Verset: 1
„Apoi mi-a dat o trestie, asemenea unui toiag, zicînd:
Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi jertfelnicul şi pe cei care se
închină în el".
Tîlcuire:
Prin „trestie" se măsoară Evanghelia pe care a scris-o, care i s-a
dat de la Domnul. Trestia: Evanghelia este toiagul pe care se sprijină
disciplina creştinilor. Prin „templu" înţelegem Biserica, pe „cei ce se
închină în ceea ce a învăţat Biserica".
Verset: 2
„Iar curtea cea dinafară a templului, scoate-o din socoteală şi n-o
măsura, pentru că a fost dată păgînilor, care vor călca în picioare cetatea
sfîntă patruzeci şi două de luni".
Tîlcuire:
Această curte a fost călcată de păgîni (adică de evrei) o vor călca în
picioare 42 de luni. Este vremea lui Antihrist, 3 ani şi jumătate. Aici arată
că la predica lui Ilie şi a Iui Enoh la sfîrşitul lumii, aceşti iudei se vor
întoarce la credinţa în Iisus Hristos. „Cetatea sfîntă" este Biserica,
Antihrist şi slujitorii lui o vor călca.
Versetele:
3, 4
,.Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor
prooroci îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile. — 4. Aceştia
sînt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului
pămîntului".
Tîlcuire:
Cei doi martori ai Domnului sînt Ilie şi Enoh; ei vor fi trimişi in
lume înainte de a doua venire a Domnului. „Aceştia sînt cei doi măslini şi cele două sfeşnice . Măslinul oferă ulei, care este pus
în candelă ca să lumineze pe cei din casă (Mt. 5, 15). Prin ulei înţelegem
înţelepciunea duhovnicească pe care au obţinut-o prin contemplarea Harului
dumnezeiesc, căci pe aceia i-a umplut (Mt. 6, 34). Candelabrele adevărate se
fac, cînd s-au umplut de ceea ce zice Domnul în Evanghelie: „Să vadă faptele
bune şi să preamărească pe Dumnezeu" (Mt. 5, 16) de aceste candelabre zice
Domnul (Mt. 5, 15). Lumina pusă deasupra sfeşnicului, cînd arată slujba
sfinţilor bărbaţi de a predica, căci luminile pe care le predică arată
flăcările lucrurilor bune. Lucirea adevărului se pune sub obroc, cînd prin
slujba predicării comite oarecare greşeli, care ar transforma bunurile cele
predicate în rău. Cei doi măslini şi cele două sfeşnice stau în faţa Domnului:
sînt puse pe pămînt, ca prin slujba predicării lor să-i salveze pe cei datori
morţii.
Verset: 5
„Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura
lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor: deci dacă ar voi cineva să-i vatăme, acela
va trebui să fie ucis".
Tîlcuire:
Duhul Sfînt vorbeşte prin gura sfinţilor (Mt. 10, 20). Foc iese din
gura îor şi mistuie pe vrăjmaşii lor, care vor distruge doctrina acelora care
sînt cu Antihrist. Şi Enoh şi Ilie ii vor scoate de sub mina lui Antihrist şi a
slugilor lui şi îi vor face pe oameni cu mintea sănătoasă.
Verset: 6
„Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele
proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sînge şi să bată
pămîntul cu orice fel de bătaie, ori de cîte ori vor voi".
Tîlcuire:
Citim în lege că rugăciunea făcută de Ilie a deschis cerul şi 1-a închis.
Şi Moise l-a făcut în sînge. Nu se poate ca Ilie să aibă putere mai mică, decît
în timpul acela cînd vorbea cu oamenii. Prin cer: arată Biserica; ploile —
cuvîntul sfinţilor este, va închide Biserica celor necredincioşi le va da după
inimile lor. Departe este inima poporului acestuia (Is. 6, 10). A închis
Ierusalimul duşmanilor săi — nu va propăşi nedreptatea lor (Ier. 18, 23). Şi
Moise putea închide cerul; Lasă-mă ca să dau drumul mîniei.. . (Ieşire, 32,
10). Sfinţii aceştia Ilie şi Enoh vor închide cerul, ca să nu coboare mila lui
Dumnezeu peste slujitorii iui Antihrist, ca să vadă oamenii că nu pot scăpa de
greşelile lui Antihrist. Asupra lor va ploua cînd va vrea Dumnezeu, căci apa şi
ploaia apar pre
făcută în sînge, cînd neamurile se vor întoarce de la credinţa lui Hristos şi vor fi condamnate la moarte veşnică hotărîndu-şi şi atrăgîndu-şi judecata Sa.
făcută în sînge, cînd neamurile se vor întoarce de la credinţa lui Hristos şi vor fi condamnate la moarte veşnică hotărîndu-şi şi atrăgîndu-şi judecata Sa.
Verset: 7
„Iar cînd vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adinc
va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî".
Tîlcuire:
Fiara va face război cu ei şi-i va omorî. Fiara aceasta îl arată pe
Antihrist. Il vor învinge pe Antihrist prin cuvinte şi-1 vor ucide.
Verset: 8
„Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei
mari, care se chiamă duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi
Domnul lor".
Tîlcuire:
Şi trupurile lor, după ce îi vor ucide vor zăcea pe uliţele cetăţii:
Sodoma şi Egipt. în mijlocul cetăţii unde a fost Domnul răstignit — în
Ierusalim, căci cei ce sînt mădulare ale diavolului l-au ucis pe Hristos şi la
fel îi vor ucide şi pe Enoh şi pe îlie.
Versetele:
9, 10
„Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din
neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor îngădui ca
ele să fie puse în mormînt. — 10. Iar locuitorii de pe pămînt se vor bucura de
moartea lor şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia, pentru
că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pămînt".
Tîlcuire:
Trei zile şi jumătate — arată trei ani şi jumătate în
care cei doi profeţi Ilie şi Enoh vor predica, amintindu-le de mormîntul Celui
care l-au omorît (Maleahi 4, 5, 6). Iată Eu trimit pe Ilie ... Şi după trei
zile şi jumătate vor sta pe picioare — aici putem să înţelegem învierea pentru
un timp, care va avea loc după trei timpuri (veacuri) şi jumătate, atunci vor
fi în apropiere. Vor sta pe picioarele lor, cînd după învierea scurtă a lor,
cei necredincioşi vor arăta cît de multe au fost virtuţile acelora şi măreţia
lor. Va cădea frică mare asupra duşmanilor acestora, pentru că în ziua
judecăţii îi vor vedea pe aceşti doi, vor vedea mărirea lor şi-i vor face să se
tulbure de frică. „Aceştia sînt pe care noi îi luam în rîs ..."
(înţelepciune, 5, 2, 5).
„Însă după trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la
Dumnezeu a intrat în ei şi au stat pe picioarele lor şi frică mare a căzut
peste cei care se uitau la ei. — 12. Şi din cer au auzit glas puternic,
zicindu-Ie: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la cer, în nori, şi au privit la ei
duşmanii lor. — 13. Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare şi a zecea parte
din cetate s-a prăbuşit şi au pierit în cutremur şapte mii de oameni, iar
ceilalţi s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului".
Tîlcuire:
Pămîntul se va cutremura — mulţi prin predica lui Ilie şi a lui Enoh se
vor întoarce la pocăinţă şi la credinţă. Prin căderea celei de-a 10-a părţi din
cetate, -îi înţelegem pe evrei păzitorii legii, care prin predica lui Ilie se
vor întoarce la Hristos şi va cădea cetatea diavolului. Prin cei 7 000 de
oameni înţelegem că sînt cei care au murit faţă de diavolul ca să trăiască în
Dumnezeu, care vor lăuda pe Dumnezeu pentru întoarcerea evreilor.
Verset:
14
„Al doilea „vai" a trecut; al treilea „vai, iată, vine
degrabă".
Tîlcuire:
Al 3-lea ,vai" se referă la rău, diavolul s-a făcut Antihrist care
va duce lumea spre zilele judecăţii, şi care înaintea persecuţiilor lui
Antihrist, vor începe să predice începutul judecăţii, pe aceste zile vrea să le
pună Ioan înainte.
Verset:
15
„Şi a trîmbiţat al şaptelea înger şi s-au pornit, în cer, glasuri
puternice care ziceau: împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a
Hristosului Său şi va împărăţi în vecii vecilor".
Tîlcuire:
Prin al 7-lea înger se desemnează sfinţii, care vor propovădui şi se
vor naşte la sfîrşitul lumii. Cer este Biserica; glasurile sînt vocile
sfinţilor, vor veni să anunţe judecata. (Lc. 21, 28).
Versetele:
16, 17, 18
„Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni, care şed
înaintea Iui Dumnezeu, pe scaunele lor, au căzut cu feţele la pămînt şi s-au
închinat lui Dumnezeu. — 17. Zicînd: Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeule,
Atotţiitorule, Cel Care eşti şi Cel Care erai şi Cel Care vii, că ai luat
puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. — 18. Şi păgînii s-au
întărîtat, dar a venit mînia Ta şi vremea celor
morţi, ca să
fie judecaţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei
care se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să prăpădeşti pe care
prăpădesc pămîntul".
Tîlcuire:
A venit să răsplătească pe profeţi şi pe sfinţi (Mt.
25, 34). Vor fi pedepsiţi cei ce prăpădesc pămîntul (Mt. 25, 41).
Verset:
19
„Şi s-a deschis templul lui
Dumnezeu, cel din cer, şi s-a văzut în templu chivotul legămîntului Său şi au
fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi grindină mare".
Tîlcuire:
Prin templul Iui Dumnezeu — FECIOARA MARIA este înţeleasă,
chivotul adevăratului Testament al lui Hristos, care s-a înălţat din carnea Ei.
Templul Iui Dumnezeu, nu acela deschis, ci pîntecele Fecioarei Maria, care a
fost deschis de Cuvîntul Domnului. Care a fost Fecioară înainte de Naştere,
Fecioară în Naştere şi Fecioară după Naştere. Prin aceasta ni s-a făcut văzut
Domnul nostru Iisus Hristos. Prin voce arată propovăduirea Sa.
Verset: 1
„Şi s-a arătat în cer un semn
mare: O femeie înveşmîntată cu, soarele, şi luna era sub picioarele ei şi pe
cap purta cunună din douăsprezece stele.
Tîlcuire:
Această Femeie desemnează Biserica,
cum a fost înainte şi după propovăduirea lui Hristos. Prin cer putem înţelege
lumea aceasta; prin semn mare mîntuirea cea mare pe care a deschis-o şi
predicat Hristos lumii. Prin Soare îl arată pe Hristos: profetul spune:
„Soarele Dreptăţii" (Maleahi 4, 2). Femeia era îmbrăcată cu soarele, aici
îi arată pe credincioşii din care este compusă Biserica, fiind îmbrăcaţi cu
Hristos prin Botez (Gal. 3, 27), Prin „luna de sub picioare" arată lumea
aceasta care creşte şi descreşte, pe care calcă Biserica, ca slobozind-o s-o
întindă spre cele cereşti.Fiindcă luna luminează noaptea — Scriptura luminează
întunericul acestei lumi. De această lumină zice Psalmistul: (Ps. 118, 105)
„Făclie picioarelor mele este legea Ta". Luna sub picioare —■ Biserica are
ca fundament Scriptura. „Cununa de pe
cap de douăsprezece
stele" — Capul Bisericii este Hristos, iar cele 12 stele sînt cei
doisprezece Apostoli.
Verset: 2
„Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca
să nască".
Tîlcuire:
Biserica în pîntecele ei îi naşte şi pe cei
necredincioşi hrănindu-i cu predica Sa, pînă ce iau formă umană, pînă ce cred
în Hristos şi primesc darurile duhovniceşti, care li se dau prin Botez şi se
fac fiii lui Dumnezeu. Strigă Biserica prin predica Sa, chemîndu-i la mîntuire.
Se chinuie să-i nască, să-i scoată din pîntecele în care au fost aruncaţi (Gal.
4, 19; Fap. Ap. 20, 31).
Versetele: 3, 4
„Şi alt semn s-a arătat în cer: iată, un balaur mare,
roşu, avînd şapte capete şi zece coarne, şi pe cap şapte cununi împărăteşti. —
4. Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe
pămînt. Şi balaurul stătea înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să
înghită copilul, cînd îl va naşte".
Tîlcuire:
Balaurul este diavolul. Prin culoarea roşie îl arată
pe diavol. Prin 7 capete, arată că întreg neamul omenesc este sub stăpînirea
Iui. Este rege peste fiii întunericului. Cele 7 coarne ale Mielului îi arată pe
toţi cei aleşi, răspîndiţi în cele 7 părţi. Prin 7 capete ale diavolului pe
toţi cei ce dispreţuiesc împărăţia lui Dumnezeu (via Lui) şi sînt potrivnici îi
arată. Coada care este partea ultimă a corpului, îl arată pe Antihrist. Trăgea
a 3-a parte din stelele cerului, căci Antihrist pe mulţi din aceia care puteau
fi oameni aleşi şi care in Biserică erau puşi să fie ca stelele pe cer, urmînd
ştiinţa şi înţelegerea lui s-au cufundat în focul pierzării. „Şi balaurul stătea
înaintea femeii". Prin femeie în acest loc putem înţelege pe Fecioara
Maria, care este Mama Bisericii, căci ea L-a născut pe Cel ce este Capul
Bisericii. Copiii sînt membrele Bisericii, căci Iisus Hristos este capul
acelora. Stătea să devoreze copilul — Hristos de la naştere este urmărit de
Irod (Mt. 2, 10). Stătea înaintea Bisericii ca să-i piardă prin rău, pe cei ce
s-au născut prin Botezul lui Dumnezeu.
Verset: 5
„Şi a născut un copil de parte
bărbătească şi ei avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi
copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui".
„Şi a născut un copil de parte bărbătească" —
Copilul este Iisus
Hristos, de parte bărbătească este Domnul. Unul este bărbatul pe care L-a născut Maria
şi Biserica îl naşte în fiecare zi, căci Iisus Hristos în mădularele cele multe
este Unul ca să păstorească neamurile cu toiag de fier. „Şi a fost răpit
copilul la Dumnezeu", Aceasta s-a împlinit la 40 de zile după înviere,
cînd s-a înălţat Ia cer. Fiii lui Dumnezeu, mădularele Iui Iisus Hristos, vor fi răpiţi la tron, la cele cereşti,
după moarte.
Verset: 6 .
„Iar femeia a fugit în pustiu,
unde avea loc pregătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea acolo, o mie două
sute şi şaizeci de zile".
Tîlcuire:
„Femeia a fugit în pustie" — Pustiu numeşte pe
Hristos, care a venit în mijlocul pustiului la ai Săi (In. 1). Femeia fuge în
pustiu — chiar apostolii şi ceilalţi ucenici din care era formată Biserica,
părăsind pe diavolul, au urmat toate lucrurile lui Hristos, ca să poată fi ai lui
Hristos. 1260 de zile - 3 ani şi jumătate a învăţat Hristos pe Apostoli şi pe
ucenicii Săi si le-a dat Evanghelia prin care sînt păstoriţi de Domnul.
Verset: 1
„Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au
pornit război cu balaurul. Iar balaurul şi îngerii lui au stat în luptă".
Tîlcuire:
Mihail Arhanghelul — simbolizează pe Hristos, care
pentru mîntuirea tuturor s-a luptat cu diavolul. Dracul şi îngerii lui s-au
luptat cu Mihail, cînd demonii evreilor s-au luptat împotriva lui Hristos ca
să-L omoare. Îngerii lui Mihail sînt apostolii Domnului, care au fost
persecutaţi de evrei şi de păgîni pînă ce i-au omorît.
Verset: 8
„Dar aceştia n-au izbutit, nici
nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer"
ilciure:
N-a putut diavolul să-1
învingă pe
Hristos şi
pe
apostolii acestuia căci a fost învins de Hristos. Hristos l-a putut învinge
prin moartea Sa, ca din moartea Sa numele acelora (apostolilor) să fie cunoscut
în lume. Prin predica apostolilor şi a celorlalţi au fost alungaţi diavolii.
„Şi aruncat a fost balaurul cel mare, şarpele cel de
demult, care se chiamă diavol şi satana, cel care înşală toată lumea, aruncat
a fost pe pămînt şi îngerii lui aruncaţi au fost cu el".
Tîlcuire:
Diavolul este numit şarpe, căci pe primul om din lume 1-a înşelat
fiind şarpe. A înşelat lumea diavolul şi a fost aruncat cu îngerii săi pe
pămînt. Pămîntul însă cei aleşi l-au descoperit.
Verset: 10
„Şi am auzit glas mare, în cer, zicînd: Acum s-a făcut mîntuirea şi
puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpînirea Hristosului Său, căci
aruncat a fost pîrîşul fraţilor noştri, cel care îi pîra pe ei înaintea
Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea".
Tîlcuire:
Vocea mare din cer este vocea îngerilor păzitori ai mîntuirii oamenilor
(Lc, 15, 17). Mare bucurie este în cer pentru întoarcerea unui păcătos.
Printr-un păcătos înţelegem neamurile, 99 de drepţi sînt evreii (Evrei, 7, 29).
Diavolul este acuzatorul nostru la judecată, că ne va arăta faptele cele rele.
Dacă ne va acuza în faţa lui Dumnezeu că am păcătuit se va scuza pe sine, căci
el este mereu păcătos.
Verset: 11
„Şi ei l-au biruit prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturiei
lor şi nu şi-au iubit viaţa lor, pînă la moarte".
Tîlcuire:
Sîngele lui Iisus Hristos este cel ce învinge răul din suflete.
Verset: 12
„Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei care locuiţi în acestea.
Vai însă, pămîntule şi mare, fiindcă diavolul a coborît la voi, avînd mînie
mare, căci ştie că timpul lui este scurt".
Tîlcuire:
Bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în acestea. Biserica se desemnează
prin cer. Vai însă pămîntului.
Versetele: 13, 14
„Iar cînd a văzut balaurul că a fost aruncat pe
pămint, a prigonit pe femeia care născuse pruncul. — 14. Dar femeii i s-au dat
cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustiu, la locul
ei, unde este hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui".
ei, unde este hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui".
Tîlcuire:
„Dar femeii i s-au dat cele două aripi". Vulturul este Iisus
Hristos, iar aripile sînt Vechiul Testament şi Noul Testament. Biserica
singură le are pe cele două Testamente. Bisericii i s-a dat împărăţia
cerurilor.
Verset: 15
„Atunci şarpele a aruncat din gura lui, după femeie,
apa ca un rîu ca s-o ia rîul".
Tîlcuire:
„Atunci a aruncat şarpele". Fluviu —- rîu sînt dorinţele cărnii
prin care diavolul persecută Biserica.
Verset: 16
„Şi pămîntul i-a venit femeii în ajutor, căci pămîntul
şi-a deschis gura sa şi a înghiţit rîul pe care-i aruncase balaurul, din gură".
Tîlcuire:
Pămîntul sub picioarele femeii este Iisus Hristos, Biserica.
Verset: 17, 18
„Şi balaurul s-a aprins de mînie asupra femeii şi a
pornit sâ facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui
Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus. — 18. Şi a stat pe nisipul mării".
Tîlcuire:
Moştenitorii din sămînţa Bisericii sînt cei aleşi (sfinţii), care se
vor naşte Ia sfîrşitul lumii.
Verset: 1
„Şi am văzut ridicîndu-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe
coarnele ei zece steme şi pe capetele ei nume de hulă".
Tîlcuire:
„Şi am văzut ridicîndu-se din mare". Acesta este numele lui Antihrist. Prin cele 10 coarne
arată neamurile care i se vor su
pune lui Antihrist. „Duhul cei rău, după ce
iese din om umblă prin locuri fără de apă" (Mt, 12, 43—45).
Verset: 2
„Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar
gura
ca a
leilor. Şi
balaurul i-a dat fiarei puterea lui şi scaunul lui şi stăpînire mare".
Tîlcuire:
Prin leopardul care are multe culori arată ipocrizia lui Antihrist.
Verset:
3
„Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar
rana ei cea de moarte a fost vindecată şi tot pămîntul, minunat,se uita după
fiară".
Tîlcuire:
Prin pămînt sînt arătaţi păcătoşii.
Versetele: 4-10
„Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpînirea; apoi sau
închinat fiarei, zcînd: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu
ea! —- 5. Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere
să lucreze timp de patruzeci şi două de luni. — 6. Şi şi-a deschis gura sa spre
hule asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei
care locuiesc în cer. — 7. Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască
şi i s-a dat ei stăpînire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul. —
8. Şi i se vor închina ei toţi cei care locuiesc pe pămint, ale căror nume nu sînt
scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat. —
3. Dacă are cineva urechi — să audă! — 10. Cine ia pe alţii robi, de robie are
parte; cine cu sabia va ucide, trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea
şi credinţa sfinţilor".
Tîlcuire:
Aici arată răbdarea sfinţilor în timpul persecuţiei lui Antihrist.
Versetul:
11
„Am văzut apoi altă fiară, ridicindu-se din pămînt, şi avea două coarne asemenea
mielului, dar grăia ca un balaur".
Tîlcuire:
„Şi-i sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi
pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună
semn pe mîna lor cea dreaptă sau pe frunte".
Tîlcuire:
Îşi va avea caracterul în mîna dreaptă, căci îşi va răspîndi doctrina
sa Antihrist. Prin seninul din frunte, înţelegem mintea, arătînd neînţelegerea
sa.
Verset: 17
„Încît nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decît numai cel care are
semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei",
Tîlcuire:
Slujitorii lui Antihrist vor face ca şi in timpul de faţă să se creadă
că creştinismul este o slujire învechită (ocultă-întunecată).
Verset: 1
„Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe Muntele
Sionului şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele
Tatălui Lui, scris pe frunţile lor".
■ Tîlcuire :
Mielul stătea, adică Hristos, deasupra adevăratului Sion, care este în
cer.
Versetele: 2, 3
„Atunci am auzit sunet din cer, ca vuiet de ape multe
şi ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor
care cîntă cu alăutele lor. — 3. Şi cîntau o cîntare nouă, înaintea tronului şi
înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrînilor; şi nimeni nu putea să
înveţe cîntarea decît numai cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră
răscumpăraţi de pe pămînt".
Tîlcuire:
Cei 144 000 feciorelnici, sînt cei ce nu s-au
căsătorit, copiii şi cei ce şi-au păstrat viaţa în feciorie (călugării).
Apostolii au fost din ei căsătoriţi deci, din rîndul celor 144 000 sînt şi din
Apostoli cei necăsătoriţi. Cîntecul cel nou este cel al Noului Testament.
„Aceştia sînt care nu s-au
întinat cu femei, care sînt feciorelnici. Aceştia sînt care merg după Miel ori
unde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pîrgă lui
Dumnezeu şi Mielului".
Tîlcuire:
Aceştia sînt cei care nu s-au întinat cu femei căci
sînt feciorelnici. Sînt cei ce nu s-au căsătorit niciodată, păstrîndu-şi neatinsă
curăţenia, viaţa nepătată.
Verset: 5
„Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă
sînt fără prihană".
Tîlcuire:
În gura lor nu s-a aflat minciună". Care s-au
abţinut toată viaţa prin post. Aceştia sînt cei ce au dobîndit şi ceea ce au promis
prin botez n-au tăgăduit după aceea.
Versetele: 9, 10
„Şi al treilea înger a venit
după ei, strigînd cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ci şi
primeşte semnul ei pe fruntea, sau pe mîna lui. — 10. Va bea şi el din vinul
aprinderii Iui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mîniei Sale, şi se va
chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea
Mielului".
Tîlcuire:
Vinul mîniei este ultima pedeapsă a Iui Dumnezeu faţă
de cer necredincioşi.
Versetele: 12, 13
„Aici este răbdarea sfinţilor,
care păzesc poruncile Iui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus. -— 13. Şi am auzit
un glas din cer zicînd: Scrie: Fericiţi cei morţi, cei care de acum mor întru
Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor
vin cu ei".
Tîlcuire:
Fericiţi cei ce mor în Domnul... Au murit veacului de
acum, apoi şi cărnii (trupului) (Gal. 6, 12). Arată şi pe cei ce vor fi omorîţi
în Domnul de către Antihrist.
Versetele: 14, 15,
l6, 17, 18, 19
„Şi am privit şi iată, un nor alb
şi Cel Care şedea pe nor era asemenea Fiului Omului, avînd pe cap cunună de aur
şi în mînă seceră ascuţită. — 15. Şi alt înger a ieşit din templu şi a strigat cu
glas mare Celui Care şedea pe nor: Trimite secera şi seceră, că a venit ceasul
de secerat, fiindcă s-a copt secerişul pămîntului. ■— 16. Atunci Cel Care şedea
pe nor a aruncat pe pămînt secera Lui şi pămîntul a fost secerat. — 17. Apoi
alt înger a ieşit din templul ceresc, avînd şi el seceră ascuţită. 18, — Şi
încă un înger a ieşit din altar, avînd putere asupra focului
şi a strigat cu glas mare celui care avea secera ascuţită şi a grăit: Trimite
secera ta cea ascuţită la cules strugurii viei pămîntului căci boabele ei s-au
copt. — 19. Atunci îngerul a aruncat, pe pămînt, secera lui şi a cules via
pămîntului şi ciorchinii i-a aruncat în teascul cel mare al mîniei lui
Dumnezeu".
Tîlcuire:
„Secera" este focul care va cuprinde lumea la sfîrşitul ei, la fel
ca la început potopul cu apă, Hristos este unul şi va fi o pedeapsă prin două
seceri. Cele două seceri vor arde pe cei drepţi şi pe cei nedrepţi, pentru cei
drepţi e răscumpărare, pentru cei nedrepţi este pedeapsă. Sfinţii văzînd
nedreptatea acelor zile, vor chema să vină dreptatea lui Dumnezeu prin
rugăciunile lor. Vinul însemnează lumea care-i hrăneşte pe păcătoşi. Teascul
mîniei lui Dumnezeu este iadul, căci mînia lui Dumnezeu se sfîrşeşte în el.
Verset: 20
„Şi teascul a fost călcat afară din cetate şi a ieşit
sînge din teasc pînă la zăbalele cailor, in depărtare de o mie şase sute de
stadii".
Tîlcuire:
Prin „călcare" înţelegem durerea necredincioşilor
în iad. Prin „cetate" înţelegem Ierusalimul cel de sus, care este format
din cei aleşi. În afara cetăţii este iadul (Mt. 13, 49). Prin „sînge" se
desemnează pedeapsa necredincioşilor. 1600 de stadii — falşii creştini sînt
numiţi (Mt. 7, 14). Prin „cai" îi arată pe falşii păstori ai Bisericii,
care şi-au făcut slujire nu pentru iubire faţă de Dumnezeu, ci din iubire faţă
de lume (bani). Prin „zăbalele cailor" (cu care se conduc caii) desemnează
falsele învăţături ale lor. Falşii păstori au doctrină în gură, dar la slujbele
pe care le fac se văd a fi nebuni, căci după exemplul fariseilor, ei zic şi nu
fac. Şi care nu pot să înveţe ceva, dacă n-ar fi spus Evanghelia, şi în
predicile lor anunţă, ameninţă pe păcătoşi că numai pedepsele îi vor face
răbdători, ca nu cumva să se indrepteze: le va veni sîngele acestora care au
pierit ca la cai zăbalele, căci i-au oprit pe păcătoşi de a se pocăi. Ei n-au
putut să simtă îndreptarea dacă viciile lor (a preoţilor) nu le-au înlăturat.
Versetele: 1, 2, 3
„Am văzut, apoi, în cer, alt semn mare şi minunat: Şapte îngeri avînd
şapte pedepse — cele de pe urmă — căci cu ele s-a sfîrşit mînia lui Dumenezeu
2. —• Am văzut ca o mare de cleştar, amestecată cu foc, şi pe biruitorii din
ispită cu fiara şi cu numărul numelui ei, stînd lîngă marea de cleştar şi
avînd alăutele luî Dumnezeu. — 3. Şi ei cîntau cîntarea lui Moise robul lui Dumnezeu,
şi cîntarea Mielului, zicînd: Mari şi minunate sînt lucrurile Tale, Doamne
Dumnezeule, Atotţiitorule! Drepte şi adevărate sînt căile Tale, împărate al
neamurilor!"
Tîlcuire:
„Am văzut ca o mare de cleştar, amestecată cu foc". Marea de
cleştar este focul mistuitor. Primitorii sînt cei ce s-au luptat cu Antihrist şi
sînt omorîţi de acesta. „Alăutele lui Dumnezeu" înseamnă înfrînarea
cărnii. Cîntarea lui Moise este Vechiul Testament, iar cîntecul Mielului este
Noul Testament, au predicat cuvîntul Noului Testament şi al Vechiului
Testament.
Verset: 4
„Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi
numele Tău? Că Tu singur eşti sfînt şi toate neamurile vor veni şi se vor
închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale s-au făcut cunoscute".
Tîlcuire:
„Toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta". Arătat este că după
înălţarea Domnului, toate neamurile au venit la credinţa în Hristos.
„Judecăţile Tale s-au făcut cunoscute" în ziua judecăţii, în care se va
arăta dreaptă judecata Judecătorului Dumnezeu. Căci judecăţii îi aparţine
eliberarea noastră de osîndire prin Răscumpărătorul nostru Iisus Hristos.
Verset: 5
„Şi după aceasta, m-am uitat şi s-a deschis templul
cortului mărturiei din cer".
Tîlcuire:
S-a deschis templul Bisericii, templul adevăratei Biserici
este Patria cerească. În acest loc dorea psalmistul să locuiască (Ps. 26, 4).
Pe acest templu l-a deschis Hristos, că ne-a făcut pe toţi credincioşii să
trecem la împărăţia cea cerească prin El însuşi.
„Şi au ieşit din templu cei şapte îngeri cu cele şapte
pedepse, îmbrăcaţi în veşmînt de in curat, luminos şi încinşi pe sub sini, cu
cingători de aur".
Prin cele 7 pedepse desemnează pe cele 7 vicii principale din care va
răsări tot răul. Sfinţii le arată în ziua judecăţii pe cele 7 vicii din care a
ieşit tot răul. Le vor avea în stăpînire ca prin judecata lor să fie pedepsiţi
cu pedepse veşnice. 7 Pedepse sînt: 1 — De la facerea lumii la potop. 2 — Cei
de după potop ce s-au închinat idolilor, 3 — cei de sub lege care n-au păzit
porunca lui Dumnezeu, 4 — falşii profeţi care au rătăcit pe poporul lui Dumnezeu;
5 — credincioşii evrei care L-au omorît pe Hristos şi i-au persecutat pe
apostoli; 6 — Persecutorii Bisericii care au vrut să distrugă credinţa lui
Hristos; 7 — Slujitorii lui Antihrist care-1 vor dispreţui pe Hristos şi care
sînt sub scutul lui Antihrist. Acestea sînt cele 7 vicii de la începutul lumii
pînă la sfîrşitul ei. Prin „cingătorile de sub sîni" îi arată pe
propovăduitorii înţelepciunii. Prin aceste cingători sînt legate inimile
sfinţilor între ele şi în afară de acestea ei nu pot ieşi decît prin greşeli.
Verset: 7
„Şi una din cele patru făpturi a dat celor şapte
îngeri şapte cupe de aur, pline de mînia lui Dumnezeu, Celui Care este viu în
vecii vecilor".
„Una din cele patru făpturi" •— Cupele de aur pline cu mînia lui Dumnezeu
sînt predica sfinţilor, care vesteşte mînia lui Dumnezeu. Cele 4 făpturi sînt
cele 4 evanghelii. Sfinţii vestesc mînia lui Dumnezeu, şi prin această predică
vor grăbi venirea mîniei lui Dumnezeu.
Verset: 8
„Iar templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu
şi din puterea Lui, şi nimeni nu putea să intre în templu, pînă ce se vor
sfîrşi cele şapte pedepse, ale celor şapte îngeri".
Tîlcuire:
Templul este patria cerească, fumul nu lasă să se vadă ceea ce este în
casă. Templul este patria cerească plină de fum, cei aleşi pe aceasta au
contemplat-o cu ochii minţii, văzînd ca în ghicitură, care este numită prin
fumul întunecos. „Vedem acum ca în ghicitură ca în oglindă, ca prin oglindă în
ghicitură, atunci însă faţă
către faţă" (1 Cor. 13, 12). Acum cunosc în parte, atunci voi cunoaşte adevărul şi voi fi cunoscut. Despre cele 7 plăgi, ultima plagă va fi Antihrist, care va înşela neamul omenesc cu rătăcirile sale. Sfîrşirea celor 7 plăgi de le examinăm vom vedea că sînt zilele judecăţii, cînd sfinţii îşi vor lua corpurile lor, ca să locuiască fără de sfîrşit în patria cerească cu Dumnezeu. De aceasta zice Psalmistul: „Fericiţi cei ce locuiesc în casa Domnului, că Te pot lăuda în vecii vecilor".
către faţă" (1 Cor. 13, 12). Acum cunosc în parte, atunci voi cunoaşte adevărul şi voi fi cunoscut. Despre cele 7 plăgi, ultima plagă va fi Antihrist, care va înşela neamul omenesc cu rătăcirile sale. Sfîrşirea celor 7 plăgi de le examinăm vom vedea că sînt zilele judecăţii, cînd sfinţii îşi vor lua corpurile lor, ca să locuiască fără de sfîrşit în patria cerească cu Dumnezeu. De aceasta zice Psalmistul: „Fericiţi cei ce locuiesc în casa Domnului, că Te pot lăuda în vecii vecilor".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu