd şi vin cele
aşteptate, cele ce sunt mai bune decât cele ce se văd; totuşi nimeni să nu
caute să afle timpul când se vor petrece acestea: "Nu este în puterea
voastră să ştiţi, spune Domnul, anii şi timpurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea
Sa". Să nu îndrăzneşti să hotărăşti timpul când
se vor petrece acestea; dar, iarăşi, nici să dormi cu nepăsare: “Privegheaţi,
spune Domnul, că
în ceasul în care nu vă aşteptaţi va veni Fiul Omului".
Dar fiindcă trebuia ca noi să cunoaştem semnele sfârşitului
lumii şi fiindcă aşteptăm pe Hristos, pentru ca să nu murim înşelaţi şi să fim
rătăciţi de falsul Antihrist, apostolii, mânaţi prin voinţa dumnezeiască,
potrivit iconomiei dumnezeieşti, se apropie de adevăratul învăţător şi spun:
-
"Spune-ne când vor fi acestea şi care este semnul
venirii Tale şi al sfârşitului veacului[13]?
Aşteptăm să vii din nou, dar Satana se preface în înger de lumină[14]. întăreşte-ne, ca să nu ne
închinăm altuia în locul Tău".
Iar Domnul, deschizându-Şi dumnezeiasca şi fericita Lui
gură spune:
-
"Vedeţi să nu vă amăgească cineva!"[15].
Şi voi, ascultătorilor, care vă uitaţi acum la Domnul
cu ochii minţii, ascultaţi că vă spune şi vouă aceleaşi cuvinte: "Vedeţi să nu vă
amăgească cineva!". Aceste cuvinte vă îndeamnă pe toţi să luaţi
aminte la cele ce vor fi spuse. Ele nu înfăţişează istoria trecutului, ci sunt
o profeţie a celor viitoare, care negreşit vor veni. Nu suntem noi cei care facem
profeţiile acestea, căci suntem nevrednici; noi vă înfăţişăm cele scrise şi
arătăm numai semnele. Tu ia aminte la cele care s-au întâmplat până acum şi
vezi care mai lipsesc încă şi întăreşte-te pe tine însuţi.
5.
"Vedeţi să nu vă amăgească cineva, căci
vor veni mulţi în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi
vor amăgi pe mulţi"[16].
Cuvintele acestea în parte s-au împlinit. Aşa au spus
până acum Simon Magul, Menandru şi alţi eretici atei. Aşa vor spune şi alţii şi
în vremea de acum, şi mai târziu.
6. Al
doilea semn: "Vei
auzi de războaie şi de veşti de războaie"[17].
Este sau nu este acum război între romani şi perşi pentru
Mesopotamia? Se scoală sau nu se scoală neam peste neam şi împărăţie peste
împărăţie? "Şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe
alocurea". Acestea s-au întâmplat. Şi iarăşi: "Vor
fi semne înfricoşătoare din cer şi furtuni mari". Prin urmare, privegheaţi zice Domnul, că
nu ştiţi in care zi vine Domnul vostru".
7.
Totuşi noi căutăm un semn al venirii
Domnului, propriu nouă. Noi, care facem parte din Biserică, căutăm un semn
bisericesc. Mântuitorul spune: "Atunci mulţi se vor sminti se vor vinde unii pe
alţii şi se vor urî unii pe alţii". Să nu te
tulburi dacă vei auzi că merg până la vărsarea sângelui episcopi împotriva
episcopilor, clerici împotriva clericilor şi popoare împotriva popoarelor.
Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum,
ci la cele scrise! Nu trebuie să pieri şi tu dacă pier eu, dascălul tău! Se
poate ca ucenicul să fie mai bun decât dascălul şi să fie întâiul cel ce vine
cel din urmă ,pentru că Domnul îi primeşte şi pe cei care au
venit în ceasul al unsprezecelea. Dacă între apostoli a fost
vânzare, te mai miri dacă între episcopi este ură de fraţi? Semnul acesta nu
priveşte numai pe conducători, ci şi popoarele. într-adevăr, Domnul zice: "Din pricina
înmulţirii fărădelegii dragostea multora se va răci".
Se va lăuda oare cineva din cei de faţă că are prietenie nefăţarnică fată de
aproapele? Oare nu adeseori buzele sărută, faţa surâde, ochii sunt aparent
voioşi, iar inima meşteşugeşte vicleşug şi făureşte rele în timp ce vorbeşte
cu pace?
8.
Mai ai şi acest semn: "Şi se va
propovădui această Evanghelie a Împărăţiei in toată lumea, spre mărturie la
toate neamurile, şi atunci va veni sfârşitul"[18]. Şi după cum vedem,
aproape toată lumea s-a umplut de învăţătura lui Hristos.
9.
Şi ce se va întâmpla după aceasta? Domnul zice mai
departe: “Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a spus de
profetul Daniei stând in locul cel sfânt; cel ce citeşte să înţeleagă '[19]
[20]. Şi iarăşi: "Atunci
dacă vă va zice cineva: Iată Hristos este aici sau: Iată este acolo, să nu credeţi". Prin urmare, ura
de fraţi face loc lui Antihrist. Diavolul pregăteşte mai dinainte dezbinările
dintre popoare, ca să fie bine primit cel care vine. Să dea Dumnezeu ca nici
unul dintre cei de aici şi nici vreun alt rob al lui Hristos din altă parte să
nu alerge la duşman. Apostolul Pavel, scriind despre Antihrist, a dat un semn
lămurit prin cuvintele: "Că va veni întâi lepădarea de
credinţă şi se va arăta omul fărădelegii fiul pierzării, potrivnicul, care se
înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau sfânt aşa încât să şadă în
templul lui Dumnezeu, arătându-se pe sine că este dumnezeu. Nu vă aduceţi
aminte că vă spuneam acestea încă pe când eram la voi? Şi acum ştiţi ce-1
opreşte de a se arăta la vremea sa. Căci taina fărădelegii lucrează de pe acum;
trebuie numai ca acela care o opreşte acum să fie luat din mijloc. Şi atunci se
va arăta cel fără de lege, pe care
Domnul îl va nimici cu duhul gurii Lui şi-l va pierde cu arătarea venirii Sale.
Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de puteri, de
semne şi de minuni mincinoase şi de toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce
pier"[21].
Acestea le
spune Pavel. Lepădarea de credinţă se petrece în timpul nostru; oamenii au
lepădat dreapta credinţă: unii mărturisesc filiopaternitatea, alţii îndrăznesc să
spună că Hristos a fost adus de la neexistenţă la existenţă. Mai înainte
ereticii îşi mărturiseau rătăcirea lor pe faţă; acum însă este plină Biserica
de eretici ascunşi. Oamenii s-au lepădat de adevăr, şi neadevărul le încântă
urechile. Se grăieşte ceva care desfată urechile? Toţi oamenii ascultă cu
plăcere. Se grăieşte ceva folositor sufletului? Toţi se îndepărtează. Cei mai
mulţi oameni s-au lepădat de învăţăturile cele drepte; este ales răul mai mult
decât binele. Aceasta este deci "lepădarea de credinţă".
Trebuie aşteptat duşmanul. În parte a şi început de pe acum să trimită pe
înaintemergătorii lui, ca să vină pregătit la vânătoare. Ai grijă de tine,
omule, şi întăreşte-ţi sufletul! Biserica îţi arată acum, înaintea Dumnezeului
celui viu, şi te învaţă mai dinainte cele cu privire la Antihrist,
înainte de venirea lui. Nu ştim dacă vine în timpul vieţii tale şi nici nu
ştim dacă vine după trecerea ta din această viaţă. Este bine însă ca tu să
cunoşti semnele venirii lui şi să te întăreşti mai dinainte.
10.
Hristos cel adevărat, Fiul Unul-Născut al
lui Dumnezeu, nu vine de pe pământ. Dacă va veni cineva din pustie, înşelând
prin false minuni, să nu ieşi. Dacă vor spune: "lată, aici este
Hristos, iată, acolo, să nu crezi". Nu te uita
deci în jos şi pe pământ, căci Stăpânul Se pogoară din ceruri. Nu
Se va mai pogorî ca la întâia venire, singur, ci înconjurat de zeci de mii de
îngeri. Nu va veni în ascuns, ca "ploaia pe lână",
ci Se va arăta strălucitor ca fulgerul. El însuşi a spus: "Căci după cum
soarele iese de la răsărit şi se arată până la apus, tot aşa va fi şi venirea
Fiului Omului". Şi iarăşi: "Şi vor vedea pe
Fiul Omului venind pe norii cerului cu multă putere şi slavă, şi va trimite pe ingerii Lui cu
sunet de trâmbiţă "[22], şi celelalte.
11. Dar
după cum la prima Lui venire, când avea să Se întrupeze şi se aştepta ca
Dumnezeu să Se nască din Fecioară, diavolul a căutat să batjocorească acest
fapt prin aceea că a născocit mai dinainte cu viclenie în idolatrie zei falşi
care se nasc şi care au fost născuţi din femei, cu intenţia, după cum socotea
el, de a nu se mai da crezare adevărului, o dată ce a pus minciuna înainte,
tot astfel, când are să vină adevăratul Hristos la a doua Sa venire, potrivnicul,
luând ca pricină aşteptarea celor fără de răutate, şi mai cu seamă a celor din
tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înşelătoarea şi reaua
artă a fermecătoriei şi vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăţiei romanilor
şi se va numi în chip mincinos pe sine însuşi Hristos; iar prin această numire
de Hristos va înşela pe iudeii care aşteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va
amăgi prin nălucirile sale vrăjitoreşti.
12. Acest
Antihrist prezis va veni când se vor plini vremurile împărăţiei romanilor şi
se va apropia deci sfârşitul lumii. Se vor scula deodată zece împăraţi ai
romanilor, poate în diferite locuri, şi vor domni în acelaşi timp. Al unsprezecelea
împărat după aceştia este Antihrist, care va răpi stăpânirea romană prin
vrăjitoriile sale[23]. Pe trei dintre împăraţii
care vor domni înaintea lui "îi va umili "[24],
iar pe ceilalţi şapte îi va avea sub stăpânirea sa. La începutul domniei lui va
lua masca blândeţii, a castităţii şi a iubirii de oameni, arătându-se om
învăţat şi înţelept. Dându-se drept Hristos cel aşteptat, va înşela pe iudei
prin semne, prin minuni şi prin minciunile săvârşite cu ajutorul înşelăciunii
vrăjitoreşti, în urmă însă, va înscrie pentru domnia lui tot felul de răutăţi
ale neomeniei, încât va întrece pe toţi nedrepţii şi nelegiuiţii care au fost înaintea lui. Va fi
faţă de toţi ucigaş, foarte crud, nemilos, dar se va îndrepta mai ales
împotriva noastră, a creştinilor. Numai trei ani şi şase luni va îndrăzni să
facă aceste nelegiuiri, căci va fi nimicit prin a doua venire slăvită din cer a
Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu, a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, a lui Hristos cel adevărat. El va nimici pe Antihrist cu duhul gurii
Lui şi-l va da în focul gheenei.
13.
N-am născocit noi aceste învăţături pe care
vi le spunem; ele sunt aflate din dumnezeieştile Scripturi pe care le primeşte
Biserica şi mai cu seamă din profeţia lui Daniel, de curând citită. Şi
arhanghelul Gavriil a tălmăcit-o, şi spune aşa: "Fiara a patra va
fi a patra împărăţie pe pământ; ea va întrece toate împărăţiile".
Părinţii bisericeşti ne-au predat că aceasta este împărăţia romanilor. Cea
dintâi împărăţie mare a fost împărăţia asirienilor; a doua, a mezilor şi a perşilor
la un loc; iar după acestea, a treia, a macedonenilor; a patra împărăţie este
cea de acum, a romanilor. Mai departe Gavriil tâlcuieşte şi zice: "Cele zece coarne
ale ei înseamnă că zece împăraţi se vor scula; după ei se va scula un alt împărat,
care va întrece în răutăţi pe toţi cei dinaintea lui ". Gavriil
nu spune că va întrece în răutăţi numai pe cei zece, ci pe toţi cei dinaintea
lui. “Şi pe trei
împăraţi va umili", adică pe trei dintre cei
zece dinaintea lui. Iar dacă va umili pe trei dintre cei zece, urmează că el va
împărăţi ca al optulea împărat. “Şi cuvinte va grăi, spune Gavriil, împotriva Celui
Preaînalt". Bărbatul acesta va fi hulitor şi
nelegiuit; nu va moşteni împărăţia de la părinţii săi, ci va răpi domnia prin
vrăjitorie.
14. Cine-i
acesta sau cu a cui putere lucrează? Tălmăceşte-ne-o, Pavele! "Venirea lui este
prin lucrarea Satanei, ne-o spune Pavel, cu puteri, cu semne şi
minuni mincinoase"[25].
Aceste cuvinte lasă să înţelegem că Satana se foloseşte de el ca de o unealtă
şi că el însuşi lucrează prin acesta. Satana ştie că la judecata viitoare nu va
mai găsi nici un pic de milă; pentru aceasta nu duce războiul ca de obicei,
prin slugile sale, ci-1 poartă el însuşi pe faţă: "cu toate
semnele şi minunile mincinoase ". În adevăr tatăl minciunii[26] meşteşugeşte fapte ale
minciunii ca să creadă mulţimile că văd înviat din morţi pe cel neînviat; că
şchiopii merg şi orbii văd, cu toate că nu s-a făcut nici o vindecare.
15. Pavel
urmează: "Potrivnicul,
care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau sfânt"[27].
"De tot ce se numeşte Dumnezeu ": Antihrist se va arăta
în chip făţarnic urător al idolatriei, "încât să şadă în templul lui Dumnezeu"[28].
Dar care templu? Templul cel dărâmat al iudeilor. Să nu dea Dumnezeu să fie
acesta, în care suntem noi acum! Pentru ce spunem aceasta? O spunem ca să nu se
creadă că ne facem nouă înşine favoare! Căci dacă Antihrist vine la iudei ca
Hristos cel aşteptat de ei şi dacă voieşte să fie adorat de ei, atunci, spre
a-i înşela mai mult, se îngrijeşte foarte mult de templu, ca să-i facă să
creadă că el este cel din seminţia lui David, care are să zidească din nou
templul construit de Solomon. Antihrist atunci va veni, când, după hotărârea
Mântuitorului, nu va rămâne din templul iudeilor piatră pe piatră[29]. Când se vor nimici toate
pietrele lui - şi prin pietrele lui nu înţeleg zidul împrejmuitor din afară, ci
zidul interior al templului, acolo unde erau heruvimii -, fie că se vor surpa
din pricina vechimii, fie că se vor dărâma spre a se face noi construcţii, fie că se vor risipi
din alte pricini, atunci va veni acela "cu toate semnele şi minunile mincinoase ";
se va înălţa mai presus de toti idolii; la început va lua masca iubirii de
oameni, dar în urmă se va arăta neîndurător, mai cu seamă fată de sfinţii lui
Dumnezeu. Scriptura, în adevăr, spune: "Văzut-am, şi cornul acela făcea război
sfinţilor". Iar în altă parte zice: “Şi va fi vreme de
necaz, cum n-a mai fost de când a fost neam de om pe pământ şi până în vremea
de acum". Cumplită este fiara, balaur mare,
nebiruit de oameni, gata să-i înghită!
Cu toate că putem să vorbim mai multe despre Antihrist
pe temeiul dumnezeieştilor Scripturi, totuşi ne mulţumim cu acestea, ca să
aibă măsură cuvântarea noastră.
16.
Pentru că Domnul a cunoscut cruzimea
potrivnicului, a dat credincioşilor Săi unele îngăduinţe, şi spune: "Atunci cei din
Iudeea să fugă în munţi". Dar dacă cineva se
ştie pe sine că este foarte puternic să lupte cu Satana, să rămână - eu nu-mi
pierd nădejdea în tăria Bisericii - şi să spună: "Cine ne va
despărţi de dragostea lui Hristos? ", şi celelalte.
Dacă ne temem, să ne punem în siguranţă pe noi înşine; dacă suntem curajoşi,
să rămânem. Căci "va
fi atunci necaz cum n-a mai fost de la începtul lumii până acum şi nici nu va
fi". Dar să aducem mulţumire lui Dumnezeu, Care
a mărginit mărimea necazului la puţine zile. Domnul spune: "Dar din pricina
celor aleşi se vor scurta zilele acelea".
Antihrist va domni numai trei ani şi jumătate. Aceasta o spunem nu pe temeiul
scripturilor apocrife, ci pe temeiul lui Daniel, care zice: "Şi se va da în
mâna lui până la vreme şi vremuri şi jumătate de vreme ".
"Vreme" este primul
an, în care va creşte deocamdată domnia lui Antihrist; "vremi''
sunt ceilalţi doi ani ai fărădelegii, aşa că avem la un loc trei ani; "jumătate de
vreme", sunt şase luni. Iar în altă parte, Daniel spune
acelaşi lucru: “Şi
s-a jurat pe Cel ce in veac este viu, că în vreme şi în vremuri şi în jumătate
de vreme..."[30].
Unii au interpetat în acelaşi sens şi cuvintele: "O mie două sute
nouăzeci de zile"[31];
şi: "Fericit
cel care rabdă şi ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile"[32].
Pentru aceasta trebuie să ne ascundem şi să fugim. Poate că nu vom sfârşi
cetăţile lui Israel până ce va veni Fiul Omului[33]!
17. Cine
oare va fi fericitul care va primi atunci cu credinţă mucenicia pentru
Hristos? Afirm că mucenicii de atunci sunt mai presus de toţi mucenicii.
Mucenicii dinainte de venirea lui Antihrist au avut de luptat numai cu oameni,
pe când mucenicii din timpul lui Antihrist vor lupta chiar cu Satana faţă către
faţă. Împăraţii prigonitori de dinainte ucideau numai, nu se făceau că învie
morţi, nici nu arătau năluciri de semne şi minuni. Acum însă Antihrist este
pornit să îngrozească şi să înşele, “încât să amăgească de va fi cu putinţă şi pe cei
aleşi"[34].
Să nu se suie în inima vreunuia de atunci gândul: "Ce minune mai mare a
făcut Hristos? Cu ce putere săvârşeşte el aceste minuni? Dacă n-ar voi-o
Dumnezeu, n-ar îngădui-o!'. Apostolul te întăreşte şi spune mai dinainte: "Pentru aceasta
Dumnezeu le va trimite lucrarea înşelăciunii; - cuvântul "trimite"
este pus în locul cuvântului "îngăduie" -, nu pentru ca să aibă
cuvânt de apărare, ci "ca să fie judecaţi"[35].
Pentru ce? "Pentru
că n-au crezut adevărului, adică adevăratului Hristos, ci le-a plăcut nedreptatea"[36],
adică Antihrist. Dumnezeu îngăduie acestea şi în prigonirile petrecute în cursul istoriei, cât şi la
sfârşitul lumii; nu înseamnă că este neputincios în a le împiedica, ci
încununează ca de obicei prin răbdare pe propriii Săi luptători, făcându-i
asemenea profeţilor şi apostolilor Lui. Pentru scurtul timp de suferinţă vor
moşteni împărăţia veşnică a cerurilor, după cum spune Daniel: "Şi în vremea
aceea se va mântui tot poporul Tău, care a fost scris în carte"
- evident, în cartea vieţii - . "Şi mulţi din cei care dormeau în ţărâna
pământului se vor scula; unii spre viaţa veşnică, şi alţii spre ocară şi ruşine
veşnică. Iar cei care au fost înţelegători vor străluci cum străluceşte cerul;
iar dintre drepţi cei mulţi vor străluci ca stelele în veac, şi încă mai
mult".
18. Întăreşte-te
pe tine însuţi, omule! Ţi-am dat semnele lui Antihrist. întipăreşte-ţi-le nu
numai în memorie, ci răs- pândeşte-Ie tuturor fără invidie. Dacă ai copil după
trup, în- vaţă-1 de pe acum; iar dacă ai născut un fiu prin cateheză,
întăreşte-1 şi pe acesta mai dinainte, ca să nu ia ca adevărat Hristos pe cel
fals. Căci "taina
fărădelegii lucrează de pe acum". Mă
înspăimântă războaiele dintre popoare, mă înspăimântă schismele din Biserici,
mă înspăimântă ura dintre fraţi. Să fie spuse acestea! Să dea Dumnezeu să nu
se întâmple venirea lui Antihrist în vremea noastră. Cu toate acestea, noi să
ne întărim!
Acestea am avut de spus despre Antihrist.
19.
Aşteptăm şi nădăjduim că Domnul are să vină
din ceruri pe nori. Trâmbiţe îngereşti vor răsuna atunci; vor
învia întâi cei morţi în Hristos; cei vii care au trăit în credincioşie vor fi
răpiţi în nori, spre a lua răsplata ostenelilor, ca să fie cinstiţi mai presus
de om, o dată ce au şi luptat mai presus de om. Aşa grăieşte apostolul Pavel,
scriind: "Că însuşi
Domnul, la poruncă, la glasul arhanghelului şi la trâmbiţa lui Dumnezeu Se va
pogorî din cer, şi cei morţi în Hristos vor învia întâi; după aceea noi cei vii, care vom
fi rămas, vom fi răpiţi în noii împreună cu ei întru întâmpinarea Domnului in
văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi"[37].
- Ecclesiastul cunoştea această venire a Domnului şi sfârşitul lumii. El
spune: "Veseleşte-te, tinere, în tinereţea ta''[38]. Iar în cele ce urmează zice: "Depărtează
mânia de la inima ta, goneşte răutatea din trupul tău[39] şi adu-ţi aminte de
Ziditorul tău mai înainte de a veni zilele răutăţii, mai înainte de a se
întuneca soarele şi lumina şi stelele şi de a se întuneca cele ce se văd în găuri[40] - se face aluzie la puterea de a vedea -, mai
înainte de a se rupe funia de argint -se face aluzie la împletitura stelelor,
care sunt ca argintul la vedere - şi de a se zdrobi floarea de romaniţă a aurului"[41]-se
face aluzie la soare, care are înfăţişarea aurului; romaniţa este cunoscuta
plantă care are petalele de jur împrejur crescute în formă de raze - 'Şi se va scula la
glasul păsării şi din înălţime vor vedea şi va fi spăimântare pe cale"[42].
Ce vor vedea? "Atunci
vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului"[43]
şi “vor plânge
seminţii peste seminţii"[44].
Ce are să se întâmple la venirea Domnului? "Va înflori migdalul, se va îngreuna lăcusta şi
se va risipi chiparosul"[45].
După cum spun exegeţii, migdalul înflorit arată că a trecut iarna. Trupurile
noastre atunci, după trecerea iernii, au să înflorească o floare cerească. "Şi are să se
îngreuneze lăcusta" înseamnă sufletul înaripat, îmbrăcat cu
trup. "Şi
se va risipi chiparosul" înseamnă că fărădelegile cele
spinoase se vor risipi.
20. Vezi că toţi au vestit mai dinainte venirea Domnului?
Vezi că ei cunosc glasul păsării? Ştim care glas. "Că însuşi
Domnul, la poruncă, la glasul arhanghelului şi la trâmbiţa lui Dumnezeu Se va
pogorî din cer". Arhanghelul
strigă şi spune tuturor: "Sculaţi-vă întru întâmpinarea Domnului!".
înfricoşătoare este pogorârea Domnului! David
spune: "Dumnezeu,
Dumnezeul nostru, arătat va veni şi nu va tăcea. Foc înaintea Lui va arde şi de
jur împrejurul Lui vifor mare", şi celelalte. Fiul Omului, potrivit Scripturii de curând
citite, vine către Tatăl pe norii cerului, râu de foc curge,
care lămureşte faptele oamenilor. Dacă cineva are fapte de aur, va ajunge mai
strălucitor, dacă cineva are fapte de trestie şi fără valoare, este ars de foc.
Şi Tatăl "şade
pe tron, având haina Lui albă ca zăpada şi părul capului ca lâna curată".
Toate acestea au fost spuse în felul omenesc de
a gândi. Pentru ce haina Lui este albă ca zăpada, şi părul capului ca lâna
curată? Pentru că El este împărat al celor care nu s-au pângărit cu păcate.
Scriptura spune: "Voi înălbi păcatele voastre ca zăpada şi ca lâna ";
iar cuvintele acestea arată sau iertarea
păcatelor, sau chiar lipsa completă de păcate. Domnul vine din cer pe nori,
El, Care S-a înălţat la cer tot pe nori. El însuşi a spus-o:
"Şi vor
vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu multă putere şi slavă".
21. Dar care este semnul venirii Lui, semn pe care puterea
potrivnică nu va îndrăzni vreodată să-l imite? "Şi atunci,
spune Domnul, se va arăta semnul Fiului Omului pe cer"[46].
Iar semn adevărat şi caracteristic al lui Hristos este Crucea.
Semnul Crucii strălucitoare va merge înaintea împăratului ca să arate pe Cel
care a fost răstignit mai înainte. Când iudeii, care L-au împuns şi L-au
batjocorit mai înainte, îl vor vedea, vor plânge seminţie peste seminţie[47] şi vor zice: Acesta-i Cel
pălmuit; Acesta-i pe Care L-au scuipat în faţă; Acesta-i pe Care L-au pus în
lanţuri; Acesta-i pe Care L-au răstignit după ce mai întâi L-au batjocorit. Vor
spune: Unde să fugim de faţa mâniei Tale? Dar nu vor putea să fugă nicăieri,
căci de jur împrejur stau oştile îngereşti. Semnul Crucii este spaimă pentru
duşmani, şi bucurie pentru prietenii care au crezut în El sau L-au propovăduit
sau au pătimit pentru El. Care este atunci fericitul care să fie găsit prieten
al lui Hristos? Nu dispreţuieşte pe slugile lui împăratul atât de slăvit, Care
este înconjurat de îngeri şi şade pe tron împreună cu Tatăl. Şi ca să nu se
amestece prietenii cu duşmanii, "va trimite pe îngerii Lui cu sunet mare
de trâmbiţă şi
vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi"[48].
Dacă n-a dispreţuit pe Lot, care era unul singur, cum va dispreţui pe numeroşii
drepţi? Şi va spune Domnul celor pe care i-au adunat îngerii şi care vor
călători în căruţe de nori: "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu!"[49].
22. Dar
poate că cineva din cei de faţă va spune:
-
Voi fi sărac sau poate atunci mă voi afla în pat
bolnav[50]! Sau eu, femeie, voi fi lăsată
la moară[51]! Nu cumva vom fi trecuţi cu
vederea?
-
Ai curaj, omule! Judecătorul nu Se uită la faţa
omului! "Domnul
nu va judeca după slava omului şi nici nu va mustra după grai!'.
Nu preferă pe cei deştepţi celor simpli, nici pe cei bogaţi celor săraci.
Chiar dacă vei fi în ţarină, îngerii te vor lua. Să nu socoteşti
că va lua numai pe proprietarii de pământ, iar pe tine, lucrător de pământ, te
va lăsa! Să nu te nelinişteşti chiar dacă vei fi rob, chiar dacă vei fi sărac.
Nu dispreţuieşte pe robi Cel care a luat chip de rob. Chiar dacă
vei zăcea bolnav în pat, şi pentru tine este scris: "Dacă vor fi doi
intr-un pat unul se va lua, şi altul se va lăsa".
Chiar dacă de nevoie vei fi dat să lucrezi la moară, de vei fi bărbat sau
femeie; chiar dacă vei purta cătuşe şi vei fi silit să stai la
moară, totuşi nu te trece cu vederea Cel care scoate din lanţuri cu tărie.
Cel care a scos pe Iosif din robie şi din închisoare şi l-a pus mare stăpânitor
te va izbăvi de necazuri întru împărăţia cerurilor. Ai numai curaj, lucrează
numai, luptă numai cu dragă inimă! Nimic nu se pierde! Scrisă îţi este toată
rugăciunea şi toată cântarea ta duhovnicească! Scrisă îţi este toată
milostenia ta! Scris îţi este tot postul tău! Scrisă-ţi este căsătoria ta pe
care ai păzit-o bine! Scrisă-ţi este înfrânarea ta săvârşită pentru Dumnezeu!
Cele dintâi cununi însă le are scrise fecioria şi castitatea. Vei străluci ca
un înger. Dar după cum ai ascultat cu plăcere cele bune, ascultă iarăşi, fără
să-ţi fie ruşine, pe cele potrivnice! Scrisă-ţi este toată lăcomia! Scrisă-ţi
este toată desfrânarea! Scrise-ţi sunt tot jurământul fals, hula, vrăjitoria,
hoţia şi uciderea! Toate acestea îţi vor fi scrise din nou, dacă acum, după
botez, vei săvârşi aceleaşi fapte. Dimpotrivă, dacă nu le vei face, ţi se vor
şterge.
23. "Când va veni
Fiul Omului, zice Domnul, întru slava Lui şi toţi îngerii împreună cu El"[52].
Vezi, omule, în faţa a câtor martori vei veni la judecată? Tot neamul omenesc
va fi acolo. Socoteşte cât de mulţi sunt romanii; socoteşte cât de multe sunt
neamurile barbare care trăiesc acum şi câţi sunt cei care au murit de acum o
sută de ani până azi. Socoteşte câţi au fost înmormântaţi în curs de o mie de
ani. Socoteşte câţi au fost de la Adam până azi. Mare este mulţimea lor, totuşi
mică încă. Mai mulţi sunt îngerii. Ei sunt cele nouăzeci şi nouă de oi[53], pe când omenirea este o
singură oaie. Mulţimea locuitorilor trebuie socotită după întinderea locurilor
locuite. Dacă pământul, care este ca un punct în mijlocul unui singur cer, are
o mulţime atât de mare de locuitori, cât de mulţi locuitori trebuie să aibă cerul
care înconjoară pământul? Cerurile cerurilor trebuie să aibă un număr
neînchipuit de mare. Este scris: “Mii de mii slujeau Lui şi zeci de mii de zeci de mii
stăteau înaintea Lui"[54].
Nu înseamnă însă că la atâta se mărgineşte numărul îngerilor, ci că profetul n-a
putut să exprime un număr mai mare decât acesta.
Aşadar, atunci, la judecată, stă Dumnezeu Tatăl
tuturor, împreună cu El pe tron stă Iisus Hristos şi este de faţă şi Sfântul
Duh. Trâmbiţă îngerească ne cheamă pe noi toţi, aducând cele săvârşite de noi.
Oare nu trebuie să ne cuprindă neliniştea chiar de pe acum? Să nu socoteşti,
o, omule, că este mică osândă sau că ai să scapi nepedepsit, o dată ce ai să
fii osândit în faţa atâtor îngeri. Oare n-am dori mai bine să murim decât să
fim osândiţi de prieteni?
24. Să
ne nevoim deci, fraţilor, să nu ne osândească Dumnezeu, Care pentru a ne osândi
n-are nevoie nici de cercetare, nici de dovadă. Să nu spui: noaptea am făcut
desfrânare sau am vrăjit sau altceva am făcut, şi om nu era de
faţă! De conştiinţa ta vei fi judecat, "deoarece gândurile între ele se pârăsc sau se
apără în ziua când Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor".
Faţa înfricoşătoare a Judecătorului te sileşte să spui adevărul; dar, mai bine
spus, vădeşte adevărul chiar dacă nu-1 spui. În adevăr, vei învia îmbrăcat fie
cu păcatele tale, fie cu faptele tale drepte. Şi asta a arătat-o însuşi
Judecătorul când spune - şi Hristos este Judecătorul: "Tatăl nu judecă
pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului";
aceasta nu înseamnă că Tatăl îşi înstrăinează de la Sine stăpânirea Sa, ci că
judecă prin Fiul, prin urmare Fiul judecă la semnul Tatălui. Aceasta, iarăşi,
nu înseamnă că altele sunt semnele Tatălui, şi altele semnele Fiului, ci este
unul şi acelaşi semn. Şi ce spune Judecătorul despre faptul că tu porţi sau nu
faptele săvârşite de tine? "Şi se vor aduna înaintea Lui toate
neamurile", căci trebuie să se plece înaintea
lui Hristos tot genunchiul: al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor
de dedesubt. "Şi-i va despărţi pe ei unii de alţii precum
desparte păstorul oile de capre". Cum desparte
păstorul oile de capre? Cercetează oare după carte care este oaie şi care este
capră? Sau le desparte după înfăţişarea lor? Nu se cunoaşte oare oaia după
lână, şi capra după părul ei aspru şi tare? Astfel, dacă te vei curăţi acum de
păcate şi vei avea pe viitor faptele curate ca lâna, atunci
îmbrăcămintea ta rămâne nepângărită şi spui totdeauna: "M-am dezbrăcat
de haina mea; cum o voi mai îmbrăca?". După
îmbrăcăminte te cunoşti de eşti oaie. Dar dacă vei fi găsit păros ca Isav, care
era des la păr şi trândav la minte, care a pierdut dreptul de
întâi-născut pentru o mâncare şi şi-a vândut vrednicia
sa[55], vei ajunge în ceata celor
de-a stânga[56]. Să nu dea Dumnezeu ca cineva
din cei de faţă să fie aruncat din har şi nici să se găsească în cetele
păcătoşilor de-a stânga din pricina faptelor rele.
25. într-adevăr,
înfricoşată este judecata şi frică mare va fi din pricina celor ce au să se
vestească. De faţă este împăratul cerurilor şi este pregătit foc veşnic.
Poate că cineva va întreba:
-
Cum să scăpăm de foc? Cum să intrăm în împărăţie[57]?
-
"Am flămânzit, spune Domnul, şi Mi-aţi dat să mănânc"[58].
Iată calea! Nu mai e nevoie acum de alegorie, ci de îndeplinit cele spuse: "Am flămânzit şi
Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi
M-aţi primit; gol şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în
temniţă eram şi aţi venit la Mine"[59].
Dacă vei face acestea, vei împăraţi împreună cu Domnul. Dar dacă nu le vei
face, vei fi osândit. începe chiar de acum să le săvârşeşti şi stăruie în
credinţă. Să nu faci ca fecioarele cele ne- înţelepte, să ţi se închidă uşa
pentru că atunci ai de gând să cumperi undelemn[60].
Să nu te bizui numai pe faptul că ai candelă; păstreaz-o aprinsă! Să
strălucească lumina ta, a faptelor bune, înaintea oamenilor, ca să nu fie hulit
Hristos din pricina ta[61]. Poartă haina nestricăciunii,
strălucind în fapte bune. Avuţia pe care ai primit-o de la Dumnezeu s-o
chiverniseşti cu socoteală. Chiverniseşte-o bine! Ţi s-au încredinţat bani?
Chiverniseşte-i bine! Ţi s-a încredinţat slujbă învăţătorească? Fă-ţi cum
trebuie slujba ta! Poţi face să prospere sufletele ascultătorilor? Fă-o cu
râvnă! Sunt multe uşi pentru o chiverniseală bună. Să dea Dumnezeu numai
să nu fie nimeni dintre noi osândit şi să fie aruncat afară, ci să ne
învrednicească să întâmpinăm cu îndrăzneală pe veşnicul împărat Hristos, Care împărăteşte
în veci. Cel care judecă viii şi morţii. Care a murit pentru vii şi pentru
morţi, împărăteşte în veci. Şi, după cum spune Pavel: "Căci spre
aceasta a murit şi a trăit Hristos, ca să domnească şi peste cei morţi, şi
peste cei vii".
26.
Dacă vreodată vei auzi pe cineva spunând că
împărăţia lui Hristos are sfârşit, atunci urăşte erezia! Este un alt cap al
balaurului care s-a ivit de curând în Galatia. A îndrăznit unul
să spună că Hristos nu împărăteşte după sfârşitul lumii! A mai îndrăznit să spună
despre Cuvântul, Care a ieşit din Tatăl, că S-a contopit iarăşi în Tatăl şi nu
mai există. Prin astfel de idei eretice s-a hulit pe sine însuşi. Oare n-a
auzit pe Domnul spunând: "Fiul rămâne în veac"? N-a
auzit pe Gavriil spunând: "Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi
împărăţia Lui nu va avea sfârşit"? Bagă de
seamă la cele spuse! Acum ereticii învaţă împotriva lui Hristos, în timp ce
arhanghelul Gavriil a învăţat despre dăinuirea veşnică a Mântuitorului. Cui să
dai mai multă crezare? Oare nu lui Gavriil? Ascultă şi mărturia aceasta a lui
Daniel: “Văzut-am
întru vedenia nopţii şi iată, pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi
a ajuns până la Cel vechi de zile. Şi 1 s-a dat Lui cinstea şi stăpânirea şi
împărăţia; şi toate popoarele, neamurile, limbile îi vor sluji Lui. Stăpânirea
Lui este stăpânire veşnică, care nu va trece; iar împărăţia Lui nu se va
strica". Ţine mai bine aceste cuvinte! Crede
în ele! Îndepărtează de la tine învăţăturile eretice, căci ai auzit învăţături cât
se poate de lămurite despre împărăţia nesfârşită a lui Hristos.
27. O
învăţătură asemănătoare ai şi în tălmăcirea pietrei, care a fost tăiată din
munte fără ajutorul mâinii omeneşti[62];
piatra este Hristos întrupat. "Împărăţia Lui nu va fi lăsată altui popor"[63].
Şi David spune într-un loc: "Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului"[64];
iar în altă parte: "Dintru
început Tu, Doamne, ai întemeiat pământul"[65],
şi celelalte. "Acelea
vor pieri, iar Tu vei rămâne"[66],
şi celelalte. “Dar
Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi"[67]. Aceste
cuvinte au fost interpretate de apostolul Pavel cu privire la Fiul[68].
28. Vrei
să afli cum au ajuns la această nebunie cei care au o învăţătură contrară? Au
citit greşit cuvintele bine scrise de apostolul Pavel: "Căci trebuie ca
El să împărătească până ce va pune pe toţi duşmanii Săi sub picioarele
Sale"[69].
Ei spun: Hristos nu mai împărăteşte când duşmanii Lui vor fi puşi sub
picioarele Sale. Dar înţeleg greşit şi fără judecată cuvintele lui Pavel. Dacă
împărăteşte peste duşmani înainte de a-i birui, cum oare nu va împărăti cu atât
mai mult peste ei după ce-i va birui?
29. Au
mai îndrăznit să spună şi că textul scripturistic: “Iar când toate vor fi
supuse Lui, atunci şi Fiul însuşi Se va supune Celui care l-a supus Lui
toate"[70],
arată că Fiul se contopeşte în Tatăl. Prin urmare, voi, oameni, mai lipsiţi de
credinţă decât toti, care sunteţi creaturi ale lui Hristos, dăinuiţi, iar
Hristos, prin Care ati fost făcuţi voi şi au fost făcute toate[71], piere?! Hulitor este glasul!
Dar cum sunt toate acelea ce-I vor fi supuse? Supuse piericiunii sau dăinuitoare? Mai mult: toate cele supuse Fiului dăinuiesc,
iar Fiul care este supus Tatălui nu dăinuieşte? Cuvintele: "Se va supune"
nu înseamnă că de atunci începe să asculte de Tatăl, căci El face totdeauna şi
pururea ceea ce-I place Tatălui, ci că şi atunci ascultă, nu
printr-o ascultare silită, ci prin una de bunăvoie. Fiul nu este rob, ca să se
supună de nevoie; este Fiul, iar ca Fiu, Se supune de bunăvoie şi din
dragoste.
30. Să
întrebăm pe aceşti eretici: Ce sens daţi cuvintelor: "până când"
sau cuvintelor: "până
ce" ?
Voi încerca să combat erezia pornind de la aceleaşi cuvinte ca
şi ei. Ei au îndrăznit să spună că textul: "Până ce va pune pe duşmanii Săi sub picioarele
Sale", indică sfârşitul lui Hristos; au mai
îndrăznit să circumscrie împărăţia veşnică a lui Hristos şi să pună sfârşit
prin învăţătura lor stăpânirii Sale nesfârşite. Haide deci să citim textele
asemănătoare din Pavel şi să vedem ce sens au cuvintele: "până când"
și "până ce" ?
Pavel spune: "Dar moartea a împărăţit de la Adam până la Moise".
Oare până la Moise au murit oamenii, şi după Moise n-au mai murit? Sau n-a
murit nici un om după ce a fost dată Legea? Vezi deci că acest cuvânt, "până ce"
, nu indică o îngrădire de timp; dimpotrivă, Pavel a arătat mai degrabă prin
acest cuvânt că, deşi Moise a fost un om drept şi un bărbat minunat, totuşi
hotărârea de moarte adusă împotriva lui Adam a ajuns şi la el, şi la cei de
după el, cu toate că el n-a făcut acelaşi păcat ca Adam, anume de a nu asculta
porunca de a nu mânca din pom.
31.
Să luăm alt text asemănător: "Căci până
astăzi, când se citeşte Moise, rămâne un văl pe inima lor". Cuvintele:
“până
astăzi" înseamnă oare că numai până la Pavel? Nu şi până în
vremea noastră şi până la sfârşitul lumii? Dacă Pavel spune corintenilor: "Că şi până la
voi am ajuns
cu Evanghelia lui Hristos, având nădejde ca, tot crescând credinţa voastră, să
se propovăduiască Evanghelia şi în părţile de dincolo de voi"[72], din aceste cuvinte
se vede lămurit că "până când" nu indică
sfârşitul, ci o continuare. Cum poţi deci să înţelegi altfel cuvintele: "Până
ce va pune pe duşman..."? Acelaşi Pavel spune în altă parte: "Dar
îndemnaţi-vă pe voi înşivă în toate zilele până când se zice: astăzi"[73]. Sensul cuvintelor:
"până când se zice: astăzi" este: totdeauna.
Prin urmare, după cum nu trebuie să se vorbească despre
începutul zilelor lui Hristos, tot aşa să nu rabzi să vorbească cineva
vreodată despre sfârşitul împărăţiei Lui. Căci este scris: "împărăţia Lui
este împărăţie veşnică".
32. Cu
toate că mai avem încă şi alte multe mărturii din dumnezeieştile Scripturi
despre împărăţia în veci nesfârşită a lui Hristos, totuşi să ne mulţumim
deocamdată cu cele spuse mai sus, din pricina scurgerii zilei.
Tu, ascultătorule, închină-te numai acelui împărat!
Fugi de orice rătăcire eretică! Iar dacă îngăduie harul lui Dumnezeu, vă vor
fi spuse la timp şi celelalte adevăruri de credinţă. Iar Dumnezeul tuturor să
vă păzească pe voi toţi, să vă aduceţi aminte de semnele sfârşitului lumii şi
să rămâneţi nebiruiţi de Antihrist. Ai primit semnele înşelătorului ce are să
vină. Ai primit dovezile adevăratului Hristos, Care are să Se pogoare la vedere
din ceruri. Fugi de cel fals, aşteaptă pe Cel adevărat! Ai învăţat calea;
caută să fii găsit la judecată în ceata celor de-a dreapta! Păzeşte bunul
despre Hristos ce ţi-a fost încredinţat, strălucind în fapte bune, ca să te
înfăţişezi cu îndrăzneală înaintea Judecătorului, şi să moşteneşti împărăţia
cerurilor, prin Care şi cu Care slavă lui Dumnezeu, împreună cu Sfântul Duh, în
vecii vecilor. Amin.
[1] Daniel
7, 9.
[2] Daniel
7, 13.
[3] Ps.
71, 6.
[4] Luca
2, 7.
[5] Ps.
103, 2.
[6] Evr.
12, 2.
[7] Matei
25, 31.
[8] I
Cor. 5, 12-13.
[9] Tit
2, 1 1-13.
[10] Osea
4, 3.
[11] Isaia
34, 4.
[12] Matei
24, 29.
[13] Matei
24, 3.
[14] II
Cor. 11, 14.
[15] Matei
24, 4.
[16] Matei
24, 4-5.
[17] Matei
24, 6.
[18] Matei
24, 14.
[19] Matei
24, 15.
[20] Matei
24, 23.
[21] II
Tes. 2, 3-10.
[22] Matei
24, 30-31.
[23] Daniel
7, 24.
[24] Daniel
7, 24.
[25] II
Tes. 2, 9.
[26] loan
8, 44.
[27] II
Tes. 2, 4.
[28] II
Tes. 2, 4.
[29] Matei
24, 2.
[30] Daniel 12, 7.
[31] Daniel 12, 11.
[32] Daniel 12, 12.
[33] Matei 10, 23.
[34] II
Tes. 2, 1 1.
[35] II
Tes. 2, 12.
[36] II
Tes. 2, 13.
[37] I
Tes. 4, 16-17.
[38] EccI.
11,9.
[39] EccI.
11, 10.
[40] EccI.
12, 1-3.
[41] EccI.
12, 6.
[42] EccI.
12, 4-5.
[43] Matei
24, 30.
[44] Zaharia
12, 12.
[45] EccI.
12, 5.
[46] Matei
24, 30.
[47] Zaharia
12, 12.
[48] Matei
24, 31.
[49] Matei
25, 34.
[50] Luca
17, 34.
[51] Luca 17, 35.
[52]
Matei 25, 31.
[55] Evr.
12, 16.
[56] Matei
25, 33.
[57] Matei
25, 41.
[58] Matei
25, 35.
[59] Matei
25, 35-36.
[60] Matei
25, 8-12.
[61] Matei
5, 16; Rom. 2, 24.
[62] Daniel
2, 34.
[63] Daniel
2, 44.
[64] Fs.
44, 8.
[65] Fs.
101, 26.
[66] Ps.
101, 27.
[67] Ps.
101, 28.
[68] Evr.
1, 8-12.
[69] I
Cor. 15, 25.
[70] I
Cor. 15, 28.
[72] II
Cor. 10, 14-16.
[73] Evr.
3, 13.
