Tîlcuire la Apocalipsa a Sf. Ambrozie al Milanului - partea 2

Capitolul 6

Versetele: 1, 2

„Şi am văzut cînd Mielul a deschis pe cea dintîi din cele şapte peceţi, şi am auzit pe una din cele patru fiinţe, zicînd cu glas ca de tunet: Vino şi vezi! — 2. Şi m-am uitat şi iată un cal alb şi cel care călărea pe el avea un arc; şi i s-a dat lui cunună şi a pornit ca un biruitor, ca să biruiască."

Tîlcuire:

Prin calul alb se arată drepţii dinainte de potop. Prin arc îi arată pe cei ce au fost omorîţi, săgetaţi.

Versetele: 3, 4

„Cînd a deschis pecetea a doua, am auzit, zicînd, pe a doua fiinţă: Vino şi vezi! — 4. Şi a ieşit alt cal, roşu ca focul; şi celui care călărea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pămînt, ca oamenii să se junghie între ei; şi o sabie mare i s-a dat".

Se vor separa drepţii de nedrepţi.

Verset: 5

„Şi cînd a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia fiinţă, zicînd: Vino şi vezi! Şi m-am uitat şi iată un cal negru şi cel care călărea pe el avea un cîntar în mîna lui".

Tîlcuire:

învăţătorii legii — Calul negru, care învăţau: ochi pentru ochi.

Verset: 6

„Şi am auzit în mijlocul celor patru fiinţe, ca un glas care zi­cea: Măsura de grîu un dinar, şi trei măsuri de orz un dinar. Dar de untdelemn şi de vin să nu te atingi".

Tîlcuire:

Cei ce înţeleg Vechiul Testament în chip spiritual sînt griul, dinarul este Domnul, aceştia sînt vrednici să primească diva­nul vieţii veşnice. Prin înfrînarea de vin înţelegem viaţa activă, prin untdelemn viaţa contemplativă. Pe aceştia zice, care Ţi s-au dat Ţie prin faptele vieţii active şi contemplative nu-i vei lăsa să vină Ia judecată.

Verset: 7

„Şi cînd a deschis pecetea a patra, am auzit glasul fiinţei a patra, zicînd: Vino şi vezi!"

Tîlcuire;

Se referă la profeţii care au suferit pînă la venirea lui Hristos şi pînă la înviere, care chiamă neamurile (Regi, 17, 34, 36). David simbolizează pe Hristos. Prin leu şi prin urs înţelegem pe perse­cutorii bisericii. Prin leu, împăraţii şi ceilalţi principi ai pămîn­tului, prin urs pe iudeii care au persecutat biserica lui Dumnezeu.

Verset: 8

„Şi m-am uitat şi iată un cal galben vînăt şi numele celui care călărea pe el era moartea. Şi iadul se ţinea după el şi li s-a dat lor puterea peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pămînt".

Tîlcuire:

Calul galben vînăt este Antihrist. Prin cele patru părţi ale pămîntului înţelegem pămîntul lui Israel.

„Şi cînd a deschis pecetea a cincea, am văzut sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dumnezeu şi pen­tru mărturia pe care au dat-o".

Tîlcuire;

Pecetea a cincea, sub jertfelnic sufletele ceîor înjunghiaţi. Al­tarul este Hristos Dumnezeu; sufletele sfinţilor sînt sub altar, căci membrele sînt supuse capului, ca să fie unite; de aceea şi sufle­tele sfinţilor sînt cuprinse în mărirea cerească, sînt subiectele mîntuirii lui Hristos, aşa precum este legătura membrelor.

Versetele: 10, 11, 12

„Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Pînă cînd, Stăpîne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sîngele nostru, faţă de cei care locuiesc pe pămînt, — 11. Şi fiecăruia din ei i s-a clat cîte un veşmînt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, pînă cînd vor împlini numărul şi cei împreună slujitori cu ei şi fraţii lor, cei care aveau să fie omorîţi ca şi ei. — 12. Şi m-am uitat cînd a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sîngele".

Tîlcuire:

Scriptura zice: „Nu vei răsplăti răul cu rău" (Rom. 17, 17) iar în evanghelie: „Rugaţi-vă pentru vrăjmaşii voştri" (Mt. 5, 44). Ce este această strigare a sfinţilor în locaşurile lor? Condamnarea celor ce au vărsat sîngele lor este; va fi în ziua judecăţii, acelora ce au dorit să comită ucideri. Aceştia vor fi pedepsiţi în ziua ju­decăţii Domnului, aceasta este dorinţa pedepselor Sale.

„Li s-au dat veşminte albe" aceasta este mărirea sufletelor sfin­ţilor, căci acum numai sfinţii Domnului poartă veşminte albe, care şi-au chinuit trupul pe pămînt, ca să ajungă sufletul în mă­rirea şi fericirea cea veşnică. Vor primi al doilea veşmînt, atunci după învierea sufletelor cînd li se va da mărirea cerească fără trup şi trupurilor. „Să stea în tihnă pînă se va împlini numărul". Sfinţii doresc judecata lui Dumnezeu în care şi trupurile lor vor primi plata ostenelii, de aceea li se porunceşte să mai aştepte un timp scurt, pînă ce se va împlini numărul celor aleşi. Aici îi înţe­legem pe toţi martirii şi sufletele drepţilor (Col. 3, 3). „Că sînteţi morţi şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos (2 Tim. 3, 12) (Gal. 6, 14, 7). Eu m-am răstignit. Toţi care vor să trăiască cucernic în Hristos vor fi prigoniţi..

Prin pămînt, în acest loc îi desemnează pe iudei, s-a făcut „cutremur mare" cînd a fost distrus acest neam de către romani în anul
70. Soarele îl desemnează pe acelaşi popor al iudeilor, Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, căci poporul iudeilor, care împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi a păzirii Legii, a acoperit Soarele în lume, răspîndindu-se în lume între celelalte neamuri şi s-au făcut nesuferiţi tuturor oamenilor din cauza nedreptăţii lor. Sacul este acoperamîntul de pocăinţă şi arată că sînt păcătoşi. Soarele avea saci negri căci toate neamurile au fost năpădite de iudei. „Şi luna întreagă s-a făcut ca sîngele" aceiaşi semnificaţie are şi luna ca şi soarele, arătînd de altfel sinagoga. Luna prevestind schimbarea sîngelui, ceea ce este a lor, că iudeii au vărsat sîngele lui Hristos şi au vărsat sîngele sfinţilor Acestuia.

Verset: 13

„Şi stelele cerului au căzut pe pămînt, precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi, cînd este zguduit de vijelie".

Tîlcuire:

Prin stele desemnează pe mai marii preoţilor, cărturari şi fa­risei. Smochinul este pămîntul lui Israil, mare adevăr, arborele acesta-i lepădat cu fructe fără rod, ca de un vînt puternic. Smo­chinul era bătut de vînt adesea şi fructele inutile sînt aruncate jos, şi pămîntul iudeilor a fost inundat de romani şi neamul inutil şi fără folos şi de Dumnezeu urit 1-a distrus, ca să rămînă cei cre­dincioşi. Stelele au căzut în număr mare pe pămînt, căci pe aceş­tia chiar doctrina legii, poporul i-a considerat ca pe nişte stele şi au primit aceiaşi pedeapsă ca şi celelalte mulţimi.

Verset: 14

„Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor".

Tîlcuire:

Prin cer se desemnează Vechiul Testament, căci a apărut ade­vărul, care 1-a eliberat pe acesta, căci însăşi Scriptura l-a ascuns prin intuiţie, închipuire. Cartea sînt faptele iudeilor, care prin înţelegerea spirituală a Vechiului Testament îl arată pe Hristos, cine poate să înţeleagă ... Cerul acesta se strînge liber, căci Vechiul Testament îi pără­seşte pe iudei şi trece la neamuri. „Şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat de Ia locul lor". Şi chiar pămîntul iudeilor a devenit întunecos. Prin munţi îi înţelegem pe cei din cetăţi, prin insule pe cei ce locuiesc în cîmp. Cei ce s-au mutat din loc, au fost cei omorîţi sau duşi în captivitate.

Versetele: 15, 16, 17

„Atunci împăraţii pămîntului şi domnii şi căpeteniile şi (boga­ţii şi cei puternici şi toţi robii şi toţi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor. — 16. Strigînd munţilor şi stîncilor: Că­deţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui Care şade pe tron şi de mînia Mielului. — 17. Că a venit ziua cea mare a mî­niei Lor, şi cine are putere ca să stea pe loc?".

Tîlcuire:              .

Prin regi, principi şi tribuni, îi înţelegem pe cei ce conduc neamurile, pe bogaţi şi puternici, robi şi sclavi. Slobozi — înţe­legem cealaltă mulţime. „S-au ascuns în crăpăturile pămîntului" descrie căderea Ierusalimului (anul 70). Iosif Flaviu o descrie în cartea „Despre războiul iudaic". S-au ascuns toţi din cauza foa­metei, fricii şi mizeriei ce era. Se vor ascunde de faţa lui Hristos Dumnezeu, căci şi Domnul pe cînd pătimea le-a zis femeilor ee-1 plîngeau: „Fiice ale Ierusalimului nu mă plîngeţi pe Mine". Dacă lemnul cel verde le strigă celor cu adevărat uscate şi le zice: Dacă pe mine care sînt lemn după umanitate, însă verde după dumne­zeire, aceasta este: Dumnezeu şi Om, aceasta mi-o faceţi, atunci acelora ce sînt lemne uscate şi fără de verdeaţă „ce le va fi?"

Capitolul 7

Verset: 1

„După aceasta, văzut-am patru îngeri, stînd la cele patra un­ghiuri ale pămîntului şi ţinînd cele patru vînturi ale lui, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici peste mare, nici peste vreun copac".

Tîlcuire:

Arată că Biserica se va aduna din cele patru unghiuri ale pă­mîntului. Prin cei 4 îngeri desemnează 4 împăraţi: al Siriei, al Perşilor, al Macedonenilor şi al Romanilor. Căci cele patru vor trece sub cea a romanilor. Prin cei 4 îngeri, cei 4 soli romani se înţeleg, care îşi vor cîştiga cele 4 regate. Prin cei patru îngeri toate neamurile le arată.

Prin vînturi se pun norii în mişcare, care udă faţa pămîntului spre roadă. Prin cei 4 îngeri care ţin cele 4 vînturi se desemnează romanii care vor stăpîni pămîntul şi vor răspîndi groază şi moarte şi vor omorî şi vor face să se aşeze liniştea tuturor oamenilor.

Verset: 2

„Am văzut, apoi, alt înger care se ridica de la răsăritul soarelui şi avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas
puternic către cei patru îngeri; cărora li s-a dat să vatăme pămîn­tul şi marea".

Tîlcuire:

Acest înger Hristos este, despre care este scris: „Vouă care vă ţineţi de Mine vă va răsări Soarele dreptăţii" (Maleahi 4, 2). De la răsărit a venit soarele Hristos, care nu s-a născut din carne omenească, ci din carnea Fecioarei a fost născut. Semnul adevă­ratului Dumnezeu este divinitatea, căci S-a aşezat în carne avînd semnul viului Dumnezeu, căci chiar faptele Sale l-au arătat ca Fiu Unic al Iui Dumnezeu „Căci lucrurile pe care Ie fac Eu ... " (In. 10, 25).

Verset: 3

„Zicînd: Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă ce nu vom pecetlui, pe frunte, pe robii Dumnezeului nostru".

Tîlcuire:

Strigarea lui Dumnezeu s-a făcut, căci înainte de venirea Sa, romanii au cucerit tot neamul omenesc şi s-a făcut pace prin toate oraşele lumii: „Răsări-va in zilele lui pacea şi dreptatea, cît va fi luna" (Ps. 71, 7), pînă cînd se va sparge sămînţa credinţei prin toate neamurile, şi cei ce se vor pecetlui cu semnul credinţei, sînt cei ce au fost orînduiţi pentru viaţa veşnică.

Verset: 4

„Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi pa­tru de mii de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor iui Israel".

Tîlcuire:

Prin cei 144 000 desemnează prezenţa Bisericii prin cei aleşi. Toţi cei ce au păzit credinţa apostolilor şi i-au imitat vor fi aşe­zaţi în acest loc. Cîţi vor fi cei care vor crede dintre neamuri, dacă dintre iudei sînt 144 000? În numărul celor 12 seminţii ale lui Israil se înţeleg toţi aleşii.

Versetele: 5, 6, 7, 8

„Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiţi; din se­minţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, două­sprezece mii. — 6. Din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia Iui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia Iui Manase, douăsprezece mii; — 7. Din seminţia Iui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isa- har, douăsprezece mii. — 8. Din seminţia lui Zabulon, douăspre­zece mii; din seminţia Iui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Veniamin douăsprezece mii de pecetluiţi".

Iuda este prima seminţie, Veniamin le este tuturor superior.

Versetele: 9, 10

„După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care ni­meni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoa­rele şi limbile, stînd înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbră­cată în veşminte albe şi avînd în mînă ramuri de finic. — 10. Şi mulţimea striga cu glas mare, zicînd: Mfntuirea este de la Dum­nezeul nostru, Care şade pe tron, şi de la Mielul".

Tîlcuire:

Mulţimea din faţa tronului sînt cei aleşi, care au lucrat numai în Biserică în timpul vieţii. Prin hainele albe arată curăţia sufle­telor, iar prin ramurile de finic, că sînt biruitori; sînt martirii şi aleşii, care în lume au luptat împotriva duşmanilor văzuţi şi ne­văzuţi, şi rămînînd nevătămaţi au primit împărăţia cerurilor. Mîntuirea este de la Dumnezeu; sfinţii lui Dumnezeu nu se opresc de a-l lăuda pe Dumnezeu; nu este mare lucru a-1 lăuda pe Dum­nezeu pe cît le este sfinţilor de dulce a-1 vedea pe Dumnezeu, că îl şi laudă pe Dumnezeu.

Versetele: 11, 12

„Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului bătrînilor şi al ce­lor patru fiinţe şi au căzut înaintea tronului, pe feţele lor, şi s-au închinat lui Dumnezeu, — 12. Zicînd: Amin! Binecuvântarea şi slava şi înţelepciunea şi mulţumirea şi cinstea şi puterea şi tăria

—    Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin!"

.                                    Tîlcuire:

Îngerii aceştia nu pot fi număraţi şi se spune că stau în jurul tronului. Putem să-i înţelegem aici pe îngerii superiori. Îi înţele­gem pe aceia care sînt rînduiţi în lume la diferite slujiri, însă pe cei fără număr îi înţelegem pe aceia care vorbesc cu Dumnezeu în cer. Aceasta arată că Dumnezeu ţine lumea sub conducerea Sa, daca şi îngerii aceia se întreţin cu Dumnezeu.

Versetele: 13, 14

„Iar unul dintre bătrîni a deschis gura şi mi-a zis: Aceştia care sînt îmbrăcaţi în veşminte albe, cine sînt şi de unde au venit?

—     14. Zis-am către el: Doamne, Tu ştii. El mi-a răspuns: Aceştia sînt cei care vin din strîmtoarea cea mare şi şi-au spălat veşmin­tele lor şi le-au făcut albe în sîngele Mielului".

A întreba şi a învăţa, prin Bătrîni se arată învăţătura Biseri­cii, iar prin Ioan înţelegem ascultătorul adevărat. Minţile acestora sînt îndreptate spre iubirea patriei cereşti şi mi-a zis: „Aceştia sînt cei care vin din strîmtorare..." Aceasta arată că cei aleşi şi cei ce au lucrat în viaţă trebuie să sufere pentru a putea ajunge In patria cerească în viaţa cerească şi pentru a rămîne cu Dumne­zeu. „Şi-au spălat veşmintele lor" adică sufletele lor în această viaţă de toate păcatele ce îi înconjura. Prima dată prin Botez, apot prin pocăinţă (Spovedanie) adevărată şi cu lacrimi, prin facerea milosteniei şi prin celelalte lucruri bune. Ba chiar In sîngele Mie­lului s-au albit, căci sufletele sfinţilor care înainte erau negre de păcate fără de voie, prin răscumpărarea sîngelui lui Hristos, s-au înălţat peste patimile arzătoare.

Verset: 15

„Pentru aceea sînt înaintea tronului lui Dumnezeu, slujind ziua şi noaptea în templul Lui; şi Cel Care şade pe tron înălţa-va cortul Lui asupra lor".

Tîlcuire:

Adevăratul templu al lui Dumnezeu este cerul, care chiamă la slujirea lui Dumnezeu prin iubire faţă de EI. Tronul lui Dum­nezeu sînt sfinţii lui Dumnezeu, ei sînt pe care şade Dumnezeu, locuieşte Dumnezeu deasupra Sfinţilor Săi, căci pe aceştia i-a lu­minat cu lumina Sa, cei care au fost dispreţuiţi şi omorîţi.

Verset: 16              •

„Nu vor mai flămînzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici o arşiţă".

Tîlcuire:

Nu vor mai flămînzi nici nu vor mai înseta de dreptate: Dom­nul zice: „Fericiţi cei care flămînzesc şi însetoşază de dreptate, că aceia se vor sătura" (Mt. 5, 6), vazînd că cei nedreptăţiţi însetoşau după dreptatea veşnică. Sufletele Sfinţilor nu mai flămîn­zesc, nici nu însetează, că dacă ar flămînzi, înseamnă că ar trebui să moară pentru a primi viaţa cea veşnică. Nu va mai cădea soa­rele asupra lor, nici o arşiţă. Prin soare înţelegem suferinţele de la oameni pe care le-au primit sfinţii. Prin arşiţă înţelegem ispi­tele diavolului, sau poftele cărnii. Chiar sfinţii în această viaţă au suferit cu răbdare şi au învins împotrivirile oamenilor nedrepţi, au trecut peste ispitele diavolului, au învins dorinţele cărnii în si­nea lor, s-au aşezat în fericirea cerească unde nu mai este luptă, ci bucurie nesfirşită, continuă.

„Căci Mielul, Cel Care stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va aduce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor".

Tîlcuire;

Căci Mielul ce stă în mijlocul tronului e Dumnezeu, e regele sfinţilor. Izvorul vieţii este Hristos (Ioan 2, 6), căci cine este fără El este mort, cine este în El este viu. La izvoarele vieţii îi duce însuşi Hristos pe sfinţii Săi, şi i-a dus totdeauna, ca să fie una cu El. Prin apele acelea îi înţelegem pe sfinţi, ei înşişi din fîntînile vieţii, căci în ei este toată sfinţenia celor aleşi: „Fără Mine nu puteţi face nimic,, (In. 15, 3).

Capitolul 8

Verset: 1

„Şi cînd Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere in cer, ca la o jumătate de ceas".

Tîlcuire:

Desfacerea peceţii a şaptea se referă la naşterea lui Hristos. Dumnezeu a lucrat 6 zile iar în a 7-a s-a odihnit. Aşa că Iisus este odihna sfinţilor. Şi chiar aceia care sînt înfloriţi din naşterea lui Hristos obţin o naştere spirituală. Cele 7 peceţi prin desfacerea lor il arată pe Hristos, iar învăţaţii Bisericii au arătat-o prin inspi­raţia Duhului Sfînt.  '

Prin „tăcerea" care s-a făcut, arată că S-a născut sub Octavian August care este „pacea". S-a făcut tăcere o jumătate de ceas, acea pace pe care a avut-o Biserica din partea paginilor, care a rămas scurt timp. Căci prin împăratul Nero s-a întrerupt pacea şi Petru şi Pavel au fost omorîţi şi încep toate persecuţiile creştine.

Verset: 2

„Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dum­nezeu şi li s-au dat lor şapte trîmbiţe".

Tîlcuire:

Rînduiala îngerilor celor şapte este împărţită, căci sînt trimişi să meargă înaintea îngerilor, să anunţe naşterea, care vor anunţa venirea Acestuia.

„Şi a venit alt înger şi a stat la altar, avînd cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămîie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciu­nile tuturor sfinţilor, pe jertfelnicul de aur dinaintea tronului."

Tîlcuire:

Îngerul acesta îl simbolizează pe Hristos, care a apărut în lu­me prin întruparea tainică. Prin altar o desemnează pe Biserica cea de aur. A stat înaintea altarului arată că acolo este Dumne­zeu şi Biserica, care este formată din apostoli şi credincioşi, îi cu­prinde atunci pe toţi. Aveau cădelniţe: Sufletele apostolilor erau în mîna lui Dumnezeu. De pe altarul cel de aur se înălţau rugă­ciunile sfinţilor şi credinţa credincioşilor.

Verset: 4

„Şi fumul tămîiei s-a suit, din mîna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor".

Tîlcuire:

Prin fumul aromatelor nu se arată numai rugăciunile credin­cioşilor, ci şi faptele bune care urcă din Biserică înaintea lui Dum­nezeu. Că fumul din mîinile îngerilor se înălţa, arată că tot ce fac credincioşii buni, faptele lui Dumnezeu le fac (2 în. 19, 5).

Verset: 5

„Apoi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul jertfel­nicului şi a aruncat pe pămînt; şi s-au pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi pămîntul s-a cutremurat".

Tîlcuire:

Prin foc se înţelege Duhul Sfînt, îngerul este Hristos, cădel­niţa este inima sfinţilor, se umplu din focul altarului, se umplu de Duhul Sfînt, cînd după înălţarea Sa la 10 zile ne-a trimis pe Duhul Sfînt şi a umplut inimile ucenicilor, dîndu-le ştiinţa tutu­ror limbilor. Prin „tunete" se arată virtuţile apostolilor, prin gla­suri — predica. Prin tunete focul cel veşnic mai arată, prin pă­mînt putem înţelege întoarcerea iudeilor la credinţă, care s-au în­tors prin predica Sf. Apostol Petru. Aceste flăcări sînt Duhul Sfînt, care este pururea deasupra noastră a celor ce sîntem pe pămînt demni de mila lui Dumnezeu a Domnului nostru Iisus Hris­tos, ca să facem din cele trupeşti pe cele spirituale. Harul Dom­nului nostru Iisus Hristos se răspîndeşte.

Versetele: 6, 7

„Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trîmbiţe, s-au gătit ca să trîmbiţeze. — 7. Şi a trîmbiţat întîiul înger, şi s-a pornit grindină şi foc amestecat ca sînge şi au căzut pe pămînt; şi a ars din pămint a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iarba verde a ars de tot".

Tîlcuire:

Cei 7 îngeri se pregătesc să trimbiţeze, se arată începutul trîmbiţării a predicării. Prin „grindină şi foc" arată ceea ce loveşte, cuvintele sfinţilor bărbaţi, care au lovit inimile oamenilor. Prin foc îi arată pe Duhul Sfînt care locuieşte în Sfinţii Săi, care le arată ce să vorbească. Prin sînge: Legea lui Hristos o arată şi pe Hristos îi înţelegem. Prin a treia parte din pămînt: îi înţelegem pe aceia ce au fost mîntuiţi prin învăţăturile şi exemplele oamenilor buni, căci focul iubirii lui Dumnezeu prin teamă s-a sălăşluit în ei, i-a alimentat şi i-a eliberat. Prin copaci îi înţelegem pe cei aleşi. Prin iarba verde: cei aleşi care vor fi, dar şi pe cei pierduţi, ce vor fi pierduţi. Prin iarba verde înţelegem pe cei ce au fost totdeauna verzi, tari în credinţă.

Verset: 8

„A trîmbiţat, apoi, al doilea înger, şi ca un munte mare încins de flăcări s-a prăbuşit în mare şi a treia parte din mare s-a pre­făcut în sînge.

Tîlcuire:

Al doilea înger a trîmbiţat, acesta este Moise. Şi ca un munte mare s-a prăbuşit în mare ■— prin munte desemnează legea lui Moise.

Verset: 9

„Şi a murit a treia parte din făpturile cu viaţă în ele, care sînt în mare, şi a treia parte din corăbii s-a sfărîmat".

Tîlcuire:

Prin sînge se curăţau de păcate în legea veche. Prin mare se arată mulţimea păcătoşilor. Cei drepţi vor ieşi din apele păcate­lor. Prin Botez sau Pocăinţă (Spovădanie) îl vor omorî pe diavol, ca să trăiască în Dumnezeu. Prin corăbii care au apele sub ele, se desemnează conducătorii neamurilor. A treia parte din aceia au murit, aici îi arată pe aceia care au fost drepţi dintre ei, care vor fi drept răsplătiţi aceia în care a murit păcatul şi trăieşte numai Dumnezeu.

„Şi a trîmbiţat al treilea înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă arzînd ca o făclie, şi a căzut peste a treia parte din riuri şi peste izvoarele apelor".

.                                         Tîlcuire:

Steaua care arde sînt profeţii. A căzut peste rîuri şi peste iz­voare — cele 12 seminţii ale lui Israel, a treia parte din ei sînt pen­tru viaţa veşnică. A căzut peste a treia parte a fluviilor, acei care au primit învăţăturile profeţilor şi le-au păstrat în inimile lor fiind rîndîuiţi pentru viaţa veşnică.

Verset: 11                                                                      * .

„Şi numele stelei se chiamă Absintos. Şi a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare".

Tîlcuire:

Absintul este amar. Prin absint se desemnează anunţurile pro­feţilor, care iritau poporul păcătos, vestindu-le că, dacă nu se vor pocăi vor fi daţi spre pedepsirea duşmanilor şi vor fi duşi în ro­bie. De nu se vor pocăi vor fi pedepsiţi cu moarte veşnică. A 3-a parte din ape s-a făcut ca şi pelinul. Amărăciunea pocăinţei aici sînt cei aleşi ce au simţit-o. Şi mulţi dintre oameni au murit. Prin amărăciunea pocăinţei au murit ca să fie salvaţi de 1a moarte.

Verset: 12

„Şi a trîmbiţat ai patrulea înger; atunci a treia parte din soare a fost lovită şi a treia parte din lună şi a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor şi ziua să-şi piardă din lumi­nă a treia parte şi noaptea tot aşa".

Tîlcuire:

Al 4-lea înger este Hristos şi apostolii Săi. A fost lovită a treia parte din soare. Soarele este poporul iudeu, luna este sinagoga, iar stelele mai marii preoţilor şi fariseii. A treia parte din soare, sînt cei ce au crezut în Iisus din poporul iudeu. Ca să-şi piardă lu­mina a treia parte, luna şi stelele întunecate; cei dintîi dintre ar­hierei, pe preoţi şi pe farisei care vor crede în Hristos îi arată aici. Căci chiar ei au fost întunecaţi de diavolul ca să nu poată crede în Hristos.

Verset: 13

„Şi am văzut şi am auzit un vultur, care zbura spre înaltul cerului şi striga cu glas mare: Vai, vai, vai celor care locuiesc pe

pămînt, din pricina celorlalte glasuri ale trîmbiţei celor trei în­geri, care sînt gata să trîmbiţeze!".

Tîlcuire:

Prin cer se arată Biserica. In acest loc vulturul este Hristos cu apostolii Săi. Vulturul zboară în înaltul cerului. Hristos este primul la iudei, iar apostolii prin Evanghelie în întreaga lume. Primii luptători cu Biserica sînt ereticii (sectarii) apoi păgînii, iar al treilea luptător este Antihrist la sfîrşitul lumii, cu care se va lupta poporul lui Dumnezeu. Vai vouă celor ce locuiţi pe pămînt, căci necredincioşii nu ştiu nimic altceva decît numai pămîntul, locuitorii pămîntului vor chema pe Judecătorul. Drepţii însă care doresc cele cereşti, vor dori să locuiască în cer. (Filip. 3, 20).

Capitolul 9

Verset: 1

„Şi a trîmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pămînt şi i s-a dat cheia fîntînii adîncului".

Tîlcuire:

Îngerul al 5-lea este apărătorul credinţei celei adevărate, cînd va lucra pentru apărarea credinţei în orice chip. Ereticii (sectarii) sînt desemnaţi prin steaua care a căzut, vor cădea înaintea învă­ţaţilor şi a înţelepţilor Bisericii. Cheia fîntînii adîncului; — ere­ticii sînt desemnaţi prin cheia fîntînii adîncului, prin voinţa lor li­beră şi nestabilă. Adînc — inima acelor eretici o arată. Prin fîntînă desemnează gura acelora. Li s-a dat ereticilor acelora cheia fîntînii adîncului, prin care Dumnezeu îngăduie să fie eretici: „Trebuie să fie între voi erezii" (1 Cor. 9. 19).

Verset: 2

„Şi a deschis fîntîna adîncului şi fum s-a ridicat din fîntînă, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fîntînii."

Tîlcuire:

Steaua care a căzut a deschis fîntîna adîncului, căci ereticii mărturisind cele rele ce zac în inimile lor şi-au deschis gura lor. Ca fumul unui cuptor mare. Fumul —- învăţătura ereticilor o arată, căci fumul îl suflă vîntul, la fel şi doctrina ereticilor. Prin învăţătura Sfinţilor Părinţi, piere ca fumul erezia. Prin cuptor; inimile necredincioşilor le arată (Osea, 7, 4). Şi soarele şi văzdu-
huL s-au întunecat de fumul fîntînii. Prin Soare Hristos se înţe­lege. În acest loc însă membrele Lui, aceştia sînt propovăduitorii sfinţi. Prin aer este desemnat poporul credincios care este ţinta ereticilor. Se vor întuneca dacă nu vor putea învăţa poporul ade­vărul, căci nu se ascunde lumina sub obroc.

Verset: 3

„Şi din fum au ieşit lăcuste pe pămînt şi li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pămîntului".

Tîlcuire:

Fumul este învăţătura ereticilor, se va naşte mare mulţime de eretici. Şi li s-a dat lor putere ca şi scorpiilor. Dumnezeu îngă­duie răul ereziei acestora, ca din răul lor să se vadă binele. Prin scorpioni îi înţelegem pe demoni, veninul lor îl vor introduce în corpul oamenilor. Puterea lăcustelor; este a ereticilor şi este la fel cu puterea scorpionului şi ei sînt demoni.

Verset: 4

„Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pămîntului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, fără numai pe oamenii care nu au pe­cetea lui Dumnezeu pe frunţile lor".

Tîlcuire:

Iarba sînt primii aleşi din primele timpuri, iar prin copaci pe adevăraţii învăţători ai Bisericii îi arată. Dumnezeu nu le per­mite să vatăme iarba şi copacii. Fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu. Pecetea este iubirea (Dumnezeu este iu­bire — Ioan, 4, 8). Frunţile — prin ele înţelegem mintea sănă­toasă, căci ereticii nu au semnul Bunului Dumnezeu, adică in inima lor nu este iubirea Sa.

Verset: 5

„Şi nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul de scorpie, cînd a înţepat un om".

Tîlcuire:

Nici oamenii nu pot omorî dacă nu le îngăduie Dumnezeu. Prin cinci luni se înţelege tot timpul vieţii prezente, căci ea constă din cinci etape: 1. — Etapa neputinţei; 2. — Copilăria; 3. — Adoles­cenţa; 4. — Tinereţea; 5. — Bătrîneţea, căci spune Sf. Grigorie: că cele 6 vîrste ale lumii — Creaţia — sînt conforme cu vîrsta oamenilor. Bătrîneţea se împarte în două părţi. Timp de cinci luni,
tot timpul vieţii vor fi chinuiţi nu numai singuri ereticii, ci şi toţi necredincioşii. Prin cinci luni înţelegem tot timpul acestei lumi.

—      Prima lună: De la Crearea lumii pînă la potop;

—       A doua lună: De la Potop la Moise;

—       A treia lună: De la Moise la David;

— A patra lună: De la David la Hristos;

—        A cincea lună: De la Hristos pînă la sfîrşitul lumii. În această perioadă vor muri toţi cei care au născocit răul, rătăcirile. Prin scorpie înţelegem demonii, căci scorpia înţeapă corpul şi apoi introduce veninul, la fel şi diavolul prin mîniie sau prin mîndrie sau prin linguşire sau prin altă mîngîiere trupească omoară min­tea, ca prin această rană să ucidă sufletul.

Verset: 6

„Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor pofti să moară: moartea însă va fugi de la ei".

Tîlcuire:

„Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea". Se referă la cei aleşi. In zilele Evangheliei, Harul va străluci pe întreg pămîn­tul. Pavel urma moartea luptînd împotriva Bisericii. Au fost şi alţii care şi-au căutat moartea luptînd împotriva Bisericii Iui Dumnezeu, făcind alt rău şi-ar fi găsit moartea, dacă n-ar fi fugit de la ei, căci prin predicile lor sfinţii sînt chemaţi îa viaţă. Vedem pe oarecare om părăsind mănăstirea şi întorcîndu-se în lume, şi punîndu-se în serviciul oarecărui om ca să-şi adune bo­găţii pămînteşti. Dar pe acestea nu le-a primit şi nu l-au mulţu­mit şi dacă această dorinţă nu şi-a putut-o împlini, părăseşte iar lumea şi se întoarce la mănăstire şi îşi sfîrşeşte viaţa cu bine. Iată că-şi căuta moartea şi nu venea şi-ar fi cumpărat moartea şi moartea a fugit de acesta (Osea 2, 6—7). Iubiţii noştri sînt pof­tele cărnii. Mila lui Dumnezeu nu ne lasă să ajungem la dorinţele noastre rele şi nefolositoare.

Verset: 7

„Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi ca de aur, şi feţele lor erau ca feţele omeneşti".

Tîlcuire:

Prin „cai" sînt desemnaţi propovăduitorii sfinţi. Avacum ne spune aceasta (Avacum 3, 15). Prin predicarea tuturor virtuţilor, sfinţii îl vor învinge pe diavol, îl vor ucide. Prin „aur" se desem­
nează înţelepciunea care va fi deasupra lor. Se desemnează înţe­lepciunea veacului acestuia, pe care o vor avea ereticii. (1 Cor 3, 19). Faţa lor era ca faţa oamenilor. Omul raţional este trupesc, prin faţa oamenilor putem înţelege Scripturile dumnezeieşti, pe care ereticii le studiază în felul lor simplu cu care le înţeleg. Că aveau faţă ca a oamenilor, însemnează că aveau Scripturile dum­nezeieşti, însă se îndepărtează de adevăr căci nu le înţeleg după dreptate.

Verset: 8

„Aveau păr ca femeile şi dinţii lor erau ca dinţii leilor".

Tîlcuire:

„Aveau păr ca femeile", părul este oarecare înţelepciune lu­mească. Prin femei înţelegem diferitele biserici. Aveau păr ca fe­meile, vor avea turmele lor ca şi sfintele Biserici a lui Dumnezeu (şi se vor aduna la oarecare sărbători) căci Biserica are adevăra­tele timpuri pentru săvîrşirea jertfei divine, la fel vor avea şi ere­ticii un popor nesănătos, care se va aduna în diverse locuri, dar nu la tainele divine, ci la sărbători diavoleşti. „Dinţii lor erau ca dinţii leilor". Prin dinţi şi prin lei îi înţelegem pe persecutorii Bi­sericii, prin lei pe împăraţi, prin dinţi pe acei ce se vor lupta îm­potriva împărăţiei lui Dumnezeu (împărăţia sfinţilor lui Dumne­zeu). Dinţii ereticilor erau ca ai leilor, şi vor persecuta Biserica la fel ca şi păgînii şi dacă vor putea se vor deda şi la teroare şi la chinuri, căci îşi vor asocia oameni care să persecute Biserica lui Dumnezeu.

Verset: 9

„Aveau, apoi, platoşe ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor lor era la fel cu vuietul unei mulţimi de care şi de cai care aleargă la luptă".

Tîlcuire:

Vuietul predicilor sfinţilor se va ridica împotriva diavolului, vor sparge învăţătura falsă a ereticilor, alungîndu-l pe diavol.

Versetele: 10, 11

„Şi aveau cozi şi bolduri asemenea scorpiilor; şi puterea lor este în cozile lor, ca să vatăme pe oameni cinci luni. — 11. Şi aveau ca împărat al lor pe îngerul adincului, a cărui nume, în evreieşte, este Abbadon, iar în elineşte are numele de Apollion".

Abbadon înseamnă ucigaşul, împăratul ereticilor, fiind însuşi diavolul. Ucigaşul a tot binele este acesta.

Versetele: 12, 13

„Întîiul „vai" a trecut: iată vine încă un „vai" şi încă unul după acestea. — 13. Şi a trîmbiţat al treilea înger. Atunci am au­zit un glas, din cele patru cornuri ale Jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu".

Tîlcuire:

Al şaselea înger însemnează pe morţi. Prin coarnele jertfelni­cului, este desemnată Biserica. 4 Coarne sînt cele 4 Evanghelii, o singură voce a celor 4 evanghelii cu o singură învăţătură.

Verset: 14

„Zicînd către îngerul al şaselea, cel care avea trîmbiţa: Dez­leagă pe cei patru îngeri care sînt legaţi la rîul cel mare, Eufra­tul".

Tîlcuire:

Cei 4 îngeri sînt cele 4 împărăţii.

Verset: 15

„Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri, care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, ca să omoare a treia parte din oameni." ,

Tîlcuire:

Cei 4 îngeri au fost dezlegaţi, care au luat pacea şi au început să persecute pe poporul lui Dumnezeu. Erau pregătiţi -— îi arată pe oamenii necredincioşi cu voinţa lor. A 3-a parte sînt cei aleşi.

Verset: 16

„Şi numărul oştilor era de douăzeci de mii de ori cîte zece mii de călăreţi, căci am auzit numărul lor".

Tîlcuire:

Prin oştiri îi arată aici pe persecutori.

Verset: 17

„Şi aşa am văzut, în vedenie, caii şi pe cei care şedeau pe ei: călăreţii aveau platoşe ca faţa focului şi a iachintului şi a pucioa­sei, iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi pucioasă",

Prin „cai" îl arată aici pe poporul nesănătos, cei ce şedeau pe ei sînt conducătorii pămînteşti. Prin capetele cailor îi desemnează pe împăraţii romani, care sînt capul tuturor persecuţiilor. Foc, fum şi pucioasă — sînt învăţăturile necredincioase ale acestora. Prin pucioasă — se arată hulele împotriva împărăţiei Iui Hristos.

Verset: 18

„De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de pucioasa care ieşea din gurile lor, a fost ucisă a treia parte din oameni".

Tîlcuire:

Din aceste trei plăgi iese mulţimea martirilor, a 3-a parte.

Verset: 19

„Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor sînt asemenea şerpilor, avînd capete, şi cu acestea vatămă".

Tîlcuire:

Puterea cailor este în gura lor. Dreapta doctrină a filozofilor o aseamănă cu a şerpilor. Prin doctrina filozofilor au vrut să dis­trugă creştinismul.

Versetele: 20, 21

„Dar ceilalţi oameni, care n-au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de loc de faptele mîinilor îor, ca să nu se mai închine demonilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. — 21. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrînarea lor, nici de furtişagurile lor".

Tîlcuire:

Cei salvaţi sînt cei aleşi. Ceilalţi ce nu s-au pocăit sînt păganii.

Capitolul 10

Verset: 1

„Şi am văzut alt înger puternic, pogorîndu-se din cer, învă­luit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca stîlpii de foc".

Domnul este cel ce a coborît din cer prin norul întrupării. Ca­pul Lui — este dumnezeirea Lui înainte de întrupare. Faţa Lui strălucea ca soarele — prin Soare, arată pe Dumnezeu, căci Soa­rele este văzut de toată lumea de toată creatura Sa. Prin ceîe vă­zute se arată cele nevăzute. In inima sfinţilor Hristos este Soa­rele. Picioarele Lui ca stîlpii de foc. Picioarele Lui sînt Biserica, căci Duhul Sfînt răspîndeşte focul. Cele două picioare sînt po­porul; iudeii sînt un picior, iar neamurile al doilea picior — şi acestea două fac o Biserică. Două picioare sînt două Testamente (Vechiul Testament — iudeii, iar Noul Testament sînt neamurile).

Verset: 2

„Şi în mînă avea o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stîng pe pămînt".

Tîlcuire: .

Prin piciorul cel drept îl arată pe Noul Testament, prin stîngul pe Vechiul Testament. Prin mare înţelegem neamurile, iar prin pămînt îi înţelegem pe iudei care păzind Legea au dat roade, şi prin Lege s-au eliberat de carne. Piciorul drept pus pe mare ; Evanghelia pe care au respins-o iudeii, dar ea a fost dată neamu­rilor. Piciorul stîng pus pe pămînt, cînd le-a dat Dumnezeu evrei­lor legea Vechiului Testament, care este umbra celui Nou.

Verset: 3

„Şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar cînd a strigat cele şapte tunete au slobozit glasurile lor".

Tîlcuire:

A strigat Hristos prin lege, la fel ca leul, i-a vorbit casei lui Israel, apoi a strigat prin Evanghelie cum răcneşte leul, în toată lumea a răsunat vocea Lui. A strigat Hristos prin lege, cele 7 tu­nete au fost auzite. A strigat prin Evanghelie, sînt auzite cele 7 virtuţi. Cele 7 tunete prin ele vrea să ne arate sublimitatea ce­lor 7 virtuţi prin învăţătura Evangheliei.

Verset: 4

„Şi cînd au vorbit cele şapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluieşte cele ce au spus cele şapte tunete şi nu le scrie".

Tîlcuire:

Vocea din cer este Iisus Hristos care a scris şi a predicat. Să nu scrie vocea celor 7 tunete. Apostolii sînt desemnaţi prin cer, primii vestitori ai virtuţilor şi practicanţii acestora.

Versetele: 5, 6, 7

„Iar îngerul pe care l-am văzut stind pe mare şi pe pămînt şi-a ridicat mîna dreaptă către cer, — 6. Şi s-a jurat pe Cel care este viu în vecii vecilor. Care a făcut cerul şi cele ce sînt în cer şi pămîntul şi cele ce sînt pe pămînt şi marea şi cele ce sînt în mare, că timp nu va mai fi. — 7. Ci, in zilele cînd va grăi al şap­telea înger — cînd va fi să trîmbiţeze — atunci săvîrşită este tai­na lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor."

Tîlcuire:

S-a jurat Hristos care este viu, că în cei 7 îngeri se cuprind tainele lui Dumnezeu (ca săvirşire), căci o evanghelie s-a prezis şi prin profeţi. „S-a săvîrşit" căci a fost completat numărul ale­şilor.

Verset: 8

„Iar glasul din cer, pe care-1 auzisem, iarăşi a vorbit cu mine şi a zis: Mergi de ia cartea cea deschisă din mîna îngerului care stă pe mare şi pe pămînt".

Tîlcuire:

Vocea aceasta i-a îndemnat pe toţi apostolii, Duhul Sfînt i-a insuflat pe ei, ca să aleagă pe oamenii care vor urma pe Hristos şi vor primi învăţătura Evangheliei.

Versetele: 9, 10

„Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănînc-o şi va amărî pîntecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. — 10. Atunci am luat cartea din mîna îngerului şi am mîncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce am mîncat-o, pîntecele meu s-a amărît".

Tîlcuire:

„la-o şi mănînc-o". Prin aceasta înţelegem inimile Apostoli­lor, prin pîntece înţelegem că toate spurcăciunile păcatelor le va distruge din trup. Ioan înainte de a scrie evanghelia era în Pat­mos. Adevărata carte: scrisul celor divine, în gura lui era dulce, mintea se va îndulci. Pîntecele însă este amar, aici se înţelege că, carnea trebuie să se distrugă. Căci bărbaţii sfinţi s-au dedicat me- ditării Scripturilor dumnezeieşti, meditare care a îndulcit mintea lor, dar a făcut-o amară trupului lor, supunîndu-1 prin post şi priveghere; se arată şi celelalte răstigniri şi chinuri prin care au supus carnea.

14 — Tîlcuirea Apocalipsei

„Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să proroceşti, încă odată, la po­poare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi".

Tîlcuire:

Trebuia sa predice dupa ce se va întoarce din exil. Sfinţii Pă­rinţi arată că după întoarcerea din exil, Ioan evanghelistul a pre­dicat în Efes.