Înfruntarea jidovilor de Neofit Cavsocalvitiu 1803 Partea a patra

Capitolul 4

Aud eu Duhul Sfânt cum strigă prin glasul înţeleptului Sirah şi zice: Cap. 4 Stih 22. "Nu opri cuvântul la vremea mântuiri". Precum voi arăta puţin mai jos, prin multe mărturii, cum că foarte aproape este vremea aceea.

Mai sus la Capitolul al treilea am făgăduit ca să arăt aici în capitolul acesta, când va fi vremea aceea, când se va face o turmă şi un păstor. Căci credem că trei sute de ani au trecut şi din veacul al optulea. Şi Moise zice la a doua Lege 23 Stih 24. "Cele ce ies prin buzele tale să păzeşti să le faci".

Şi însuşi Mântuitorul zice: "N-am venit să stric legea lui Moise, sau din Proroci, ci am venit să împlinesc". Matei Cap. 5 Stih 17.

Pentru aceea am pus şi eu osteneală, să scriu aici, cu bune dovezi, ca să nu greşească cineva a gândi că veacul al optulea au intrat, şi are să fie sfârşitul lumii. Şi noi tot vedem multe feluri de neamuri, şi de legi căci plin este pământul, când dară se vor împlini cuvintele lui Hristos care zic: "Încă am oi care nu sunt din staulul acesta, şi le voi aduna, şi se va face o turmă şi un păstor". Matei Cap. 24 Stih 35. Măcar că unii din sfinţii părinţi spun că la venirea cea dintâi s-au împlinit cuvintele

acestea, însă şi la venirea a doua iarăşi se vor împlini cum voi arăta puţin mai jos prin luminate mărturii, nu deznădăjdui iubite pravoslavnice, că cerul şi pământul va trece, iar cuvintele lui Hristos, nu vor trece.

Cum zice Prorocul pentru venirea cea dintâi a Domnului nostru Iisus Hristos: Avacum Cap. 7 Stih 3. "Aşteaptă pe Domnul chiar de va zăbovi, că va veni şi nu va întârzia". Aşa zic eu ţie iubitule, aşteaptă cu nădejde că va veni vremea aceea, şi ascultă când va veni acea vreme, nu zic eu de la mine, că mai fără de minte sunt eu decât toţi oamenii, ci de la Proroci, că citind eu la prorocirea lui Isaia unde zice: Cap. 23. "Şi Domnul va să-l cureţe pe El de rana lui, de veţi da pentru păcat sufletele voastre".

Această Prorocire multă vreme am gândit, ca să pricep pe cine să cureţe Dumnezeu de rană şi ce fel de rană: că rănile lui Hristos curate sunt de patimi, şi n-au trebuinţă ca să le cureţe cineva,

precum şi sfântul Sângele lui este. La fel am citit la Prorocirea lui Daniil, Cap. 8 Stih 14 către care zice îngerul: "Până seara, şi dimineaţa, zile două mii, trei sute, se va curăţa cel sfânt".

Această prorocire este foarte de mirare, dacă este Sfânt, curat este, şi nu mai trebuie să-l cureţe cineva.

Şi aşa mirându-mă mi-am adus aminte de cuvintele Domnului ce zic: "Cercetaţi Scriptura, şi veţi afla viaţă".

Şi am străbătut Sfânta Scriptură, şi am aflat mare mângâiere sufletului meu, tocmai la înţelepciunea lui Sirah de zice: Cap. 4. "Rană nevindecată este la Dumnezeu fărădelegile oamenilor".

Şi pentru rana aceea zice Isaia că va curăţa Tatăl pe Hristos, că se va face o credinţă în toată lumea, adică: Pravoslavnica Credinţă. Şi pentru aceea adaugă Prorocul şi zice: "Când veţi da sufletele voastre pentru păcat, adică se vor pocăi toţi oamenii pe pământ, atunci să va curăţa Hristos de păcatele oamenilor, care sunt rănile lui". Matei Cap. 10 Stih 39.

Cum zice Hristos: "Cine va pierde sufletul său, pentru mine şi pentru Evanghelie afla-va". Luca Cap. 9 Stih 24. Şi vine şi Îngerul către Daniil şi-i arată când va fi să se facă o turmă şi un păstor, şi zice: "Până seara şi dimineaţa, zile două mii, şi trei sute, şi atunci se va face o turmă şi un păstor". Şi atunci se va curăţa cel Sfânt Iisus Hristos de fărădelegile oamenilor.

Căci acuma cât sunt multe feluri de credinţă pe pământ, noapte se cheamă. Cum zice David la Psalm 81 Stih 5. "N-au cunoscut nici au priceput, întru întuneric umblă".

Şi iarăşi: la Psalm 57 Stih 13. "Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile tale?"

Iar când toţi vor primi sfânta Credinţă cea adevărată a Pravoslaviei, atunci se va face dimineaţă.

Şi zice îngerul către Daniil: "Până la dimineaţa aceasta, adică: până când va fi o Credinţă în toată lumea, două mii şi trei sute de zile vor fi".

Acum au rămas ca să ştim, câtă vreme cuprinde, sau câţi ani sunt, întru acele două mii şi trei sute de zile.

Dar avem trebuinţă mai întâi să tâlcuim altă prorocirea a lui Daniil, şi acolo vom cunoaşte, câtă vreme cuprinde două mii şi trei sute de zile.

Să vedem când se tânguia şi plângea Prorocul Daniil la Babilon, pentru robia neamului său, al jidovilor. Şi iată bărbatul Gavriil zice către el: Cap. 9 Stih 23. "Daniile, la începutul rugăciunii tale au ieşit cuvântul, şi eu am venit să-ţi spun ţie, Stih 24, Şaptezeci de săptămâni s-au tăiat peste norodul tău, ca să se sfârşească păcatul, şi să se şteargă fărădelegile, şi să se cureţe nedreptăţile, şi să se aducă dreptate veşnică".

Aceste şaptezeci de săptămâni, cuprind patru sute şi nouăzeci de ani. Căci Moise zice către jidovi: Cap. 25 Stih 8. "Şi veţi număra şapte săptămâni de an, de şapte ori câte şapte ani. Şi vor fi ţie şapte săptămâni cât patruzeci şi nouă de ani".

Arătat este că o săptămână şapte ani se înţelege, dar şaptezeci săptămâni câte şapte ani, fac patru sute şi nouăzeci de ani.

Să vedem: la 17 zile ale lui decembrie, este pomenirea sfântului Proroc Daniil la Sinaxar. Şi arată că în viaţa Prorocului Daniil scrie, cum că de la Daniil până la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos au trecut patru sute şi şasezeci de ani. Şi de la naştere şi până la Botezul Domnului, au trecut treizeci de ani. Şi fac peste tot, ani patru sute şi nouăzeci. Şi aşa se înţeleg cuvintele lui Gavriil de zice către Daniil: "Tu Daniile te tângueşti pentru robia Babilonului, care este robie trupească, şi eu sunt trimis ca să-ţi spun cea mai mare mângâiare sufletească, că după ce vor trece şaptezeci de săptămâni, care fac patru sute si nouăzeci de ani, atunci se va boteza Hristos în Iordan. Şi atunci se va împlini Prorocirea lui David, care au zis mai înainte spre faţa lui Hristos" la Psalm 77 Stih 14. "Tu ai zdrobit capetele Balaurului în apă".

Însă la botezul Domnului au început a slăbi puterea întunericului. Dar tot şedea satana în locul lui, şi ţinea sufletele strămoşilor, şi ale Prorocilor, în Iad.

Pentru aceea mai adaugă îngerul Gavriil şi zice: Cap. 9 Stih 25. ,Şi altă bucurie mai mare să ştii şi să cunoşti, că de la ieşirea cuvântului ca iarăşi să se zidească Ierusalimul (cel de sus) până la Hristos

povăţuitorul".

Şapte săptămâni, şi şasezeci şi două de săptămâni, şi o săptămână, şi jumătate de săptămână va înceta jertfa, şi altele, adică: şaptezeci de săptămâni, şi jumătate de săptămână: care fac peste tot, patru sute şi nouă zeci şi trei de ani.

Vezi luminare a Duhului Sfânt, aici cu trei ani mai mult spune îngerul decât mai înainte: că mai înainte arată îngerul numai până la Botezul Domnului, iar aici zice cu trei ani mai mult, adică trei ani cei care au trecut de la Botez până la Răstignire.

Atunci, zice îngerul, se va împlini prorocirea lui David, şi a lui Isaia: Cap. 45 Stih 2. "Va rupe porţile de aramă şi lanţurile de fier ale iadului".

Şi pe cei ce au stat întru întuneric şi în umbra morţii, adică: sufletele strămoşilor, şi ale Prorocilor care au fost în iad, de la Adam şi până la răstignire, le-au scos Hristos. Psalm 106 Stih 10.

Cum au prorocit mai înainte Prorocul Zaharia Cap. 9 Stih 12, de au zis spre faţa lui Hristos: "Şi tu cu sângele făgăduinţei tale ai slobozit pe legaţii tăi din groapă neavând apă". Care va să zică că Hristos Mântuitorul prin sângele cel curat, care l-au vărsat pe Cruce, au slobozit sufletele strămoşilor, şi ale Prorocilor, care au fost legaţi în iad, neavând apa Botezului.

Însă măcar că au sfărâmat Hristos uşile cele de aramă ale iadului şi au scos sufletele de acolo, dar tot au mai rămas ceva putere la satana, că plin este pământul de păgânătatea a fel de fel de limbi, şi de credinţe, dar mai vârtos adunarea satanei, adică jidovii sunt foarte mulţi, care sunt rană nevindecată la Hristos.

Pentru aceea trimite Dumnezeu pe înger de trei ori către Daniil ca să- l mângâie pe El dintru această scârbă, şi zice: "până seara, şi dimineaţa, că sunt atâtea fărădelegi pe pământ, noapte se numeşte".

Cum zice Prorocul Isaia pentru jidovi: Cap. 59 Stih 9. "Când aştepta el lumina, li s-au făcut lor întuneric, iar când se va face o turmă şi un păstor, şi nu vor fi atâtea credinţe păgâneşti pe pământ, ci numai o credinţă pravoslavnică atunci va fi dimineaţa şi se va curăţa cel sfânt Hristos, de păgânii care sunt rana la Hristos".

Şi până în dimineaţa aceea zice îngerul către Daniil că două mii şi trei sute de zile vor trece: care zile două mii şi trei sute de ani, va să zică aşa după cum am arătat mai sus. Acuma să socotim cele patru sute şi şasezeci de ani care au trecut de la Daniil până la naşterea lui Hristos: cum scrie la Sinaxar precum am arătat mai sus, că rămân o mie opt sute şi patruzeci de ani.

Arătat-am prin multe mărturii, când se va număra de la naşterea lui Hristos:

1840 de ani, atunci negreşit trebuie să fie o credinţă în toată lumea, adică: Credinţa Pravoslavnică.

Şi atunci va împlini Dumnezeu ruga lui David care se roagă şi zice: la Psalm 103 Stih 35. "lipsească păcătoşii de pe pământ, şi cei fărădelege să nu mai fie." Şi multe semne se arată, dar nimeni nu bagă de seamă.

Mai întâi să vedem că zice Hristos către Ucenicii săi: "Învăţaţi-vă de

9 9

la smochin, că atunci când înfrunzeşte aproape este vara". Matei Cap. 24 Stih 32. Smochinul acela este neamul jidovesc, cum aflăm la Prorocul Ieremia: Cap. 24 Stih 1. Că i-au arătat Dumnezeu două coşniţe de smochine: una au fost cu smochine foarte bune şi cealaltă au fost cu foarte rele. Cele bune au închipuit jidovii aceia, adică: neamurile cele jidoveşti care au primit pe Hristos, întru cei patruzeci de ani, care au trecut de la răstignire, până la venirea lui Tit, cum am pomenit mai sus, iar cele rele sunt jidovii care au rămas în rătăcire.

Cum aflăm când s-au suit Hristos la Muntele Măslinilor, şi au căutat la smochin ca să afle rod, Matei Cap. 51 Stih 14. Adică la neamul jidovesc au căutat să afle fapte bune şi n-au aflat, ci numai frunze adică: numai lege trupească, dar rod, lege duhovnicească nicidecum n-au aflat, şi l-au blestemat neamul jidovesc de s-au uscat ca smochinul până în ziua de astăzi.

Vedem că înainte de răstignirea lui Hristos: tot au avut neamul jidovesc frunze, adică: au păzit umbra legii, apoi au rămas cu totul fără de frunze.

Cum se plânge Prorocul Isaia de zice: Cap. 64 Stih 6. "Şi am căzut ca frunzele cu fărădelegile noastre". Iar acum iar au început a face frunze, şi rod. Căci vedem, că în toate zilele şi în tot locul, vin din neamul jidovesc la Credinţa Pravoslavnică.

Arătat este, că aproape este vara, adică dimineaţa aceea, întru care să se cureţe omul întru sfinţenie şi înţelepciune. La fel şi Prorocul Isaia zice: Cap. 19 Stih 13. "În ziua aceea va fi calea Egiptului pentru asirieni, şi vor intra asirienii în Egipt, şi vor sluji egiptenii asirienilor: şi Israel va fi al treilea întru egipteni, şi întru asirieni binecuvântat pe pământ, pe care l-au binecuvântat Domnul Savaot zicând: "Binecuvântat este norodul meu cel din Egipt, şi cel din Asiria, şi moştenirea mea Israel".

Această prorocire, mi se pare că au început a se împlini, că Senaherim, împăratul Asirienilor, a amestecat toate neamurile,

adică: a schimbat oamenii de la o ţară, şi i-au aşezat pe dânşii în altă ţară, să nu fie cumva frunze, acestea care au intrat în Egipt, trăgându-se de la Asur, şi Duhul Sfânt acoperit grăieşte, că îi numeşte asirieni, şi egiptenii sunt supuşi lor.

Iar la vremea de apoi, zice Prorocul că va fi Israel al treilea întru

egipteni, şi întru asirieni binecuvântat pe pământ. Adică: Pravoslavia va stăpâni mai la urmă toată lumea. Şi pentru aceea mai adaugă Prorocul şi zice: "Şi moştenirea mea Israel este Pravoslavia".

Iar zice Prorocul, "bine este cuvântat norodul meu cel din Egipt, şi cel din Asiria, că la vremea de apoi vor primi din toate limbile Credinţa Pravoslavnică, cum am zis: că se vor face o turmă, şi un păstor".

Şi nu este de mirat lucrul acesta, că la Hristos toate sunt cu putinţă, şi cine ştie ce va naşte ziua de mâine.

Măcar că unii din sfinţii Părinţi zic: "Ca s-au împlinit cuvântul acela care au zis Hristos: că se va face o turmă, şi un păstor, la venirea cea dintâi".

Însă ascultă ce grăieşte Duhul Sfânt prin gura Prorocului Aggeu Cap. 9 Stih 7. "Acestea, zice Domnul atotţiitorul, încă o dată eu voi clătina cerul şi pământul, marea şi uscatul, şi voi clătina toate neamurile, şi vor veni cele alese ale tuturor neamurilor, şi voi umple casa aceasta de slavă".

Vezi că zice Prorocul încă o data, la venirea cea dintâi s-au clătinat tot pământul.

Şi iarăşi se va clătina la a doua venire, cum la venirea cea dintâi au venit din alte neamuri, către Hristos.

Căci au zis mai înainte Prorocul Isaia: Cap. 65 Stih 1. "Arătatu-m-am celor ce nu mă caută, aflatu-m-am celor ce nu întreabă de mine, zis- am: Iată, sunt la neamul care n-au chemat numele meu".

Aşa şi înainte de a doua venire, vor veni toţi aleşii din toate limbile, către Credinţa Pravoslavnică, cum am arătat mai sus.

Şi Psalmistul David încă închipuieşte că la amândouă venirile la fel este şi zice: la Psalm 95 Stih 15. "Atunci se vor bucura toate limbile dumbrăvii înaintea feţii Domnului, că vine, că vine cel care va să judece pământul".

Ar fi putut să zică David că numai o dată vine, şi aş fi cunoscut că grăieşte pentru a doua venire, că zice să judece pământul, şi venirea cea dintâi pentru mântuire au fost, dar el zice de două ori: că vine, că vine, ca să arate amândouă venirile întru un chip, cum la venirea cea dintâi au venit mulţi către Hristos din toate limbile, aşa şi la a doua venire vor veni din toate limbile către Hristos: şi lemnele, zice David, că se vor bucura la a doua venire, şi nu aur sau argint, sau pietre scumpe se vor bucura: Geneza Cap. 3 Stih 6. "Ci lemnele, că prin lemn au greşit Adam, şi prin lemn au lucrat Hristos mântuirea".

Pentru aceea, la venirea cea dintâi, au fost lemnele, şi toate stihiile triste: Marcu Cap. 15 Stih 25. Iar la venirea a doua se vor bucura

lemnele, Matei Cap. 24 Stih 30. Căci vor vedea semnul Fiului omenesc, semnul cinstitei Cruci, viind pe slava cerului.

Iată cu ajutorul lui Hristos am arătat prin mărturii luminate, când se va face o Credinţă în toată lumea. Şi atunci se vor împlini cuvintele lui Daniil care zic: Cap. 12 Stih 10. "Alege-se-vor, înălbi-se-vor, şi se vor lămuri mulţi, şi se vor sfinţi: şi nu vor înţelege cei fără de lege, Neamul din care s-au tras Iuda vânzătorul. Iar cei înţelepţi vor înţelege". Şi de vreme ce mi-am adus aminte de cuvintele Domnului ce zic: "N-am venit să stric legea lui Moise, Matei 5 Stih 17, ci să împlinesc ale legii". Mă îndeamnă ştiinţa, ca să mai lungesc cuvântul: măcar că se cade a-l cruţa pe cititor, însă foarte mare trebuinţă avem, să mai descopăr ceva la creştini. Căci blestemaţii de jidovi, şapte întrebări foarte păgâneşti ne întreabă pe noi creştinii cu împotrivire şi încep cu cuvintele Domnului ce zic: "N-am venit să stric legea". Şi sunt chiar şapte capete ale balaurului, de care pomeneşte Sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu la Apocalipsis.

Iar eu cu ajutorul lui Hristos, şi cu puterea Sfântului Botez voi zdrobi capetele acestea. Adică: voi da răspuns, pentru fiecare întrebare la locul său. La Psalm 73 Stih 14. Şi vor vedea drepţii (pravoslavnicii) şi se vor veseli, şi cei fără de lege (jidovii) îşi vor astupa gurile lor.

Şi cu adevărat de mare folos este să ştie tot creştinul. Psalm 106 Stih 42. Căci când am fost în rătăcirea jidovilor, de multe ori am văzut făcând întrebări jidovii, cu unii din creştini, mai mult cu parte bisericească, şi nu ştia creştinul a da răspuns. Şi atunci îşi băteau păgânii de jidovi joc de creştini, şi huleau legea creştinească, şi se întăreau ei în rătăcirea lor.

Pentru aceea mă rog cititorule ascultă cu luare aminte, că foarte mult te vei folosi.

O, cine va da să se scrie graiurile mele, şi să se pună în carte (adică: în tipar), că foarte de folos este, Iov. Cap. 19 Stih 27. Şi ascultă întrebările.

ÎNTREBAREA ÎNTÂI

Dumnezeu Tatăl însuşi zice către Avraam, Geneza 17, 60 Stih 13: "Şi voi pune legătura mea semnul tăierii împrejur, întru tine şi întru seminţia ta după tine, să fie legătură până în veci". Adică: până la sfârşitul lumii, şi Hristos al vostru zice: că n-au venit El să strice legea: pentru ce dar voi creştinii nu păziţi tăierea împrejur, şi stricaţi legea lui Moise?

RĂSPUNS

Ascultă o, jidovule, bine au zis Moise de voi la a doua Lege Cap. 29 Stih 3. "Şi n-au dat Domnul Dumnezeu vouă inimă să ştiţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi sa auziţi, până în ziua de astăzi". Şi adevărat numai simţirile trupeşti le aveţi, dară cu cele duhovniceşte sunteţi

morţi. Cum zice Isaia: Cap. 65 Stih 15. "Şi pe tine te va omorâ Domnul Dumnezeu ".

Cum nu ai tu hahamule atâta înţelegere, dacă cuvântul până în veci tâlcueşti tu: până în sfârşitul lumii, va să zică.

Iar unde zice David: la Psalm 144 Stih 2. "În toate zilele bine te vor cuvânta şi vor lăuda numele tău în veac, şi în veacul veacului".

Şi iarăşi: Sirah Cap. 2. "Bine să cuvintează tot trupul numele cel sfânt al lui în veac, şi în veacul veacului." Stih 22.

Până când dară se înţeleg acele trei veacuri, dacă un veac până în sfârşitul lumii se înţelege.

Arătat dară este că cuvântul singur în veac, nu însemnează până la sfârşitul lumii: ci până la o vreme îndelungată. Şi cuvântul în veac, şi în veacul veacului, şi mai îndelungat este: sau poate că până şi în sfârşitul lumii, cum puţin mai jos voi scrie pe larg.

Să vedem la cartea a doua a lui Moise ce se numeşte Exodul, Cap. 21 Stih 2. Unde învaţă Moise pe jidovi dreptăţile zice: la a doua lege Cap. 15 Stih 12. De vei dobândi un rob jidov şase ani să slujească ţie. Iar la al şaptelea an să iasă slobod: de va veni singur fără de muiere, cu muiere să iasă de-i va da lui stăpânul muiere şi va naşte copii, muierea cu copii să rămână la stăpânul său şi el singur să meargă slobod.

Iar de va răspunde robul zicând: "Iubesc pe Domnul meu, şi muierea mea, şi pruncii mei, nu mă voi duce slobod", să-l ducă pe el Domnul său, la judecata lui Dumnezeu, şi atunci să-l ducă pe el la uşă, şi să-i găurească Domnul său urechea cu sula, şi îi va sluji lui până în veac.

Acum să te întreb şi eu hahamule, cum tâlcuieşti tu, că cuvântul în veci, va să zică până în sfârşitul lumii au trăit stăpânul acela, sau robul acela, până la sfârşitul lumii? Nicidecum. Ci cuvântul în veci: se înţelege până la anul al cinzecilea.

Cum zice Moise: Preoţie Cap. 25 Stih 10. "Şi veţi sfinţi anul al cinzecilea".

Care ani se numesc în limba evreiască (iuvilis), şi cinzeci de ani aceştia, se cheamă un veac mic. Iar cinzeci de iuvilis, adică: cinzeci de veacuri mici, se cheamă veac mare.

Şi acest veac mare, au zis Dumnezeu către Avraam, se fie semnul tăierii împrejur, care face două mii şi cinci sute de ani. Să vedem la Cazanie în ziua de Sfântul Vasile cel Mare, unde face pomenire de tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos, şi vei afla acolo scris, cum că de la Avraam până la Hristos: au trecut două mii şi patru sute şi şase ani, mai trebuie încă 94 de ani, ca să se împlinească veacul care au zis Dumnezeu către Avraam.

Pentru aceea zice David: la Psalm 73 Stih 13. "Mai înainte de veac ai lucrat mântuire în mijlocul pământului adică la Golgota".

La fel şi duhurile cele necurate au strigat către Iisus: Matei Cap. 8 Stih 29. "Pentru ce ai venit mai înainte de vreme? "

Arătat este că Hristos n-au aşteptat să se împlinească veacul tocmai două mii şi cinci sute de ani, şi au venit cu nouă zeci şi patru de ani mai înainte.

Căci Hristos: Exod Cap. 34 Stih 6. "Este mult milostiv, şi mult îngăduitor este la cei păcătoşi, că nu-i pierde îndată, ci le aşteaptă pocăinţa. Aşa milostiv este şi la drepţi, când vrea Hristos să-i mângâie pentru faptele lor cele bune, nu zăboveşte, ci îndată aduce bucuria pe lume."

Cum aflăm când au vrut Dumnezeu să aducă potop pe pământ, pentru fărădelegile oamenilor: Geneza 6 Stih 13. "Şi a dat Dumnezeu lor vreme de pocăinţă o sută de ani prin Noe, că ar fi putut Noe să facă corabia, în vreme de cinci, sau de şase ani, şi el au făcut-o în o sută de ani, că au aşteptat Dumnezeu întoarcerea lor".

Aşa şi aici au venit Hristos, cu nouăzeci şi patru de ani mai înainte de veac.

Arătat este unde zice în Scriptură cuvântul în veac, va să zică două mii şi cinci sute de ani. Iar unde se află în sfânta Scriptură, în veac şi în veacul veacului, cuprinde şapte mii şi cinci sute de ani, şi poate că atunci va fi şi sfârşitul.

Cum zice David, la Psalm 148 Stih 6. "El au zis şi s-au făcut (adică lumea). Pusu-le-au pe ele în veac şi în veacul veacului, hotar au pus şi nu va trece", adică: nu va trece cerul şi pământul.

Peste acele trei veacuri multe mărturii s-ar putea afla şi în Sfânta Scriptură pentru sfârşitul veacului.

De vreme ce însuşi Domnul Hristos zice: "Că sfârşitul nu este ştiut nici de îngeri" Marcu Cap. 13 Stih 32.

Pentru aceea nu se cade să ne întindem noi mai mult decât poate firea omenească, că nu ne este vorba pentru sfârşitul lumii, ci ca să ştim cât cuprinde un veac, adică: două mii şi cinci sute de ani.

Iar în multe locuri se zice numai un veac, ce şi până la sfârşitul lumii va să însemneze, dar trebuie acolo să mai scrie un semn.

Cum aflăm că zice David: la Psalm 145, Stih 9. "Împărăţi-va Domnul în veac", ca să nu gândeşti, că numai până la un veac va împăraţi Domnul, iar mai mult nu: pentru aceea mai adaugă şi zice: "Dumnezeul tău Sioane în neam şi în neam", va să zică fără de sfârşit va împăraţi Domnul.

La fel zice Isaia: Cap. 55 Stih 13. "Şi va fi Domnul în nume, şi în semn veşnic," adică: în semnul cinstitei cruci. Şi ca să nu gândeşti că numai până la un veac va fi Domnul în nume şi în semn, mai adaugă Prorocul şi zice: "Şi nu va lipsi, pentru că niciodată nu va lipsi numele lui Hristos: nici semnul cinstitei cruci".

Iată am făcut arătare cu ajutorul Hristosului meu cel dulce, că numai până la venirea lui Hristos au păzit tăierea împrejur la trup, iar de la Hristos încoace, altă tăiere împrejur, duhovnicească.

Cum zice Moise: la a doua Lege, Cap. 10 Stih 16. "pentru aceea tăiaţi- vă împrejur învârtoşarea inimii voastre". Şi iarăşi: la a doua Lege, Cap. 1 Stih 6. "Şi va tăia Domnul împrejur inima ta, şi inima seminţiei tale".

Zice şi Prorocul Ieremia: Cap. 4 Stih 4. "Şi tăiaţi împrejur silnicia inimii voastre. Către cine voi grăi, şi mă voi mărturisi, şi va auzi?" Ieremia Cap. 6, 10. Iată netăiaţi sunt împrejur la urechile lor, şi nu pot ei să audă. Iată cuvântul Domnului (adică Hristos) s-au făcut lor spre ocară, nu vor vrea să asculte pe El, şi iarăşi: Ieremia Cap. 9 Stih 25.: "Toate neamurile sunt netăiate împrejur, şi toată casa lui Israel, sunt netăiaţi împrejur la inimă".

Iată am dat răspuns la întrebarea cea dintâi. De acum să auziţi şi celelalte întrebări.

ÎNTREBAREA A DOUA

Stih 15., zice: "Şase zile vei lucra, iar a şaptea zi odihnă sfântă Domnului, cel care va lucra în ziua a şaptea cu moartea va plăti Stih 17. Legătură veşnică şi semn veşnic este între mine, şi Fiii lui Israel" Exod Cap. 35. Stih 3. Şi iarăşi: să nu aprindeţi foc în toate lăcaşurile voastre în ziua sâmbetei, pentru ce voi creştinii nu păziţi sâmbăta, că însuşi Hristosul vostru zice, că n-au venit să strice legea lui Moise, ci să o împlinească".

RĂSPUNS

Ascultă hahamule, în zadar te numeşti Haham, care cuvânt după limba voastră cea evreiască va să zică înţelept, şi tu eşti nebun.

Cum zice Moise pentru voi jidovii: la a 2 Lege Cap. 32 Stih 6. ,"Aşa răsplătiţi Domnului, norod nebun, şi lipsit de înţelepciune ".

Pentru ce nu citeşti mai jos cum zice: Exod Cap. 20 Stih 9. "Căci în şase zile au făcut Dumnezeu Cerul şi pământul, şi în ziua a şaptea s­au odihnit Dumnezeu".

Oare se cuvine la Dumnezeu cuvântul acela, că s-au odihnit, oare ostenit au fost Dumnezeu când au făcut lumea?

Că El au zis şi s-au făcut, la Psalm 148 Stih 5. "El au poruncit, şi s-au

zidit".

Şi ascultă acuma şi cu urechile cele sufleteşti, nu numai cu cele trupeşti ca un dobitoc, că Sfânta Scriptură măcar de grăieşte fireşte, dar duhovniceşte se înţelege: cum am pomenit mai sus la David de zice: Psalm 61 Stih 12. "O dată au grăit Dumnezeu, două acestea am auzit. Căci cerul şi pământul, şi toate stihiile pentru om s-au zidit, şi omul s-au zidit, ca să păzească legea lui Dumnezeu".

Cum zice Prorocul Ieremia: Cap. 33 Stih 22. "Aşa zice Domnul de nu ar fi legea mea ziua şi noaptea, cerul şi pământul n-aş fi făcut".

Şi după ce au zidit Dumnezeu pe om, a fost înşelat strămoşul nostru Adam, de satana: şi câţi se năşteau după el, toţi în iad mergeau, şi au început satana aşa a stăpâni pe oameni, încât nici un drept nu sau aflat.

Cum strigă David: Psalm 13 Stih 3. "Toţi s-au abătut împreună netrebnici s-au făcut, nu este nici unul să facă bine".

După David, vine Ieremia şi zice: Cap. 6 Stih 13. "De la cel mic al lor, până la cel mare, toţi au făcut fărădelegi. Şi iarăşi: furtişag, şi ucidere, şi curvie, pe pământ s-au vărsat".

La fel şi Iezechiel zice: Cap. 22 Stih 1. "Şi am căutat să aflu un drept, şi n-am aflat".

După Iezechiel vine Mihea şi plânge zicând: Cap. 60 Stih 2. "Vai, suflete, că au pierit cel credincios de pe pământ, şi cel ce face dreptate întru oameni nu este". Cerul şi pământul s-au înfricoşat.

Rămăsese tămăduire la însuşi Dumnezeu, ca să vină pe pământ şi să se împreune cu oamenii: şi au început Dumnezeu a trimite buni vestitori.

Cum zice Mihea: Cap. 30 Stih 3. "Iată Dumnezeu va ieşi din locul său, şi se va pogorâ pe pământ".

Zice şi Varuh: Cap. 3 Stih 33. "După aceasta Dumnezeu pe pământ s­au ivit, şi cu oamenii s-au amestecat".

Şi au venit Hristos pe pământ, şi în şase zile ale patimilor, au prefăcut cerul, şi pământul, adică: zi întâi Duminică, au intrat Hristos călare pe asin în Ierusalim.

Cum au zis mai înainte Zaharia: Cap. 9 Stih 9. "Bucură-te foarte fata Sionului, iată împăratul tău vine la tine, drept, şi însuşi Mântuitorul, blând şi călare pe asină, şi mânzul cu ea." Cum şi Patriarhul Iacob zice către Fiul său Iuda, din care neam s-au întrupat Hristos: "Şi acela va fi aşteptarea neamurilor, care va lega la viţă asina sa, şi la rădăcina viţei mânzul asinii sale". Geneza 49 Stih 10.

Iar a doua zi: adică: Luni, s-au suit pe Muntele Măslinilor, şi au făcut

minunea cu smochinul care s-au uscat.

Cum mai înainte au zis Prorocul Zaharia, Cap. 11 Stih 4. "Şi vor sta picioarele lui în ziua aceea pe Muntele Măslinilor".

Iar a treia zi, au învăţat Hristos norodul în Biserică, toată ziua, şi cu Fariseii au grăit în pilde.

Cum au zis mai înainte David: Psalm 77 Stih 2. "Deschide-voi în pilde glasul meu ".

Iar a patra zi, au fost vânzarea, adică: Iuda au luat treizeci de arginţi de la Arhierei.

Cum au prorocit mai înainte Prorocul Zaharia, Cap. 11. Stih 12. "Şi voi zice către ei, de este bine înaintea voastră, daţi-mi preţul meu, treizeci de arginti, şi au zis Domnul către mine, aruncă pe ei în topitoare, şi vezi de este lucru lămurit (strălucitor).

"În ce chip m-au ispitit ei: şi am luat cei treizeci de arginţi, şi i-am aruncat pe ei în topitoare, în casa Domnului".

Vezi cât de luminat au văzut Prorocul Zaharia, pentru vânzarea lui Hristos: în preţul de treizeci de arginţi, şi la urmă va lepăda Iuda argintii aceia în biserică, Matei Cap. 57 Stih 7. Şi Arhierii vor cumpăra cu argintii aceia, ţarina olarului, întru care era cuptorul cel de ars vasele cele de lut: Şi pentru aceea zice Prorocul în topitoare. Precum au argintarii topitoare, aşa au şi olarii, deci Prorocul acoperit grăieşte prorocirea lui.

Iar în ziua a cincea, adică Joi: au fost spălarea. Cum au zis mai înainte Prorocul Isaia: Cap. 11 Stih 16. "Spălaţi-vă, curaţi vă faceţi".

Cum şi Hristos zice către Petru: "Numai picioarele vă spălaţi, căci curaţi sunteţi" Ioan Cap. 16 Stih 5.

La fel au fost Joi şi Cina cea de taină. Matei Cap. 26 Stih 25. Pentru care au prorocit mai înainte David, zicând: "Sculaţi-vă după ce aţi şezut, cei ce mâncaţi pâinea durerii." La Psalm 125 Stih 3. Adică: Sfinţii Apostoli, după ce au mâncat pâinea aceea pe care le-au dat-o Hristos lor, şi au zis: "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor."

De aceea zice David pâinea durerii. Şi după ce s-au sculat Iisus cu ucenicii, s-a dus la grădină. Matei Cap. 22 Stih 36.

Cum şi David dă semn, când va fi Cina cea de taină zicând Psalm 126 Stih 4 "Când va da somn iubiţilor săi" în noaptea aceea, când au zis Hristos către cei trei ucenici ai lui, către Petru şi către doi fii ai lui Zevedeu: "Dormiţi de acuma".

9

Şi îndată au venit Iuda vânzătorul, cu oastea jidovească şi au prins pe Hristos, Matei Cap. 26 Stih 35.

Cum au plâns mai înainte Prorocul Ieremia: Cap. 4 Stih 20, zicând: "Duh, de viaţa noastră Hristos Dumnezeu, s-au prins pentru stricăciunile noastre: căruia am zis, întru umbra lui vom trăi întru neamuri, nu întru Israel mai mult, ci întru neamuri"

Şi noaptea au venit cu fanare, ca să-l prindă pe Iisus. Ioan Cap. 18 Stih 3.

Cum au zis mai înainte Prorocul Sofronie: Cap. 3 Stih 3. "Boierii ei ca leii răcnind, judecătorii ei ca lupii Arabiei: nu l-au lăsat până dimineaţa".

9

Şi măcar că au şi venit cu fanare, tot nu l-au cunoscut. Ioan Cap. 18 Stih 5. "Căci de două ori i-au întrebat Iisus pe dânşii: pe cine căutaţi? Eu sunt Iisus".

Cum au prorocit mai înainte Sofronie Prorocul pentru aceasta zicând: Cap. 10 Stih 4. "Şi Domnul drept este în mijlocul ei dimineaţă de dimineaţă, va da judecata sa la lumină, şi nu s-au ascuns"

Iar vineri dimineaţa au făcut sfat Arhiereii şi bătrânii cu cărturarii asupra lui Iisus. Marcu Cap. 15 Stih 1.

Cum au zis Isaia: Cap. 29. "Vai celor ce fac sfat adânc" şi "După ce au făcut ei sfat, l-au îmbrăcat pe Iisus într-o haină mohorâtă", Matei Cap. 23 Stih 28.

Cum au văzut Zaharia zicând: Cap. 3 Stih 3. "Şi Iisus era îmbrăcat în haină proastă, şi au pus cunună de spini pe capul lui Iisus". Matei Cap. 27 Stih 29.

Cum zice David: Psalm 31 Stih 4. "Întorsu-m-am spre chinuire, când s-au înfipt mie ghimpul suliţei"

La fel au prorocit mai înainte şi Solomon zicând: la Cântări, 3 Stih 11. "Ieşiţi fetele Sionului (adică: Mironosiţele), şi vedeţi pe împăratul Solomon cu cunună, care l-au încununat pe el maica sa, în ziua veseliei inimii lui".

Căci Solomon în limba evreiască va să zică Domn al păcii, Isaia Cap. 9 Stih 7. Şi Iisus este Domn păcii, că Prorocul acoperit grăieşte prorocirea lui.

La fel şi Zaharia Prorocul zice: Cap. 3 Stih 5. "Şi au pus mitră curată pe capul lui Iisus: Arhiereul cel mare, Fiul lui Iosedec" (Iosedec va să zică în limba evreiască Dumnezeu drept). Şi iarăşi: Zaharia Cap. 6 Stih 11. "Şi vei afla argint şi aur, şi vei face cununi, şi le vei pune pe capul lui Iisus". Vezi cât de lămurit zice Prorocul pentru cununa cea de spini, pe capul lui Iisus Hristos: Arhiereul cel mare, Fiul lui Dumnezeu celui drept.

Şi pentru aceea mai adaugă Prorocul şi zice: Stih 12. "Şi vei zice către

El, acestea zice Domnul atotţiitoriul: Iată bărbatul al cărui nume este răsăritul, şi sub El va răsări, şi va zidi casa Domnului".

Şi iată puţin mai jos ce mai adaugă Prorocul zicând: Stih 14. "Iată cununa va fi de folos celor ce aşteaptă". Adică: creştinilor, care au cunoscut pe Hristos: iar nu jidovilor, care au încununat pe Hristos: cu spini.

Cum au zis Prorocul Aggeu: Cap. 2 Stih 5. "Şi te întăreşte Iisuse, Fiul lui Iosedec, Preotul cel mare, şi să se întărească tot norodul pământului" zice Domnul, adică: norodul care mărturiseşte pe Hristos să se întărească: iar nu jidovii care l-au bătut peste obraz, şi l-au scuipat pe Iisus. Matei Cap. 26 Stih 67.

Cum au prorocit mai înainte Isaia zicând: Cap. 8 Stih 4. Spatele meu a luat bătăi, şi fălcile mele spre loviri le-am lăsat, şi faţa mea nu am întors de la ruşinea scuipăturilor".

Zice şi Ieremia: Cap. 3 Stih 19. "Îşi va da falca sa celuia ce loveşte pe el: sătura-se-va de ocări. Şi după ce şi-au bătut joc spurcaţii de jidovi de Hristos, l-au dezbrăcat de haina cea mohorâtă şi l-au îmbrăcat iarăşi în hainele lui".

Cum şi pentru aceasta au prorocit mai înainte Zaharia zicând: Cap. 3 Stih 4. "Şi au zis îngerul, luaţi de pe el hainele cele proaste, şi îmbrăcaţi-l cu haină lungă".

Cum şi Irod au îmbrăcat pe Iisus, cu haină albă, şi l-au trimis la Pilat: şi prin Iisus s-au făcut pace între oameni, că mai înainte au avut ei vrajbă mare. Luca Cap. 27 Stih 11-12.

Şi pentru aceea au prorocit mai înainte Prorocul Osie zicând: Cap. 10 Stih 6. "Şi legându-l pe el l-au dus la asirieni, plocon la împăratul Iarim."

După aceea au pus crucea pe Iisus, să o ducă până la Golgota. Ioan Cap. 19 Stih 17. Căci Simeon Chirineu numai ce l-au ajutat pe Iisus să ducă crucea, Matei Cap. 27, Stih 32. Dară greutatea cea multă au pus jidovii pe umărul lui Iisus, ca să se împlinească prorocirea lui Isaia care zice: Cap. 9 Stih 7. "Stăpânirea lor peste umărul lui" Adică: cinstita Cruce, care este stăpânirea asupra dracilor, o au pus pe umărul lui Iisus.

Cum zice David: la Psalm 59 Stih 4. "Dat-ai celor ce se tem de tine semn, ca să fugă de la faţa arcului".

Iar Pilat au zis lor: Ioan Cap. 19 Stih 15. "Cum să răstignesc pe împăratul vostru?" Iar ei au răspuns, "noi nu avem împărat, în afară de Cezar".

Şi pentru aceasta încă au prorocit mai înainte Prorocul Osie zicând: Cap. 10 Stih 3. "pentru aceea nu ne este nouă împărat"

"Şi cum au ajuns la locul ce se numeşte Golgota, l-au răstignit". Luca Cap. 23 Stih 33.

Cum au zis Isaia spre faţa lui Hristos: Cap. 65, Stih 2. "Întins-am mâinile mele, toată ziua către norod neascultător, şi certăreţ"

Zice şi Ieremia: Cap. 11 Stih 19. "Veniţi să băgăm lemn în pâinea lui". "Şi doi tâlhari împreună cu Iisus: Marcu Cap. 15 Stih 27. "au răstignit ei, unul de-a dreapta lui Iisus şi pe altul de-a stânga."

Cum şi pentru aceea au prorocit Isaia zicând: Cap. 53 Stih 12. "Şi întru cei fărădelege s-au socotit"

Zice Avacum: Cap. 3 Stih 2. "În mijlocul a doi muritori te vei cunoaşte". "Iar spurcaţii de jidovi, care huleau pe lângă cruce pe Hristos, şi-şi clăteau capetele lor" Marcu Cap. 15 Stih 29. Cum au zis mai înainte David: la Psalm 108 Stih 24. "Văzutu-m-au, clătit-au capetele lor." "Iar Iisus au zis către tâlharul cel de-a dreapta lui: Luca Cap. 23 Stih 43. Astăzi cu mine vei fi în rai"

Cum zice David la Psalm 108 Stih 30. "Că au stat de-a dreapta săracului, ca să-l mântuiască de cei ce gonesc sufletul lui" Căci Hristos se numeşte sărac.

Cum în alt loc zice David despre Hristos: "Iar eu sărac sunt, şi celelalte. ,Şi au împărţit hainele lui Iisus în patru părţi, Ioan Cap. 19 Stih 23, iar cămaşa lui, au fost ţesută de sus până jos, şi n-au vrut să o strice. Şi au aruncat sorţii, ca să se împlinească Scriptura. Şi au împărţit hainele mele loru-şi, şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţii". Psalm 21 Stih 2. "Ai auzit că pironit au fost Iisus pe cruce".

Ascultă ce zice David: Psalm 21 Stih 18. "Săpat-au mâinile mele şi picioarele mele".

Zice şi Zaharia la faţa lui Hristos: Cap. 13 Stih 6. "Şi va zice către mine: ce-s rănile acestea pe mâinile tale? şi voi zice: Ci m-am rănit la casa mea cea iubită", adică de la adunarea jidovilor.

Şi toţi cunoscuţii lui de-o parte au stat.

Ascultă pe David: la Psalm 37 Stih 11. "Prietenii mei, şi vecinii mei, în preajma mea au stat"

La fel ai auzit că lângă cruce au stat Maica sa, şi Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Ioan Cap. 19 Stih 25.

Au zis mai înainte Isaia: Cap. 27 Stih 11. "Ieşiţi la vedere femei binevestitoare: că nu este norod să aibă înţelegere"

Ai auzit că Hristos pe cruce fiind au zis: "mi-e sete", Ioan Cap. 19 Stih 28, "Şi iarăşi însetat-au sufletul meu spre Domnul cel tare, cel viu. Când voi veni şi mă voi arăta feţii lui Dumnezeu". Psalm 41 Stih 2.

Ai auzit că l-au adăpat pe Iisus cu oţet şi fiere, că zice: Matei Cap. 57 Stih 34. "Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere, şi spre setea mea m­au adăpat cu oţet" Psalm 68 Stih 25.

Ai auzit că de la ceasul al şaselea, până la ceasul al nouălea, au fost întuneric peste tot pământul. Matei Cap. 27 Stih 45.

Zice Isaia: Cap. 13 Stih 10. "Că stelele cerului, şi toată podoaba cerului, nu-şi va da lumina" Şi iarăşi Isaia: Cap. 24 Stih 23. , "Şi se va înfrunta luna, şi soarele se va ruşina, că va împăraţi Domnul în Sion, şi în Ierusalim"

Zice şi Iezechiel: Cap. 32. Stih, 7. "Şi voi acoperi cerul: şi voi întuneca stelele lui: soarele cu nori îl voi acoperi, şi luna nu va lumina lumina sa", zice Domnul.

Zice şi Amos: Cap. 5 Stih 18. "Vai celor ce doresc să vadă ziua Domnului, că este întuneric, şi nu lumină".

Zice şi Sofronie: Cap. 14. "Că aproape este ziua Domnului şi foarte grabnică ziua ceţii, şi a întunericului", şi celelalte.

Zice şi Ioil: Cap. 2 Stih 2. "Că aproape este ziua Domnului, ziua întunericului, şi a ceţii ziua cea de nor, şi de negură". Şi iarăşi: Stih 10. "Şi se va clătina cerul, soarele şi luna se vor întuneca, şi stelele vor ascunde lumina lor".

Şi iarăşi ascultă cât de luminat zice Zaharia: Cap. 14 Stih 60. "Şi va veni Domnul Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii cu El (adică, sfinţii Apostoli), şi în ziua aceea nu va fi lumină, că frig, şi gheaţă va fi, ziua aceea va fi cunoscută Domnului". (Adică: ziua răstignirii, şi frig era, că Petru s-au încălzit la jăratic) Ioan: Cap. 18 Stih 18.

Şi mai adaugă Prorocul şi zice: "Nici ziuă, nici noapte, că la şase ceasuri întuneric s-au făcut, pentru aceea nu se poate numi ziua, că întuneric era, nici noapte că la amiază zi era". Şi mai adaugă Prorocul şi zice Zaharia: Cap. 14 Stih 20. "Şi către seară va fi lumină, că la al nouălea ceas iarăşi lumină s-au făcut", şi mai dă şi alt semn Prorocul zicând: "Şi în ziua aceea va ieşi apa vie din Ierusalim. Căci unul din slujitori, l-au împuns cu suliţa în Coastă pe Iisus, şi au ieşit sânge, şi apă". Ioan, Cap. 19 Stih 34.

Cum au prorocit mai înainte Prorocul Zaharia, Cap. 12. Stih 10. zicând spre faţa lui Hristos: "Şi vor căuta la acela pe care l-au împuns."

La fel şi Psalmistul David foarte acoperit şi subţire zice pentru aceste taine spre faţa lui Hristos: "Nu s-au ascuns osul meu de la tine, care l-au făcut întru ascuns." Psalm 138 Stih 14. "Căci Hristos era Adam cel nou", Geneza 2 Stih 21. De vreme ce de atunci de când au luat Dumnezeu coasta de la Adam, şi au zidit pe Eva, au îndatorat partea muierească: ca mai pe urmă să nască Maica Domnului pe Adam cel

nou, pe Iisus mântuitorul, fără de împreunare trupească.

Şi precum Eva care au fost zidită din coasta lui Adam cel vechi, Geneza 3 Stih 6. au îndemnat pe Adam către păcat, aşa Iisus, Adam cel nou, au răsplătit păcatul pe cruce, de l-au împuns în coasta aceea şi pentru aceea zice: "nu s-au ascuns osul meu de la tine".

Şi mai adaugă: "Şi statul meu întru cele mai de jos ale pământului" Adică: Trupul lui Hristos cu suflet au intrat sub pământ în iad, şi au scos pe Adam cel vechi cu toate sufletele care au fost în iad.

Precum au prorocit mai înainte Isaia zicând: Cap. 9 Stih 1. "Norodul cel ce umblă întru întuneric, au văzut lumină mare, şi celor ce au şezut sub pământ în umbra morţii: lumină le-au strălucit lor".

Zice şi Ieremia: Cap. 2 Stih 9. "Scoală-te, bucură-te noapte la începuturile străjii tale, varsă ca apa inima ta, înaintea feţii Domnului. Ridică mâinile tale către ei, pentru sufletele pruncilor tăi, celor ce mor de foame, de când vin pe lume."

Vezi cât de luminat zice Prorocul: "Scoală-te Iisuse la miezul nopţii, şi te bucură, şi ridică mâinile tale pe cruce, pentru sufletele celor ce au leşinat în iad de foame, de la începutul tuturor ieşirilor", adică: de la Adam, care au fost începutul tuturor oamenilor, şi sufletele oamenilor, câte s-au născut după Adam, toţi leşinau în iad de foame, nu de pâine leşinau, ci de Hristos care este pâinea vieţii celei veşnice.

Cum zice Prorocul Amos: Cap. 8 Stih 11. "Iată zile vin zice Domnul: şi voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foamete, şi sete, de cuvântul lui Dumnezeu, adică de Hristos care este cuvântul lui Dumnezeu ".

La fel zice şi Solomon pentru Hristos: "că va intra în iad, şi va scoate sufletele oamenilor, din stăpânirea satanei", la Cântări, Cap. 4 Stih 16. "Scoală-te crivăţ de la miază noapte, şi vino austru cel de la amiază zi, adică: scoală-te satano cel din miază noapte, din întunericul iadului".

Cum zice şi Isaia: Cap. 14 Stih 9. "Iadul jos s-au amărât, întâmpinându-te pe tine Hristoase. Şi vino Hristoase de la amiază zi."

Cum zice Avacum: Cap. 3 Stih 3. "Dumnezeu de la amiază zi va veni, şi cel sfânt din muntele cel cu umbră deasă." Adică: Dumnezeirea lui Hristos: de la amiază zi au venit, iar Trupul său cel sfânt, din muntele cel cu umbră deasă, de la Fecioara Maria.

Pe care Navohosodor au văzut-o munte, şi s-au tăiat într-o piatră fără de mână de om. Adică Hristos este Piatra aceea, care s-au născut din Fecioara Maria, fără de împreunare trupească.

Cum zice David: la Psalm 117, Stih 21. "Piatra pe care n-au socotit-o
bună la zidit căci era numai colţuri".

Zice şi Isaia: Cap. 28, Stih16, "Iată eu voi pune în Sion temelie, o piatră de mult preţ".

Zice şi Prorocul Zaharia despre faţa Duhului Sfânt: Cap. 3 Stih 9. "Că piatra pe care am dat-o înaintea feţei lui Iisus, pe piatră şapte ochi sunt, adică: şapte taine ale Bisericii".

Ai auzit că Hristos au strigat pe Cruce fiind, şi şi-au dat Duhul, şi s­au cutremurat pământul "Dat-au glasul său cel înalt, şi s-au clătinat pământul" Psalm 45 Stih 6.

Zice şi Isaia: Cap. 1 Stih 30. "Auzit va face Domnul mărirea glasului său, şi braţul său, va arăta cu mânie, şi cu urgie".

Zice şi Amos: Cap. 1 Stih 2. ."Domnul din Sion au grăit, şi din Ierusalim au dat glasul său".

Zice şi Ioil: Cap. 2. Stih 11. "Şi Domnul va da glasul său, înaintea puterii sale". Şi iarăşi: "Şi Domnul din Sion va striga, şi din Ierusalim îşi va da glasul său şi se va clătina cerul, şi pământul."

La fel ai auzit că "Iosif au pus Trupul lui Iisus în mormântul cel nou" Matei Cap. 27 Stih 7. "Culcându-te ai adormit ca un Leu"

Zice şi David: Psalm 87 Stih 6. "Pusu-m-au în groapa cea mai de dedesubt".

Zice şi Zaharia: Cap. 3 Stih 9. "Iată eu sap groapă, zice Domnul atotţiitoriul: şi voi pipăi toată strâmbătatea pământului într-o zi".

Iar jidovii au cerut ostaşi ca să păzească la mormântul lui Hristos: şi le-au răspuns lor Pilat, "aveţi voi custodie, păziţi cum ştiţi". Matei Cap. 27 Stih 64.

Ascultă cum au prorocit Solomon, pentru aceea mai înainte zicând: "Iată patul lui Solomon, Domn păcii", la Cântări Cap. 3 Stih 7. "Şasezeci de puternici împrejurul lui şi cei tari ai lui Israel toţi ţiind sabie", şi altele: Isaia Cap. 9 Stih 7. "Pentru frica nopţii, cum au zis ei către Pilat, căci frică ne este ca să nu-l fure ucenicii lui noaptea".

Cum şi David zice: Psalm 13 Stih 5. "Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică".

Şi cu adevărat, că nu era nici o frică, pentru că cine au văzut sa fure cineva pe vre-un om mort vreodată.

"Ai auzit că Maria Magdalena au venit la mormânt, şi n-au aflat pe Domnul: şi plângând ea s-au întors înapoi, şi-au văzut pe Iisus." Ioan Cap. 2 Stih 14.

Ascultă cum Solomon au văzut mai înainte cu Duhul Sfânt: Cântări Cap. 20 Stih 2. "Scula-mă-voi dară, şi voi înconjura cetatea, în
târguri şi pe uliţe, voi căuta pe care iubeşte sufletul meu: căutatu-l- am pe El, şi nu l-am aflat, strigatu-l-am si nu m-au auzi." Stih 3. "Aflatu-m-au străjile, au doară aţi văzut pe care au iubit sufletul meu? Puţin trecând de la ei (adică: dacă s-au întors de îngerii care străjuiau); am aflat pe care iubeşte sufletul meu, adică pe Hristos"

La fel ca şi pentru învierea lui Iisus din morţi, pe care mulţi Proroci au prorocit-o.

Mai întâi ascultă ce zice David, spre faţa lui Iisus. Psalm 70 Stih 24. "Pentru necazul săracilor, şi pentru suspinul celor slabi, acum mă voi scula" zice Domnul. Şi iarăşi zice David, Psalm 11 Stih 5. "Şi din adâncurile pământului m-ai făcut". Şi iarăşi: Psalm 77 Stih 71. "Şi s­au deşteptat Domnul, ca cel ce doarme, ca ameţit de vin tare", şi iarăşi: Psalm 29 Stih 5. "Seara se va sălăşlui plângere, şi dimineaţa bucurie".

Cum şi Isaia zice: Cap. 17 Stih 14. "Seara va fi plângere, până a nu se face dimineaţă, şi mai apoi nu va fi". Adică: plângerea Mironosiţelor, au fost mai înainte de dimineaţă. Iar dacă s-au făcut dimineaţă, şi au înviat Domnul, atunci s-au făcut mare bucurie, şi au lipsit plângerea.

Precum puţin mai jos zice: Isaia Cap. 32 Stih 9. "femei bogate, sculaţi-vă, şi auziţi glasul meu".

Zice şi Ieremia: Cap. 1 Stih 26. "Pentru aceea m-am sculat şi am văzut, şi somnul meu dulce mi s-au făcut".

Zice şi Solomon spre faţa lui Hristos: Cap. 5 Stih 2. "Eu dorm, iar inima mea priveghează".

Zice şi Sofronie: Cap. 3 Stih 8. "Pentru aceea aşteaptă-mă pe mine, zice Domnul, până la ziua învierii mele spre mărturie".

Iar mai lămurit decât toţi zice Osie: Cap. 6 Stih 2. "Însănătoşi-ne-va după două zile, şi în ziua a treia ne vom scula, şi vom fi vii înaintea lui". Căci mulţi Sfinţi au înviat dimpreună cu Hristos .

La fel ai auzit că Domnul au trimis, pe Sfinţii Apostoli în toată lumea, ca să propovăduiască Evanghelia: Poate că voieşti mărturie şi pentru aceasta.

Ascultă ce zice Isaia, spre faţa lui Hristos: Cap. 66 Stih 19. "Şi voi lăsa semn peste dânşii" (adică semnul cinstitei cruci). "Şi voi trimite pe ei mântuiţi la neamuri, la Tarsis, la Put, la Lud, la Mosoh, şi la Fovel, şi la Elada, şi la Ostroavele cele de departe care nu au auzit numele meu, nici au văzut mărirea mea, şi vor spune mărturia mea întru oameni, şi vor aduce pe fraţii voştri din toate neamurile în dar Domnului" Stih 20.

Cum zice şi Sirah pentru Apostoli, Cap. 3, Stih 1. Acestea zicând spre faţa lui Hristos: "Ascultaţi-mă fiilor cei ce vă mântuiţi că Domnul au

99    9

mărit pe Tatăl întru Fii", adică: Domnul nostru Iisus Hristos au cinstit pe Părintele prin sfinţii săi Apostoli, că au propovăduit ei, sfânta Evanghelie în toată lumea.

Cum au zis şi David: Psalm 18 Stih 4. "În tot pământul au ieşit vestea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor". Căci au învăţat sfântul Botez, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Şi pentru aceea puţin mai jos iarăşi zice Sirah spre faţa lui Hristos: Cap. 39 Stih 17. "Ascultaţi-mă pe mine Fiii cei cuvioşi, şi trăiţi ca trandafirul ce creşte spre curgerea apei" adică: spre botez.

Zice şi David pentru Apostoli acestea: Psalm 33, Stih 11. "Veniţi Fiilor ascultaţi-mă pe mine, vă voi învăţa pe voi frica Domnului".

Şi iarăşi: "Iată moştenirea Domnului sunt Fiii". Psalm 126. Stih, 4.

Şi iarăşi: "Fiii tăi ca nişte tinere odrasle de măslin, împrejurul mesei tale". Psalm 127 Stih 4. Precum şi Zaharia zice: Cap. 3 Stih 8. "Auzi tu Iisuse, Preotul cel mare, tu şi cel mai aproape de tine, cei ce şed înaintea feţii tale, că bărbaţi socotitori de minuni sunt" zice Prorocul, pentru Iisus Hristos cu Apostolii săi.

Zice şi Isaia spre faţa lui Hristos: Cap. 18 Stih 18. "Iată eu şi pruncii pe care mi i-au dat Dumnezeu".

"Şi vor fi semne, şi minuni în casa lui Israel", adică: Hristos cu Apostolii pe care i-au dat Tatăl.

Cum însuşi Hristos zice: "Cine nu va fi chemat de la Tatăl, nu va veni către mine". Ioan Cap. 2 Stih 28.

Zice şi Ioil pentru Apostoli: "Bătrânii voştri visuri vor visa, şi tinerii voştri vedenii vor avea".

Bătrânii aceştia au fost Prorocii care au visat numai pentru Hristos, iar tinerii sunt Apostolii, care au văzut pe Hristos de faţă, şi au vieţuit împreună cu el.

Cum grăieşte Duhul Sfânt mai lămurit, prin glasul lui Amos zicând: Cap. 2 Stih 11. "Şi am luat din fiii voştri spre Proroci, şi din tinerii voştri spre sfinţenie (adică: spre Apostoli), şi voi adăpaţi pe cei sfinţiţi cu vin, şi porunciţi lor ca să nu mai prorocească".

Vezi cât de luminat au prorocit pentru Sfinţii Apostoli. Geneza 2 Stih 17. "Că jidovii vor zice: că Apostolii sunt împliniţi de must, şi îi vor opri pe ei ca să nu grăiască în numele lui Iisus" .

La fel ai auzit, că s-au înălţat Hristos la cer, şi au stat de-a dreapta Tatălui. Marcu Cap. 19 Stih 19.

Pentru înălţarea Domnului zice David, Psalm 46 Stih 5. "Suitu-s-au Dumnezeu întru strigare".

Zice şi Isaia: Cap. 33 Stih 10. "Acum mă voi scula, zice Domnul, acum mă voi mări, şi mă voi înălţa ".

Iar pentru că au stat Hristos de-a dreapta Tatălui: zice David: Psalm 109 Stih 1. "Zis-au Domnul Domnului meu, şezi de-a dreapta mea".

Şi iarăşi: "va să vină Hristos ca să judece pe cei vii, şi pe cei morţi".

Cum zice David: la Psalm 95 Stih 12. "Atunci se vor bucura toate lemnele pădurii, înaintea feţii Domnului, că vine, că vine, să judece pământul". Zice de 2 ori că vine, că vine, ca să arate două veniri ale lui Hristos: una pentru mântuirea lumii, iar a doua venire, pentru ca să judece lumea. Iar în limba evreiască, se scriu cuvintele acestea «că vine» "Kiva Kiva", cu treizeci şi trei de slove, şi după cea evreiască, şi după cea românească. Adică slova "k": douăzeci; slova "i": zece; slova "v": doi, şi slova "a": are unu, care peste tot fac trei zeci şi trei .

Şi aşa se înţeleg cuvintele lui David: "Atunci se vor bucura toate lemnele Pădurii, înaintea feţii Domnului, că vine". Dar cine vine? Răspunde de aici înainte: adică acela vine, care au petrecut pe pământ, împreună cu oamenii, treizeci şi trei de ani.

Dar pentru ce vine a doua oară? Că destul este cu venirea cea dintâi.

Răspunde David: "Că vine ca să judece". Venirea cea dintâi au fost pentru mântuire. "Căci au venit Fiul omenesc, ca-l să mântuiască pe cel pierdut" Luca Cap. 9 Stih 56.

Iar venirea a doua, va fi pentru judecată, ca să răsplătească fiecăruia după faptele sale.

Iată cu ajutorul lui Hristos, am arătat ţie o, hahamule, cu atâtea mărturii, cum că, în şase zile ale patimilor au înnoit Hristos cerul şi pământul.

Iar a şaptea zi s-au odihnit trupul lui Hristos în mormânt, de patimile lui.

Cum zice Psalmistul, la Psalm 56 Stih 11 " - Deşteaptă-te, mărirea mea, deşteaptă-te Psaltire, şi alăută! - Deştepta-mă-voi dimineaţa." Tatăl zice către Fiul când doarme trupul său în mormânt, deşteaptă- te mărirea mea, că mărirea Tatălui este Fiul.

Cum am pomenit mai sus de la Sirah: Cap. 3 Stih 1. "Că Fiul măreşte pe Tatăl prin fii, prin Apostoli. Mai la urmă zice Duhul cel Sfânt, "deşteaptă-te Psaltire şi Alăută". Îl numeşte pe trupul lui Hristos, Psaltire, iar Alăută pe Duhul Sfânt, că Duhul Sfânt răsună prin El cuvânt dulce, duhovniceşte. Şi răspunde Hristos zicând: "Deştepta- mă-voi dimineaţa", cum s-au şi deşteptat a treia zi, Duminică.

Iar cum zice Scriptura: "că în şase zile au făcut Dumnezeu, cerul şi pământul" Exodul 31 Stih 13,

"Şi a şaptea zi au încetat şi s-au odihnit", la zidirea lumii au încetat Dumnezeu a şaptea zi.

Iar Hristos prin patimile sale, în şase zile au înnoit cerul şi pământul, şi în ziua a şaptea s-au odihnit Trupul său de patimi, şi Duminică au înviat Hristos.

Acuma noi creştinii prăznuim ziua Învierii ca nişte iubitori de Hristos.

Iar procleţii de jidovi ca nişte vrăjmaşi ai lui Hristos, prăznuiesc sâmbăta, când au fost mort Hristos.

Însă şi noi creştinii cinstim ziua sâmbetei nu ca jidovii cu beţii, cu curvii, ci duhovniceşte.

Cum zice Scriptura: Exod 27 Stih 12. "Şase zile să faci lucrurile tale, iar în ziua a şaptea te vei odihni, ca să se odihnească boul tău, şi asinul tău, şi să răsufle fiul slujnicii tale"

Vezi la dobitoc zice să se odihnească trupeşte, iar la om zice să răsufle (în limba evreiască: vaii nu faş), sufleteşte să prăznuiască omul.

Acuma jidovii pentru care zice Ieremia: Cap. 5 Stih 8. "Cai nebuni spre partea femeiască, prăznuiesc sâmbătă dobitoceşte, cu mâncări fără de saţiu, cu beţii, şi cu curvii". Mai vârtos zice Moise: Exod 31 Stih 14. "Cel ce sâmbăta o va spurca, cu moartea se va omorî" Iar ei o spurcă cu împreunarea lor cea dobitocească.

La fel Moise zice: Exod 35 Stih 3. "Să nu aţâţaţi foc în lăcaşurile voastre în ziua de sâmbătă:" adică fără de lege se numeşte foc, că acoperit şi duhovniceşte grăieşte Moise, pentru că au ştiut prea bine ce neam blestemat sunt, încă din pustie cunoaşte faptele lor.

Lăcomia pântecelui, şi mânia, şi zavistia, şi curvia, şi toate cele şapte păcate de moarte împărăţesc în neamul jidovesc.

Şi pentru acele ce zice Moise, sâmbăta nu se aţâţă foc, adică: fărădelege să nu facă, lasă că în celelalte zile au grijă cum să înşele pe creştini, ca să aibă sâmbăta ce mânca, şi ce bea. Şi şezând fără de lucru, să facă şi celelalte fărădelegi, de la care îi opreşte Moise să nu facă.

Iar ei nu pricep cuvintele lui Moise, cum însuşi Moise zice: a doua Lege Cap. 32 Stih 28. "Căci este un neam ce şi-au pierdut sfatul şi nu este întru dânşii ştiinţă."

Şi cu adevărat aşa este, ei trupeşte înţeleg cuvintele lui Moise, foc nu fac ei sâmbăta, dară nici măcar lumânare nu aprinde jidovul cu mâna lui, ci creştinii fac lor focul sâmbăta, iar gâlcevuri, curvii, beţii, bătăi şi alte spurcăciuni prea multe nu fac sâmbăta.

Cum zice Isaia: Cap. 8 Stih 11. "Iată voi toţi aprindeţi foc, şi întăriţi flacăra, umblaţi întru lumina focului vostru, şi întru flacăra care aţi aprins, adică: în lumina focului şi în aprinderea fărădelegilor lor".

Bine au zis Mântuitorul Hristos pentru dânşii: "făţarnicilor,

strecuraţi ţintarul, şi înghiţiţi cămila". Matei Cap. 27 Stih 24.

Că dacă scopul lui Moise, ar fi fost să zică trupeşte, adică: să nu aprindă jidovii sâmbăta focul cel material apoi aşa nu se cade dară să aprindeţi, nici foc, nici lumânare în casele voastre în ziua sâmbetei nicidecum, nici măcar prin mâna creştinilor, încă nu se cade. După cum fac caraimii, jidovii ce se numesc samariteni, că şed întru întuneric, de vineri seara, până sâmbătă seara.

Iată ce zice Dumnezeu prin glasul lui Isaia: "pentru sâmbetele voastre": Cap. 1 Stih 14. "Lunile cele noi, şi sâmbetele, şi postul, şi sărbătorile şi praznicele voastre, le-au urât sufletul meu".

La fel şi Ieremia plânge zicând: Cap. 2 Stih 1. "Stricat-au Domnul, sărbătoarea, şi praznicul, şi sâmbăta lui".

Grăieşte Duhul Sfânt şi prin Osie: Cap. 2 Stih 11. "Şi voi strica praznicele lor, şi sâmbetele".

Zice Duhul Sfânt şi prin glasul lui Amos: Cap. 5, Stih 21. "Urât-am, lepădat-am, sărbătorile voastre".

Iar noi creştinii, prăznuim duhovniceşte şi sâmbetele. Căci sâmbăta niciodată nu se numără în zilele cele de post, măcar în sfântul postul cel mare: sâmbetele şi duminicile, nu se socotesc în zilele celelalte ale postului, pentru că Sfântul post cel mare, au aşezat Sfinţii Părinţi, ca să zeciuim zilele anului, adică: trei sute, şi şase zeci şi cinci de zile sunt întru un an. Şi zeciuiala lor fac treizeci şi şase de zile, şi 12 ceasuri.

Acum să socotim, şapte săptămâni avem postul cel mare, să scoatem sâmbetele, şi duminicile, care nu se socotesc post, şi rămân câte cinci zile în săptămână, şapte ori câte cinci, fac 35, şi ajunul paştelui, fac 36 de zile, şi noaptea aceea de sâmbătă seara, până la înviere dimineaţa, fac 12 ceasuri.

Iată că au ieşit zeciuiala de zilele anului. Şi ascultă ce mai zice Prorocul Zaharia pentru post, şi pentru praznicele creştineşti: Cap. 8 Stih 19. "Acestea grăieşte Domnul a tot stăpânitorul: postul al patrulea, şi postul al cincilea, şi postul al şaptelea, şi postul al zecelea, vor fi spre bucurie, şi spre veselie, şi spre sărbători bune".

Prorocirea aceasta aşa se înţelege, postul naşterii Domnului, şi ajunul, totdeauna cad în luna lui decembrie, care, după lună, este al patrulea de la septembrie, de la care lună, să începe numărul celor 12 luni de peste an.

Şi în 24 de zile, ale lui decembrie, avem ajunul Naşterii, şi mare bucurie ne aduce nouă creştinilor, că a doua zi după ajun, avem Naşterea Domnului, mare sărbătoare, începutul mântuirii.

Iar postul al cincilea va să zică, ajunul botezului Domnului în a cincea zi a lui ianuarie, care, după lună, este al cincilea de la septembrie, şi s-au întors la noi creştinii spre mare veselie, că în a şasea zi în luna aceasta, s-au botezat Domnul nostru Iisus Hristos, în Iordan. Matei Cap. 3 Stih 16. "Şi au zdrobit capetele balaurului". Psalm 203 Stih 14.

Cum zice Isaia; Cap. 11 Stih 12. "Scoateţi apă cu veselie din izvoarele mântuirii".

Iar jidovilor spre plângere le sunt praznicele cele două, al Naşterii şi al Botezului, cum am arătat mai sus în capitolul cel dintâi.

Iar postul al şaptelea, se înţelege Sfântul şi marele post, şi totdeauna în luna lui martie se întâmplă, care lună este a şaptea de la septembrie, şi s-au întors la noi creştinii întru mare praznic învierea Domnului, care au scos sufletele oamenilor din iad. Iar postul al zecelea va să zică luna lui iunie, care este al zecelea de la septembrie, şi totdeauna postim în luna aceea, postul Apostolilor, iar în 29, ale lunii lui iunie, avem praznicul Sfinţilor Apostoli.

Iar postul Adormirii se ţine de postul cel mare.

Iată cu ajutorul lui Hristos, am dat răspuns şi pentru întrebarea a doua, adică: pentru sâmbătă.

HAHAMUL

O, Părinte, încă mai ai să-mi răspunzi multe pentru sâmbătă, mai întâi te întreb eu, pentru ce Hristos al vostru însuşi zice către ucenicii săi, când au întrebat ei: "când va fi sfârşitul?".

Şi au zis Hristos către dânşii: "Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, sâmbătă". Matei Cap. 24 Stih 20.

Se vede prea bine că şi Hristos al vostru au poruncit ca să păzească sâmbăta.

NEOFIT

Prea bun şi lămurit răspuns îţi voi da ţie o, Hahamule, că Domnul dă cuvânt celor ce bine vestesc cu putere multă. Psalm 67 Stih 12.

Cum zice şi Isaia: Cap. 20 Stih 4. "Domnul, Domnul mi-au dat mie limbă de învăţătură, ca să cunosc când se cade a grăi cuvântul".

Şi ascultă ce zice Solomon: Cap. 2 Stih 11. "Că iarna au trecut, florile s-au ivit în pământul nostru, şi glas de porumbiţă s-au auzit, adică: legea cea veche, care este asemenea iernii au trecut, şi Hristos cu

Apostolii săi s-au ivit, care sunt asemenea cu florile cele bine mirositoare".

Cum şi puţin mai jos zice: Cap. 4 Stih 6. "Până va sufla ziua, şi se vor pleca umbrele", adică: până va veni Hristos care se numeşte ziua.

Cum zice şi Prorocul Malahie: Cap. 4 Stih 2. "Şi celor ce se tem de numele meu va răsări lor Soarele Dreptăţii, adică: Hristos, şi atunci se va pleca umbra legii". Şi mai adaugă Solomon şi zice: ,,Şi glas de porumbiţă s-au auzit în pământul nostru", Matei Cap. 3 Stih 16. Adică Duhul Sfânt, s-au pogorât în chip de porumbiţă peste Iisus când au ieşit din apă, şi au zis: "acesta este fiul meu", şi celelalte Stih

17.

Arătat este că legea veche se numeşte iarnă, la fel sâmbăta, va să zică după limba cea evreiască, odihnă.

Cum aflăm de zice: "Şi va fi vouă lege veşnică, în zece zile, în luna a şaptea să smeriţi sufletele voastre", şi celelalte. Sâmbăta sâmbetelor vă va fi vouă ziua aceasta. Şi de multe ori se întâmplă ziua aceea în mijlocul săptămânii, luni, sau marţi, sau miercuri sau joi. Şi Scriptura o numeşte sâmbăta sâmbetelor, pentru multă odihnă.

La fel porunceşte Dumnezeu lui Moise, Cap. 25 Stih 4. "ca să înveţe norodul, că şase ani să semene pământul, iar al şaptelea an să fie sâmbătă tot anul"

Arătat este că nu se numeşte ziua sâmbătă, ci întru oricare zi nu se lucrează, sâmbătă se numeşte: cum şi aici tot anul al şaptelea sâmbătă se numeşte, pentru că s-au odihnit pământul.

Aşa şi aici unde zice Hristos către Ucenicii săi: "Rugaţi-vă ca să nu vă apuce sfârşitul iarna, adică: în legea cea veche, care asemenea este iernii: ci în legea darului. Nici să vă afle sfârşitul în multe odihne, care sâmbătă se numesc, ci în pocăinţă să vă afle sfârşitul", că de multe ori ţi-am zis ţie Hahamule, că Hristos toate în pilde le-au grăit, şi duhovniceşte, iar trupeşte nicidecum.

HAHAMUL

Dară pentru ce zice Hristos la alt loc: "Vai de cele ce vor avea în pântece, sau vor apleca": Luca Cap. 21 Stih 27. Se vede că Hristos au grăit trupeşte.

NEOFIT

Nici aceste cuvinte nu sunt grăite trupeşte, ci duhovniceşte.

Ascultă ce zice David pentru neamul jidovesc. "Iată au chinuit nedreptate zămislind durere, şi au născut fărădelege". Psalm 60 Stih

15.

Zice şi Isaia: Cap. 29 Stih 4. "Zămislesc durere, nasc fărădelege".

Zice şi Iov: Cap. 15 Stih 35. "În pântece va zămisli durere, şi se va naşte lui deşertăciune".

Şi aceste cuvinte zice Hristos: "Vai de cei pe care îi va apuca sfârşitul, şi vor avea în pântece nedreptate, sau vor avea fărădelegi născute din nedreptate".

HAHAMUL

Pentru toate patimile lui Hristos ai adus mărturie de la Proroci, însă pentru ca să moară Hristos, nu se află prorocit de nici un Proroc, pentru aceea mă rog părinte ca să-mi spui, pentru ce nu se află şi pentru aceea prorocire.

NEOFIT

Ascultă o, Hahamule, Dumnezeu au poruncit lui Moise, ca să facă trei cetăţi pribegilor. Numerii 35 Stih 11. Cum şi Iisus Navi: Cap. 20 Stih 1. "Au făcut pentru ca să scape acolo ucigaşul care au făcut ucidere din neştiinţă, adică: din întâmplare. Iar de au făcut cineva ucidere cu dinadins, adică: prin ştiinţă, pe un ucigaş ca acela, măcar de au scăpat şi la jertfelnic, şi de acolo l-au luat şi l-au omorât, cu moarte pentru moarte. Iar dacă s-au întâmplat ucidere prin neştiinţă, atunci au surghiunit pe cel ce au făcut ucidere fără de voia lui, la una din cetăţile acestea, şi au şezut acolo, până ce au murit Arhiereul locului acestuia, atunci s-au întors ucigaşul acela la patria sa".

Această taină au fost mai înainte închipuită pentru Hristos Arhiereul cel mare. Căci Adam strămoşul nostru, au făcut ucidere la toţi oamenii, câţi se năşteau după dânsul. Geneza 3 Stih 6. "Şi prin neştiinţă au adus Adam moartea la noi: că au fost el înşelat de Eva, şi pentru uciderea aceasta care au făcut Adam la noi oamenii din neştiinţă: au fost Adam surghiunit în iad, până ce au murit Iisus Hristos Arhiereul cel mare. Şi atunci s-au întors Adam cu toate sufletele care au fost surghiunite în iad, pentru uciderea aceasta, la patria sa, adică: la Dumnezeu de care au fost zidit".

HAHAMUL

O, Părinte, au nu ştii prea bine, cum că în legea cea veche, preoţia s­au tras după neam, adică: din neamul lui Levi, cum zice Scriptura: Exod Cap. 28 Stih 43. "Lege veşnică să fie preoţia lui Aaron, şi seminţiei lui după dânsul."

La fel la Finees nepotul lui Aaron zice Dumnezeu: Numerii Cap. 25 Stih 13. "Iată ce am dat lui, şi seminţiei lui după dânsul, legătura preoţiei veşnică".

Şi Hristos al tău, Mama lui s-au tras din neamul lui Iuda, iar pe Tatăl său nimenea nu-l ştie cine este: cum zici tu că au fost Arhiereul cel
mare?

NEOFIT

Ascultă o, Hahamule, ce zice David: Psalm 109 Stih 5. "Juratu-s-au Domnul, tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec",

Preoţia lui Aaron n-au rămas până în veac, numai până la venirea lui Iisus Mesia cel adevărat. Şi cum au venit Mesia Iisus Hristos: îndată au lipsit Preoţia, şi Împărăţia, de la neamul jidovilor.

Cum au prorocit mai înainte Patriarhul Iacob: Geneza 49. Stih, 10. "Nu va lipsi stăpânitor, (adică: Împărăţia,) nici povăţuitor, (Preoţia,) din Iudeea, până va veni cel aşteptat Mesia".

La fel şi Moise unde blastămă pe neamul jidovesc zice: la a doua Lege Cap. 28 Stih 46. "Cel nemernic [străin] care este întru tine se va sui peste tine sus, sus, iar tu te vei pogorâ jos, jos". Zice Moise de două ori sus, şi de două ori jos: că noi creştinii, mai înainte de venirea lui Hristos am fost nemernici [străini] întru jidovi, pentru că ei au fost pământul făgăduinţei. Iar acuma după ce au venit Hristos şi noi am primit pe El ca pe un Fiu al lui Dumnezeu ce este, ne-am suit sus, sus şi aici în viaţa aceasta suntem mai sus decât jidovii, că avem Împărăţia, şi după trecerea din viaţa aceasta vremelnică suntem sus la Împărăţia Cerului, că avem Preoţie şi ne mărturisim păcatele noastre înaintea Preotului, cel care are puterea a dezlega pe pământ, apoi şi în ceruri dezlegate sunt. Matei Cap. 8 Stih 18.

Cum zice David la Psalm 31 Stih 6. "Zis-am mărturisi-voi asupra mea fărădelegile mele Domnului, (şi de aici înainte,) şi tu ai şters păgânătatea inimii mele".

La fel ne învrednicim prin mărturisire a primi Sfintele Taine ale lui Hristos.

Pentru care zice David la Psalm 33 Stih 8. "Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul". Şi iarăşi: Psalm 116 Stih 4. "Paharul mântuirii voi lua, şi numele Domnului voi chema".

Iar jidovii, pentru că au răstignit pe Domnul, sunt jos, şi aici în viaţa aceasta vremelnică, că n-au împărăţie, nici statornicie, ci risipiţi, surghiuniţi în toată lumea, şi când mor, fără de toată îndoiala merg jos la Tartarul cel din afară, că n-au preoţie ca să dezlege lor păcatele, şi mor în păcate.

Cum zice Isaia spre faţa lui Hristos: Cap. 20 Stih 11. "Şi pentru mine s-au făcut aceasta vouă: întru dureri veţi adormi".

5

Şi Prorocul Ieremia mai lămurit zice: Cap. 16 Stih 6. "Cu moarte bolnăvicioasă vor muri, mari şi mici, pentru că n-au frânt pâine la mort, nici au adăpat pe mortul cu paharul mângâierii, adică: n-au dat trupul şi sângele lui Hristos, la cei care vor să moară ".

Şi întru adevăr zic că atunci când mor jidovii, îndată se face o putoare nesuferită.

Arătat dar am făcut, că Preoţia n-au rămas între jidovi până în veci, ci cum au venit Hristos îndată au lipsit de la dânşii, măcar că s-au jurat Dumnezeu lui David, ca să fie până în veac Preoţia. La fel au lipsit de la neamul jidovesc şi Împărăţia.

Măcar că au zis Dumnezeu prin glasul lui Ieremia: Cap. 33 Stih 2. "Dacă va înceta făgăduinţa zilei şi a nopţii, a nu mai fi ziua şi noaptea: atunci va înceta şi făgăduinţa mea ce am făcut cu robul meu David, ca Fiii lui să împărătească pe scaunul lui până în veci". Psalm 88 Stih 34.

Cum şi prin David zice: "O dată m-am jurat întru cel sfânt al meu, au minţi-voi lui David? Sămânţa lui în veac va rămâne", şi altele.

Arătat este că Hristos este Împăratul cel veşnic, şi Preotul cel veşnic, după rânduiala lui Melhisedec care au închipuit jertfa lui Hristos cu pâine, şi cu vin. Geneza 14 Stih 18.

HAHAMUL

Bine părinte că ai arătat prin mărturii bune, cum că Hristos au avut darul Preoţiei, însă acolo unde au surghiunit pe acela care au făcut ucidere prin neştiinţă, la una din cetăţile pribegilor. Au trebuit să şază acolo până când ar fi murit Arhiereul cel mare: şi Hristos poate n-au fost Arhiereu: ci Preot numai, şi cum zici tu că cu moartea lui Hristos, s-au întors Adam din iad la patria sa, ca mai vârtos nu se află nicăieri scris să fi hirotonisit cineva pe Hristos, Arhiereu.

NEOFIT

O Hahamule, bine au zis Hristos prin glasul lui Avacum zicând Cap. 1 Stih 6. "Vedeţi defăimătorilor, şi priviţi, şi vă minunaţi, că lucrez eu în zilele voastre, şi nu-l veţi crede, chiar de vă va şi povesti vouă cineva". Aşa şi tu, din câte mărturii ţi-am arătat, tu tot nu vezi. Au n­ai citit la Prorocul Zaharia niciodată, că zice: Cap. 3 Stih 1. ,,Şi mi-au arătat mie Domnul pe Iisus Preotul cel Mare, stând înaintea feţii îngerului Domnului, şi satana sta de-a dreapta lui ca să-l ispitească".

Au n-au ispitit diavolul pe Hristos când l-au pus pe o stâncă înaltă, şi Hristos au zis către el, "du-te înapoia mea, satano". Matei Cap. 4 Stih 10.

Precum mai adaugă aici Prorocul: Cap. 3 Stih 1. "Şi au zis Domnul către Diavolul: ceartă-te pe tine Domnul", şi altele.

Arătat am făcut cu mărturii bune, că Hristos au fost, şi este, şi va fi, fără de sfârşit, Împărat al Împăraţilor, şi Arhiereul cel Mare, peste toţi Arhiereii.

5

Măcar că nu s-au hirotonisit de mână de om, ci însuşi de la Tatăl s-au uns, că Fiul lui Dumnezeu este, şi de la sfinţia sa sfinţesc toate cele şapte Taine creştineşti ale Bisericii.

Cum zice Solomon, la Pilde Cap. 9 Stih 1. "Înţelepciunea şi-au zidit ei şi casa şi-au întărit cu şapte stâlpi," adică: cu şapte Taine, ale Bisericii, şi Hristos este înţelepciunea, că mai adaugă Prorocul şi zice: Sirah Cap. 5. "Veniţi de mâncaţi pâinea mea, şi beţi vinul care am dres vouă", adică Trupul şi sângele lui Hristos, însemnează. Cum zice mai sus: Stih 2. "Junghiat-au jertfele sale: şi au amestecat cu vin".

Aicea proroceşte Solomon, cum că Hristos se va junghia pe cruce, şi se va aduce jertfă pentru toată lumea. Şi zice: "şi au amestecat vin", foarte acoperit arată prorocul, că va ieşi din coasta lui Iisus apă amestecată cu sânge.

Iată am arătat prin multe mărturii luminate, cum că Hristos este Arhiereul cel Mare, care cu moartea sfinţiei sale au scos sufletele strămoşilor, şi ale Prorocilor, din iad, că au fost acolo surghiuniţi pentru uciderea aceea ce o au făcut strămoşul nostru Adam, fără de ştiinţa lui, ci prin înşelare.

HAHAMUL

Cum zici tu părinte, că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, oare Dumnezeu are Fecior? că eu n-am aflat, că Dumnezeu să aibă Fiu.

NEOFIT

Ascultă o, Hahamule, ce zice David: Psalm 88 Stih 26. "Acela mă va chema pe mine: Tatăl meu eşti tu".

Pentru cine zice David cuvintele acestea? Au nu grăieşte Duhul Sfânt prin glasul lui David pentru Hristos, precum puţin mai jos zice: Stih 27. "Şi eu întâi născut voi pune pe dânsul". Şi iarăşi: Psalm 109 Stih

4.   "Din pântece mai înainte de luceafăr te-am născut".

La fel şi Fiul său, Solomon, încă proroceşte pentru Iisus, Fiul Tatălui, zicând: la Pilde Cap. 30 Stih 4. "Cine s-au suit în cer, şi s-au pogorât: Cine au adunat vânturile în sine?, şi altele. Care este numele lui, şi care este numele Fiului său: ca să cunosc".

Cum zice Dumnezeu către Moise, Exod Cap. 6 Stih 3. "Eu sunt Dumnezeu Iehova: m-am arătat lui Avraam, şi lui Isac, şi lui Iacob, cu numele meu Sadai: şi numele meu Iehova", Iezechiel Cap. 10 Stih

5.   (adică numele Fiului meu,) nu 1-am arătat lor.

Arătat am făcut că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu cel adevărat.

HAHAMUL

Dacă este Iisus Fiul lui Dumnezeu, pentru ce au luat trup din Maria,
să fi venit aşa, pe pământ Dumnezeirea goală, fără de trup, de ce, şi pentru ce au fost trebuinţă, ca să intre Iisus în pântecele unei Fecioare, şi să se nască, şi să se taie împrejur, şi să petreacă pe pământ 33 de ani, cu oamenii?

NEOFIT

De multe ori ţi-am mai spus pentru ce au fost trebuinţă: ca să vină Hristos pe pământ, adică: pentru mântuirea oamenilor.

Cum dară ar fi venit Hristos să dea însăşi Dumnezeirea pentru mântuire, şi să fie pricinuitor de moartea oamenilor! Căci Dumnezeirea singură, nu poate să o vadă omul, şi să rămână viu. Exod 33 Stih 20.

Cum şi însuşi Mântuitorul zice: "Pe Dumnezeu nimenea nici odinioară nu l-au văzut" Ioan Cap. 6 Stih 46. "Şi nimic nu s-ar fi făcut, nici Iuda n-ar fi avut pe cine să vândă, nici jidovii n-ar fi avut pe cine să răstignească. Cum s-ar fi împlinit Scriptura?"

Şi mai vârtos că însuşi Hristos zice: "Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea se va măsura vouă". Matei Cap. 7 Stih 2: Aşa au făcut şi Hristos: cu ce măsură au măsurat satana când au înşelat pe Eva, nu s-au apropiat de Adam că firea bărbătească tare fiind, diavolul s-au temut că nu-l va asculta, ci s-au apropiat de Eva, ca o fire muierească, ce este mai slabă, şi nici de Eva nu s-ar fi apropiat cu diavolia lui goală, că nici Eva nu 1-ar fi ascultat: ci au făcut diavolul alt meşteşug că s-au întrupat în trup de şarpe, şi Eva au gândit că grăieşte cu şarpele, Geneza 3 Stih 4. "Şi înlăuntrul şarpelui au fost ascuns diavolul, şi amăgindu-se Eva au înşelat pe Adam bărbatul său, şi aşa s-au săvârşit călcarea de poruncă", întru acest chip au măsurat şi Hristos la diavolul, că n-au venit numai cu însuşi Dumnezeirea sa singură, că nu s-ar fi apropiat diavolul de dânsul să-l ispitească, nici în Iuda n-ar fi intrat, nici în Caiafa, nici în Anna, nici în cărturari, nici în Pilat: ci în scurt să zic, că nu s-ar fi făcut nici o treabă: ci au făcut şi Domnul Hristos alt meşteşug: că s-au sălăşluit în prea curata Fecioară Maria, şi au luat Trup.

Cum David foarte ascuns zice: la Psalm 18 Stih 2. "Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea vesteşte ştiinţă". Adică: Arhanghelul Gavriil spune veste bună Fecioarei Maria, că va naşte prin Cuvântul lui Dumnezeu, pe Iisus. Luca Cap. 1 Stih 35. Căci Gavriil lumină este, şi Maica Domnului altă lumină, iar noaptea se numeşte satana, şi Eva încă se numeşte întuneric: vesteşte satana Evei ştiinţa, adică: să mănânce din pomul ştiinţei, din care au oprit Dumnezeu. Şi precum satana prin şarpe vesteşte Evei, adică: o îndeamnă pe ea să mănânce din pomul cel oprit. Aşa şi Hristos Mântuitorul răsplăteşte lui prin trupul ce au luat de la Fecioara Maria, prin Buna Vestire a lui Gavriil, precum face Pescarul când aruncă undiţa în mare să prindă peşte, nu aruncă undiţa goală, că nu vine peştele, ci o îmbracă pe ea cu un
vierme, şi peştele gândind că este tot vierme, şi se prinde.

Aşa şi satana, balaurul cel mare, gândind că Hristos cu totul numai om este, dar nu şi Dumnezeirea, aşa s-au prins.

Şi pentru aceea zice David spre faţa lui Hristos: Psalm 21 Stih 6. "Iar eu sunt vierme, şi nu om", adică: "omenirea ce am luat trup este ca viermele, şi poate prinde peştele, balaurul cel mare, pe satana".

Cum şi Avacum zice: Cap. 1 Stih 15. "Pieirea cu undiţa au smuls", adică: Hristos au prins pe satana (care pieire se numeşte) cu undiţa, şi altele. Avacum Cap. 30 Stih 15.

Iar după limba evreiască zice (toilas) care cuvânt va să zică: gândac care lucrează mătase, şi cum gândacul acela trebuie întâi să fie mort, apoi să învieze, aşa şi Hristos: cu moartea sfinţiei sale au înviat neamul omenesc, care au fost mort mai înainte.

Şi aşa tot omul care voieşte ca să învieze la viaţa veşnică, trebuie în viaţa aceasta vremelnică, să-şi omoare trupul său prin pocăinţă, să plângă pentru păcatul lui Adam. Căci 70 de ani, care ne-au dăruit Dumnezeu nouă, ca să trăim pe pământ, sunt ca să împlinim ziua lui Adam. Psalm 89 Stih 10.

Căci Dumnezeu zice către Adam: Geneza Cap. 2 Stih 17. "În care zi vei mânca din pomul ştiinţei, cu moarte vei muri, cu două morţi şi trupească, şi sufletească".

Şi Adam au trăit nouă sute şi treizeci de ani, după ce au greşit. Geneza Cap. 5 Stih 5. Pentru aceea trebuie să înţelegem duhovniceşte, că de la Dumnezeu minciuna nu iese. Că o mie de ani la Dumnezeu lui îi sunt ca ziua cea de ieri. Psalm 89 Stih 4. "Şi ziua aceea au zis Dumnezeu lui Adam, că nu va ajunge", adică o mie de ani, şi au trăit Adam nouă sute şi treizeci de ani, şi n-au ajuns să-şi împlinească ziua şaptezeci de ani, şi acei şaptezeci de ani, ne-au dăruit Dumnezeu nouă, ca să împlinim ziua lui Adam, strămoşul nostru, cu pocăinţă, cu fapte bune, să omorâm mădularele noastre, ca să înviem la viaţa veşnică.

Şi am arătat pentru întruparea lui Hristos: nu mă lasă ştiinţa a mă lenevi, şi a nu scrie, un răspuns, ca să ştie tot creştinul, a-l da, şi să răspundă jidovului, că jidovii ne întreabă pe noi, dacă au fost propovăduit de la Proroci, ca să vină Hristos pe pământ, şi să se întrupeze de la Duhul Sfânt, şi din Maria Fecioara, pentru ce dară au fost trebuinţă ca să logodească Preoţii pe Maria cu Iosif? Noi să răspundem.

Pentru ca să nu cunoască diavolul, că el prea bine au auzit, mai înainte, pe Isaia strigând: Cap. 7 Stih 13. "Iată, o Fecioară va lua în pântece, şi va naşte Fiu": şi altele.

Precum şi Ieremia pentru acel Fiu zice: Cap. 30 Stih 6. "Întrebaţi şi

vedeţi azi de s-au născut Fiul". Şi tot cerca satana care Fecioară va fi aceasta, din care se va naşte Hristos: ca să facă tulburare şi de aceea au logodit pe Maria, ca să gândească satana că de la Iosif s-au născut Iisus Hristos,

Cum şi voi jidovii, credeţi aşa, până în ziua de astăzi, că Hristos de la Iosif este născut. Cap. 2 Stih 19.

La fel şi pentru ca să nu cunoască satana, cu adunarea lui, cu jidovii.

Zice Hristos când era pe cruce: "Femeie, iată Fiul tău". Ioan Cap. 19 Stih 26.

Cum şi îngerul au zis către Iosif: "Ia pe Maria, femeia ta". Matei Cap. 1 Stih 20. Tot pentru ca să nu priceapă satana.

Iar după ce s-au născut Hristos zice îngerul către Iosif: "Ia pe Pruncul, şi pe mama lui, şi fugi la Egipt". Matei Cap. 2 Stih 13.

Şi după ce au murit Irod zice iarăşi îngerul către Iosif: "Scoală-te şi ia Pruncul şi pe mama lui, şi te du la pământul lui Israel" Stih 20. Tot acoperit grăieşte îngerul ca să nu priceapă satana.

Şi ascultă pentru logodna aceea, cât de tăinuit grăieşte Isaia zicând: Cap. 29 Stih 11. ,,Şi se va da cartea aceasta pecetluită, la cela ce ştie carte zicând lui citeşte, şi va răspunde el că nu pot, că este pecetluită".

Cartea aceasta pecetluită, însemnează pe Fecioara Maria. Cum şi Solomon o numeşte pe dânsa Grădină închisă, şi izvor pecetluit, Numerii Cap. 4 Stih 2. Şi Iezechiel numeşte pe dânsa Maică a Domnului, Cap. 44 Stih 2. uşă încuiată zicând: "Şi au zis Domnul către mine, uşa aceasta încuiată va fi, şi nu se va deschide, şi nimenea nu va trece printr-ânsa" Stih 3. "Că Domnul Dumnezeul lui Israel va trece printr-ânsa, şi va fi încuiată". Vezi cât de luminat au văzut Iezechiel, că Maica Domnului Fecioară au fost, mai înainte de naştere, şi la naştere, şi după naştere. Aşa şi Isaia o numeşte pe dânsa carte pecetluită, şi zice: "că s-au dat celui ce ştie carte", adică: lui Iosif care au ştiut însoţirea de nuntă, s-au dat Maria de preoţi. Căci Iosif au avut şi Fii: şi au zis Iosif, că nu poate să deschidă cartea aceasta, că pecetluită este, şi altele. Iată am dat răspuns cu ajutorul lui Hristos, şi pentru ce au fost trebuinţă ca să ia Hristos trup, şi pentru ce au fost trebuinţă, ca să logodească pe Maica Domnului cu Iosif

HAHAMUL

Dacă au fost Hristos Arhiereu, şi întâi născut, mai în scurt aşa să zic Fiul lui Dumnezeu cum zici şi tu Părinte: apoi pentru ce au plătit vamă, adică drahmă. Matei Cap. 17 Stih 27. Căci Preoţii, şi întâi născuţii, nu era obiceiul să dea dajdia aceasta.

NEOFIT

Drahma care au plătit Hristos, au fost ca să se împlinească Scriptura, după zisa Psalmistului: Psalm 68 Stih 6. "Că cele ce n-am jefuit atunci am plătit". Şi deşi n-au fost datoria să plătească vama aceea, de vreme ce era întâi născut, el le-au plătit pentru ca să nu ştie nimenea cine este el.

Şi mai vârtos ca să arate lui Petru, ucenicul său, minunea aceea, că banul acela l-au aflat în gura peştelui ce l-au prins, precum au prorocit Hristos Mântuitorul.

HAHAMUL

Mai sus ai pomenit Părinte, din Prorocirea lui Isaia care zice: "Iată Fecioara va lua în pântece". Şi altele: Şi ai zis că pentru Maria, mama lui Iisus grăieşte Prorocul: tu Părinte prea bine ştii limba cea evreiască, că ai fost învăţătorul nostru, şi în limba noastră cea evreiască Fecioara care nu este stricată se zice (naară).

Iar Isaia zice (almu), care cuvânt va să zică tânără muiere, adică: stricată şi tânără: şi Prorocul pentru Ahaz grăieşte acestea.

NEOFIT

Ascultă şi răspunsul meu Hahamule, prea bine, că prea bine ai şi întrebat, şi prin întrebarea aceasta, mai mult m-am luminat ca să cred în Hristos fără de nici o îndoială.

Mai întâi să ştii tu Hahamule, că nu se poate să înţelegem prorocirea aceasta a lui Isaia că grăieşte pentru Ahaz, că Ahaz era atunci în vârstă de 17 ani, când Isaia au zis aceste cuvinte, "iată Fecioara va lua în pântece": şi Prorocii nu s-au obişnuit ca să zică prorocirea lor pentru un lucru ce au trecut, ci mai vârtos pentru un lucru ce avea să se întâmple cu mulţi ani viitori înainte, că aşa de luminat vedea Prorocul vedenia lui, şi cu atâta credinţă ca şi cum ar fi fost trecut lucrul acela cu mulţi ani mai înainte.

Iar pentru cuvântul care zice Prorocul (almu), şi nu zice (naară) ascultă mai întâi o, Hahamule, cum zice Sirah: Cap. 48 Stih 25, 26. 28. Pentru Prorocul Isaia zicând: "Isaia Prorocul cel mare şi credincios întru vederea sa: cu Duh mare au văzut cele de pe urmă, şi altele: până în veci au arătat cele ce vor să fie, şi cele ascunse mai înainte de ce au venit", aşa au văzut şi pentru Fecioara Maria mai înainte, că va fi logodită cu Iosif: şi pentru aceea zice (almu) şi nu zice (naară): că cuvântul (naară), după limba evreiască, se înţelege Fecioară nestricată, nici logodită. Iar cuvântul (almu), se înţelege Fecioară logodită şi nestricată: şi o mărturie prea luminată voi aduce, cum că aşa este. Adică: unde se află în sfânta Scriptură cuvântul (naară), se înţelege Fecioară nici logodită, nici stricată. Iar unde se află cuvântul (almu), va să zică: Fecioară logodită, şi nestricată.

Măcar că numai în două locuri se află în toată sfânta Scriptură, cuvântul (almu), odată la Isaia, şi altădată la Geneza. Să vedem când au trimis Avram pe sluga sa cea mai mare peste averile sale: Geneza Cap. 24 Stih 4. "Ca să ia muiere lui Isac Fiului său, din pământul său, unde s-au născut Avraam, şi s-au sculat sluga aceea, şi s-au dus la Mesopotamia, la cetatea lui Nohor, Stih 11, şi au stătut sluga lângă o fântână, afară din cetate şi au zis: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Stih 13. Iată eu stau la fântâna apei acesteia, şi fetele vor veni aici la apă, şi la care fată eu voi zice: dă-mi apă să beau, şi ea va zice către mine, bea tu, şi cămilele tale voi adăpa. Atunci voi cunoaşte eu, că Fecioara aceasta ai gătit lui Isaac ".

Şi au zis (naară), adică: Fecioară nestricată, nici logodită, Stih 26. Iar după ce au ieşit Reveca, şi au adăpat toate cămilele lui, şi pe sluga aceea, atunci au scos el cercei de aur, şi au pus şi două brăţări pe mâinile ei, adică au logodit-o pe ea, şi au intrat sluga aceea cu toţi oamenii, şi cămilele lui, în casa lui Vathuil, Tatăl Revecăi, şi au zis sluga către neamul Revecăi, eu am tăbărât lângă fântână, şi am zis: Stih 43. La care Fecioară voi cere apă să beau, şi altele, atunci au zis (almu), că era Reveca logodită.

Arătat este prea luminat, că Fecioara nelogodită, se zice (naară), în limba evreiască. Iar Fecioară curată, şi logodită, se zice (almu), şi pentru aceea Isaia proroceşte pentru întruparea lui Hristos zice:

"Iată o Fecioară va lua în pântece", zice (almu), că Maria logodită era. Şi pentru Fecioara aceasta logodită zice David, Psalm 86 Stih 5. "Maica Sionului va duce omul, şi om s-au născut într-ânsul" adică: Hristos s-au născut fără împreunare trupească. Cum adaugă şi zice: ,,Şi însuşi cel prea înălţat l-au întemeiat pe dânsul. Cum şi puţin mai sus zice: Stih 2. "Prea slăvite, s-au gătit pentru tine cetatea lui Dumnezeu". Maica Domnului se numeşte cetatea lui Dumnezeu, că au purtat pe Hristos Dumnezeu în pântecele ei. Cum şi Ieremia zice: Cap. 31 Stih 22. "Că au făcut Dumnezeu mântuire spre sădire nouă pe pământ, că au înconjurat partea femeiască pe un bărbat" adică Fecioara Maria, au înconjurat, cu Sfântul trupul ei pe Hristos: Bărbatul cel fără păcat. Cum şi Isaia zice: Cap. 9 Stih 6. "Prunc s-au născut pentru noi şi Fiu ni s-au dat nouă ", şi altele.

Iar până aici au fost vorba pentru două întrebări ale jidovilor, şi răspunsul ce am dat eu prin ajutorul lui Hristos Mântuitorul meu, adică pentru tăierea împrejur, şi pentru ziua de sâmbătă. De aici înainte, ne stau şi celelalte întrebări, că şapte întrebări întreabă ei pe creştinii noştri, cum am pomenit mai sus.

ÎNTREBAREA A TREIA

Moise porunceşte jidovilor zicând: la a doua Lege Cap. 25 Stih 5. "De vor locui doi fraţi într-un loc, şi unul dintr-ânşii va muri, şi n-au rămas sămânţa de la el: muierea celui mort să nu se mărite după bărbat din afara casei, cifratele bărbatului ei, va intra la ea, şi o va
lua pe dânsa, să-i fie lui muiere, iar de nu va vrea el să ia pe muierea fratelui său, atunci va descălţa ea pe dânsul de un picior, înaintea adunării, şi-l va scuipa în obraz", şi altele.

Acuma ne întreabă jidovii pe noi creştinii, dacă Hristos n-au venit să strice legea lui Moise, ci să o împlinească, Matei Cap. 5 Stih 17.

Pentru ce nu păzim noi, creştinii porunca aceasta? Că ei, adică jidovii, cu multe erezii drăceşti fac papucul acela, cu 12 noduri, şi piciorul cel drept, al fratelui bărbatului celui mort, îl spală şi îl rade cu un cuţit, până şi sânge se întâmplă să iasă de multe ori, şi îl încalţă cu acest papuc cu 12 noduri, cu multă greutate, adică: numai cu 2 degete, cu degetul cel gros, şi cu degetul cel mic.

Bine au zis Hristos: "Vai, vouă, Fariseilor, că încărcaţi pe oameni cu sarcini grele, şi voi nici cu degetul nu vă atingeţi". Matei Cap. 23 Stih 4. Căci încarcă pe văduve, şi mulţi bani trebuie să dea văduvele la hahamii lor pentru descălţarea papucului, care de dânşii se numeşte (hliţi), şi de multe ori cer hahamii atâta mulţime de bani pentru hliţii aceia, încât săracele văduve silite sunt de hahami, ca să umble prin ţări străine, şi depărtate, cu cărţile rabinilor, pentru milostenie, şi aduc milostenie, şi umplu pungile rabinilor. Cu adevărat cerul, şi pământul va trece, iar cuvintele Domnului nu vor trece, Luca Cap. 21 Stih 1, care şi zice: "Vai, vouă Cărturarilor şi Fariseilor, făţarnici, care mâncaţi casele văduvelor". Matei Cap. 27 Stih 13.

RĂSPUNS

Să vedem la alt loc porunceşte Moise jidovilor cu porunca lui Dumnezeu, ca fetele să nu se mărite, după bărbat de alt neam, ci din neamul său, ca să nu se strămute moşia de la un neam la alt neam. Această poruncă au fost pentru trei pricini, una ca să nu se înstrăineze moşia de la un neam la alt neam: dară pentru aceea trebuie ca să păziţi voi jidovii descălţarea papucului acestuia, că sunteţi surghiuniţi, şi risipiţi pe toată lumea, şi moşii nu aveţi.

Iar pricina a doua pentru care au fost poruncă să nu se amestece neamurile, au fost pentru ca să se cunoască din care neam este Hristos Mesia, că din neamul lui Iuda s-au aşteptat Hristos Mântuitorul. Şi până la naşterea lui Hristos, s-au păzit porunca aceasta, şi nu s-au amestecat neamurile, iar după ce s-au întrupat Hristos Mântuitorul, nici o trebuinţă nu mai este de a se păzi porunca aceasta.

Iar pricina a treia, pentru care au fost porunca să nu se amestece neamurile, au fost pentru neamul lui Solomon, din care neam s-au tras Iuda vânzătorul, care tot neamul acesta au rămas şi rămâne blestemat şi rătăcit, până la sfârşitul lumii. Cum îl blesteamă şi David zicând: Psalm 108 Stih 12. "într-un neam să se strângă numele lui". Cum am pomenit mai sus. Şi până la venirea lui Hristos s-au păzit de nu s-au amestecat neamurile. Iar după ce au venit Hristos, s-au

început a se amesteca neamurile, însă Hristos Mântuitorul este milostiv şi nu lasă în pierzare pe cei din neamul cel bun, şi cheamă către mântuire, că vedem că în toate zilele, şi în toate ţările vin mulţime de jidovi către credinţa lui Hristos. Şi un păgân de haham, m-au întrebat foarte păgâneşte, împotriva Evangheliei, unde zice pentru smochinul pe care l-au blestemat Hristos, şi s-au uscat îndată. Matei Cap. 21 Stih 19. Şi mi-au mai zis, că Marcu zice Cap. 11 Stih 12, că nu era vremea smochinilor, pentru ce dară au blestemat Hristos smochinul, care încă este zidirea lui Dumnezeu, şi nu avea nici o vină, şi i-am răspuns lui tâlcul Sfântului Ioan Gură de Aur, că smochinul însemnează neamul jidovesc, şi Domnul Hristos flămând fiind, dorea a afla roadă bună într-ânşii, adică: faptă bună, şi neaflând i-au blestemat, însă cu toate acestea, că deşi n-au aflat Hristos atunci fapte bune într-ânşii, tot nu s-au îndurat să-i blesteme ca un milostiv ce era socotind poate că în vremea viitoare vor face fapte bune. Iar pentru Marcu ce zice: că nu era vremea smochinelor, aceasta este, adică: Hristos Mântuitorul, ca un Dumnezeu ce ştie mai înainte toate cele ce vor să fie în vremea viitoare, văzând că nu este pentru dânşii nici o vreme până la sfârşitul lumii, ca să facă ei fapte bune. Cum zice Ieremia Cap. 8 Stih 13. "Nu sunt smochine în smochin, atunci l-au blestemat de s-au uscat neamul jidovesc până în ziua de astăzi". Iar rabinul iarăşi mi-au zis: "Cum nu facem noi jidovii rod, că în toate zilele vin de la neamul jidovesc, către credinţa lui Hristos", şi eu i-am răspuns, că acestea care vin către Sfântul botez, sunt din seminţiile cele care s-au amestecat cu neamul lui Simeon, de la Hristos încoace. Şi pentru aceea zice Isaia: Cap. 10 Stih 22. "Şi de va fi norodul meu Israel ca nisipul mării rămăşiţă, se va mântui".

ÎNTREBAREA A PATRA

La multe locuri porunceşte Moise zicând: Exod 13 Stih 9. "Şi cuvintele acestea ale ieşirii Egiptului, să le legaţi semn pe mâinile voastre, şi să fie neclătinat înaintea ochilor tăi, şi aducerea aminte totdeauna de ieşirea Egiptului". a doua Lege Cap. 6 Stih 8. La fel porunceşte Moise la multe locuri: ca să se mănânce şapte zile în tot anul azimă nedospită. Exod Cap. 12 Stih 19. "Acuma dară, dacă au venit Hristos ca să împlinească legea lui Moise": Cap. 32 Stih 18. Pentru ce voi creştinii nu păziţi poruncile acestea cum păzim noi jidovii, până în ziua de astăzi, că mâncăm la pastele noastre azimă nedospită? Numerii Cap. 28 Stih 17.

La fel scriem şi cuvintele ieşirii Egiptului pe pergament, şi le legăm pe mâini, şi pe capetele noastre, şi la pragurile uşilor noastre le punem, ca să ne aducem aminte totdeauna. Să mulţumim lui Dumnezeu de facerea de bine, că ne-au scos pe noi din robia Egiptului.

RĂSPUNS

De multe ori ţi-am spus o Hahamule că Slobozirea Egiptului, au închipuit, slobozirea sufletelor din iad. Ascultă ce grăieşte Duhul Sfânt prin glasul lui Ieremia zicând: Cap. 31 Stih 31. "Iată zile vin, zice Domnul, când voi pune casei lui Israel legătura nouă de pace nu după legătura care am făcut cu părinţii lor, în ziua în care i-am scos pe ei din pământul Egiptului, că n-au rămas ei întru aşezământul meu, ci alt aşezământ de pace voi aşeza cu dânşii,

după zilele acestea". Domnul mai zice: "da-voi legile mele în gândurile lor, şi în inimile lor le voi scrie".

Ai auzit hahamule că zice că va scrie legea lui Hristos în inima lor, cum şi este scris, la tot creştinul în inima lui legea lui Hristos.

Iar pentru voi jidovii, ascultă ce zice Prorocul Ieremia, Cap. 17 Stih 1. "Păcatul lui Iudea scris este cu condei de fier, şi cu unghie de diamant, săpat pe lespezile inimilor lor", şi în zadar mulţumiţi pentru ieşirea Egiptului, că ce folos că aţi scăpat din robia lui Faraon, şi aţi intrat în mai mare robie, sub urgie dumnezeiască veşnică. Măcar că voi nu cunoaşteţi, că măgarul nu cunoaşte greutatea lui, aşa şi voi, nu cunoaşteţi, că mai amară este robia aceasta de acuma. La robia Babilonului, la fel şi la Egipt au fost Moise, şi Aaron, şi bătrânii care vă mângâiau. Iar acuma în robia aceasta îndelungată, sunteţi risipiţi, şi nici un om luminat nu aveţi, ci numai hahamii cei procleţi care vă înşeală, încă nici ei nu vor să se pocăiască, nici pe norodul cel prost nu-l lasă să cunoască adevărul, Matei Cap. 27 Stih 14. Ci le tâlcuiesc Sfânta Scriptură foarte păgâneşte.

Cum şi aici unde pomeneşte Moise, ca să fie ieşirea Egiptului neuitată, zice în limba evreiască (tat fat) tâlcuieşte Ravi Solomon zicând: (tat) se înţelege în limba arăbească, două, şi (făt), se înţelege în limba Vidarriului încă două, deci două cu două fac patru şi fac hahamii din piele de viţel un nod, scriind pe acea piele patru capete, de Scriptură cap al şaselea de la a doua lege, de la stih al patrulea. Ascultă Israile, până la Stih al zecelea. Aceste stihuri, le scriu eu pe o bucată de piele de viţel: şi de la Stih 13 şi până la Stih 22, de la capitolul al 11 de la a doua lege, scrie pe altă piele de viţel de la ieşire, de la începutul capitolului al 13 până la Stih al 11 şi de la Stih al 11 până la al 13 Stih Aceste patru rânduri le scriu pe patru bucăţi de piele de viţel, şi le pun într-un nod de piele şi cu curele, făcut cu multe erezii, şi le pun pe cap în toate zilele dimineaţa la spurcata rugăciunea lor: cum şi mâna cea stângă încă o leagă şi de dânşii se numeşte (tafiliu). Şi hahamii zic că şi Dumnezeu pune aceasta în Cap când se roagă. Aşa scrie la urâtul lor Talmud, (la aşezarea buruhas ius) Exod Cap. 33 Stih 23. Şi unde zice Dumnezeu către Moise: dosul meu vei vedea: tâlcuieşte un rabin al lor, şi numele lui Ham Fiul lui Vizna, zicând că nodul de tafilin au arătat Dumnezeu lui Moise, şi au scornit hahamii, de fac un nod la curea care vine la ceafa, cu multe erezii, şi ticăloşii, de jidovii cei proşti plătesc la Haham pentru nodurile acelea când se rup. O blestemaţii de rabini, oare Moise în

limba arăbească, s-au tătărească au grăit? Moise limpede în limba evreiască au grăit, că (tat) în limba evreiască va să zică lut călcat, şi tare uscat, care cu neputinţă este al mai călca. Şi această zice Moise: să fie neclătită între ochii tăi ieşirea din Egipt: că între ochi şăd creierii capului, şi acolo este şi toată mintea omului. Şi zice Moise (tat făt), ca să fie nelipsită din mintea omului ieşirea din Egipt, nu de cel trupesc Egipt zice Moise, ci de slobozirea sufletelor din iad, care duhovniceşte se numeşte Egipt. Precum zice şi Ieremia: Cap. 16 Stih 14. Iată vin zile zice Domnul, că nu veţi mai grăi zicând: Viu este Domnul, care au scos pe fiii lui Israel din pământul Egiptului, ci veţi zice, viu este Domnul care ne-au scos pe noi din întuneric. De la amiază noapte, adică: din iad, şi noi Creştinii, avem neclătit între ochii noştri semnul cinstitului şi sfântului mir. Cum zice Prorocul Iezechiel, Cap. 9 Stih 4. Şi sfântul Ioan Bogoslov la Apocalipsis: Cap. 27 Stih 13. "Celor ce au semnul peste frunţile lor, să nu faceţi nimica." Adică: de pravoslavnicii care au semnul sfântului mir, nu se vor putea atinge oastea lui Antihrist să-i înşele. Şi cu mâinile facem semnul cinstitei cruci. Cum şi Preoţii noştri leagă semnul cinstitei cruci pe mâini, adică sfintele rucaviţe, care le pun la vremea sfintei Liturghii, pe care rucaviţe sunt semnele crucii. Pentru care semn zice Duhul Sfânt prin glasul lui David: la Psalm 59 Stih 4. "Dat-ai semn celor ce se tem de tine, ca să fugă de la faţa arcului". Cum şi Isaia zice, Cap. 11 Stih 12. "Şi va ridica semn între neamuri". La fel şi pentru azimă zice Moise: Exodul Cap. 34 Stih 18. "Şapte zile să mâncaţi azimă. Şi iarăşi: şapte zile să păziţi colibele" Numerii Cap. 29 Stih 12. Iar ei prăznuiesc sărbătorile acestea câte opt zile, şi dacă întreabă cineva pe dânşii, pentru ce prăznuiţi câte o zi mai mult? răspund ei şi zic: Căci Moise zice: Numerii Cap. 28 Stih 17. Şi în 15 zile în luna întâi, (adică martie), să se înceapă praznicul azimelor. La fel şi praznicul colibelor, să se înceapă în a 15-a zi a lunii a şaptea, adică: a lui septembrie. Şi când au fost ei la Ierusalim, ce este mai sus decât tot pământul, şi au fost strajă pusă în vârful muntelui, şi au văzut ei, în care minut s-au ivit lumina, şi îndată au aprins flacăra, şi s-au cunoscut în toată ţara, că s-au născut lumina, şi îndată au început a număra zi întâi. Iar acuma sunt ei în robia aceasta risipiţi în toate ţările şi nu cunosc în ce zi, s-au minut se iveşte lumina, şi pentru acea îndoială, fac câte o zi mai mult, la pasha, şi la cuscile lor. Aşa scrie la Talmud, la aşezarea (baiţa). Iar eu am întrebat pe un rabin, Moise porunceşte la multe locuri zicând: Leviticul 16 Stih 29. în zece zile a lunii a şaptea, să smeriţi sufletele voastre, şi cel ce nu va smeri pe sufletul său, îl va pierde pe el, Cap. 23 Stih 27. Acuma dară pentru ce nu postiţi două zile ? Numerii Cap. 29 Stih 7. Pentru îndoiala naşterii lunii, mai vârtos că este primejdie sufletească, că ce va folosi omul, de au dobândit toată lumea măcar, apoi ş-au pierdut sufletul său. Matei Cap. 16 Stih 22. Şi mi-au răspuns rabinul: că n-au vrut hahamii, să îngreuieze pe norod, ca să postească două zile, una după alta. Eu i-am zis lui: mila voastră a rabinilor, ce aveţi voi asupra norodului celui prost al jidovilor, este întocmai cu mila ce au avut Iuda vânzătorul asupra săracilor, Ioan Cap. 12 Stih 4. când au zis:
"Mai bine să se fi vândut mirul acela cu preţ, de trei sute de dinari, şi să se fi împărţit săracilor". Care aceste cuvinte n-au zis el doară că-i era milă de săraci, ci le-au zis pentru că era tâlhar, şi purta lângă dânsul şi punga. Aşa sunteţi şi voi rabinii, la paştile voastre, şi praznicul colibelor, porunceşte Moise ca să se veselească la a doua Lege Cap. 16 Stih 14. Şi tâlcuiesc trei rabini, cum am pomenit mai sus la capitolul cel dintâi. Unul adică zice: "Cu carne grasă să plineşti porunca lui Moise, cum şi la Talmud, la aşezarea (moied euton), la cap, întâi, fila a noua, zice: (ain simha baloi ahila iştia), adică: nu este veselie fără mâncare, şi fără băuturi bune". Iar al treilea rabin zice: "că cu împreunarea trupească să plineşte legea lui Moise". Precum la capitolul cel dintâi le-am pomenit numele lor. Psalm 15 Stih 1. Iar aici nu voi să pomenesc numele lor prin buzele mele.

Acum rabinii aceştia de acum, ca să iasă din îndoială, împlinesc toate la praznicul paştilor, şi la a colibelor, şi se adună rabinii, şi hahamii, cu fariseii, şi umblă pe la toţi jidovii, şi zic: (moldim lăsimha harim ismanim lasusoin), adică:" vreme au dat Dumnezeu pentru veselie şi bucurie", şi bieţii jidovi cei proşti, măcar şi capul de ş-ar vinde, trebuie să le umple pântecele lor, cu mâncăruri şi cu băuturi. Aşa umblă ei de la o casă, la alta, până se îmbată, de îşi ies din minte. Apoi se duc pe la casele lor, de-şi fac spurcatele împreunări, şi pentru aceea prăznuiesc câte o zi mai mult, la praznicele lor acestea. Iar la ziua aceea a zecea, în luna a şaptea, care de dânşii se numeşte (im Chipir) când negreşit trebuie să se postească după lege, precum şi împreunarea este oprită, atunci nu fac o zi de post mai mult, pentru îndoiala naşterii luminii, după cum fac la praznicele celelalte de veselie, ci pradă pe bieţii jidovi cei proşti, cu alt meşteşug, zicându-le hahamii: pentru că nu v-am îngreuiat pe voi, ca să postiţi două zile, pentru îndoiala naşterii luminii, pentru aceea sunteţi datori să daţi milostenie, care de dânşii se numeşte (pidin), adică: răscumpărare, şi se pun rabinii, fariseii, şi dascălii, şi cel mai marele din hevra, care se zice (gavai) şi mulţi săraci se pun la uşa capiştii lor, fiecare cu discul, şi nu lasă pe bieţii jidovi să intre înăuntru, până nu plăteşte fiecăruia din cei de la uşă, care ei o cer milostenia aceasta, ca o mare datorie, cu mari gâlcevuri.

Cine din creştini va voi să vază această rătăcire jidovească, când va fi lumina lui septembrie de nouă zile, atunci la vremea de vecernie, să meargă la uşa capiştii lor, şi va vedea însuşi cum şed rabinii, şi ceilalţi care am zis mai sus, cu discurile, şi cu clondirele de rachiu, şi de vin, şi cu turtă dulce: plini de beţie. Şi cum vin ticăloşii jidovi cu luminări mari de ceară, şi cum nu-i lasă să intre, până nu împacă pe toţi. Cu atâtea gâlcevuri, şi după ce astupă jidovul ochii rabinilor cu argint, atunci îl duce înăuntru, şi se pune bietul jidov cu faţa în jos, şi hahamul cu o curea groasă îl bate peste spinare, patruzeci fără una, pentru greşealele cele de peste an. Şi apoi se scoală de la pământ şi-l mângâie rabinul, şi-i dă un pahar de vin, sau de rachiu, şi turtă dulce, şi zic: "să dea Dumnezeu la noi an dulce, iar la creştin an amar". Apoi
se duc pe la casele lor şi mănâncă fiecare câte o căpăţână de miel, zicând: "în anul acesta noi să ne facem la cap, iar creştinii la coadă", însă nu este aşa, că Moise au blestemat pe neamul jidovesc, zicând: a doua Lege Cap. 28 Stih 44. Că cei nemernici, adică: noi creştinii, ce mai înainte am fost printre dânşii, se vor face la cap, cum s-au şi împlinit, că am primit pe Hristos. Iar urâţii de Dumnezeu jidovi, că au răstignit pe Domnul măririi, s-au făcut la coadă: până în ziua de astăzi. Şi pentru aceea mănâncă ei căpăţâna aceea precum am zis. O, nebunilor jidovi, măcar de veţi mânca şi căpăţână de câine, tot la coadă veţi fi până în sfârşitul lumii. Căci însuşi Hristos: zice: Stih 45. "Şi vor veni peste tine toate blestemele acestea, şi vor fi întru tine, şi întru seminţia ta spre semn, şi spre minune, până în veci" Stih 46. Iar după ce gustă ei toţi, din căpăţână aceea, încep a mânca, şi a bea, până nu mai pot. Apoi se duc la capişte, plini de mâncare, şi ameţiţi mai toţi de beţie, de se face în şcoala lor, o putoare nesuferită, şi atunci se suie rabinul pe amvon ce-1 au ei în mijlocul capiştii, şi dă poruncă să ceară iertăciune, unul de la altul, de greşelile ce ş-au făcut.

În care vreme cerându-şi ei iertăciune, după mania lor ce o au, care se asemănează maniei şarpelui, se întâmplă de multe ori, de se şi bat acolo, că stomacurile lor fiind pline de beţie, şi aducându-şi aminte de strâmbătatea ce au făcut peste an aproapelui său, se bat foarte rău. Aşa am văzut de multe ori, că din iertăciunea aceea, ajung la ciomag, şi aleargă şi pe la judecători, după aceea şed în sinagogă desculţi, douăzeci şi patru de ceasuri, plângând ca să vină Mesia, şi postesc, nici mâncând, nici bând nimica, după ce trece ziua aceea, şi vor să se ducă fiecare la casa sa, încep a-şi căuta papucii, şi lumânările ce au mai rămas, că toată ziua aceea se numeşte de dânşii Sâmbăta a sâmbetelor, Leviticul 27 Stih 31. Ci un creştin umblă la lumânări toată ziua cu plată, iar seara după ce îşi sfârşesc slujba, se grăbesc fiecare la mâncare, şi încep a lua lumânările, şi încălţămintele unul altuia, şi iarăşi încep a se gâlcevi, şi de multe ori îşi dau şi palme, iar după ce se duc fiecare la casa sa, nu mănâncă până nu însemnează locul unde este să facă cuşca. Căci patru zile sunt de la ziua aceea, până la ziua praznicului colibelor, apoi într- aceaste patru zile, rabinii, Fariseii, şi Dascălii lor, şi ceilalţi jidovi, îşi împlinesc deplin curviile, şi fărădelegile lor. Căci zic rabinii că Dumnezeu nu scrie în catastiful lui păcatele ce se fac în aceste patru zile. Acestea sunt acele prea frumoase obiceiuri ale jidovilor. Cum au zis Dumnezeu mai înainte, prin glasul Prorocului Iezechiel Cap. 20 Stih 25. "şi eu am dat lor porunci nu bune, şi dreptăţii întru care nu vor trăi (la viaţa veşnică), şi voi pângări pe ei întru obiceiurile lor", cum am tâlcuit stihul acesta şi mai sus, la Cap. al doilea. Că de ar vrea omul ca să scrie cu de-amăruntul toate obiceiurile lor cele spurcate, multă vreme şi multă hârtie şi cerneală ar trebui.

Să mă credeţi iubitorilor pravoslavnici, că mai multe lacrimi decât cerneală este în scrisoarea aceasta, că aducându-mi aminte de
neamul meu, de părinţii mei cei trupeşti, de moşii, de strămoşii, de fraţi, şi de feciori, că sunt sălăşluiţi în iad, şi mai vârtos eu însumi mă cutremur, întru toate mădularele mele. Daniil Cap. 4 Stih 30. Aducându-mi aminte, că până la vârsta de treizeci şi opt de ani am fost întru această pângărită rătăcire, şi inima mea au fost acoperită cu acoperământul lui Moise: Cartea 3 Stih 15. Şi am învăţat pe dânşii împotriva legii lui Hristos: pentru care oare sunt vrednic acum şi a mă numi creştin? Exod Cap. 34 Stih 33. Dară nu mă deznădăjduiesc, că mare este mila lui Dumnezeu. Corinteni Cap. 5 Stih 9. Doară se va împlini şi la mine nevrednicul cuvântul Prorocului ce zice: "curând te vei zidi de unde te-ai surpat". Isaia Cap. 49 Stih 17. Căci mai înainte am învăţat pe neamul jidovesc împotriva credinţei celei sfinte şi luminate a lui Hristos Mântuitorul. Iar acuma prin mare milostivirea lui, pe mulţi i-am adus către credinţa cea adevărată, şi de-a pururea mă silesc, şi mă voi sili, până la răsuflarea mea cea mai de pe urmă, a întoarce pe jidovi către Hristos: nu cu sila, că n-am nici o putere, nici prin alt vreun meşteşug, ci numai cu ajutorul Mântuitorului meu Iisus Hristos, şi cu puţină învăţătură, ce mi-au dăruit-o, cu a cărui ajutor am învăţat.

Iată până aici am dat răspuns la patru întrebări, şi de aici înainte voi da răspuns şi la celelalte întrebări.

Şi se vor astupa gurile celor ce grăiesc nedreptate. Amin. Psalm 62. Stih 10.

ÎNTREBAREA A CINCEA

Moise porunceşte la cartea a treia a lui ce se numeşte Preoţia Cap. 19 Stih 27: "Bărbile voastre să nu radeţi, nici zulufii". La fel şi la a patra carte a lui ce se numeşte Numerii, Cap. 15 Stih 38. porunceşte Moise ca să faceţi sângeafuri pe patru margini ale hainelor voastre şi să puneţi împletitură vânătă. A doua Lege Cap. 22 Stih 12. Acuma ne întreabă jidovii şi zic: dacă Hristos al vostru au venit ca să împlinească legea lui Moise, pentru ce voi creştinii nu împliniţi poruncile acestea, ci vă radeţi bărbile, nici nu purtaţi haine cu sângeafuri?

RĂSPUNS

Scopul lui Moise cu poruncile acestea, au fost ca să se cunoască despărţirea între jidovi, şi între închinătorii de idoli, Preoţi Cap. 19 Stih 19. Cum şi la alt loc porunceşte Moise, ca să nu poarte jidovii haine ţesute din lână amestecată cu in. în a doua Lege Cap. 22 Stih 11. Căci păgânii aşa purtau pe atunci, şi au vrut Moise ca jidovii să se deosebească de dânşii, şi cu portul, şi cu obiceiurile. Iar de când au venit Hristos Mântuitorul, au căzut idolii, nici închinători de idoli nu se prea află. Pentru aceea nu trebuie să lăsăm bărbile, sau să purtăm hainele acestea cu patru aripi, care de voi se numesc "arva camfons".

Şi mai vârtos zice Isaia Cap. 61 Stih 9. pentru noi creştinii: "Şi se va
cunoaşte întru neamuri sămânţa lor, oricine va vedea pe ei, va cunoaşte că sămânţa blagoslovită de Dumnezeu este¹". Şi cu adevărat pravoslavnicii se cunosc în toată lumea, că avem semnul lui Hristos peste noi, adică: semnul cinstitei Cruci, precum tot Isaia zice: Cap. 58 Stih 13. "Şi va fi Domnul în nume, şi în semn veşnic, şi nu va lipsi". Aşa nici jidovii nu este trebuinţă ca să mai poarte bărbile, şi perciunii: că au şi ei semnul care le-au dat Moise, şi oricine vede pe dânşii cunoaşte că sămânţa urâtă de Dumnezeu este, cum au zis Moise la a doua Lege Cap. 28 Stih 46. "Şi va fi blestemele acestea întru tine spre semn, şi spre minune, şi în seminţia ta până în veci". Şi cu adevărat de mirat este, că nu vezi un jidov curat, cum zice Isaia Cap. 64 Stih 5. Toţi ca necuraţii ne-am făcut, cum am pomenit mai sus, la capitolul cel dintâi, la a doua Lege Cap. 28 Stih 27 şi 35. Unii dintr-ânşii au chelbe în cap, alţii sunt râioşi la şăzut, alţii sunt leproşi la pulpe, şi la genunchi, unii sunt pestriţi peste tot trupul, şi mai vârtos pe obraze, ca să vadă şi să cunoască toţi creştinii că jidovii sunt sămânţa cea blestemată, iar peste toate blestemele acestea, mai au unul de obşte, că sunt toţi fluturatici, să fie jidovul îmbrăcat cu orice fel de straie, nemţeşte, sau turceşte, sau în orice chip, trebuie să se cunoască că este jidov, mai vârtos din putoarea ce au. Arătat am făcut că în zadar poartă jidovii bărbile, că şi fără de barbă se cunosc că sunt sămânţa cea blestemată. Cum zice Isaia Cap. 3 Stih 9. "Ruşinea feţii lor au mărturisit, şi păcatul lor ca al Sodomului le-au vestit". Căci s-au împlinit asupra lor blestemul lui Moise că sunt toţi galbeni la feţele lor, a doua Lege, Cap. 28 Stih 22. Bine fac unii împăraţi, că iau de la dânşii bir, pentru barbă, şi pentru perciuni. Cum şi la Marea Rusie, şi la multe ţări plătesc dajdie la stăpânitorul locului, pentru perciuni, şi pentru bărbi, şi pentru lumânările ce aprind vineri seara spre sâmbătă, şi pentru alte multe obiceiuri ale lor. La fel pentru haina cea cu patru aripi zice Moise ca să vopsească aripile acelea vânăt. Scrie la Talmud (la hailic) că în Marea Neagră ar fi un fel de peşte, ce se numeşte haluzon, şi sângele peştelui acestuia este vânăt, şi cu sângele acela ar fi vopsit împletitura aceea. Iar la Talmud la aşezarea (sănadrin), scrie că de când au ars romanii biserica Ierusalimului, de atunci nu se mai află peştele acela haluzon nicăieri . Arătat este că de la răstignirea lui Hristos, nu mai voieşte Dumnezeu, să poarte cineva nodurile acestea, sau haina aceea cu patru aripi . Hahamii lor poartă până în ziua de astăzi nodurile ce se numesc de dânşii (tăfilin) şi hainele acestea ce se numesc de dânşii (arba canfons). Adevărat au grăit Mântuitorul Hristos pentru dânşii: Matei Cap. 23.Stih 5. "Toate faptele lor le fac ca să se arate oamenilor, că lărgesc advarile, adică nodurile acelea, şi îşi lărgesc marginile hainelor lor spre mândrie şi fală deşartă.¹¹

ÎNTREBAREA A ŞASEA

Moise porunceşte, ca să nu mâncăm nici peşte care n-are solzi, nici carne de porc, nici de iepure, şi altele. Preoţia Cap. 11 Stih 6. Pentru ce mâncaţi voi creştinii tot felul de cărnuri, şi de porc, şi de iepure, şi

de alte dobitoace, şi de peşte fără solzi că Hristos al vostru, n-au venit să strice legea.

Vă dă voie Iisus Hristos la toate acestea sau voi nu ascultaţi de

5

poruncile sale şi nu vă pasă de ele?

RĂSPUNS

Aceste feluri de cărnuri, de au oprit Moise atunci pe jidovi a nu mânca, au fost pentru depărtarea, de închinăciunea idolească, că neamul jidovesc, s-au fost deprins la Egipt ca să mănânce jertfe idoleşti, cum au şi plâns ei, când erau în pustie zicând: "Ne-am adus aminte de peştele ce am mâncat la Egipt în dar". Numeri Cap. 11 Stih 7. Şi cine le-au dat lor acolo în dar ceva? Încă mai vârtos ei au lucrat egiptenilor, iar egiptenii aduceau jertfe la idolii lor, peşte de cel care solzi nu are şi silea pe jidovi ca să mănânce din jertfele lor. Precum şi Antioh au silit pe cei şapte Maccavei, Cap. 6 Stih 18, să mănânce carne de porc, jertfa idolească. Şi după ce au scos pre jidovi Moise din Egipt, ca să-i ducă la pământul făgăduinţei, unde au locuit şapte fel de idolatri: Amorei, Heteni, Ferezei, Geveseni, Eivei, Evusei şi Bananei, cei care erau acolo unii jertfeau porcii la idolii lor, a doua Lege Cap. 60 Stih l. Cum zice şi Isaia pentru voi jidovii, care mai pe urmă s-au închinat la idoli Cap. 66 Stih 17. "Cei ce mâncaţi carne de porc, jertfa idolească." La fel alţii dintr-acestea şapte limbi, au adus jertfă la idolii săi, iepuri, alţii peşte de cel fără de solzi şi de alte multe au jertfit ei, Moise au văzut, că neamul jidovesc este lacom cu pântecele, după cum plângea în pustie, Exod Cap. 6 Stih 13. zicând: "Bine au fost nouă când am stat lângă căldările cele cu carne", şi pentru aceea au oprit lor Moise, ca nicidecum să nu mănânce, din felurile acestea care se aduceau jertfă idolilor. Măcar şi dacă s-au jertfit la idoli, porcul, sau iepurele, că de felul lui se jertfeşte. Pentru aceea zice Moise să nu mâncaţi, că de ar fi oprit Moise jidovilor numai din cele ce jertfea, iar din celelalte care nu se jertfea ar fi slobozit, lesne ar fi căzut jidovii la închinarea idolilor, şi pentru aceia au depărtat Moise pe dânşii, că tot omul când îşi face lui casă, face şi un gard împrejurul casei, ca nu viind dobitoacele să se reazime de peretele casei, şi să strice. Aşa şi Moise, ca un gard au făcut de au oprit, ca nicidecum să nu mănânce, din felul acesta, din care se aducea jertfă la idoli. Şi cu toate acestea, neamul jidovesc, mai pe urmă s-au închinat la idoli, măcar că au oprit Moise, cu atâta tărie. Şi de voieşti mărturii, cum că Moise pentru jertfă idolească, opreşte jidovilor mâncările acestea: poţi de aici să cunoşti, Exod Cap. 16 Stih 3. Căci ei au plâns, şi au cârtit asupra lui Moise, şi pentru ceapă, şi pentru alte legume, şi pentru pâinea ce au mâncat ei în pământul Egiptului, şi Moise nu opreşte lor pâinea, sau legumele, că de aceasta nu s-au jertfit idolilor, ci numai cărnurile le opreşte Moise.

Arătat este că pentru jertfa idolească au fost oprit jidovilor cărnurile de acest fel.

Iar acuma de când au venit pe pământ Hristos Mântuitorul, nu se mai află idoli, nici închinători de idoli, în porţile creştineşti, că nu pot idolii să rabde, înfricoşatul semnul cinstitei cruci. Şi pentru aceea slobod este nouă Creştinilor, să mâncăm cărnurile acestea, mai vârtos că la Talmud la aşezarea (crisis) scrie pentru ce se numeşte porcul în limba evreiască (hazir) care cuvânt va să zică întoarcere, că atunci când va veni Mesia, atunci se va întoarce porcul şi va fi slobod la jidovi spre mâncare. Acum dară Mesia al nostru cel adevărat Iisus Hristos au venit: de o mie opt sute, şi trei ani, şi suntem slobozi să mâncăm cărnurile acelea, care au fost oprite mai înainte de Moise. Aicea nu mă lasă inima a trece cu vederea, şi a nu scrie cum înşeală rabinii pe bieţii jidovii cei proşti, că nu-i lasă să mănânce morun, nici somn, nici alt fel de peşte care n-are solzi. Şi că este un fel de peşte care se cheamă lacherdă, şi zic că este foarte iute şi mânios, care când se prinde în mreajă, de mânie îşi leapădă solzii, şi aceasta este o minune foarte mare, că am întrebat pe mulţi negustori creştini, care prind acest fel de peşte, şi mi-au spus, că nicidecum nu este aşa, nici un solz măcar nu se găseşte în mreajă, şi mai vârtos că de acest fel de peşte de multe ori prind, cu mâinile, atâta de blând, şi prost este. Ci că rabinii, şi toţi jidovii, au patima lăcomiei pântecelui şi peştele acela este gras, au aflat această mijlocire ca să-l poată mânca.

Precum şi cu multe alte minciuni înşeală rabinii pe jidovi.

La fel când se îmbolnăveşte vreun jidov, dau banii hahamului, şi merge hahamul la capiştea lor, şi deschide sicriul legii, întru care sunt cinci cărţi ale lui Moise, scrise pe piele de viţel, şi citeşte hahamul de 12 ori Psalmul 19. Auzi-te Domnul. Şi atunci pune alt nume la bolnav, după sfinţii din legea veche, şi citesc o rugăciune şi zic: "Doamne Dumnezeul lui Abraham, Isac, Iacob, de ai hotărât ca să moară Leibu, sau Zanviil, sau cum 1-ar fi chemat, să moară. Dară bolnavul acesta, nu se mai cheamă cu acel nume, ci Moise, sau cu alt nume cu care i-ar fi numit", aşa înşeală rabinii pe Dumnezeu, şi pe ticăloşii jidovii cei proşti, şi de se scoală acel bolnav, ei zic: că rugăciunea hahamului au ajutat, iar de moare jidovul acela, zic hahamii, că n-au avut mai multe zile, şi pentru aceea au murit. Şi aduc mărturii de la Talmud unde povesteşte, că odată au poruncit Dumnezeu, la îngerul cel ce este rânduit peste sufletele oamenilor, (că ei nu cred că arhanghelul Mihail ia sufletele oamenilor, ci alt înger nemilostiv, şi adevărat, că de la dânşii ia sufletele îngerul cel nemilostiv, satana), şi scrie că l-au trimis Dumnezeu pe acel înger nemilostiv ca să aducă un suflet, de la muierea ce se cheamă cu numele Mariam, şi n-au înţeles îngerul bine, şi s-au dus de au luat sufletul de la altă muiere cu numele Miriam. Şi au zis Dumnezeu către înger, eu n-am poruncit, ca să omori pe aceasta, ci pe (cutare) Mariam am zis ţie. Atunci au zis îngerul, voi duce dară înapoi, şi voi aduce pe cealaltă, şi au zis Dumnezeu: lasă acum, şi altele. Cu acel Talmud se îndreptează, urâţii de Dumnezeu rabini, dar când i se sfârşesc omului zilele, nici Dumnezeu nu mai poate dărui.

Aceasta este cea prea deşartă credinţă a jidovilor, şi încă multe mai sunt rătăcirile lor, cu care se înşeală, dar n-am vrut să-mi petrec vremea cu dânsele, mai vârtos se cade a cruţa cititorul, de acum să auzim şi cealaltă întrebare.

ÎNTREBAREA A ŞAPTEA

Moise porunceşte la a doua Lege Cap. 52 Stih 10, ca să nu are boul cu asinul împreună, pentru ce la voi creştinii, mulţi înjugă boi,

împreună cu cai şi strică porunca lui Moise, căci Hristos al vostru nu vrea să strice măcar o iotă din lege.

RĂSPUNS

De multe ori ţi-am spus ţie Hahamule, că David zice: Psalm 61 Stih 11. "O dată au grăit Dumnezeu, două acestea am auzit". Adică: fireşte se grăieşte Sfânta Scriptură, iar duhovniceşte se înţelege. Aşa şi Moise cu închipuirea au grăit: boul este dobitoc curat, închipuieşte pe creştin, că noi creştinii suntem curaţi, iar asinul este dobitoc necurat, şi însemnează pe jidovi că sunt necuraţi. Cum zice şi Isaia Cap. 64 Stih 5. Toţi, noi ca nişte necuraţi ne-am făcut. Cum şi Ieremia mai lămurit zice la Cap. 5 Stih 8. pentru voi jidovii: "cai nebuni spre partea femeiască." Şi Moise opreşte pe creştin să nu cumva să aibă amestecare cu asinii, cu jidovii, pentru că voi jidovii sunteţi adunarea satanii. Apocalipsis: Cap. 2 Stih 9. Cum şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos zice către voi: Ioan Cap. 8 Stih 44. "Voi de la tatăl vostru de la satana sunteţi, şi lucrurile lui faceţi, el era ucigaşul de oameni din început, aşa sunteţi şi voi pângăriţi din început, în sângele omenesc: care îl vărsaţi până în ziua de astăzi". Cum zice Dumnezeu prin Isaia Cap. 30 Stih 15. "Mâinile voastre pline sunt de sângiuiri", nu zice de sânge: ci de sângiuiri multe, că au văzut Prorocul, cel cu Duh mare Isaia, că jidovii vor fi ucigaşi de oameni, până în sfârşitul lumii. Şi pentru aceea îi numeşte pe dânşii sfântul Ioan adunarea satanii zicând: Apocalipsis Cap 3 Stih 9. Iată dau din adunarea satanii, cei ce zic a fi, jidovi, ci nu sunt şi bârfesc. Şi Dumnezeu zice către Ieremia de trei ori: Cap. 60 Stih 15. "Şi tu nu te ruga pentru norodul acesta, că nu te voi asculta", Cap. 1 Stih 14. Şi cu adevărat până în sfârşitul lumii nu se va mântui neamul acesta, din care s-au tras Iuda vânzătorul. Cum plânge Ieremia pentru dânşii zicând: Cap. 8 Stih 20. "Trecut-au vara, trecut-au şi secera, şi noi nu ne-am mântuit". Căci toate zilele de la Hristos până la sfârşitul lumii, se numeşte vară. Cum am arătat de câteva ori, de la Prorocul Malahie Cap. 3 Stih 16, care zice: "Şi celor ce se tem de numele meu, va răsări lor soarele dreptăţii, adică Hristos",

Şi aceasta zice Ieremia pentru dânşii, trecut-au vara, adică: au trecut toată vremea Mântuirii, de la naşterea lui Hristos, până la sfârşitul lumii. Căci mai înainte de venirea lui Hristos: iarnă s-au numit cum am pomenit mai sus de la Solomon zicând: la Cântări Cap. 2 Stih 11. Iarna au trecut, adică: umbra legii, ce este asemenea iernii, şi florile

s-au ivit, în pământul nostru, Hristos cu Apostolii, şi glas de porumbiţă adică: Duhul Sfânt, în chip de porumbiţă s-au auzit în pământul nostru peste Iordan zicând: "Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit" Matei Cap. 3 Stih 16. Cum zice David:

"Glasul Domnului peste ape multe". Psalm 28 Stih 3. Cum şi fiul său Solomon zice: la Cântări Cap. 8 Stih 60. "Apă multă nu va putea stinge dragostea". Zice şi Ieremia: Cap. 10 Stih 16, " Cel ce locuieşte peste ape multe" Arătat este că legea cea veche s-au numit iarnă. Cum şi Hristos zice către ucenicii săi: "Rugaţi-vă ca să nu vă apuce sfârşitul vieţii voastre nici iarna, nici sâmbăta". Matei Cap. 24 Stih 20. Şi vara aceasta au trecut, zice Prorocul, jidovii nu s-au pocăit, şi secera au trecut, adică: venirea Domnului nostru Iisus Hristos: când vor secera oamenii ce au semănat vara, de la răstignirea lui Hristos, până la a doua venire: au vreme oamenii să semene pocăinţă faptele cele bune. Cum zice David: la Psalm 125 Stih 6. "Cei ce seamănă cu lacrimi (adică: cu pocăinţă), cu bucurie vor secera, vor lua plată bună pentru ostenelile lor, la împărăţia cerurilor". Iar voi jidovii nicidecum nu vă veţi mântui. Şi pentru aceea zice Prorocul la alt loc: "Şi voi îmbăta pe ei ca să ameţească, şi să doarmă somn veşnic, şi nu se vor scula" zice Domnul. Ieremia Cap. 51 Stih 39. Arătat zice Prorocul că voi jidovii nicidecum nu aveţi nădejde de mântuire. Căci mai necredincioşi sunteţi şi decât diavolul, că diavolul au mărturisit că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că au zis: "Eu trei am aruncat în cuptor şi acum văd patru, şi chipul celui de al patrulea: este asemenea Fiului lui Dumnezeu", Daniil Cap. 3 Stih 25. Şi voi jidovii nu vă ruşinaţi hulind. Samariteanca muiere fiind, au mărturisit că Iisus este Mesia cel adevărat, că zice: "Doar acesta este Mesia" Ioan Cap. 4 Stih 29. Şi voi jidovii huliţi. Pentru aceea se cade ca tot creştinul să urască pe neamul acesta de la inimă, întru adevăr zic că eu însumi sunt vrăjmaşul trupului meu, aducându-mi aminte că este plămădit din sămânţa cea rea. De care pomeneşte Isaia zicând: Cap. 1 Stih 4. Sămânţă rea, fiii fărădelegii, părăsit-au pe Domnul, (pe Tatăl): şi au mâniat pe cel sfânt al lui Israel, pe Iisus Hristos, care sfântul lui Israel se numeşte, l-au mâniat jidovii.

Cum plânge Ieremia zicând: Cap. 2 Stih 1. "Şi nu şi-au adus aminte de aşternutul picioarelor lui în ziua mâniei". Zice şi Isaia Cap. 13 Stih 9. "Ziua Domnului vine cu mâine", şi iarăşi adică: precum zice şi Naum Cap. 1 Stih 6. "Cine va sta înaintea mâniei urgiei Domnului, care mânie va arde ca focul."

Şi de voieşti mărturie, cum că Hristos Sfântul lui Israel se numeşte. Ascultă ce zice Isaia pentru înălţarea Domnului, Cap. 5 Stih 16. ,,Şi s­au înălţat Domnul Savaot întru judecată, şi Dumnezeul cel sfânt întru dreptate", şi iarăşi: "Că legea Domnului Savaot, au părăsit pe ei. Şi cuvântul Sfântului Israel au mâniat." Isaia Cap. 10 Stih 21. Şi iarăşi. "În ziua aceea vor nădăjdui spre Dumnezeul cel sfânt al lui Israel". Isaia Cap. 30 Stih 15. Şi iarăşi: "aşa zice Domnul cel sfânt al lui Israel". Isaia Cap. 25 Stih 6. Şi iarăşi: "Limba care nu ştie pe tine

te va chema, şi neam care nu te-au cunoscut, către tine va alerga, pentru Domnul Dumnezeul tău, şi pentru cel sfânt al lui Israel". Zice şi David: Psalm 25 Stih 46. "Şi au ispitit pe Dumnezeu, şi pe cel sfânt al lui Israel l-au întărâtat". Iar prin multe mărturii am arătat, că nu se cade creştinului pravoslavnic, să aibă amestecare cu jidovii, că ce împreunare are lumina cu întunericul.

Iată cu ajutorul lui Hristos, am dat răspuns pentru întrebările cele şapte, în Hristos Iisus, Domnul nostru căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Părintele său cel fără de început, şi cu prea Sfântul şi bunul, şi de viaţă făcătorul lui Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Mulţumesc prea veşnicului, şi prea puternicului Hristos Dumnezeu, carele din bunăvoinţa sa, m-au învrednicit după început, de am ajuns sfârşitul acestei cărticele foarte folositoare. Şi nădăjduit sunt, că oricine în cartea aceasta va citi pe mine nevrednicul la rugăciunile sale mă va pomeni. Măcar că degetele mele în pământ vor putrezi, însă nădăjduiesc, că prin rugăciunile cititorului, iertare voi dobândi pentru păcatele mele cele multe, şi odihna cea veşnică să învrednicească sufletul meu a dobândi, împreună cu toţi cei ce au plăcut lui Dumnezeu. Amin.

Măcar că în capul cărţii scris este pentru mine, Psalm 39 Stih 11, încă mă îndeamnă inima, ca să scriu şi aici, numele meu, prin stihuri poetice.

Nu este cu putinţă cineva să se mântuiască,

Evreu fiind sau altă credinţă ereticească.

O, Doamne, cine se va mântui,

Fără numai creştinul pravoslavnic de se va pocăi.

Inimile, sufletele noastre să ne smerim foarte,

Totdeauna să ne aducem aminte de moarte.

Mă rog Doamne ca iertare de păcate să mi se dăruiască,

Orbirea şi rătăcirea cea de mai înainte să nu se mai pomenească.

Nu sunt încă cu totul acum negreşit,

A câştiga îndreptare desăvârşit.

Ci Hristos Fiul lui Dumnezeu m-au primit,

După ce rătăcirea cea jidoveasca am părăsit. Amin.

Sfârşit şi lui Dumnezeu slavă,

Laudă,

Dimitrie Antonovici Prubariu Fraţilor creştini

Acum după ce cunoaşteţi din gura lui Neofit —fostul popă jidovesc cine sunt ovreii, cred că este neapărat nevoie să vă completez cunoştinţele voastre şi cu alte lucruri inventate de jidani pentru a distruge legea creştinească şi popoarele creştine:

În primul rând trebuie să ştie fiecare român că sectele religioase oricum s-ar numi, sunt de provenienţă iudaică şi au fost create, încurajate şi sprijinite de jidovi, cu scopul de a slăbi credinţa strămoşească, legea noastră care, numai mulţumită ei, am putut să ne păstrăm neamul nostru aproape 2000 de ani, cu toată vitregia vremurilor şi năvălirilor vijelioase a tot felul de barbari. De altfel, sfinţii Părinţi ai bisericii creştine, cunoscând pe jidovi în faptele lor, au avut grijă să ne ferească de ei, lăsând, în Sinodul al 6-lea, prin canonul 11, dogma aceasta:

"Nu este îngăduit nici unui creştin să lege prieteşug cu jidovii, nici să găzduiască în casa lor, nici să ospăteze la masa lor, nici doctorii să cheme, nici doctoriile lor să primească; iar la băi cu ei nicidecum să nu se scalde. Cel ce va face una ca aceasta, de este cleric se va caterisi, iar de este mirean se va afurisi."

Această dogmă câţi din preoţii noştri o cunosc şi câţi din mireni au auzit-o vreodată? Pot răspunde: aproape nici unul! Fiecare îşi închipuie că dacă este creştin, trebuie să rabzi şi să îmbrăţişezi toate bestiile cu chip de om şi să înduri situaţia oricare ţi s-ar crea, ca nu cumva să mânii pe Dumnezeu! Când orice creştin ştie, că atunci când Mântuitorul a văzut că jidanii transformaseră în bâlci intrarea în templu, a pus mâna pe bici şi răsturnându-le tarabele şi lovindu-i i-a luat la goană strigându-le: "Fugiţi blestemaţilor! Scris este, casa tatălui meu casă de rugăciuni este, iar voi aţi făcut-o peştera tâlhăriilor voastre!" Şi noi, în ţara noastră, huliţi, furaţi şi aduşi ca nişte dobitoace necuvântătoare! Se poate o mai mare ruşine şi ocară ca aceasta?

O altă operă a satanicilor jidovi este înfiinţarea Francmasoneriei sau mai pe scurt Masoneria. "Şi aceasta este tot o sectă, dar o sectă de lux, nu pentru "prostime"! În Masonerie nu intră decât oamenii cu trecere, boierii cum i-am putea numi pe boieriţi, tot unul şi unul, oameni cu autoritate.

Ajutaţi de jidovi cu bani din plin şi sprijiniţi de presa lor, masonii sunt atât de periculoşi pentru neamul din care fac parte, încât nici ciuma, nici holera, nici oricare altă urgie dumnezeiască, nu este atât de grozavă şi de primejdioasă ca această secta care lucrează din umbră, din întuneric, de cele mai multe ori fără să-i bănuieşti. Ei sunt cozile de topor ale neamului ce-1 reprezintă, slugile plătite de jidovi, uneltele oarbe ale lor. Dumnezeul lor este satana şi banul şi sunt duşmani de moarte ai creştinismului. Fără sprijinul Francmasoneriei jidanii încă nu ar fi reuşit să pună stăpânire pe bogăţiile întregii noastre ţări, şi românul la el acasă, în ţara lui n-ar fi ajuns străin şi slugă. Pentru ca marele public să cunoască alături de sufletul jidovesc atât de bine zugrăvit de Neofit şi sufletul masonilor, vă reproduc câteva crâmpeie din "Imnul lui Satan", compus de ilustrul francmason în gradul 33, G. 1 Carduci, 1835-1907, poet italian şi care era socotit ca un "mare educator ai generaţiilor tinere":

"Spre tine, Prinţ uriaş al fiinţei, al materiei şi al spiritului, spre tine gândire şi ţel"... "se'nalţă versul meu îndrăzneţ; şi te chem, o Satan, rege al ospăţului! Fugiţi de la mine cădelniţe, popi şi rugi mormăite"!... "Uitaţi-vă cum roade rugina sabia mistică a lui Mihail, şi priviţi-vă Arhanghelul jumulit cum se rostogoleşte în gol..." "Tu, o, Satan eşti acela care răsufliprin viersul meu, când el iese din pieptul meu dispreţuitor al Dumnezeului vlădicilor..." "Ce ne pasă nouă de neputincioasa mânie a nazariteanului Isus, cu cinele lui scârboase... " "Satan a învins pe Dumnezeu! Frumos şi înfricoşător el se dezlănţuie, ocoleşte pământul..." "Iată-l, o, popoare, iată pe Satan cel mare..." "Te salut o, Satan, o, putere răzbunătoare a raţiunii! Înalţă-se spre tine, sfinte, prinosurile şi rugăciunile noastre... "

După cum se vede, pentru francmasoni creştinismul este numai o mască, spre a nu putea fi daţi în vileag şi ocoliţi.

Alţi masoni celebri ca Lafargue zice: "Război lui Dumnezeu, ură lui Dumnezeu!"; M. Aulard, profesor la Sorbona zice şi el: "Distrugerea Bisericii creştine este indispensabilă", etc. etc.

În anul 1931, în şcoli, în ateliere, cinematografe, tramvaie, etc. masonii au răspândit mii şi zeci de mii de cărticele în care între altele scriau: "Furaţi lucrurile sfinte, prigoniţi Bisericile; crucile furate din Biserici sunt foarte bune ca mâner la lanţul din privată..." etc.

Care este doctrina "Cultului Satanei" sau "Cultul lui Lucifer" cum se mai numeşte şi căruia sunt închinate liturghiile negre, este foarte uşor de înţeles:

Ceea ce opreşte Dumnezeu, este plăcut lui Satana; ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, displace Satanei. Adică: zice Dumnezeu să nu ucizi, Satana zice să ucizi; zice Dumnezeu să nu furi, Satana zice: furaţi, înşelaţi, curviţi etc... Aceştia sunt francmasonii! Aceştia sunt creştinii noştri "luminaţi" care duc dintr-o amăgire în alta pe bieţii noştri români, vorbesc de credinţa strămoşească, de eroii de la Mărăşti şi Mărăşeşti, de nevoile neamului nostru; însă imediat ce au ieşit la largul lor, dau iureş în avuţia publică, pradă ca în codru ce bruma se mai agoniseşte din sudoarea albinelor creştine, românul cu picioarele goale, încrezător până la prostie şi răbdător ca un bivol la jug! De n-ar fi fost francmasonii, aceste slugi plătite jidoveşti, cum ar fi fost posibil, ca ovreii, aceste lepădături sociale, într-un interval de timp nici 20 ani, abia de la război încoace, să ajungă adevăraţii stăpâni ai tuturor avuţiilor ţării noastre? Dar masonii, vârâţi prin toate consiliile de administraţie ale întreprinderilor jidoveşti, au fost şi sunt aceia care înlesnesc loviturile în stil mare, afacerile de miliarde, din care să se îndestuleze jidovii - patronii — şi nobilele lor slugi — fraţii masoni!

Citind în Porunca Vremii datele statistice, culese cu multă trudă şi pricepere de neobositul economist Dr. Ilie Rădulescu, rămâi năucit văzând unde merge munca creştinului nostru: 13.500.000 români, albinele producătoare, abia se aleg după munca lor cu 26.770.000.000 lei anual, adecă 5150 lei de cap de om. 1.650.000 ovrei, trântori speculanţi, câştigă anual 80 miliarde 175 milioane de cap de jidov.

Ceea ce înseamnă că un jidov care nici nu ară, nici nu seamănă, nici nu face vreo muncă productivă, câştigă de 25 ori mai mult decât poate câştiga un român în ţara lui, pentru care a sângerat în război şi va mai fi chemat - Doamne fereşte! - şi altă dată!

Şi când te gândeşti că de 45 ani, glasul Profesorului A. C. Cuza, cheamă pe români la viaţă, la o acţiune de redeşteptare şi revendicare a drepturilor noastre încălcate, fără ca cineva, din "inteligenţele" noastre masonizate sau ramolite să fi căutat să se mişte şi să dea sprijinul unui om care ţipă fără vreun alt interes, decât acela izvorât dintr-o convingere profundă, că un neam, întreg, o ţară întreagă este sortită pierzaniei, dacă nu se iau măsuri de îndreptare.

În ultimul timp, vântul de redeşteptare naţională a prins să adie. Ici şi colo,

ideea naţională a început să răsufle, ca dintr-un cazan ţinut sub presiune! Avocaţii, medicii, inginerii etc. au început să murmure şi să revendice "proporţionalitatea etnică", ca o măsură de urgentă. Politicienii sunt în fierbere şi îşi revizuiesc programele lor ca să fie oarecum în tonul vremii! Cu un cuvânt putem spune că Bunul Dumnezeu, Dreptatea, Dreptatea supremă, se va arăta şi pe plaiurile Daciei Traiane, pentru a judeca fărădelegile satanice întronate de iudeo-francmasonerie.

Bucuraţi-vă români, fiţi la înălţimea vremurilor ce se anunţă, căci şi calvarul vostru se va sfârşi.

Iar voi, iubiţilor jidovi, puteţi fi siguri, că în mod foarte civilizat, treptat, treptat, veţi merge în patria voastră ce vi se va rezerva — probabil Madagascarul - unde prin propriile voastre puteri să trăiţi, aşa cum şi noi avem dreptul să trăim singuri în ţara noastră.

Mai multe informaţii, opinii şi comentarii necenzurate la www.CurierulConservator.com

Dr. Marin Popescu