Articolele evreului Samuel sunt traduse din limba
latină în limba rusă de către Nicolae neamţul. Din aceste articole reiese că
Samuel a trăit la o mie patruzeci de ani după înălţarea lui Hristos. Pentru că,
după înălţarea lui Hristos, regatul evreu a fost nimicit definitiv de către
romani, şi evreii s-au răspândit în toate ţările, unii dintre ei au lăsat
compatrioţilor lor, evreilor din generaţiile următoare, scrieri în care se
spune că peste o mie de ani ei se vor întoarce iarăşi în Ierusalim. Aceste scrieri
au fost respectate de ei şi le-au întărit nădejdea. Când a trecut o mie de ani
de la robia lor, Samuel a înţeles că împrejurările lor nu înclină spre
întoarcerea acasă, ci înclină spre mai rău. Învinuindu-se pe sine însuşi şi pe
toţi evreii pentru faptul că ei se află de atâţia ani în robie nu pentru o
simplă încălcare a legii ci pentru răstignirea lui Hristos, el a adunat din
cărţile Proorocilor capitolele despre întruparea lui Hristos şi despre chemarea
neamurilor şi despre încetarea jertfelor Vechiului Testament[1].
Articolul 1. Veţi fi poporul lui Dumnezeu şi veţi fi mântuiţi de
El atunci când, lepădându-vă de toată credinţa voastră cea rea, de îndărătnicie
şi de neascultare, Îl veţi chema cu credinţă şi cu dragoste împreună cu fiii lui
Dumnezeu: Binecuvântat este
cel ce vine întru numele Domnului; Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă (Ps. 117, 26; 27) şi veţi
începe să trăiţi după poruncile Lui, botezându-vă în Numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, precum este scris: Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă - şi pentru aceasta aduce
motivul: că îndreptările Tale
am căutat (Ps.
118, 94). Voi însă tăgăduiţi dumnezeirea Lui, mărturisind înaintea lui Pilat: Nu avem împărat, decât pe Cezarul (Ioan 19, 15); şi iarăşi: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor
noştri (Mt. 27,
25); şi nu primiţi îndreptările Lui atunci când El spune: Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui;
iar cel ce nu va crede, se va osândi (Marcu 16, 16). Cum spui tu: „eu sunt al lui Dumnezeu,
în orice stare m-aş afla"? Sau nu l-ai auzit pe Proorocul care spune: Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere,
rătăcit-au din pântece, gmit-au. minciuni (Ps. 57, 3)?
Articolul 2. Acum, voi nu mai sunteţi ai lui Dumnezeu, după cum
v-am arătat, şi nădejdea voastră nu este neclintită, căci este scris: Jertfiţi jertfa dreptăţii şi atunci să nădăjduiţi în Domnul (Ps. 4, 5). Voi însă,
omorându-L, aţi devenit duşmanii şi ucigaşii Lui, nu fiii, nici prietenii şi
nici poporul turmei Lui. Cum să nădăjduiţi voi în El? Deşartă este nădejdea
voastră şi urâtă de Dumnezeu.
Articolul 3. Dacă voi vă aflaţi sub mânia lui Dumnezeu, atunci,
prin urmare, Îi sunteţi vrăjmaşi şi ticăloşi. Cum să vă numiţi voi poporul Lui
când Scriptura spune: Fiii
străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din
cărările lor (Ps.
17, 49). El vă numeşte pe voi străini, deci cum poţi tu, Samuel, să spui că:
„voi sunteţi ai Lui"?
Articolul 4. Dacă însă, aşa cum mărturiseşte cuvântul adevărului
şi cum afirmi şi tu, părinţii voştri au păcătuit şi au rătăcit, fără să
cunoască venirea lui Hristos, atunci, prin urmare,
şi voi înşivă aţi păcătuit şi aţi rătăcit împreună cu ei, şi de aceea aţi şi pierit, după cum s-a zis: Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri (Ps. 72, 26).
şi voi înşivă aţi păcătuit şi aţi rătăcit împreună cu ei, şi de aceea aţi şi pierit, după cum s-a zis: Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri (Ps. 72, 26).
Articolul 5. Tu, Samuel, spui neadevărul despre drepţii din
vechime care s-au aflat în pământ străin. Moise şi ceilalţi prooroci au umblat
în toate poruncile, rânduielile şi îndreptările lui Dumnezeu, trăind în
dreptate şi curăţie; ei au aşteptat cu credinţă neîndoielnică şi cu dorinţă
arzătoare venirea lui Hristos, a lui Mesia, au nădăjduit în El şi au proorocit
despre El. Voi, însă, nu numai că nu umblaţi în toate poruncile lui Dumnezeu,
precum au umblat ei, dar, împotrivindu-vă proorociilor lor, L-aţi omorât pe Hristos
Dumnezeu Care a fost trimis către voi pentru izbăvirea voastră şi a întregului
neam omenesc. Dacă şi ei, ca nişte oameni, au greşit cândva din neştiinţă şi
uitare - fie cu gândul, fie printr-un păcat neînsemnat - atunci s-au îndreptat
imediat şi nu au stat împotriva poruncilor lui Dumnezeu, nu s-au aruncat în
desfătările trupeşti cele ticăloase şi nelegiuite, aşa cum faceţi voi şi cum
facem şi noi. Aşadar, tu, Samuel, ai minţit şi ai adus hulă împotriva acelor
drepţi.
Articolul 6. Şi următorul tău cuvânt, Samuel, mi se pare urât, ca
să nu spun, nebunesc. Dacă tu ai crezut cu adevărat că Hristos este acel Mesia,
despre Care toţi Proorocii au scris atât de minunat, atunci pentru ce spui cu
părere de rău: „O, dacă noi, atunci când L-am omorât, am fi putut şterge din
cartea lui Isaia proorocia despre acest lucru!". Ar fi fost mai potrivit
pentru tine să spui: „O, dacă noi l-am fi ascultat atunci pe Prooroc şi ne-am
fi pocăit înaintea lui Dumnezeu şi nu l-am fi omorât [pe Isaia] şi nu am fi
fost lepădaţi de Dumnezeu!". De asemenea, şi dacă voi aţi fi şters din
cartea lui Isaia proorocia despre lucrul acesta, nici atunci nu aţi fi putut
nimici dumnezeiasca slavă a lui Hristos, căci scris este de Proorocul Avacum: Slava Lui acoperă cerurile şi tot pământul este plin
de slava Lui!
(Avac. 3, 3); şi iarăşi: Dacă
Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă
întinsă, cine o va întoarce la loc? (Isaia 14, 27).
Articolul 7. Nu pune pe aceeaşi treaptă, domnule Samuel, Înălţarea
lui Hristos cu răpirea lui Enoh sau cu luarea la cer a lui Ilie în carul de foc şi cu caii de foc. Ei au
fost doar nişte oameni sfinţi şi drepţi şi de aceea unul a fost răpit,
probabil, de un Înger, nu de el însuşi şi nu în văzduh, iar celuilalt i s-au
trimis un car şi cai de foc. Nici Scriptura nu spune că Enoh a fost răpit la cer; aceasta tu o
spui. De asemenea, nici Ilie nu a fost luat la cer, ci în vârtej de vânt la cer spune Scriptura (4 Regi 2, 11).
Însă Hristos, fiind Dumnezeu în trup, Creatorul
tuturor şi Domnul lui Enoh şi al lui Ilie şi al lui Moise, nu prin uşurinţa
aerului ci cu putere dumnezeiască s-a ridicat la cer, iar nu în vârtej de vânt la cer, precum Ilie. El a adus de la
nefiinţă la fiinţă, în chip minunat, un nor luminos care, după relatarea lui
Luca, nu L-a ridicat pur şi simplu, ci în ochii ucenicilor Lui. Şi acest lucru
s-a întâmplat nu pentru că El nădăjduia în ajutorul norului pentru înălţarea Sa
- să nu aduceţi o asemenea hulă! - căci El toate le duce şi le ţine în mâna
Lui, însă prin aceasta El numai a împlinit o veche proorocie care spune despre
Creatorul Însuşi: Cel ce
întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor (Ps. 103, 3, 4), şi în alt
loc: Şi s-a suit pe heruvimi
şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului (Ps. 17, 12).
Dar ce spui tu că şi Matusalem a fost luat cu trupul
la cer, de asemenea şi Moise - acestea nu se văd nicăieri în Sfânta Scriptură.
Dimpotrivă, se spune că Matusalem a trăit cam atâţia ani şi a murit, dar nu se
spune că a fost răpit sau luat la cer. Nici despre Moise nu se spune că el s-a
ridicat la cer, ci că a murit şi a fost îngropat, evident, de către Arhanghelul
Mihail, care s-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise. Arhanghelul l-a oprit pe
diavol, spunându-i: Să te
certe pe tine Domnul!
(Iuda 1, 9), şi astfel, când diavolul s-a îndepărtat, trupul lui Moise a fost
îngropat pe acel munte sau în alt loc ştiut numai de Dumnezeu, însă Scriptura
nu a lămurit acest lucru.
Aceasta o spun eu cu privire la vremea de până la
venirea lui Mesia, adică până la întruparea lui Hristos, răstignirea şi
pogorârea Lui la iad. Căci atunci când Hristos S-a pogorât acolo cu sufletul
Său cel preasfânt, i-a scos din iad, din întunericul şi din umbra morţii, nu
numai pe Matusalem, ci şi pe Moise şi pe toţi drepţii cei din veac, şi i-a dus
în vechiul rai dumnezeiesc şi acum ei se află împreună cu Împăratul şi
Mântuitorul lor în rai şi în cer, precum este zis: Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna
vulturii (Mt. 24,
28).
Dar ce spui tu despre trecerea fiilor lui Israel [prin
Marea Roşie] că apa a purtat trupurile lor? Aceasta nu e potrivită cu Sfânta Scriptură, căci
Scriptura spune clar aşa:
Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete şi s-au închegat valurile în inima
mării (Exod 15,
8). Din aceasta se vede clar că între aceşti doi pereţi de apă s-a format
pentru ei un drum uscat cu puterea lui Dumnezeu Care i-a condus, aşa cum se spune mai sus: Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe
uscat şi apa le-a fost perete la dreapta şi stânga lor (Exod 14, 29). Aşadar, nu
spune că au trecut fiind duşi de apă, precum afirmi tu.
Şi de ce spui că focul care a coborât din cer (în timpul lui Ilie) a
ridicat trupurile boilor şi vitelor la cer? Aceasta este o minciună şi joacă
copilărească, deoarece tu vorbeşti nepotrivit cu Scriptura. În Scriptură se
spune clar că acel foc care a coborât din cer a ars şi a mistuit totul: carnea,
lemnele, apa, pietrele, chiar şi pământul, dar nu spune că unele au ars, iar
trupurile boilor şi vitelor s-au ridicat în înălţime. Nu se cuvine, bunule
Samuel, să spui sau să judeci ceva în afara Scripturii: Toate câte vă poruncesc - i-a spus Domnul lui Moise - siliţi-vă să le împliniţi şi nici să adaugişi
nici să laşi ceva din ele (Deut. 12, 32).
Articolul 8. Până când nu Îl veţi
mărturisi pe Hristos Dumnezeu adevărat şi nu vă veţi lepăda de necredinţa
voastră, nu Îi vor fi plăcute lui Dumnezeu nici rugăciunea voastră, nici postul, nici jertfele, nici
tăierea împrejur, nici sâmbetele. Pe toate acestea le urăşte sufletul Meu, a spus El prin proorocul
Isaia (1, 14). Şi chiar dacă voi aţi avea nădejdi nenumărate în El şi aţi
alerga la El - toate acestea sunt în zadar şi nefolositoare pentru voi. De ce?
Pentru că staţi sub
mânia lui Dumnezeu, precum se spune clar în proorocie: Află-se mâna Ta peste toţi
vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Ii vei pune
pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale (Ps. 20, 8-9). Din ce
pricină? Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi
care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă (Ps. 20, 12-13). Tu îi vei birui şi îi vei
pune pe fugă şi vor fi bătuţi, adică pentru aceia care vor rămâne în necredinţă şi
înverşunare, vei pregăti arcul Tău, adică mânia Ta. Aşadar, degeaba te lauzi şi repeţi
mereu: „cu toate acestea noi suntem ai lui Dumnezeu şi la El alergăm".
Insă, în acelaşi timp, în aceste articole Samuel afirmă
că evreii, în orice stare s-ar afla, continuă să rămână poporul lui Dumnezeu.
Împotriva acestui lucru şi împotriva celorlalte rătăciri ale lui Samuel stau
aceste articole (n. tr.).
