COMENTAR EXTRAS LA CARTEA APOCALIPSEI A SFÎNTULUI AMBROZIE EPISCOPUL MILANULUI ITALIA - (340-397)
Traducere din
limba latină, Colecţia Migne, Seria Latină, de la pag. 846 la 1058.
În cursul
vieţii sale a scris şi un Comentar la Apocalipsă din care redăm mai jos, nu în
întregime, ci numai un extras din el, spre a putea vedea adîncimea minţii şi a
rugăciunii Sfîntului Ambrozie, care îndemnat de Duhul Sfînt, pe cînd Biserica
era una, scrie această frumoasă operă de interpretare a Apocalipsei arătînd că
Apocalipsa este bucurie şi nu este un fel de tragedie universală aşa cum au
obicei să comenteze unii.
Verset:
1
„Descoperirea lui Iisus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu ■—■ ca să
arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curînd — iar El, prin
trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan."
Cuvîntul „Apocalipsa" se interpretează prin arătare, descoperire.
Această revelaţie î-a dat-o Tatăl, Fiului ca dar, căci s-a făcut om şi prin
însuşi Fiul Său, vor cunoaşte oamenii dumnezeirea cu care S-a înălţat. Că
această carte nu este numai a viitorului, ci este istorisirea şi a celor trecute
şi care s-au petrecut, că putem spune că aceasta singură a slujit ca să
descopere viitorul Domnului nostru Iisus Hristos, că de bună seamă se văd cele
prezente ca un vis, ceîe petrecute şi auzite se fac uşor înţelese. Viitorul
însă nu se poate vedea decît din învăţăturile dumnezeieştilor Scripturi, sau se
cunosc din revelaţie. Iar El prin trimiterea îngerului Său,, i-a descoperit
robului său Ioan. în acest loc aşa înţeleg eu: Domnul nostru Iisus Hristos a
trimis pe îngerul Său şi prin aceasta i-a descoperit robului său Ioan, ceea ce
va urma să fie.
Verset: 2
„Care a mărturisit cuvîntul Iui Dumnezeu şi mărturia
lui Iisus Hristos, toate cîte a văzut".
Tîlcuire:
Acest loc ne arată că nu un alt Ioan, ci aceluia ce a
scris şi Evanghelia, care şi la Cină s-a plecat pe pieptul Domnului, în care ei
au aşezate toate tezaurele ştiinţei şi înţelepciunii ascunse (Col. 2, 3) din
care a izvorît uriaşa fîntînă a înţelepciunii, acelaşi Ioan este.
Eu am primit mărturia cuvîntului Iui Dumnezeu cînd am
spus: „La început era Cuvîntul..." (Ioan 1, 1). Căci şi în ceea ce urmează
vorbeşte de acelaşi lucru şi despre mărturia Iui Iisus Hristos, toate cîte
le-a văzut le-a arătat.
Această mărturie i se atribuie lui Iisus Hristos, pe care L-am văzut
precum însuşi a spus în Evanghelie. Căci Iisus a făcut multe minuni şi mari
semne în prezenţa ucenicilor Săi, care nu sînt scrise în cartea aceasta. Ci
mărturia i-o atribuie lui Iisus Hristos pe care L-am văzut de bună seamă
predicînd mulţimilor, toate cele ce se spun despre Iisus Hristos şi despre
minunile pe care le-am văzut istorisindu-le şi în acelaşi fel scrise, pentru ca
cei ce vor urma să poată prevedea viitorul.
Verset: 3
„Fericit este cel care citeşte şi cei care ascultă (şi
păstrează) cuvîntul acestei proorocii si păstrează cele scrise în aceasta! Căci
vremea este aproape,, .
Trei clase de fericiţi pot să fie, căci două nu sînt, dacă a treia
lipseşte; că nu sînt fericiţi cei ce citesc cuvîntul lui Dumnezeu sau îl
ascultă dar nu-1 păstrează, deşi citesc şi-1 ascultă. Căci mulţi sînt care
citesc şi ascultă prorociile că nimic nu-i foloseşte pe aceştia, care sînt
prezenţi cu trupul, dar cu mintea sînt absenţi. Putem să-1 compătimim pe
profet: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege şi cu ochii veţi vedea,
dar nu veţi pricepe" (Is. 69). Căci nu sînt fericiţi cei ce propovăduiesc
Scriptura dumnezeiască din iubire faţă de lume, dar nu din dragoste pentru
Dumnezeu. De aceea zice profetul: „înţelepţi spre a face rău, bine să facă însă
n-au ştiut" (Ier. IV. 4, 22; Lc.8,14). Fericiţi sînt cei care
studiază această profeţie a lui Dumnezeu şi o ascultă, şi o păstrează în minte.
Acestea le păstrează în minte ca să umple lucrurile, acestea umplu lucrurile
ca să obţină fericirea veşnică căci vremea este aproape. De bună seamă timpul judecăţii,
căci dacă timpul de la venirea Domnului şi pînă la sfîrşitul lumii ni-l pune
în faţă şi se arată a fi lung, insă în comparaţie cu primele timpuri este
scurt.
Verset:
4
„Ioan, celor şapte Biserici, care sînt în Asia: Har
vouă şi pace de la Cel Care este şi Cel Care era şi Cel Care vine şi de la cele
şapte duhuri, care sînt înaintea scaunului Lui."
Tîlcuire:
Prin cele şapte Biserici, desemnează o singură
Biserică Universală, de bună seamă arătînd cele 7 daruri ale Duhului Sfînt,
care sint răspîndite în lume. Asia înseamnă „măreţ" din care a făcut şi
adus Hristos mulţime de creştini întărind Biserica Sa. Numărul 7 arată că sînt
7 biserici la care se referă cele scrise, precum 7 candelabre, 7 stele, 7
lămpi, 7 coarne ale Mielului, 7 ochi, 7 sigile, 7 îngeri cu trîmbiţe
de argint, 7 tunete, 7 îngeri cu jertfele.
Căci şi dracul desemnează pe diavolul şi fiara pe
Antihrist, ca avînd 7 capete; la fel şi fiara asupra căreia se vede stînd
femeia cea desfrînată; se înţelege adversarul, toate acestea se disting în cele
7 viziuni:
—• Prima: cele 7 epistole sînt destinate celor 7
biserici şi celelalte pe care le conţine;
—
A doua: In ceea ce stă figura Bisericii în cer putem s-o vedem şezînd
şi deasupra neamului iui Hristos;
—
A treia: Cartea Mielului şi peceţile acesteia apar;
—
A patra: Cei 7 îngeri cu cele 7 trîmbiţe de argint;
—
A cincea: 7 îngeri avînd cele 7 cupe ale mîniei;
—
A şasea: învierea;
—
A şaptea: Starea sfinţilor din Ierusalimul ceresc se arată coborînd.
Verset: 5
„Şi de la Iisus
Hristos, Martorul cel credincios, Cel întîi născut din morţi, şi Domnul
împăraţilor pămîntului. Lui, care ne iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din
păcatele noastre prin sîngele Său".
Tîlcuire:
Aici se arată toată Treimea, prin Cel ce era şi este şi care va veni,
pe Tatăl îl arată. Era înainte de facerea lumii fiind fără de început, este
după facerea lumii, stăpînind toate pe care le-a creat şi conducîndu-le; şi va
veni cu Fiul şi cu Duhul Sfînt, ca să împărăţească cu sfinţii Săi în vecii
vecilor. Prin cele 7 duhuri se înţelege Duhul Sfînt acesta care este
septiform. „Şi de la Iisus, Martorul cel credincios" care nu ştie minţi,
care a promis şi a ales mila Sa şi a îndeplinit-o fără îndoială, căci cel ce va
da un pahar de apă rece, nu-şi va pierde plata sa, ale cărui cuvinte rămin
neschimbate şi mai uşor este să treacă cerul şi pămîntul în nimic, decît să se
schimbe ceva din cele ce a făcut şi a prezis. „Cel întîi născut din
morţi" — fiind primul născut din rîndul morţilor, căci însuşi este primul
şi capul tuturor aleşilor Săi. — „Stăpînul împăraţilor pămîntului", regii
cei ce domnesc, prin regi îi înţelegem pe apostoli şi ceilalţi sfinţi care au
stăruit şi s-au înălţat pînă la înnoirea lumii, prin pămînt se desemnează
Biserica.
Verset: 6
„Şi ne-a făcut pe noi împărăţie — preoţi iui Dumnezeu şi Tatălui Său —
Lui fie slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin!".
Tîlcuire:
„Împărăţia lui Dumnezeu" spun că e Biserica lui Dumnezeu,
împărăţia lui Dumnezeu făcută de Dumnezeu din umanitatea lui Hristos-Dumnezeu
cînd a făcut-o El însuşi pe aceasta, în care s-au învrednicit să locuiască
Tatăl şi Duhul Sfînt. Căci cei desemnaţi prin regi sînt aceia şi prin preoţie:
preoţii sînt cei aleşi de Dumnezeu, aceştia care sînt membri ai celui mai
sublim Preot, despre care spune Psalmistul: „Tu eşti preot în veac după
rînduiala lui Melchisedec" (Ps. 54, 4). Pot şi alţii să fie aleşi ca
preoţi ai lui Dumnezeu de către Dumnezeu: aceia care pretutindeni şi întotdeauna
şi în cuvîntări, îi aduc lui Dumnezeu ca şi ceilalţi lucruri bune, că zice
psalmistul: „Jertfa Iui Dumnezeu, e duhul umilit" (Ps. 50). Este şi jertfa
de laudă pe care Biserica Sfîntă i-o oferă
zilnic lui Dumnezeu. Profetul spune: „Aduceţi Domnului jertfă de laudă, jertfa de laudă îmi place Mie".
zilnic lui Dumnezeu. Profetul spune: „Aduceţi Domnului jertfă de laudă, jertfa de laudă îmi place Mie".
Verset: 7
„Iată, El vine cu norii şi
orice ochi îl va vedea şi-L vor vedea şi cei care L-au împuns şi se vor jeli,
din pricina Lui, toate seminţiile pămîntului. Aşa. Amin!"
Tîlcuire:
In ce fel îl vor vedea pe Acesta toţi, căci zice Sfînta Scriptură:
„Păcătoşii să nu vadă mărirea lui Dumnezeu"? Va veni pe norii cerului la
judecată, zice Scriptura (Evanghelia). Cei nedrepţi îl vor vedea ca prin ceaţă,
însă nu în ceea ce este Dumnezeu, drepţii însă îl vor vedea în strălucire,
şi-L vor vedea în continuare şi după sfîrşitul lumii. îl vor vedea iudeii necredincioşi
care L-au răstignit pe acesta. „Vor plînge toate neamurile" se vor plînge
pe sine, că au dispreţuit poruncile Domnului, că dimpotrivă, bucuria în lume
este scurtă şi apoi vor dobîndi tristeţea nesfîrşită (iadul). „Iată EI vine cu
norii" se pot înţelege apostolii şi ceilalţi propoveduitori, şi-L vor
vedea ochii care L-au văzut încă în viaţă (Lc. 10, 23) şi necredincioşii iudei
vor avea ochi, însă nu de văzut pe Dumnezeu. Şi cei ce L-au străpuns sînt cei
ce L-au persecutat pe El şi pe membrii Trupului Său, printre care se află şi
Apostolul Pavel. Prin toate neamurile pămîntului, seminţiile, se înţeleg mulţimea
neamurilor care s-au întors, care s-au depărtat de Hristos, care zilnic în
Biserica lui Dumnezeu puteau să-şi plîngă păcatele lor, de ar fi venit la
Dumnezeu, ar fi rămas liberi şi tari.
Verset: 8
„Eu sînt Alfa şi Omega, zice
Domnul Dumnezeu, Cel Care este, Cel Care era şi Cel Care vine,
Atotţiitorul".
Tîlcuire:
În termenul nostru Creator, Mîntuitorul este
începutul, El este creatorul neamului omenesc şi autorul mîntuirii, sfîrşitul
însă este sfîrşitul legii, sfîrşitul morţii, al tuturor nedreptăţilor. De la El
începe dreptatea: Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine. Este feluî in care
Biserica Sa împărăţeşte în lume, care era înainte de formarea lumii rămînînd
veşnică cu Tatăl; a venit spre judecată, ca să judece lumea cu dreptate.
Verset: 9
Tîlcuire:
Ucenicul se numeşte frate, că sîntem răscumpăraţi cu sîngele Domnului
nostru Iisus Hristos şi sîntem născuţi de o mamă: Biserica. Părtaş la
persecuţia lui Domiţian care a tulburat Biserica, părtaş era la împărăţie,
fiind membru al Bisericii şi însuşi era ţinut în insula Patmos, pentru iubirea
lui Hristos.
Verset:
10
„Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma
mea, glas mare de trîmbiţă".
Tîlcuire:
„În duh" a fost, că atîtea taine care au urmat nu le-a putut vedea
cu ochii carnali, ci cu ochii spirituali. „Trupul omului nu înţelege ceea ce
este Dumnezeu". Duminica desemnează timpul evangheliei şi despre care timp
vorbeşte Apostolul. „Iată timpuri vrednice, iată ziua mîntuirii" (II Cor.
6, 2), în care timp i se descopereau poporului tainele divine, şi a auzit
glas... Dumnezeu strigă în urma noastră şi noi nu vrem să răspundem. Trîmbiţă
slujeşte la chemarea la luptă, la fel şi cuvintele noastre despre Dumnezeu ne
chiamă Ia lupta contra diavolului ca să-l învingem şi să-l biruim.
Verset:
11
„Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite
celor şapte Biserici: la Efes şi la Smirna şi la Pergam şi la Tiatira şi la
Sardes şi la Filadelfia şi la Laodiceea".
' Tîlcuire:
Efes înseamnă „sfat". Smirna „cîntarea acelora". Pergam „două
coarne" despărţite: binele şi răul. Împărţirea coarnelor cînd discernem
răul de bine. Cînd cădem în păcat ne aruncăm în întuneric, iar cînd facem
binele sîntem în lumină. Tiatira înseamnă „iluminare". Cînd ne iluminăm
facem binele. Sardes — „începutul frumuseţii"; sfinţii au înfrumuseţat
viaţa şi au fost săltaţi pînă Ia fericirea veşnică. Filadelfia „Care a salvat
moştenirea Domnului". Moştenirea Mea este Israel (Isaia 19, 25). Laodiceea
înseamnă „poporul, neamul iubit de Dumnezeu", Acest neam fiind mulţimea
aleşilor, care este Biserica, care prin alungarea viciului şi prin lucrarea
virtuţilor se numeşte neamul iubit de Dumnezeu.
Verset:
12
„Şi m-am întors să văd al cui
este glasul care vorbea cu mine şi, întorcîndu-mă, am văzut şapte sfeşnice de
aur".
Ne dă exemplu, ca noi să ne întoarcem Ia
Dumnezeu care tie vorbeşte ca să auzim numele Bisericii. Pe mulţi îi vedem
părăsind lumea şi prin viaţa contemplării cîştigînd viaţa veşnică, însă cine
ştie asprimea vieţii, cade subit (mort),
Verset:
13
„Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea cu Fiul Omului, îmbrăcat în veşmînt
lung pînă la picioare şi încins pe sub sîn cu un brîu de aur".
Tîlcuire:
7 candele, 7 biserici; cele 7 biserici o arată pe una singură şi
universală. Aur arată sau persecuţiile care pe sfinţi i-a trecut în veacul cel
de sus, sau înţelepciunea care i-a luminat pe sfinţi. In mijloc stătu Hristos:
„Iată, Eu cu voi..(Mt. 28, 20).
Versetele:
14, 15, 16
„Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lina albă şi ca
zăpada, şi ochii Lui, ca para focului. — 15. Picioarele Lui erau asemenea
aramei arse, iar glasul Lui era ca vuietul apelor mării. — 16. În mina Lui cea
dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două
tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în puterea lui".
Tîlcuire:
Prin „cap" legea se înţelege, prin „păr"
adevărul, care iese din cap, mulţimea acelora care au fost arătaţi prin lege o
desemnează aici. Prin „flăcările focului" îi arată pe cei ce i-a luminat
Duhul Sfînt, spre a contempla tainele cereşti. Prin „picioare" arată pe
apostoli şi pe cei ce au crezut dintre iudei. Profetul zice: „Cît de frumoase
sînt picioarele celui ce vesteşte pacea" (Is. 3, 7). Prin vocile a multor
ape desemnează mulţimea neamurilor, care vor alerga la credinţa în Hristos.
Prin „sabie" îi arată pe aleşii care sînt născuţi la sfîrşitul lumii şi se
vor lupta împotriva lui Antihrist. Şî care vor îndemna neamurile să se
întoarcă la cultul lui Hristos, căci atunci îl vor adora pe Antihrist pe faţă
ca pe un Dumnezeu, şi vor fi întorşi de la această rătăcire, aceştia sînt
sabia. Prin „faţă" arată Biserica, unirea va deveni desăvîrşitâ după
înviere, căci atunci vor vedea pe Dumnezeu faţă către faţă. Drepţii faţă către
faţă îl vor vedea pe Dumnezeu, „Atunci drepţii vor străluci ca soarele"
(Mt, 13, 43).
„Şi cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un
mort. Şi El a pus mîna dreaptă peste mine, zicînd: Nu te teme! Eu sînt Cel
dintîi şi Cel de pe urmă".
Tîlcuire:
Fiecare sfînt văzînd măreţia lui Dumnezeu şi cunoscînd micimea
noastră, cade mort. L-a atins cu mîna: zice că i-a atins simţurile.
Verset:
18
„Şi Cel Care sînt viu. Am fost mort, şi iată, sînt
viu, în vecii vecilor şi am cheile morţii şi cheile iadului."
Tîlcuire:
„Am fost mort şi sînt viu" aceasta este arătarea lui Hristos. Prin
„chei" înţelegem puterea Fiului lui Dumnezeu. Cheile morţii şi ale
iadului le posedă şi pe cel ce vrea îl slobozeşte de la osîndirea morţii
continue prin milă, şi pe care vrea, cu aceiaşi osîndire grozavă prin dreapta
judecată îl duce în iad.
Verset:
19
„Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sînt şi cele
ce au să fie după acestea".
Tîlcuire:
Aici arată că nu este vorba numai de cele prezente şi viitoare ci şi de
profeţiile ce s-au împlinit.
Verset:
20
„Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea şi a celor
şapte sfeşnice de aur; cele şapte stele sînt îngerii celor şapte Biserici, iar
sfeşnicele cele şapte sînt şapte Biserici".
Tîlcuire:
Prin cei 7 îngeri cîrmuitori, trebuie să le înţelegem cele 7 Biserici.
Prin cele 7 Biserici, una înţelegem; prin cei 7 cîrmuitori îi înţelegem pe toţi
cîrmuitorii bisericilor.
Verset: 1
„Scrie îngerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel
Care ţine cele şapte stele în dreapta Sa, Cel Care umblă în mijlocul celor
şapte sfeşnice de aur":
Prin „dreapta" lui Dumnezeu, înţelegem puterea lui Dumnezeu.
Episcopii, cei ce predică cuvîntul lui Dumnezeu şi sfinţii sînt ţinuţi în
starea de vestitori ai cuvîntului lui Dumnezeu de către mîna lui Dumnezeu (în.
15,14).
Verset: 2
„Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi
cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli
şi nu sînt şi i-ai aflat mincinoşi".
Tîlcuire:
Scriptura ne învaţă să tolerăm răul, şi aleargă spre lauda care nu
poate fi oprită de rău. Căci dacă ura se naşte se va vedea de fapt în cele mai
apropiate lucruri, dacă le va putea cuprinde. Dacă în tine este zelul lui
Dumnezeu, de aleargă ochii tăi spre diferite întunecimi ale diavolului, dorind
răul, oare mai poţi vedea binele dorind răul, atunci te va cuprinde nu binele,
ci răul. Adunarea ereticilor (sectari) trebuie s-o evite cît poate Păstorul
Bisericii, ca nu cumva prin ocaziunea familiarităţii, veninul inimilor acelora
simple să strice curăţia sa. Aceştia ce-şi zic apostoli, sînt osîndiţi de
Sfîntul Pavel (Mt. 7, 15) „Luaţi seama de falşii profeţi, care vin la voi în
veşminte de oaie".
Versetele:
3, 4
„Stăruieşti în răbdare şi ai tras necazuri pentru
numele Meu şi nu te-ai lăsat prins de oboseală. — 4. Dar am împotriva ta faptul
că de dragostea cea dintîi te-ai lepădat".
Tîlcuire:
„Lepădat de dragostea cea dintîi" la începutul întoarcerii există
o înfocare spre a-i sluji lui Dumnezeu, apoi se poate răci ca la Efes.
Verset: 5
„Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă
faptele de mai înainte; iar de nu, vin curînd la tine şi voi mişca sfeşnicul
tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi".
Tîlcuire:
Dacă ai pierdut dragostea ai pierdut pe Dumnezeu
(Ioan, 4, 16). Prin candelabru înţelegem Biserica, de aceea pentru păcatul
păstorilor, Biserica îşi va pierde locul său. Nu vor muri părinţii pentru fii
(Ierem. 31, 29—30). Prin „loc" înţelegem plata păstorilor. Păstorii să se
pocăiască.
„Ai
însă partea bună că urăşti faptele nicolaiţiior, pe care le urăsc şi Eu".
Urăşte pe nicolaiţi care sînt urîţi de Dumnezeu.
Verset: 7
„Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor: Celui care va birui îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care
este in raiul lui Dumnezeu".
Tîlcuire:
În Rai erau doi pomi: Pomul vieţii şi Pomul cunoştinţei binelui şi al
răului. Cine mănîncă din primul nu mai moare, din al doilea trebuie să moară.
Paradisul — Raiul, înseamnă Biserica —- bunul adevăratei vieţi; în mijlocul
Paradisului este Hristos în mijlocul Bisericii Sale. Lemnul vieţii binelui şi
al răului, înseamnă diavolul care nu alege între credincioşi. Lemnul vieţii
aleşilor, lemnul ştiinţei binelui şi răului „celor potrivnici". Fructul
pomului vieţii dă viaţă celor aleşi ca să trăiască în veci; cei ce păzesc
poruncile evanghelice trăiesc în veci. Cei ce gustă din lemnul cunoaşterii,
ascultă sfaturile diavolului: plăceri, pofte, şi primesc pedeapsa veşnică.
Primii îngeri cunoşteau numai binele, cînd au cunoscut răul au ajuns diavoli.
Versetele:
8,9
„Iar îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: Acestea zice Cel dintîi şi
Cel de pe urmă, Cel Care a murit şi a înviat: ■— 9. Ştiu necazul tău şi sărăcia
ta (tu însă eşti bogat) şi hula din partea celor care se zic pe sine Iudei şi
nu sînt, ci sinagogă a satanei".
Tîlcuire:
Iudeii care-1
hulesc pe
Dumnezeu
sînt ai
satanei.
Versetele:
10,11
„Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce
dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii
credincios pînă 1a moarte şi îţi voi da cununa vieţii. — 11. Cine are urechi să
audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel care biruieşte nu va fi vătămat de
moartea cea de a doua".
Tîlcuire:
Cununa vieţii este mărirea cea
veşnică.
„Iar îngerului Bisericii din Pergam, scrie-i: Acestea
zice Cel Care are sabia ascuţită de amîndouă părţile''.
Tîlcuire:
Sabia ascuţită
de amîndouă părţile: una care s-a făcut prin potop, prin apă (potopul lui Noe)
iar alta care se va face prin foc la sfîrşitul lumii.
Verset:
28
„Şi-i voi da lui steaua cea de dimineaţă" (Num. 24, 7).
Verset:
21
„Celui care biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe
scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul
Lui".
Tîlcuire:
„Celui care biruieşte îi voi da". Hristos 1-a învins pe diavol, îl
vor învinge şi sfinţii Lui; Hristos prin sine iar aceştia prin Hristos. A dat
Dumnezeu Tatăl, Fiului puterea a doua ca om, ca să şadă pe tronul Lui. Şi Iisus
le va da sfinţilor puterea ca să şadă cu El pe tronul Lui. Fiul stă la dreapta
Tatălui, sfinţii stau nu la dreapta Fiului ci în scaunul Lui, aşa le spune
Domnul în evanghelie celor 12 Apostoli.
Verset: 1
„După acestea, m-am uitat şi iată o uşă era deschisă
în cer şi glasul cel dintîi — glasul ca de trîmbiţă, pe care
l-am auzit vorbind cu mine — mi-a zis: Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce
trebuie să fie după acestea".
Tîlcuire:
Prin „uşă" se înţelege Hristos, care zice: „Eu
sînt uşa" (In. 10). Că uşa era deschisă arată că toţi care doresc pot să
vină la El, chiar de suferă multe necazuri, uşa milei sale nu le-o închide, că însuşi
a spus în Evanghelie: „Veniţi la Mine..." (Mt. 2, 28). Prin care
desemnează Biserica, căci toţi cei ce intră pe uşă în staulul oilor, înseamnă că intră în sfînta Biserică. Ce va însemna intrarea celor pe
care-i cuprinde sfînta Biserică? Despre aceasta zice Domnul „Cine nu intră pe
uşă ... este fur" (Ioan, 10, 1). Este vorba de cei ce s-au botezat, dar
n-au păzit după ce au făgăduit, şi n-au intrat pe uşa oilor, ci pe alături.
Glasul cel dintîi este ca de trîmbiţă. Primul glas este al Vechiului
Testament, iar eu îl înţeleg pe cel al lui Ioan Botezătorul despre care a
scris: „Şi, tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge
înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui" (Lc. 1, 76). Că însuşi
Ioan zice: „Eu sînt glasul celui ce strigă în pustie" (In. 1, 23; Is. 40,
3). Căci chiar vocea pe care-o auzim zice: „Suie-te aici şi îţi voi arăta cele
ce trebuie să fie după acestea!" Aceasta îi este porunca dată pămîntului,
celui pâmîntesc şi sufletului să se înalţe la cele cereşti. În acest loc Ioan
evanghelistul chiamă persoana celor care prin botezul lui Ioan au crezut în
Hristos, căci Ioan le spunea ascultătorilor săi că nu este el Hristosul, ci
altul care va veni apoi, zicînd: „Acela trebuie să crească şi eu să mă
micşorez" (In. 3, 30). Şi-ţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea
— Dacă vei ieşi din inima ta, aceasta este, dacă vei urma pe Hristos în
credinţă, pe care eu îl arăt, şi-ţi va fi chiar El însuşi învăţător şi o să
poţi cunoaşte cu uşurinţă.
Verset: 2
„Îndată am fost în duh; şi iată, un tron era în cer şi
pe tron şedea Cineva".
Tîlcuire:
„Îndată am fost
în duh" aceasta este: dacă îl crezi pe Hristos de cap, cele carnale se fac
spirituale. Prin cer se desemnează Biserica, scaunul adevărat este pus în cer,
inimile sfinte sînt desemnate prin amintire, prin pomenirea lor în Biserică.
Cel adevărat care şedea deasupra tronului şi a fost văzut, este Dumnezeu, care
locuieşte în inimile sfinţilor Săi şi sade cum zice Sf. Apostol: „Sfinţii sînt
templul lui Dumnezeu" (1 Cor. 3, 17).
Verset: 3
„Şi Cel Care şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu iar
de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului"..
Tîlcuire:
Iaspisul este de culoare verde, sardiul roşu (rubin).
Prin culoarea verde a iaspisului, înţelegem Dumnezeirea Mîntuitorului nostru,
prin roşeala sardiului se desemnează umanitatea lui Iisus.
Mîntuitorul conţine în sine culoarea verde a iaspisului, căci prin Dumnezeire este egal cu
Tatăl: roşeala sardiului, arată că avea natură umană perfectă, Dumnezeu
desăvîrşit şi om desăvîrşit, avînd suflet uman raţional şi carne omenească
(Sfîntul Atanasie). În jurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea Ierusalimului.
Curcubeul este semn pe cer (Fac. 9, 13). Jur împrejur este cerul pe care şade
Dumnezeu, această Biserică pe care o cuprinde, căci mila Lui ne înconjoară, ne
apără de duşmani şi ne conduce; de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi: „Căci în EI
trăim, ne mişcăm şi sîntem" (Fapte 17, 28). Smaraldul este foarte verde,
de culoarea cea mai frumoasă. Prin verdeaţa smaraldului se desemnează mila
Domnului, care este atît de mare încît nu poate nici un om cu minte sănătoasă
să o posede. Această milă a Domnului ne eliberează de moartea cea veşnică.
Verset: 4
„Şi douăzeci şi patru de scaune înconjurau tronul şi pe scaune douăzeci şi patru de bătrîni,
şezind, îmbrăcaţi în haine albe şi purtînd pe capetele lor cununi de aur".
Tîlcuire:
24 de bătrîni — patriarhii Vechiului Testament sînt desemnaţi, care
stau pe 24 de scaune, căci dacă şed înseamnă că nu lucrează. Prin 24 de scaune
— cele 24 de cărţi ale Vechiului Testament, căci stau deasupra celor 24 de
scaune. Sînt văzuţi cei 24 de bătrîni care au lucrat şi au parcurs această lume
în citirea şi me- ditarea cărţilor divine pe care le-au avut. Biserica este
tronul pe lingă care sînt puse cele 24 de scaune. În acelaşi fel procedează
Biserica împotriva ereticilor şi a păgînilor care vreau să distrugă credinţa în
Hristos, iar duşmanii credinţei au fost aruncaţi şi respinşi încă de atunci.
Prin veşmintele albe înţelegem viaţa curată, iar prin cununi de aur, înţelegem
faptele cele bune.
Verset: 5
„Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; Şi
şapte făclii de foc ardeau înaintea tronului, care sînt cele şapte duhuri ale
Iui Dumnezeu".
Tîlcuire:
Fulgerele, sînt minunile pe care le-a lucrat Dumnezeu
prin Sfinţii Săi, prin glasuri, arată propovădairea, prin tunete — adevăratele
suferinţe ale focului gheenei, pe care sfinţii propovăduitori le-au alungat
prin iubire faţă de patria cerească, înlăturînd patimile, opunîndu-se
pedepselor veşnice, care sînt pregătite celor necredincioşi, căci prin blîndeţe
au trecut peste suferinţe şi patimi.
Înaintea tronului ard şapte lămpi: sînt cele 7 duhuri
ale Domnului. Sînt cele 7 daruri ale Duhului Sfînt, pe care profetul Isaia
le-a văzut revărsate prin Domnul şi se vor arăta „Şi va fi peste acesta Duhul
Domnului, Duhul Înţelepciunii, Duhului Sfatului şi al Puterii, Duhul Ştiinţei
şi al evlaviei" (Is. 2, 22). Aceste 7 lămpi sînt cele 7 daruri ale Duhului
Sfînt înaintea scaunului, arată că în Biserica Sa ard, şi spunînd că ard, arată
că fără lumina Harului virtuţilor, nu putem in noaptea acestei lumi să ajungem
la calea vieţii, care duce la patria cerească. Prin Hristos s-au revărsat
aceste 7 daruri ale Duhului Sfînt, umanităţii Acestuia îi aparţin tainele. Căci
fără divinitatea Lui nu se poate cîştiga nimic. Căci chiar Iisus Hristos a
coborît din fericirea aceia cerească, în care era egal cu Tatăl, S-a coborît pe
pămînt ca să-1 ridice pe om la prima demnitate şi a vrut să fie numai cu puţin
mai mic decît îngerii pe care El însuşi i-a creat. N-a luat fără voinţa Sa
aceste 7 daruri, coborîndu-se, ci a împlinit voia Tatălui, smerindu-se şi
învoindu-se pînă la moarte. S-a smerit pe Sine pînă la moartea pe Cruce (Filip.
2, 8).
Duhul înţelepciunii şi al ştiinţei s-a coborît asupra
Sa, numindu-se pe Sine Cuvîntul Iui Dumnezeu. Duhul înţelegerii — cînd a fost
sălăşluirea tuturor virtuţilor „Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vîrstă şi
cu harul, la Dumnezeu şi la oameni" (Lc. 2, 52).
Duhul sfatului: Hristos este sfătuitorul nostru, EI
este sfatul prin care scăpăm de pedepsele veşnice şi ne scapă de pericolul
veşnic. Acest Duh s-a descoperit cînd vorbeşte prin Evanghelie.
Duhul Puterii: cînd s-a luptat cu cel rău şi l-a legat
(Lc. 2, 21—22). Ştiinţele au în ele şi răul şi binele. Singura ştiinţă care
coboară de la Hristos nu poate să aibă decît binele: „în El sînt ascunse toate
bogăţiile înţelepciunii şi ale ştiinţei" (Col. 2, 2—3).
Duhul evlaviei: Cine este atît de evlavios ca El, care n-a făcut nici
un păcat (I Petru 2, 22). Cum s-a putut elibera de puterea morţii Sale, dacă
pentru neamul omenesc a fost lăsat să fie scuipat, lovit, legat de stîlp,
flagelat şi răstignit?
Verset: 6
„Şi înaintea tronului, ca o mare de sticlă, asemenea
cu cristalul. Iar în mijlocul tronului şi împrejurul tronului patru fiinţe,
pline de ochi dinainte şi dinapoi".
Tîlcuire;
În templul lui Solomon era o mare. Prin mare desemnează legea lui Moise
unde era marea în care se spălau preoţii şi jertfele: prin mare înţeleg
istoria, sticla — este inteligenţa morală. Prin cristal desemnează inteligenţa
spirituală. Patru fiinţe: cei patru evanghelişti şi toţi învăţătorii Bisericii.
„Stăteau în mijloc
şi împrejur" însemnează că învăţătorii Bisericii păzesc poporul de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi cît le stă în putere. „Pline de ochi dinainte şi dinapoi". Ochi dinainte, în ziua judecăţii spre pedeapsa necredincioşilor, văzînd mărirea drepţilor. Ochi dinapoi, care au întărit, au urmat viaţa Părinţilor de demult şi au stăruit să-i imite şi au pus viaţa şi învăţăturile înaintea ascultătorilor şi ei înşişi i-au imitat.
şi împrejur" însemnează că învăţătorii Bisericii păzesc poporul de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi cît le stă în putere. „Pline de ochi dinainte şi dinapoi". Ochi dinainte, în ziua judecăţii spre pedeapsa necredincioşilor, văzînd mărirea drepţilor. Ochi dinapoi, care au întărit, au urmat viaţa Părinţilor de demult şi au stăruit să-i imite şi au pus viaţa şi învăţăturile înaintea ascultătorilor şi ei înşişi i-au imitat.
Verset: 7
„Şi fiinţa cea dintîi era asemenea leului, a doua
fiinţă asemenea viţelului, a treia fiinţă avea faţă ca de om, iar a patra
fiinţă era asemenea vulturului care zboară".
Tîlcuire:
Prin leu — Marcu; prin viţel — Luca; prin om — Matei;
prin vultur — Ioan.
Marcu începe cu deşertul Sfîntului Ioan Botezătorul. Luca cu preoţia
iudeilor, Matei cu neamul lui Iisus Hristos, Ioan în adevăr începe cu
dumnezeirea lui Hristos. Leul e regele animalelor; Iisus este regele oamenilor
şi al îngerilor.
Verset: 8
„Şi cele patru fiinţe, avînd fiecare din ele cîte şase aripi, Sînt pline
de ochi, de jur împrejur şi pe dinăuntru, şi odihnă nu au, ziua şi noaptea
zicînd: Sfînt, Sfînt, Sfînt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel Care era şi Cel
Care este şi Cel Care vine".
. Tîlcuire:
Sfinţii pe pămînt au suferit iar in cer îl laudă pe Dumnezeu. Mai bun
este cel ce se roagă, decît cel ce este în lume şi face bine fiind plin de
păcate.
Versetele:
9, 10
„Iar cînd cele patru fiinţe dădeau slavă, cinste şi mulţumită Celui
Care şade pe tron, Celui Care este viu în vecii vecilor, — 10. Atunci cei
douăzeci şi patru de bătrîni cădeau înaintea Celui Care şedea pe scaun şi se
închinau Celui Care este viu în vecii vecilor, şi aruncînd cununile lor
înaintea tronului, ziceau:".
Tîlcuire:
Sfinţii auzind învăţăturile evangheliei s-au smerit pe
sine în contemplarea lui Dumnezeu şi i s-au închinat. Aruncau cununile înaintea
tronului, înseamnă că le recunoşteau ca fiind un dar de la Dumnezeu. „Cine se
laudă în Domnul să se laude" (2 Cor. 10, 17).
,Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti
slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta
ele erau şi s-au făcut".
Tîlcuire:
Dacă îi daţi Iui Dumnezeu, de
la El veţi primi.
Verset: 1
„Am văzut apoi, în mîna dreaptă a Celui Care şedea pe tron, o carte
scrisă înăuntru şi pe din afară pecetluită cu şapte peceţi".
Tîlcuire;
Cartea scrisă pe dinăuntru şi pecetluită pe dinafară este Vechiul
Testament şi Noul Testament. Noul Testament în cel Vechi se ascunde.
Verset: 2
„Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: Cine este
vrednic să deschidă cartea şi să desfacă peceţile ei?".
Tîlcuire:
Îngerul sînt Patriarhii Vechiului Testament care predicau pe Hristos. Întrebarea
îngerului însemnează dorinţa Sfinţilor să-1 vadă pe Hristos în carne şi să audă
cuvintele Acestuia, Acela care ştie toate tainele Vechiului Testament,
descoperindu-se pe Sine: „Amin zic vouă, mulţi profeţi şi regi au vrut să vadă
ceea ce vedeţi voi şi n-au văzut" (Lc. 10, 24).
Verset: 3
„Dar nimeni în cer, nici pe pămînt, nici sub pămînt nu putea să
deschidă cartea, nici să se uite în ea".
Tîlcuire:
Nici un înger din cer, nici un
drept de pe pămînt, nici din cei ce sînt în iad şi ar încerca.
Versetele:
4, 5
„Şi plîngeam cu amar că nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite
în ea. — 5. Şi unul dintre bătrîni mi-a zis: Nu plînge. Că iată, a biruit Leul din seminţia
lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale
ei",
Leul din tribul Iui Iuda este Hristos.
Verset: 6
„Atunci am văzut, la mijloc ;— între tron şi cele patru
fiinţe şi bătrîni —■ stînd un Miel, ca junghiat, şi Care avea şapte coarne şi
şapte ochi, care sint cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot
pămîntul".
Tîlcuire:
Prin tron, cele 4 fiinţe şi bătrînii — desemnează Biserica cu toate
treptele ei. Mielul ca junghiat a trecut prin moarte.
Verset: 7
„Şi a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui Care
şedea pe tron".
Tîlcuire:
Cel din dreapta este Hristos.
Verset: 8
„Şi cînd a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de
bătrîni au căzut înaintea Mielului, avînd fiecare alăută şi cupe de aur, pline
cu tămîie, care sînt rugăciunile sfinţilor".
Tîlcuire:
Alăutele — înfrînarea cărnii arată. Cupe cu tămîie sînt inimile
sfinţilor pline de rugăciune.
Verset: 9
„Şi cîntau o cîntare nouă, zicînd: Vrednic eşti să iei
cartea şi să deschizi peceţile ei, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat
lui Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi
neamul".
Tîlcuire:
Poporul nou cînta cîntare nouă: cîntarea noilor cîntări este Evanghelia.
Vrednic eşti Doamne — aceasta i se adresează umanităţii Sale, căci divinitatea
nu poate primi nimic, că le are pe toate totdeauna. Că ai fost mort. Aceasta
arată că Biserica este formată în sine din toate neamurile.
Verset:
10
„Şi i-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi,
şi vor împărăţi pe pămînt".
Dacă sfinţii lui Dumnezeu sînt împărăţia lui Dumnezeu» în ce fel se
spune că Biserica este împărăţia care se întinde peste tot pămîntul? Sfinţii
sînt lucrul lui Dumnezeu, sînt împărăţia lui Dumnezeu, căci în ei împărăţeşte
Dumnezeu; şi regi sînt că vor împărăţi la înviere. Chiar preoţi îi numeşte,
căci ei sînt pretutindeni şi mereu în flăcările iubirii care nu se sting, prin
străpungerea inimii şi prin lucrurile pe care le aduc lui Dumnezeu (Ps. 50,
19).
Verset:
12
„Zicînd cu glas mare: Vrednic este Mielul cel
înjunghiat ca să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi
slava şi binecuvîntarea".
Tîlcuire:
Îngerii sînt puşi să păzească Biserica lui Dumnezeu.
Verset:
13
„Şi toată făptura care este în cer şi pe pămînt şi sub
pămînt şi în mare şi toate cîte sînt în acestea le-am auzit, zicînd: Celui Care
şade pe tron şi Mielului fie binecuvîntarea şi cinstea şi slava şi puterea în
vecii vecilor!"
Tîlcuire:
Creatura din cer — îngerii; de pe pămînt — oamenii; de sub pămînt cei
datori morţii, cei din iad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu