doktoru

miercuri, 26 noiembrie 2014

Poezie simpatică ,pentru români,din mediul on the line cu autor necunoscut



Plătiserăţi cu toţii pentru unii,
În care aţi crezut, dar v-au vândut;
Voi n-aţi fost sclavi la curtea lumii
-Măreţi învinşi, în patru zări v-aţi rupt-
Doar i-aţi spălat şi le-aţi cules căpşunii,
Popor perdant, în fală ne-ntrecut.

Te laudă romanii, leşii, hunii,
Tătarii, turcii, cei ce te-au avut;
Popor supus, valet la curtea lumii,
Pământul meu, de mii de ani înfrânt,
Născut în zodia deşertăciunii...
Mi-eşti drag şi-mi vei rămâne veşnic sfânt.

Creduli din neam, sfioşi, pradă minciunii,
Pe-un drum cu săracia, azimut
Şi cu nevoi, drept florile cununii,
Cu râul, ramul, prieteni, n-aţi ştiut
Că-n umbra lor veţi face umbră lumii,
Popor mereu acolo, dar pierdut.

Încornoraţi şi fiii şi străbunii,
În urma celor tari v-aţi petrecut,
Aţi înghiţit cu lacrimi colţul pâinii...
Vitejii mei cu plecăciunea scut,
Popor supus, valet la curtea lumii,
Mi-eşti drag şi plâng că n-ai putut mai mult.

Brâncuşii te lăsară goliciunii,
Cioranii-ţi dară ultimul sărut,
Pământ neroditor înţelepciunii,
Ce iude şi servili ai mai crescut!
Popor supus, valet la curtea lumii,
Doar cine nu te-a vrut, nu te-a avut.

De mă vei arde precum arzi păgânii,
Din flăcări, tot am să răzbesc un cânt,
Popor supus, valet la curtea lumii,
Pământul meu de mii de ani înfrânt,
Trezeşte-te şi-alungă-ţi toţi stăpânii !
Mi-eşti drag şi-mi vei rămâne veşnic sfânt!

...antihrist,sinagoga satanei,despre lepădarea credinței-apostazia evreilor și reîntoarcerea acestora la sfârșitul lumii prin viclenie - 3



Sf.Prooroc Daniel

Antihrist [Daniel 7:15-28]
Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau. M-am apropiat atunci de unul din cei de faţă şi l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la toate acestea. Şi el mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri. „Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ, şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor. " [Daniel 7:15-18]
După aceasta l-am rugat să-mi spună adevărul despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte şi care era afară din cale de înspăimântătoare, cu dinţi de fier şi cu gheare de aramă şi care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare; şi despre cele zece coarne care erau pe capul său şi despre celălalt care creştea şi înaintea căruia au căzut cele trei şi avea ochi şi gură care grăia lucruri mari şi care era mult mai mare decât celelalte. M-am uitat, şi cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a biruit, până ce a venit Cel vechi de zile şi a făcut drepta­te sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea sfinţilor [Daniel 7:19-22].
El a răspuns astfel: „Fiara a patra înseamnă că un al patrulea rege va fi pe pă­mânt, care se va deosebi de toate celelalte regate, care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare şi îl va zdrobi. Şi cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica zece regi, şi un altul se va scula după ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui şi va doborî la pământ trei regi. Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme. Şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l pră­buşească pentru totdeauna. Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; împărăţia Lui este împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Ii vor sluji Lui şi pe El II vor asculta. " [Daniel 2:23-27]
Iată sfârşitul vorbirii mele cu el. Pe mine, Daniel, gândurile mele m-au înfricoşat foarte şi faţa mi s-a schimbat şi am păstrat cuvântul în inima mea [Daniel 7:28].
Cinstindu-l pe proroc, Sfântul Ioan Gură de Aur notează: „Daniel arată cinstea de care vor avea parte cei drepţi, atunci când scrie: [...]a venit Cel vechi de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea sfinţilor [Daniel 7:22], Iar judecata se va face prin foc. Maleahi spune: Căci El este ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului [Maleahi 3:2], Iar apoi drepţii se vor cinsti. Şi Daniel vorbeşte despre învie­re atunci când spune: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică [Daniel 12:2]".

...antihrist,sinagoga satanei,despre lepădarea credinței-apostazia evreilor și reîntoarcerea acestora la sfârșitul lumii prin viclenie - 2



Sf.Prooroc Isaia

            [Isaia 1; 3; 10; 22; 25; 26; 22:4; 30:9-10; 48:4; 59:20; 65:2]
1.Sinagoga [Isaia 1; 30:9-10]
A.              Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea [Isaia 1:2].
Sfântul Atanasie cel Mare face următorul comentariu: „Tocmai pentru că nu erau fii după fire, s-au schimbat şi li s-a luat Duhul şi au fost lepădaţi. Dar, pocăindu-se, iarăşi Îl vor primi şi, dându-le lumină, iarăşi îi va numi fii, Dum­nezeu Cel care le-a dat la început harul."

B.             Ei nu L-au cunoscut pe Dumnezeu [Isaia 1:3]
Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cu­noaşte; poporul Meu nu Mă pricepe [Isaia 1:3].
Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful (cca 100-cca 156) dă mărturie că „Toţi iudeii, chiar şi astăzi învaţă că Cel ce a vorbit lui Moise a fost Dumnezeul Acela Care nu poate fi numit cu nici un nume. Pentru acest motiv Duhul cel profetic, prin Profetul Isaia, cel amintit mai înainte, înfruntându-i pe ei, aşa cum am arătat, a zis: Boul a cunoscut pe cel ce l-a dobândit şi asinul, ieslea stăpânului său; dar Israel nu M-a cunoscut şi poporul Meu nu M-a înţeles [Isa­ia 1:3]. Iar Iisus Hristos, înfruntând de asemenea pe iudei, că nu au cunos­cut nici pe Tatăl, nici pe Fiul, a zis şi El: Nimeni nu a cunoscut pe Tatăl, decât numai Fiul şi nici pe Fiul, decât numai Tatăl şi aceia cărora Fiul le-a descoperit [Matei 11:27]. Fiul lui Dumnezeu este, aşa cum am spus mai înainte, Cu­vântul lui Dumnezeu. El se numeşte de asemenea înger şi apostol; căci El es­te Acela care vesteste cele ce trebuie cunoscute si este trimis ca să arate câte vesteşte [...]. Iar lucrul acesta este lămurit şi din scrierile lui Moise. In ele se spune astfel: Şi a vorbit lui Moise îngerul lui Dumnezeu din flacăra rugului de foc... [Ieşirea 3:2] [...]. Cuvintele pe care le-am arătat mai sus sunt o dova­dă că Iisus "Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi trimisul Lui, Care - fiind mai întâi Cuvântul Lui Care S-a manifestat când sub forma focului, când ca o imagine netrupească, iar acum, prin voinţa lui Dumnezeu, facându-Se Om spre folosul neamului omenesc [...]. Pentru aceasta şi Duhul cel profetic, în­fruntându-i pe ei, a zis: Dar Israel nu Mă cunoaşte şi poporul Meu nu mă pri­cepe [Isaia 1:3] ". De asemenea, Sfântul Iustin socoteşte că aceste cuvinte ale profetului [cf. Isaia 1:3] fac parte dintre cuvintele pe care le-a rostit însuşi Dumnezeu-Tatăl.

...antihrist,sinagoga satanei,despre lepădarea credinței-apostazia evreilor și reîntoarcerea acestora la sfârșitul lumii prin viclenie - 1



Proorocii Vechiului Testament despre lepădarea neamului evreiesc,a sinagogii și despre antihrist,adică despre intoarcerea la finalul lumii a acestora prin viclenie și înșelătorie



Sinagoga



Sfântul Ioan Gură de Aur face următorul comentariu: „Mulţi au încercat să distrugă Biserica, dar nu au avut destulă putere. Unii au încercat cu stăru­inţă să ridice chiar şi Templul la loc, dar nici ei nu avut putere îndeajuns [...]. Prin urmare, cum se poate aceasta, anume că iudeii nu au putut ridica nici măcar un singur templu, cu toate că s-au văzut lipsiţi de orice fel de loc de în­chinăciune, ba, mai mult, au fost urgisiţi şi împiedicaţi să-şi practice ritualu­rile, oriunde s-ar fi dus? Cum oare nu au înţeles de aici că rânduielile lor au încetat? Cum de nu au priceput, oare, că jertfele, prinoasele şi alte rânduieli prescrise de Lege au fost oprite şi nu mai există? Căci iudeilor nu le este îngă­duit să-şi ridice altare, nici să aducă jertfe sau prinoase, nici să sacrifice miei sau tămâie, nici să citească Legea, nici să ţină vreun praznic sau orice altceva legat de rânduiala lor, altundeva decât între zidurile Templului.”

La acestea adaugă: .Astfel, iudeii nu puteau prăznui Pastele, Cincizecimea, Sărbătoarea Corturilor sau oricare alt praznic al lor. Ei ştiau prea bine că dis­trugerea locului lor de închinăciune urma să îi lipsească de respectarea tuturor acestor rânduieli. Ştiau prea bine că nici nu vor mai putea încerca vreodată să reia împlinirea lor, fără ca prin aceasta să încalce Legea, fără a fi nevoiţi să plă­tească preţul pentru păcatul de a fi slujit într-un loc nepotrivit. [...] Daniel, la vremea sa, a arătat îndeajuns de lămurit cum cetatea şi Templul se vor dărâma, iar jertfa, prinosul şi toate celelalte rânduieli vor înceta [cf. Daniel 9:25-27].”

Într-o altă omilie, Sfântul Ioan Gură de Aur atrage atenţia celor ce-1 ascul­tau asupra pericolului în care se află creştinul care nutreşte o părere exagerat de bună despre sinagoga evreilor: „Mulţi dintre noi, este ştiut lucrul acesta, au un respect deosebit faţă de iudei, mai cu seamă pentru viaţa morală a acesto­ra. Drept aceea, nu preget în a combate această opinie, arătând de la bun început că între sinagogă şi teatru nu este nici o deosebire. Şi aduc spre întărirea cuvântului meu mărturia prorocului care zice: tu ai avut frunte de desfrânată şi nu te-ai ruşinat [Ieremia 3:3]. Iar locul desfrânatei se numeşte casă de desfrânare. Dar Sinagoga nu este doar casă de desfrânare şi teatru, ci este peşteră de tâlhari si vizuină de fiare sălbatice. Nu zice oare Ieremia că Moştenirea Mea s-a făcut pentru Mine ca o pasăre de pradă pestriţă [Ieremia 12:9; în LXX, peşteră de tâlhari)? Şi iarăşi: Părăsit-am casa Mea şi moştenirea Mea am lăsat-o [Ieremia 12:7]. Şi ce nădejde de mântuire mai este acolo unde Domnul însuşi Se lea­pădă de poporul Său? Când Domnul Se leapădă de un loc şi îl părăseşte, locul acela devine sălaş pentru demoni.

Cu toate acestea, iudeii spun că şi ei îi slujesc lui Dumnezeu. Dumnezeu să-mi ierte cuvântul acesta, căci nu de la mine este. Nici un evreu nu slujeşte Dumnezeului celui adevărat! Cine spune aceasta? Fiul lui Dumnezeu este Cel care spune aceasta: Nu mă ştiţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu [Ioan 8:19]. Să fie oare cu putinţă orice altă do­vadă mai presus de cuvântul lui Dumnezeu?

Dacă, prin urmare, iudeii nu cunosc pe Tatăl, dacă au răstignit pe cruce pe Fiul şi dacă se îndoiesc de purtarea de grijă a Duhului Sfânt, cine s-ar mai putea îndoi de faptul că Sinagoga a devenit un sălaş pentru demoni? Nu lui Dumnezeu I se aduce slujbă acolo. Ferească Sfântul! De-aici înainte, Sinagoga este capişte idolească. Şi, cu toate acestea, mulţi oameni continuă să o priveas­că de parcă ar fi un loc sfânt.”

duminică, 23 noiembrie 2014

Tâlcuiri la unele pilde din Evanghelia lui Luca - Sf.Teofilact al Bulgariei



1, 15-17: Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin nici altă băutură ameţitoare1 şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. (16) Şi pe mulţi din fiii lui Israil îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. (17) Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să-I gătească Domnului un popor pregătit .

 „Mare" se făgăduieşte îngerul că va fi Ioan, însă „înaintea Domnului", că mulţi se zic a fi mari înaintea oamenilor, iar nu înaintea lui Dumnezeu, precum [sunt] făţarnicii. Iar „mare" va fi Ioan cu sufletul, precum „mic" cu sufletul este tot cel care se sminteşte, că nimeni „mare" fiind, nu se sminteşte, ci cei mici şi puţini la suflet, pentru că zice Domnul: „Cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici" (Matei 18, 6; Marcu 9, 42).
Şi precum cei ce l-au născut pe Ioan, drepţi erau înaintea lui Dumnezeu, aşa şi fiul lor era „mare înaintea Domnului".
Iar „sicheră" este numită toată băutura ce poate să pricinuiască beţie şi nu este din rodul viţei*1.[1]
Şi Ioan, încă în pântecele maicii sale fiind, s-a umplut de Duhul Sfânt când a venit Maica Domnului către Elisabeta şi a săltat pruncul, veselindu-se de venirea Domnului.
Şi „a întors inimile părinţilor către copii", adică ale evreilor către Apostoli, pentru că „părinţi" au fost iudeii, iar „fii" ai acestora Apostolii. Deci a întors inimile iudeilor înspre Apostoli, învăţând [cele] pentru Hristos şi mărturisind; iar cel care fără de îndoială mărturiseşte pentru Hristos, ii face vrednici de credinţă [îi găteşte pentru credinţă] şi pe ucenicii săi. Şi nu pe toţi i-a întors Ioan, ci „pe mulţi"; iar Domnul pe toţi i-a luminat.
Şi precum a lucrat darul [dumnezeiesc] cu duhul lui Ilie, aşa şi întru Ioan, pentru că şi Ilie este înaintemergător al Venirii celei de a Doua, iar Ioan al celei Dintâi. Încă şi „cu puterea lui Ilie", că aceleaşi pot venirile amândurora şi a lui Ilie şi a lui Ioan, căci la Hristos aduc. Dar şi în alt chip a venit Ioan „cu duhul şi cu puterea lui Ilie", pentru că şi el era pustnic şi înfrânat la viaţă şi mustrător asemeni lui Ilie.
A întors încă şi pe iudeii cei nesupuşi întru „înţelepciunea drepţilor", adică prin învăţătura Apostolilor, că înţelepciunea Apostolilor era darul Duhului cel dintru dânşii, de care erau povăţuiţi.
Şi a gătit Domnului „norod mai înainte gătit", adică gătit spre a primi propovăduirea, precum am zice: când venea vreun Prooroc propovăduind, nu toţi credeau, ci cei mai înainte gătiţi, adică pregătiţi spre aceasta. Pentru că de ar veni cineva noaptea în casă, nu toţi îl primesc pe el, ci cei care sunt veghetori şi îl aşteaptă pe cel care vine, şi sunt gătiţi spre a-l primi. Aşa şi Ioan a gătit Domnului norod, dar nu pe cel nesupus, ci pe cel „mai înainte gătit", adică pregătit spre primirea lui Hristos.
1, 18-20: Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei. (19) Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. (20) Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.

Măcar deşi era drept Zaharia şi sfânt, însă la minunea facerii de copii căutând, nu credea cu lesnire, pentru aceea şi îngerul îşi spune dregătoria sa: „Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu. Deci de vreme ce nu crezi, să fii surd şi neputând a grăi". Şi cu cuviinţă le-a pătimit Zaharia pe acestea două, adică nici a auzi, nici a grăi, căci ca unul care nu a ascultat, se osândeşte cu asurzirea, iar ca unul care a grăit împotrivă, cu tăcerea.
Însă acestea toate însemnau mai înainte şi pe cele ce s-au întâmplat iudeilor. Că precum acesta bătrân fiind şi neroditor şi necredincios cuvântului, a născut fiu mai mare decât Proorocii, aşa şi sinagoga şi preoţia iudeilor, deşi se învechise şi neroditoare şi necredincioasă şi neascultătoare se făcuse, însă a născut cu trup pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Stăpânul Proorocilor, Carele născându-Se, cei care mai înainte erau neascultători, s-au strămutat întru credinţă şi buna glăsuire.

miercuri, 19 noiembrie 2014

DESPRE CELE PATRU ÎNŢELESURI ALE SFINTEI SCRIPTURI



DESPRE CELE PATRU ÎNŢELESURI
ALE SFINTEI SCRIPTURI*
Patru sunt chipurile în care se tâlcuieşte Sfânta Scriptură: istoric, adică potrivit literei şi după istorie; anagogic, adică după înalta înţelegere; alegoric, adică sub cele spuse se înţeleg altele, ascunse; şi tropologic, adică pentru îndreptarea năravurilor.

Înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute, care nu trebuiesc altfel înţelese şi nici nu sunt închipuire a altui lucru.

Anagogic, când, prin spusele Scripturii ne suim de la Biserica pământească la cea cerească, de la oameni la îngeri, de la zidiri la Ziditor, până la Cea Una Sfânta şi Preaînalta Treime, de unde nu este cu putinţă a trece mai înainte. Adică atunci când zicem: „Întru început a făcut Dumnezeu Cerul şi pă­mântul" (Facere 1, 1), prin „Cer" înţelegem pe îngeri, iar prin „pământ", pe oameni. Încă şi ceea ce zice David: „Că M-am jurat întru mânia Mea: «Nu vor intra întru odihna Mea" (Psalm 94,12; Evrei 3, 11); s-a jurat, zice Domnul, să nu intre evreii cei neascultători şi împietriţi la inimă în pământul făgă­duinţei, în Palestina. Potrivit spuselor, adică după chipul istoric, înţelegem chiar pământul Palestinei; dar anagogic, adică după înalta înţelegere, înţe­legem viaţa cea veşnică, adică aceea în care este adevărata odihnă.

        Iar alegoric, este chipul în care potrivim cele spuse în Sfânta Scriptură la Hristos, la Trupul Său tainic şi la Biserica cea pământească. Adică: Avraam a avut, potrivit cuvintelor, deci potrivit istoriei doi feciori, unul din Agar slujnica [Ismail] şi altul din Sarra cea slobodă [Isaac]. Alegoric, adică după chipul în care una se spune şi alta se înţelege, Avraam închipuie pe Dumnezeu, Care are doi fii: iudeii din sinagogă şi creştinii din Biserică - creştini care sunt în slobozenia darului Iui Hristos -, iar iudeii sunt sub slujirea şi robia închipuirii Legii lui Moise, după cum tâlcuieşte marele Pavel în Epistola către Galateni (4, 22-30).(-asta apropos de fiul fărădelegii pentru cei care încă nu au înțeles ce este apostazia sau lepădarea de credință-n.m.). Încă şi prin arca lui Noe- având dobitoace curate şi necurate-, potrivit chipului alegoric de înţelegere vedem Biserica cea pământească, ce cuprinde şi drepţi şi păcătoşi.

Iar tropologic este chipul îndreptător de năravuri [moral] care, prin Scripturi moravurile oamenilor şi viaţa lor le îndreaptă de la răutate, către fapta cea bună. Aşa este capitolul 12 de la Matei, capitolul 11 de la Luca şi 3 de la Marcu, în care se arată Iisus scoţând dracul, după care cel mut şi surd grăieşte. Aici, tropologic - adică după chipul cel îndreptător de moravuri - se înţelege păcătosul, „surd" că nu voieşte să audă dumnezeieştile cuvinte şi „mut", că nu primeşte spovedania; „drac" este păcatul cel de moarte; iar păcătosul venind la Hristos- adică la preotul lui Dumnezeu - şi mărturisindu-şi păcatele sale se izbăveşte prin iertarea preoţească de păcatele cele de moarte şi grăieşte, binecuvântând pe Dumnezeu prin lucrarea faptelor bune. Încă şi cele spuse de Dumnezeu în Deuteronom: „Să nu legi gura boului care treieră" (Deuteronom 25, 4), după slovă s-au spus pentru boi, dar tro­pologic, se înţelege pentru învăţători, care învăţând poporul, nu sunt opriţi să se hrănească din lucrurile şi veniturile Bisericii, după cum tâlcuieşte marele Pavel în Epistola întâi către Corinteni (9,1-18).

Deci, în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoric - potrivit cuvintelor; anagogic - după chipul unei înţelegeri mai înalte; alegoric - când înţelegem altceva decât cele spuse şi tropologic - adică în chipul îndreptător de năravuri [moral]. Se cuvine a şti că nu toate cuvintele Scripturii pot fi tâlcuite în toate aceste feluri, ci unele se tâlcuiesc numai într-un fel, altele în două sau în trei şi altele în toate aceste patru feluri.


* Pentru că această carte se adresează întâi de toate creştinilor simpli care râvnesc la împlinirea poruncilor şi poate că nu tuturora le este cunoscut ce anume reprezintă fiecare din înţelesurile Sfintei Scripturi, aşezăm mai jos o însemnare privind desluşirea acestora. Această lămurire o găsim in ediţia românească a Tâlcuirii Sfântului Teofilact, anume ca notă explicativă în comentariul de la Matei 12, 7-8.

marți, 18 noiembrie 2014

Tâlcuire la unele pilde din Evanghelia lui Marcu - Sf.Teofilact al Bulgariei



1, 23-28: Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,(24)zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. (25) Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. (26) Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. (27) Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere2; că şi duhurilor celor necurate le porunceşte, şi I se supun[1] [2]. (28) Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea[3] Galileii.
Deci în ziua „sâmbetei", când se adunau să citească, atunci a intrat Hristos să-i înveţe, căci şi Legea de aceea a poruncit să nu lucreze sâmbăta,pentru ca să se îndeletnicească oamenii cu citirea [Scripturilor], adunându-se împreună.
Iar Domnul învaţă cu mustrare, iar nu cu momire [ademenire], precum fariseii, căci, îndemnând la lucrul bun, cu munca [cazna] îi înfricoşa pe cei nesupuşi.
Duhurile cele viclene se numesc „necurate", pentru că se bucură de toate faptele cele necuvioase.
Şi socotea diavolul „pierzare" a sa ieşirea din om, căci, fără milostivire fiind dracii, socotesc că pătimesc ceva rău de nu vor fi ei lăsaţi să facă rău oamenilor. Dar şi ca cei ce simt iubitori de trup şi obişnuiţi a se hrăni cu aburii [lui] cei materialnici, au multă nehrănire dacă nu locuiesc în trup. Pentru aceea şi Domnul zice că neamul drăcesc se scoate cu postire (Matei 17, 21).
Şi nu a zis pângăritul „Sfânt eşti", căci mulţi dintre Prooroci au fost sfinţi, ci a zis „Sfântul [lui Dumnezeu]" cu adăugarea articolului, adică Cel Singur [Sfânt] şi orânduit [de Dumnezeu], Iar Iisus ii astupă lui gura, învăţându-ne că se cuvine să le închidem gura dracilor, chiar dacă ar grăi lucruri adevărate.Şi-l aruncă la pământ şi-l scutură dracul pe om, astfel încât cei ce priveau, văzând din ce fel de răutate a fost acesta slobozit, să creadă pentru minunea aceasta.

duminică, 16 noiembrie 2014

Taina fărădelegii și ce reprezintă ea

Vom încerca să lămurim această problemă nu prea-bine înțeleasă de lume(adică deloc,deloc),deși creștinii ortodocși trebuiau să-i dea de cap până acum,prin spusele unor sfinți care au lăsat scris pentru noi,ultimii creștini adevărați-adică ortodocși,această dezlegare.

Vom începe cu Sf.Ioan Gură de Aur primul care a dat explicația corectă a tainei fărădelegii a Sf.Apostol Pavel ,cel care le-a indicat creștinilor când și cum vor începe timpurile cele mai de pe urmă ale lumii :

„Şi acum ce îl opreşte ştiţi, ca să se arate el în timpul său. Că iată taina fără de legei se lucrează, numai cel ce opreşte acum; până se va luă din mijloc; şi atunci se va arătă acel fâră-de-lege, pe care Domnul îl va omorî cu duchul gurei sale, şi-l va pierde cu arătarea venirei sale, a cărui venire este dupre lucrarea satanei" (Cap. 2, 6—9).

Explicatie:
Cu drept cuvânt ar putea întrebă cineva, ce anume este ceea „ce-l opreşte", şi după aceasta să cunoască de ce Pavel vorbeşte atât de întunecat aici? Aşâ dar ce este aceea ce-l opreşte de a se arătâ acum? Unii spun că aici se vorbeşte de charul Duchului, iară alţii zic că e vorba de stăpânirea Romanilor, şi cu aceşti din urmă mă unesc şi eu.... Dacă ar fi spus, câ puţin după aceea, împărăţia Romanilor se va surpa, de'ndată l'ar fi nimicit şi pe el ca primejdios, şi pe toţi creştinii, ca revoltători ai ordinei publice. Şi nu a zis că aceasta se va întâmpla iute, deşi de altfel necontenit aceeaşi spune, însă ce? „Ca să se arate el în timpul său", zice:  „Câ taina fără de legei se lucrează"....„Numai cel ce opreşte acum, până se va luâ din mijloc", adecă, când împărăţia Romanilor se va luâ dela mijloc, atunci va sosi şi acela. Şi cu drept cuvânt zice aceasta, căci pe câtă vreme stăpâneşte frica de împărăţia aceasta, nimeni nu va îndrăzni a se mândri şi a se înălţa atât de mult, dar când împărăţia va lua sfârşit, atunci şi acela, odată eu anarhia(ANARHIA!!!), se va arunca şi se va încerca să răpească şi stăpânirea oaminilor, şi stăpânirea lui Dumnezeu. După cum şi mai 'nainte de aceasta au luat sfârşit şi alte împărăţii, ca de pildă împărăţia Medilor care a fost desfiinţată de Babiloneni, cea a Babilonenilor de Perşi, cea a Perşilor de Macedoneni, cea a Macedonenilor de Romani,tot asa si aceasta va fi desfiinţată de antichrist, iară acela de Christos , căci nu va putea stăpâni de loc.

Deci cu alte cuvinte Sf.Ioan Gură de Aur ne arată că atâta timp cât împărăția romanilor va dăinui antihristul nu poate apărea în lume,deși lucrarea lui se lucra deja.