...si va cugeta sa schimbe vremile si legea : Sf.Ioan Gura de Aur despre cele 70 de saptamani de la Daniel ...si despre antihrist

“Şaptezeci de săptămâni s-au hotărât peste poporul tău şi peste oraşul cel sfânt”. “Până ce se va învechi fărădelegea şi se va fi săvârşit păcatul”. “Şi să aducă dreptate veşnică”. “Şi să se pecetluiască vedenia şi proorocul şi să se ungă Sfântul Sfinţilor”. “Să cunoşti şi să înţelegi că de la ieşirea cuvântului pentru răspuns şi pentru zidirea Ierusalimului până la Hristos povăţuitorul, (vor fi) săptămâni şapte şi săptămâni şaizeci şi două”. “De la ieşirea cuvântului pentru răspuns şi pentru zidirea Ierusalimului”. “După cele şaptezeci de săptămâni, va pieri ungerea şi judecată nu va fi în ea; vor strica cetatea şi templul, împreună cu povăţuitorul care are să vină; şi vor pieri ca într-un potop”, “până la sfârşitul războiului hotărât pentru pieirea desăvârşită”. “Vor înceta jertfele şi turnarea; şi pe lângă acestea, urâciunea pustiirii în locul cel sfânt, şi până la sfârşitul timpului nu va înceta pustiirea”. “Şi pustiire până la sfârşit”.

Este deci timpul, dacă nu ar fi plictisitor, să vin la ceea ce căutam să vă dovedesc, la robia de azi a iudeilor, din pricina căreia am vorbit atât până acum. Fiţi atenţi acum, vă rog! nu duc o luptă pentru nişte lucruri de putină însemnătate. Ar fi absurd ca la jocurile olimpice să staţi cu multă răbdare de la miezul nopţii până la miezul zilei, să aşteptaţi să vedeţi cui i se va pune cununa pe cap, să vă coacă capetele razele soarelui, dar să nu plecaţi până ce nu se anunţă învingătorii în lupte, iar acum, când nu e vorba de o cunună ca aceea de la jocurile olimpice, ci de cununa cea ne-stricăcioasă a adevăratelor lupte, să vă simţiţi obosiţi şi chinuiţi.

V-am dovedit îndeajuns în cele spuse până acum că cele trei robii au fost vestite mai dinainte, că una are să ţină patru sute de ani, a doua şaptezeci de ani şi a treia trei ani şi jumătate. Haide dară să vorbesc şi despre robia aceasta de acum. Îl voi aduce iarăşi ca martor pe Iosif Flaviu, un om din neamul lor, că Profetul a anunţat mai dinainte şi această robie.

Ascultă ce spune Iosif după cuvintele citate mai sus! “în acelaşi chip a scris Daniel şi despre împărăţia romanilor, că are să cucerească Ierusalimul şi să pustiască templul”. Uită-te, iudeule, că deşi era iudeu cel ce a scris aceste cuvinte, totuşi n-a vrut să imite încăpăţânarea voastră. După ce a spus că Ierusalimul va fi doborât, n-a îndrăznit să adauge şi să spună că va fi ridicat iarăşi şi nici n-a consemnat un timp anumit. A văzut că Profetul n-a precizat timpul; de aceea n-a spus el nimic despre robia de sub romani, cu toate că mai sus, când a vorbit despre victoria lui Antioh şi despre pustiirea templului, a vorbit de zilele şi anii cât avea să ţină robia. Că va fi pustiit Ierusalimul şi templul a scris; dar că are să se termine pustiirea, n-a mai spus, pentru că a văzut că nici Profetul n-a spus asta. “Dumnezeu i-a arătat lui Daniel toate acestea, spune Iosif, iar Daniel le-a scris şi le-a lăsat posterităţii, pentru ca aceia care vor citi şi vor vedea că s-au împlinit cele scrise să se minuneze de Daniel pentru cinstea dată lui de Dumnezeu”.

Să vedem acum locul în care vorbeşte Daniel că templul va fi pustiit.

După ce Daniel a făcut rugăciunea aceea în sac şi cenuşă, a venit Gavriil la el şi i-a zis: “Şaptezeci de săptămâni s-au hotărât peste poporul tău şi peste oraşul cel sfânt”. Dar poate că mi s-ar spune:

- Iată că şi aici e vorba de timp!

- Da, e vorba de timp, dar nu de timpul cât va ţine robia, ci de timpul după care va începe o nouă robie. Altceva este să vorbeşti de timpul cât are să tină robia, şi altceva să vorbeşti de timpul după care va veni şi va începe robia. “Şaptezeci de săptămâni s-au hotărât peste poporul tău”. Dumnezeu n-a mai spus acum “peste poporul Meu” , cu toate că Profetul spusese: “Arată faţa Ta peste poporul Tău” , ci îl înstrăinează din pricina crimei ce avea să săvârşească. Spune apoi şi pricina: “Până ce se va învechi fărădelegea şi se va fi săvârşit păcatul”.

- Ce înseamnă “până ce se va fi săvârşit păcatul” ?

- “Vor săvârşi multe păcate, spune Daniel; dar culmea păcatelor va fi atunci când îl vor ucide pe Stăpânul lor”. Acelaşi lucru îl spune şi Hristos: “Umpleţi dar şi voi măsura părinţilor voştri” , cu alte cuvinte: “I-aţi ucis pe robi, adăugaţi şi sângele Stăpânului!”.
Uită-te câtă identitate de gândire! Hristos a spus: “Umpleţi dar” ; Profetul spune: “până ce se va Fi săvârşit păcatul” şi “s-au pecetluit păcatele”.

- Ce înseamnă “a pecetlui” ?

- Să nu mai rămână nimic.
“Şi să aducă dreptate veşnică”. Şi care este dreptatea veşnică dacă nu cea dată de Hristos?

“Şi să se pecetluiască vedenia şi proorocul şi să se ungă Sfântul Sfinţilor” , adică, să înceteze profeţiile. Căci asta înseamnă a pecetlui: a înceta ungerea, a înceta vedeniile. De aceea şi Hristos a spus: “Legea şi profeţii până la Ioan”.

Vezi că aici Dumnezeu îi ameninţă cu pustiirea desăvârşită, cu pedepsirea păcatelor şi a nedreptăţilor? Nu le-a mai spus că are să-i ierte; dimpotrivă, i-a ameninţat că are să pornească împotriva păcatelor lor.