VEDENIA I 1
1. Cel care m-a crescut[1]
m-a vîndut în Roma unei oarecare Roda. După mulţi ani, am revăzut-o şi am
început s-o iubesc ca pe o soră.
2.
Mai tîrziu am văzut-o scăldîndu-se în rîul Tibru ;
i-am dat mîna şi am scos-o din rîu. Văzînd frumuseţea ei, mă socoteam în inima
mea zi cînd : «Ce fericit aş fi, dacă aş avea o femeie ca aceasta şi frumoasă
şi cu bune purtări!». Numai la aceasta mă gîndeam, la nimic altceva.
3.
După cîtăva vreme, pe cînd mă duceam la Cume şi
slăveam făpturile lui Dumnezeu, că sînt mari, frumoase şi puternice, am
adormit mergînd pe drum. Şi un duh m-a luat şi m-a dus pe un drum anevoios, pe
care om nu putea merge ; locul era prăpăstios şi rupt de ape. După ce am trecut
rîul, care era acolo, am ajuns într-o cîmpie ; am îngenunchiat şi am început să
mă rog lui Dumnezeu şi să-mi mărturisesc păcatele. 4. Pe cînd mă rugam, s-a
deschis cerul şi am văzut pe femeia aceea pe care o poftisem ; ea m-a salutat
din cer, zicîndu-mi:
—
«Herma, salutare !»
5.
Uitîndu-mă la ea, i-am zis :
—
Doamnă, ce faci tu aici ?
Ea mi-a
răspuns :
—
Am fost înălţată la cer[2],
ca să vădesc Domnului păcatele tale.
6.
Şi i-am spus ei:
—
Acum tu eşti acuzatoarea mea ?
—
Nu ! mi-a răspuns ea ; dar ascultă cuvintele pe care
ţi le voi spune. Dumnezeu, «Cel ce locuieşte în ceruri»[3];
Cel ce a zidit din nefiinţă cele ce sînt, «Cel ce le-a
înmulţit şi le-a crescut» [4]
pentru Biserica Lui cea sfîntă, este mîniat pe tine, că ai păcătuit faţă de
mine.
7.
Răspunzîndu-i, i-am zis :
—
Am păcătuit fată de tine ? în ce loc sau cînd ti-am
grăit vreun cuvînt urît ? Nu te-am socotit totdeauna ca pe o zeiţă ? Nu te-am
respectat totdeauna ca pe o soră ? Pentru ce minţi, femeie, acuzîndu- mă de
aceste fapte rele şi necurate ?
— în inima ta s-a suit
pofta păcatului. Nu ti se pare oare că este păcat pentru un bărbat drept, dacă
se suie în inima lui pofta cea păcătoasă ? Este păcat şi mare păcat, a spus
ea. Bărbatul drept are gîn- duri drepte. Gîndind cele drepte se săvîrşeşte în
ceruri slava lui şi-L are milostiv pe Domnul în tot lucrul lui. Cei care
gîndesc rele în inimile lor îşi atrag loruşi moarte şi robie, mai ales cei
care caută să cîş- tige veacul acesta, care se mîndresc cu bogăţia lor şi nu se
lipesc de bunătăţile cele viitoare. 9. Sufletele lor se vor pocăi; ale acelor
oameni care n-au nădejde, ci s-au deznădăjduit de ei şi de viata lor. Tu, însă,
roagă-te lui Dumnezeu «şi-ţi va vindeca păcatele tale» [5],
ale întregii tale case şi ale tuturor sfinţilor [6].
1.
După ce a spus cuvintele acestea, s-au închis
cerurile. Eu tremuram din tot trupul şi eram trist. îmi spuneam : «Dacă acest
păcat mi se scrie, cum voi putea să mă mîntui ? Sau cum voi face îndurător pe
Dumnezeu pentru păcatele mele cele săvîrşite ? Sau cu ce cuvinte voi ruga pe
Domnul să se milostivească de mine ?».
2.
Pe cînd cugetam acestea şi le cîntăream în inima mea,
văd înaintea mea un scaun mare acoperit cu postav de lînă albă ca zăpada ; şi
a venit o femeie bătrînă îmbrăcată cu o haină foarte strălucitoare, avînd în
mîini o carte; s-a aşezat singură şi m-a salutat.
■— Salutare, Herma !
Iar eu, întristat şi cu lacrimi pe obraji,
i-am spus :
—
Salutare, Doamnă !
—
3. Pentru ce eşti trist Herma ? m-a întrebat ea. Tu
cel îndelung răbdător, cel nesupărăcios, cel care rîdeai pururea, pentru ce
ţi-i faţa 1 ristă şi nu veselă ?
Eu i-am spus :
—
O femeie foarte bună mi-a spus că am păcătuit faţă de
ea.
4. Ea mi-a zis :
—
Nicidecum ! Nu este lucrul acesta peste robul lui
Dumnezeu. Dar negreşit o poftă s-a suit în inima ta cu privire la ea. Se poate
ca un gînd ca acesta să aducă păcat peste robii lui Dumnezeu. Că este un gînd
păcătos şi plin de spaimă pentru un duh cu totul cinstit şi încercat, dacă
pofteşte ceva rău, mai ales dacă acela-i Herma cel în- frînat, cel care se
abţine de la orice poftă păcătoasă şi-i plin de toată curăţia şi de mare
nerăutate.
1. Dar nu pentru
aceasta s-a mîniat Dumnezeu pe tine, ci ca să întorci pe copiii tăi, care au
păcătuit faţă de Domnul şi faţă de părinţii lor. Dar pentru că-ţi iubeai
copiii, nu i-ai sfătuit, ci i-ai lăsat să se strice tare ; de asta s-a mîniat
pe tine Domnul,- Domnul, însă, îţi va tămădui toate cele săvîrşite mai înainte
de copiii tăi, că din pricina păcatelor şi nelegiuirilor lor ai pierdut tu în
afacerile tale cele lumeşti. 2. Dar marea milostivire a Domnului te-a miluit,
pe tine şi casa ta ; te va întări şi te va întemeia în slava Lui. Numai tu să
nu te trîndă- veşti. Ai curaj şi întăreşte casa ta. După cum fierarul,
ciocănind lucrul lui face din el ce voieşte, tot aşa şi cuvîntul cel drept,
spus în fiecare zi, biruie orice răutate. Nu înceta, dar, a-ti sfătui copiii
tăi. Ştiu că dacă se vor pocăi din toată inima lor, vor fi înscrişi în cărţile
vieţii împreună cu sfinţii.
3. După ce a sfîrşit aceste cuvinte ale ei,
mi-a zis :
—
Vrei să auzi ce-ţi citesc ?
Eu i-am răspuns :
—
Vreau, Doamnă !
Şi mi-a zis :
— Fii atent şi ascultă
măririle lui Dumnezeu!
Şi
am auzit lucruri mari şi mmujiate, pe care nu pot să mi le amintesc. Toate sînt
cuvinte înfricoşătoare, pe care om nu le poate purta. îmi amintesc, însă,
ultimele cuvinte, că-mi erau folositoare şi potolite: ,
— 4. Iată «Dumnezeul
puterilor»[7], Care a zidit lumea cu
putere nevăzută şi cu pricepere adîncă şi mare, Care prin voinţa Sa slăvită a dat creaţiei Sale
frumuseţe, «Care cu cuvîntul Lui cel puternic a întărit cerul» [8] şi «a întemeiat
pămîntul pe ape» [9], Care cu înţelepciunea
Sa şi cu purtarea Sa de grijă a zidit Biserica Lui cea sfîntă şi a
binecuvîntat-o, iată «mută» cerurile şi «munţii» [10] şi dealurile şi mările şi se fac toate netede pentru aleşii Săi, ca să le dea lor, cu multă slavă şi bucurie, făgăduinţa, pe care le-a făgăduit-o, dacă vor păzi legile lui Dumnezeu, pe care le-au primit cu mare credinţă.
binecuvîntat-o, iată «mută» cerurile şi «munţii» [10] şi dealurile şi mările şi se fac toate netede pentru aleşii Săi, ca să le dea lor, cu multă slavă şi bucurie, făgăduinţa, pe care le-a făgăduit-o, dacă vor păzi legile lui Dumnezeu, pe care le-au primit cu mare credinţă.
1. Cînd femeia a
terminat de citit şi s-a ridicat de pe scaun, au venit patru tineri, care au
ridicat scaunul şi s-au dus spre răsărit. 2. Apoi m-a chemat, mi-a atins
pieptul şi mi-a zis :
—
Ţi-a plăcut citirea mea ?
Eu i-am
zis :
—
Doamnă, cuvintele cele din urmă mi-au plăcut, dar cele
de mai înainte sînt grele şi aspre.
Ea mi-a zis, spunînd :
—
Cuvintele cele din urmă sînt pentru cei drepţi, iar
cele de mai înainte sînt pentru păgîni şi apostaţi.
3. Pe cînd vorbea ea cu
mine, au apărut doi bărbaţi, au luat-o în braţe şi au plecat spre răsărit, unde
fusese dus şi scaunul.
A plecat veselă şi la plecare mi-a zis :
— Fii bărbat, Herma!
VEDENIA II
I.
Mergînd la Cume, pe aceeaşi vreme ca şi anul trecut,
şi plim- bîndu-mă, mi-am adus aminte de vedenia din anul trecut,• şi iarăşi m-a
luat Duhul şi m-a dus în acelaşi loc, unde fusesem atunci. 2. Cînd am ajuns în
locul acela, am îngenunchiat şi am început să mă rog Domnului şi «să slăvesc
numele Lui» u, că m-a socotit vrednic şi mi-a făcut cunoscut păcatele
mele cele de mai înainte. 3. După ce m-am sculat din rugăciune, am văzut
înaintea mea pe bătrînă pe care o văzusem şi anul trecut. Se plimba şi citea
dintr-o carte mică. Şi mi-a zis :
— Poţi să vesteşti
acestea aleşilor lui Dumnezeu ?
I-am zis :
—
Nu pot, Doamnă, să tin minte atît de multe lucruri!
Dă-mi: însă, cartea, ca s-o copii !
—
Ia-o, mi-a spus ea, dar să mi-o dai înapoi.
4. Am luat-o şi m-am dus într-un loc pe cîmp
şi am copiat-o toată, literă cu literă, că nu puteam despărţi silabele [11].
După ce am terminat de scris literele cărţii, dintr-o dată mi-a fost răpită din
mîini cărticica ; dar de cine, n-am văzut.
1.
După ce am postit cincisprezece zile şi L-am rugat
mult pe Domnul, mi s-a descoperit înţelesul scrisului cărţii. Cele scrise sînt
acestea :
2.
«Copiii tăi, Herma, au păcătuit înaintea lui Dumnezeu
şi au hulit pe Domnul; au trădat pe părinţii lor cu răutate mare ; au auzit că
sînt numiţi trădători de părinţi, dar trădîndu-i nu s-au folosit, ci au adăugat
la păcatele lor desfrînări şi amestec de răutate şi aşa li s-au înmulţit
fărădelegile lor. 3. Dar fă cunoscute aceste cuvinte tuturor copiilor tăi şi
soţiei tale, viitoarea ta soră, că şi ea nu-şi stăpîneşte limba şi păcătuieşte
; auzind, însă, cuvintele acestea, se va feri şi va fi miluită. 4. După ce le
vei face cunoscute cuvintele acestea, pe care Stăpînul mi-a poruncit să ţi le
descopăr, atunci li se vor ierta toate păcatele, pe care le-au săvîrşit mai
înainte, ca şi ale tuturor sfinţilor, care au păcătuit pînă în ziua aceasta,
dacă se vor pocăi din toată inima şi vor scoate din inima lor îndoielile. 5. Că
s-a jurat Stăpînul pe slava Lui cu privire la aleşii Săi : dacă mai săvîrşesc
păcate după această zi hotărîtă, nu mai au mîntuire ; că pentru drepţi pocăinţa
are sfîrşit ,• pentru toţi sfinţii zilele de pocăinţă s-au împlinit; pentru pă-
gîni, însă, pocăinţa este pînă în cea din urmă zi. 6. Să spui, dar, întîi-
stătătorilor Bisericii să meargă întru dreptate pe căile lor, ca să primească
din plin, cu multă slavă, făgăduinţele. 7. Aşadar, voi «care săvîrşiţi
dreptatea» [12] fiţi statornici şi nu
vă îndoiţi, ca să fie calea voastră împreună cu sfinţii îngeri. Fericiţi
sînteţi cîţi răbdaţi strîm- torarea cea mare, ce va veni, şi cîţi nu vor
tăgădui viaţa lor. 8. Că s-a jurat Domnul pe Fiul Său, că cei care tăgăduiesc
pe Domnul lor se lipsesc de viaţa lor, adică cei care II vor tăgădui în zilele
viitoare; iar celor care L-au tăgăduit mai înainte, le-a fost milostiv pentru
îndurarea Sa cea multă.
1. Dar tu, Herma, să nu
ţii minte răul ce ţi l-au făcut copiii tăi şi nici să-ţi laşi sora ta[13],
ca să se curăţească de păcatele lor de mai
înainte. Vor fi învăţaţi cu dreaptă învăţătură, dacă nu ţii minte răul pe care ţi l-au făcut. Că ţinerea de minte a răului lucrează moarte. Dar tu, Herma, ai avut mari necazuri personale pentru călcările de lege ale fiilor tăi, că nu te-ai îngrijit de ei, ci i-ai neglijat şi te-ai ocupat numai de afacerile tale cele rele. 2. Te mîntuie, însă, nedepărtarea ta de «Dumnezeu cel viu» [14], simplitatea şi înfrînarea ta cea mare. Acestea te mîntuie, dacă stărui ; şi-i mîntuie şi pe toţi cei care fac unele ca acestea şi merg pe calea nevinovăţiei şi simplităţii. Aceştia vor birui toată răutatea şi vor vieţui în viaţa cea de veci. 3. Fericiţi toţi cei ce lucrează dreptatea [15]. Nu vor pieri în veac. 4. Vei spune lui Maxim[16]: «Iată vine strîmtorare ; de ţi se pare, tăgăduieşte iarăşi. Aproape este Domnul de cei ce se întorc la El, după cum este scris în Cartea lui Eldad şi Medad [17], cei care au profeţit poporului în pustie».
înainte. Vor fi învăţaţi cu dreaptă învăţătură, dacă nu ţii minte răul pe care ţi l-au făcut. Că ţinerea de minte a răului lucrează moarte. Dar tu, Herma, ai avut mari necazuri personale pentru călcările de lege ale fiilor tăi, că nu te-ai îngrijit de ei, ci i-ai neglijat şi te-ai ocupat numai de afacerile tale cele rele. 2. Te mîntuie, însă, nedepărtarea ta de «Dumnezeu cel viu» [14], simplitatea şi înfrînarea ta cea mare. Acestea te mîntuie, dacă stărui ; şi-i mîntuie şi pe toţi cei care fac unele ca acestea şi merg pe calea nevinovăţiei şi simplităţii. Aceştia vor birui toată răutatea şi vor vieţui în viaţa cea de veci. 3. Fericiţi toţi cei ce lucrează dreptatea [15]. Nu vor pieri în veac. 4. Vei spune lui Maxim[16]: «Iată vine strîmtorare ; de ţi se pare, tăgăduieşte iarăşi. Aproape este Domnul de cei ce se întorc la El, după cum este scris în Cartea lui Eldad şi Medad [17], cei care au profeţit poporului în pustie».
1.
Pe cînd dormeam, fraţilor, un tînăr foarte frumos la
chip mi-a făcut o descoperire, zicîndu-mi :
—
Cine crezi că este bătrînă de la care ai primit cartea
cea mică ?
Eu i-am spus :
—
Sibila ! [18].
—
Te înşeli, mi-a răspuns acela, nu este ea !
—
Dar cine ? am întrebat eu.
—
Biserica, a răspuns acela.
Şi i-am spus :
—
Pentru ce-i bătrînă ?
—
Pentru că a fost creată înainte de toţi[19],
mi-a răspuns acela. De asta e bătrînă şi pentru Biserică a fost creată lumea.
2.
Mai tîrziu am văzut o vedenie în casa mea. A venit
bătrînă şi m-a întrebat dacă am dat preoţilor cartea. Am spus că n-am dat-o.
—
Bine ai făcut, mi-a spus ea, că am să mai adaug cîteva
cuvinte.
Cînd voi
sfîrşi toate cuvintele, le vei face cunoscute tuturor aleşilor. 3. Vei face
două copii şi vei trimite una lui Clement[20]
şi alta Grap- tei[21];
Clement o va trimite oraşelor din afară, că lui i s-a îngăduit să facă aceasta [22];
Grapta va sfătui pe văduve şi pe orfani, iar tu să o citeşti în acest oraş
împreună cu preoţii, care stau în fruntea Bisericii.
VEDENIA
III
1. Vedenia, pe care am văzut-o, fraţilor, este
aceasta. 2. Am postit de multe ori şi m-am rugat Domnului, să-mi facă cunoscută
descoperirea, pe care mi-a făgăduit că are să mi-o arate prin bătrînă aceea.
Noaptea chiar mi s-a arătat bătrînă şi mi-a zis :
—
Pentru că ai atîta nevoie şi eşti aşa de rîvnitor să
cunoşti toate, vino în ogorul, unde semeni grîu şi pe la ceasul al cincilea [23],
mă voi înfăţişa ţie şi-ţi voi arăta acelea, pe care trebuie să le vezi.
3.
Am întrebat-o, zicînd :
—
Doamnă, în care loc al ogorului ?
—
Unde vrei, mi-a spus ea.
Mi-am ales un loc retras, frumos. înainte de
a-i grăi şi a-i spune locul, mi-a zis :
—
Voi veni acolo, unde voieşti.
4.
M-am dus, fraţilor, la ogor, am socotit orele şi am
ajuns în locul, în care îi spusesem ei să vină ; acolo am văzut că se afla o
bancă de fildeş ; pe bancă era aşezată o pernă de in, iar deasupra o pînză
foarte fină tot de in. 5. Cînd am văzut aceste lucruri şi pe nimeni în locul
acela, m-am spăimîntat; m-a cuprins ca un tremur ; mi s-au ridicat perii
capului şi frică a intrat în mine, pentru că eram singur. Ve- nindu-mi în fire
şi amintindu-mi de slava lui Dumnezeu, am prins curaj ; am îngenunchiat şi
mi-am mărturisit Domnului iarăşi păcatele, ca şi mai înainte. 6. Femeia aceea a
venit cu şase tineri, pe care-i văzusem şi mai înainte ; s-a oprit lîngă mine
şi mă asculta pe cînd mă rugam şi-I mărturiseam Domnului păcatele mele.
Atingîndu-mă, mi-a zis :
—
Herma, încetează de a te tot ruga pentru păcatele tale
! Roa- gă-te şT pentru dreptate, ca să primeşti puţină parte din ea şi pentru
casa ta.
7.
M-a luat de mînă, m-a ridicat, m-a dus la bancă şi a
spus tinerilor :
—
Duceţi-vă şi zidiţi!
8.
După plecarea tinerilor, cînd am rămas noi singuri,
mi-a spus :
—
Stai aici!
Eu i-am
spus :
—
Doamnă, lasă să se aşeze cei mai în vîrstă întîi.
Ea mi-a zis :
—
Stai, cum îţi spun !
9.
Vrînd să mă aşez în partea dreaptă, nu m-a lăsat, ci
mi-a făcut semn cu mîna, să mă aşez în partea stingă. Pe cînd mă gîndeam şi
eram trist, că nu m-a lăsat să stau în partea dreaptă, mi-a zis :
— Eşti trist, Herma ?
Locul din partea dreaptă este al altora, al celor care au şi bineplăcut lui
Dumnezeu şi au suferit pentru nume ; [24]ţie
îţi lipsesc multe, ca să şezi cu ei; dar dacă stărui în nevinovăţia ta, stăruie
; şi vei şedea împreună cu ei şi vor şedea toţi cîţi vor săvîrşi faptele
acelora şi vor suferi cele ce-au suferit aceia.
—
1. Ce au suferit ? am întrebat eu.
—
Ascultă ! mi-a răspuns. Biciuiri, închisori, necazuri
mari, cruci, fiare, din pricina numelui; de aceea partea acelora este de-a
dreapta locului celui sfînt,- tot acolo şi cel care va suferi din pricina
numelui ; partea celorlalţi este în istînga. Dar şi unora şi altora, şi celor
din dreapta şi celor din stînga, aceleaşi daruri şi aceleaşi făgăduinţe ; numai
că aceia stau de-a dreapta şi cu oarecare slavă. 2. Tu doreşti să stai de-a
dreapta împreună cu ei, dar lipsurile tale sînt multe. Te vei curăţi, însă, de
lipsurile tale ! Şi toţi cîţi nu se îndoiesc se vor curăţi de toate păcatele
făcute pînă în ziua aceasta.
3. După ce a spus
acestea, a voit să plece ; eu, căzînd la picioarele ei, am rugat-o în numele
Domnului să-mi arate vedenia pe care mi-a făgăduit-o. 4. Ea m-a luat iarăşi de
mînă, m-a ridicat şi m-a aşezat pe bancă, în partea stingă a ei; s-a aşezat şi
ea în dreapta mea. Şi, ridi- cînd în sus un toiag strălucitor, mi-a zis :
—
Vezi ceva mare ?
I-am răspuns :
—
Nu văd nimic, Doamnă !
Şi mi-a zis :
—
Iată, nu vezi tu, înaintea ta, un turn mare clădit pe
ape din pietre pătrate strălucitoare ?
5. Turnul se construia în formă pătrată de cei şase
tineri, care veniseră cu ea ,• dar mii şi mii de bărbaţi aduceau pietre, unii
din adînc de ape, alţii de pe pămînt şi le dădeau celor şase tineri; aceia le
luau şi zideau. 6. Tinerii puneau toate pietrele scoase din adînc de ape la
zidire aşa cum erau, că se potriveau şi se uneau desăvîrşit cu celelalte
pietre; şi aşa se lipeau unele de altele, că nu se vedea unirea lor, încît
clădirea turnului părea făcută ca dintr-o singură piatră. 7. Din celelalte
pietre, aduse de pe uscat, pe unele le aruncau, pe altele le puneau la clădire,
iar pe altele le sfărîmau şi le aruncau departe de turn. 8. Alte multe pietre
stăteau în jurul turnului şi nu erau folosite de tineri la clădire ; unele din
ele erau sfărîmicioase, altele cu crăpături, altele ciuntite, altele albe şi
rotunde, şi nu se potriveau la zidire. 9. Vedeam alte pietre aruncate departe
de turn, care se rostogoleau pe drum, dar nu rămîneau în drum, ci porneau din
drum rostogolin- du-se spre un loc anevoios de umblat; altele cădeau în foc şi
ardeau ; altele cădeau aproape de ape, dar nu puteau să se rostogolească în
apă, deşi voiau să se rostogolească şi să intre în apă.
1.
Arătîndu-mi acestea, femeia a voit să plece. I-am zis
:
—
Doamnă, ce folos am, că am văzut acestea, dar nu
cunosc ce înseamnă ?
Răspunzîndu-mi, mi-a zis :
■— Eşti om isteţ, de vrei să cunoşti cele în
legătură cu turnul!
—
Da, Doamnă, i-am răspuns, că vreau să le vestesc
fraţilor şi să se bucure ; iar ei, auzind acestea, să cunoască pe Dumnezeu în
slava Sa cea multă.
2.
Ea a spus :
—
Vor auzi mulţi; dar din cei care vor auzi unii se vor
bucura, iar alţii vor plînge ; dar şi aceştia, dacă vor auzi şi se vor pocăi,
se vor bucura şi ei. Ascultă, dar, pildele turnului. Că-ţi voi descoperi totul.
Dar să nu-mi mai faci supărări cu privire la descoperire ; că descoperirile
acestea au sfîrşit şi s-au şi împlinit. Dar tu n-ai să înce
tezi a-mi cere descoperiri, că eşti nesăţios. 3. Turnul[25] pe care-1 vezi că se zideşte sînt eu, Biserica; eu, care m-am arătat ţie şi acum şi mai înainte. Despre turn întreabă-mă orice vrei şi-ţi voi descoperi, ca să te bucuri împreună cu sfinţii.
tezi a-mi cere descoperiri, că eşti nesăţios. 3. Turnul[25] pe care-1 vezi că se zideşte sînt eu, Biserica; eu, care m-am arătat ţie şi acum şi mai înainte. Despre turn întreabă-mă orice vrei şi-ţi voi descoperi, ca să te bucuri împreună cu sfinţii.
4.
I-am spus :
—
Doamnă, odată ce m-ai socotit vrednic să-mi descoperi
totul, descopere !
Ea mi-a
zis :
—
Iţi voi descoperi ceea ce va fi cu putinţă. Numai
să-ţi fie inima ta către Dumnezeu şi să nu te îndoieşti de ceea ce vei vedea.
5.
Am întrebat-o :
—
Pentru ce, Doamnă, turnul se zideşte pe ape ?
—
Ţi-am spus şi mai înainte, mi-a zis ea, că eşti isteţ
în Scripturi şi le cercetezi cu rîvnă ; cercetîndu-le, vei găsi adevărul.
Ascultă, dar, pentru ce se zideşte turnul pe ape ! Pentru că viaţa noastră prin
apă a fost mîntuită şi se va mîntui. Turnul este întemeiat prin cuvîntul
numelui Celui atotputernic şi slăvit; şi este ţinut de puterea cea nevăzută a
Stăpînului.
1.
Răspunzîndu-i ei, i-am zis :
—
Doamnă, mare şi minunat este lucrul acesta. Dar cei
şase tineri care zidesc, cine sînt, Doamnă ?
—
Aceştia sînt sfinţii îngeri ai lui Dumnezeu, primii
care au fost creaţi, cărora Dumnezeu le-a dat creaţia Lui să o crească, să o
zidească şi să o stăpînească. Aşadar, prin ei va fi terminată zidirea turnului.
—
2. Dar ceilalţi care aduc pietrele, cine sînt ? am
întrebat-o.
—
Şi ei sînt sfinţi îngeri ai lui Dumnezeu ; dar cei
şase sînt mai mari decît aceştia. Aşadar, zidirea turnului se va termina şi
toţi împreună se vor bucura împrejurul turnului şi vor slăvi pe Dumnezeu, că
s-a terminat zidirea turnului.
3. Am
întrebat-o, zicînd :
—■ Aş vrea să ştiu,
Doamnă, care este destinaţia şi puterea pietrelor şi cît de mare este.
Răspunzîndu-mi, a zis :
—
Nu eşti tu mai vrednic dintre toţi, ca să-ţi fie
descoperite acestea ! Sînt alţii mai înainte de tine şi mai buni decît tine,
cărora ar fi
trebuit să li se descopere vedeniile acestea. Dar ca «să se slăvească numele lui Dumnezeu» [26], ţi s-au descoperit ţie şi ţi se vor descoperi pentru cei care se îndoiesc, care-şi zic în inimile lor, dacă sînt sau nu sînt adevărate acestea. Spune-le lor, că toate acestea sînt adevărate şi că nimic nu este în afară de adevăr, ci toate sînt tari, sigure şi întemeiate.
trebuit să li se descopere vedeniile acestea. Dar ca «să se slăvească numele lui Dumnezeu» [26], ţi s-au descoperit ţie şi ţi se vor descoperi pentru cei care se îndoiesc, care-şi zic în inimile lor, dacă sînt sau nu sînt adevărate acestea. Spune-le lor, că toate acestea sînt adevărate şi că nimic nu este în afară de adevăr, ci toate sînt tari, sigure şi întemeiate.
1. Ascultă acum despre
pietrele care intră la zidire. Pietrele cele pătrate, albe şi care se potrivesc
bine între ele, acelea sînt apostolii, episcopii, dascălii şi diaconii, care au
mers potrivit sfinţeniei lui Dumnezeu, care şi-au îndeplinit slujba de
episcopi, de dascăli şi de diaconi, în curăţie şi bună cuviinţă pentru aleşii
lui Dumnezeu; unii au adormit, dar alţii mai trăiesc încă. Totdeauna s-au
înţeles între ei, au avut pace unii cu alţii şi au ascultat unii de alţii. De
aceea la zidirea turnului potrivirea lor este armonioasă.
—
2. Dar pietrele scoase din adînc de ape şi puse la
zidire, care se potrivesc bine cu celelalte pietre, care au fost zidite, cine
sînt ?
—
Sînt cei care au suferit pentru numele lui Dumnezeu.
—
3. Vreau să ştiu, Doamnă, cine sînt celelalte pietre
aduse de pe uscat.
Mi-a spus
:
—
Sînt cei care intră la zidire, dar n-au fost ciopliţi
; pe aceştia Domnul i-a găsit buni, că au umblat pe calea cea dreaptă a
Domnului şi au împlinit poruncile Lui.
—
4. Dar pietrele, care s-au adus şi s-au pus la zidire,
cine sînt ?
—
Sînt cei noi în credinţă şi credincioşi. Ei sînt
sfătuiţi de îngeri să facă bine, pentru că nu s-a găsit în ei răutate.
—
5. Dar pietrele, pe care le-au dat la o parite şi
le-au aruncat, cine sînt ?
—
Sînt cei care au păcătuit şi vor să se pocăiască; de
aceea n-au fost aruncaţi departe de turn, pentru că vor fi buni la zidire, dacă
se vor pocăi. Aşadar, cei care au de gînd să se pocăiască vor fi tari în
credinţă ,- numai dacă se vor pocăi acum, cînd se zideşte turnul. Dacă se va
termina zidirea, nu mai au loc, ci vor fi aruncaţi; atît doar le mai rămîne, că
stau lîngă turn.
1- Vrei să cunoşti şi
pietrele care au fost sfărîmate şi aruncate departe de turn ? Acelea sînt fiii
nelegiuirii,- au crezut cu făţărie şi
nici un păcat nu s-a depărtat de ei. De aceea nu se pot mîntui, că nu sînt folositori la zidire din pricina răutăţilor lor ; de aceea au fost sfă- rîmaţi şi aruncaţi departe din pricina mîniei Domnului, că Domnul s-a mîniat pe ei. 2. Iar celelalte pietre, multe, pe care le-ai văzut stînd pe jos, care n-au fost duse la zidire, sînt cei sfărîmicioşi, care au cunoscut adevărul, dar n-au stăruit în el, nici nu s-au lipit de sfinţi, de aceea sînt nefolositori.
nici un păcat nu s-a depărtat de ei. De aceea nu se pot mîntui, că nu sînt folositori la zidire din pricina răutăţilor lor ; de aceea au fost sfă- rîmaţi şi aruncaţi departe din pricina mîniei Domnului, că Domnul s-a mîniat pe ei. 2. Iar celelalte pietre, multe, pe care le-ai văzut stînd pe jos, care n-au fost duse la zidire, sînt cei sfărîmicioşi, care au cunoscut adevărul, dar n-au stăruit în el, nici nu s-au lipit de sfinţi, de aceea sînt nefolositori.
—
3. Dar pietrele cu crăpături, cine sînt ? am
întrebat-o eu.
—
Sînt cei care poartă în inimă duşmănie între ei, care
nu «trăiesc în pace între ei» [27];
pe feţele lor se vede pacea, dar cînd se despart unii de alţii, răutăţile lor
stăruie în inimile lor ; acestea sînt crăpăturile, pe care le au pietrele. 4.
Pietrele ciuntite sînt cei care au crezut şi au trăit cea mai mare parte din
viaţă în dreptate, dar o parte şi-au petrecut-o în fărădelegi; de aceea sînt
ciunţi şi nu întregi.
•— 5. Dar pietrele albe
şi rotunde, care nu se potrivesc la zidire, cine sînt, Doamnă ?
Răspunzîndu-mi, mi-a zis :
—
Pînă cînd vei fi prost şi nepriceput, de mă întrebi
toate şi nu înţelegi nimic ? Aceştia sînt cei care au credinţa, dar au şi
bogăţia veacului acestuia ; cînd vine necazul se leapădă de Domnul lor, din
pricina bogăţiilor lor şi a afacerilor.
6. Şi răspunzîndu-i, i-am zis :
— Cînd vor fi, Doamnă,
aceştia buni la zidire ?
—
Cînd se va tăia bogăţia lor, care le conduce sufletul,
mi-a spus ea ; atunci vor fi folositori lui Dumnezeu. După cum o piatră
rotundă, dacă nu-i tăiată şi dacă nu se aruncă ceva din ea, nu poate fi
pătrată, tot aşa şi cei bogaţi în veacul acesta, dacă nu li se taie bogăţia
lor, nu pot fi folositori Domnului. 7. Cunoaşte aceasta mai întîi din însăşi
viaţa ta ! Cînd erai bogat, erai nefolositor ; dar acum eşti folositor şi
trebuincios vieţii. Fiţi folositori lui Dumnezeu ! Că şi tu ai fost una din
aceste pietre.
1. Celelalte pietre, pe
care le-ai văzut aruncate departe de turn, căzute pe cale sau rostogolite de pe
cale în locuri grele de umblat, sînt cei care au crezut, dar, din pricina
îndoielii lor, au părăsit calea lor cea adevărată ; socotind că pot găsi un
drum mai bun, se rătăcesc şi se chinuiesc mergînd pe drumuri grele de umblat.
2. Iar pietrele, care au căzut în foc şi ard, sînt cei care «s-au depărtat pînă la sfîrşit
de Dumnezeul cel viu» [28] şi nu s-a mai suit la inima lor gîndul de a se pocăi de poftele desfrînării lor şi de răutăţile, pe care le-au săvîrşit. 3. Vrei să ştii cine sînt pietrele celelalte, care au căzut aproape de ape şi nu s-au putut rostogoli în apă ? Sînt «cei care au auzit cuvîntul» [29]şi au vrut «să se boteze în numele Domnului»[30],• dar cînd s-au gîndit la curăţia cerută de adevăr[31], şi-au schimbat gîndul şi au pornit iarăşi pe urma poftelor lor celor rele [32].
de Dumnezeul cel viu» [28] şi nu s-a mai suit la inima lor gîndul de a se pocăi de poftele desfrînării lor şi de răutăţile, pe care le-au săvîrşit. 3. Vrei să ştii cine sînt pietrele celelalte, care au căzut aproape de ape şi nu s-au putut rostogoli în apă ? Sînt «cei care au auzit cuvîntul» [29]şi au vrut «să se boteze în numele Domnului»[30],• dar cînd s-au gîndit la curăţia cerută de adevăr[31], şi-au schimbat gîndul şi au pornit iarăşi pe urma poftelor lor celor rele [32].
4. Femeia a terminat
tîlcuirea turnului. 5. Luîndu-mi îndrăzneală, am întrebat-o încă, dacă tuturor
pietrelor, care au fost aruncate şi nu s-au potrivit la zidirea turnului, le
mai rămîne mîntuire şi mai au loc în turnul acesta.
— Au mîntuire, mi-a spus
ea, dar în turnul acesta nu se mai pot potrivi; 6. se vor potrivi în alt loc cu
mult mai mic; iar aceasta, după ce vor fi puşi la încercare şi se vor împlini
zilele ispăşirii păcatelor lor. Şi vor fi izbăviţi, pentru că s-au făcut
părtaşi cuvîntului Celui Drept. Şi atunci se va întîmpla să scape de
încercările lor, cînd se vor sui la inima lor faptele rele, pe care le-au
săvîrşit. Iar dacă nu se vor sui la inima lor, nu se vor mîntui din pricina
învîrtoşeniei inimii lor.
1. Cînd am încetat de a o întreba de toate
acestea, mi-a zis :
—
Vrei să vezi şi altceva ?
Doritor fiind să văd, mult m-am bucurat. 2.
Uitîndu-se la mine, a zîmbit şi mi-a zis :
—
Vezi şapte femei în jurul turnului ?
—
Le văd, Doamnă, i-am spus.
—
Turnul acesta, după porunca Domnului, este susţinut de
acestea. 3. Ascultă acum lucrările lor. Prima dintre ele, cea cu mînile tari,
se numeşte credinţă; prin aceasta se mîntuie aleşii lui Dumnezeu. 4. Cealaltă,
care este încinsă şi are înfăţişarea bărbătească, se numeşte în- frînare ; ea
este fiica credinţei. Cel care o va urma va avea viaţă fericită, că se va feri
de toate faptele cele rele, deoarece crede că va moşteni viaţa veşnică, dacă se
va feri de orice poftă rea.
—
5. Dar celelalte cine sînt, Doamnă ?
—
Sînt fiice una alteia şi se numesc : una curăţie ,•
alta, ştiinţă alta, nerăutate ; alta bună-cuviinţă ; alta, dragoste. Cînd vei
face toate faptele mamei lor, vei putea trăi.
—
6. Aş vrea, Doamnă, să ştiu, am spus eu, ce putere are
fiecare din ele.
—
Ascultă, puterile, pe care le au, mi-a spus ea. 7.
Puterile lor se tin unele de altele şi urmează una alteia, după cum sînt şi
născute. Din credinţă se naşte înfrînarea ; din înfrînare, curăţia ; din
curăţie, nerăutatea; din nerăutate, buna-cuviinţă; din buna-cuviinţă, ştiinţa ;
din ştiinţă, dragostea. Faptele acestora sînt curate, cu bună-cuviinţă şi
dumnezeieşti. 8. Cel care va sluji acestora şi va avea tăria să săvîr- şească
faptele lor, va avea locaş în turn cu sfinţii lui Dumnezeu.
9. Am întrebat-o, despre vremi, dacă este deja
sfîrşitul.
Ea a strigat cu glas mare şi mi-a zis :
— Nepriceput om, nu vezi
că turnul se clădeşte încă ? Cînd se va termina turnul de zidit, atunci e
sfîrşitul. Dar turnul se va zidi repede [33].
Nu mă mai întreba nimic! Iţi este de ajuns ţie şi sfinţilor această aducere
aminte şi reînnoirea duhurilor voastre. 10. Dar nu ţi-au fost descoperite
acestea numai pentru tine, ci ca să le descoperi tuturor după trei zile. 11.
Tu, mai întîi, trebuie să cugeţi asupra lor. îţi poruncesc ţie, Herma, să
grăieşti cuvintele acestea, pe care am să ţi le spun, mai întîi în urechile
sfinţilor, pentru ca, auzindu-le şi făcîndu-le, să se cură- ţească de răutăţile
lor, dar şi tu împreună cu ei.
1. Ascultaţi-mă, copii[34]!
V-am crescut în multă curăţie, nerăutate şi bună-cuviinţă, pentru mila
Domnului, Care a picurat peste voi dreptatea, ca să vă îndreptăţiţi şi să vă
curăţiţi de orice răutate şi de orice strîmbătate ; dar voi nu vreţi să puneţi
capăt răutăţii voastre. 2. Acum, însă, ascultaţi-mă pe mine, «trăiţi în pace
unii cu alţii» [35],
cercetaţi-vă unii pe alţii, «ajutaţi-vâ unii pe alţii»[36];
nu vă împărtăşiţi numai voi din bunătăţile lui Dumnezeu, ci daţi din ele şi
celor lipsiţi. 3. Că unii, de prea multă mîncare, au adus asupra trupului lor
boală şi-şi vatamă corpul,- iar alţii, care nu au ce mînca, îşi vatămă trupul,
pentru că n-au destulă hrană şi-şi strică trupul lor. 4. Această necumpătare vă
este vătămătoare vouă, care aveţi şi nu daţi celor lipsiţi. 5. Gîndiţi-vă la ju
decata ce va să vină. Aşadar, cei care aveţi cercetaţi pe cei flămînzi pînă se va termina de zidit turnul; că după terminarea turnului, veţi voi să faceţi bine, dar nu veţi avea prilej. 6. Vedeţi, dar, voi, care vă lăudaţi cu bogăţia voastră, vedeţi să nu suspine cumva cei lipsiţi, iar suspinul lor să se urce la Domnul şi să fiţi lăsaţi, cu bogăţiile voastre, în afara uşii turnului. 7. Acum vă spun vouă, conducătorilor Bisericii şi celor care staţi pe scaunele cele dintîi, nu fiţi la fel cu otrăvitorii; otrăvitorii ţin otrăvurile lor în cutii, dar voi ţineţi în inimă otrava şi veninul vostru. 8. Sînteţi împietriţi şi nu vreţi să vă curăţiţi inimile voastre şi, cu inimă curată, să faceţi unire în cugetele voastre, ca să aveţi milă de la «Împăratul cel mare» [37]. 9. Vedeţi, dar, copiiS9, nu cumva aceste dezbinări să vă lipsească de viaţa voastră. 10. Cum vreţi să învăţaţi pe aleşii Domnului, cînd voi înşivă nu aveţi învăţătură ? Invăţaţi-vă, dar, unii pe alţii, şi «trăiţi în pace unii cu alţii» [38] ca şi eu, stînd veselă înaintea Tatălui, să dau cuvînt pentru voi toţi înaintea Domnului vostru.
decata ce va să vină. Aşadar, cei care aveţi cercetaţi pe cei flămînzi pînă se va termina de zidit turnul; că după terminarea turnului, veţi voi să faceţi bine, dar nu veţi avea prilej. 6. Vedeţi, dar, voi, care vă lăudaţi cu bogăţia voastră, vedeţi să nu suspine cumva cei lipsiţi, iar suspinul lor să se urce la Domnul şi să fiţi lăsaţi, cu bogăţiile voastre, în afara uşii turnului. 7. Acum vă spun vouă, conducătorilor Bisericii şi celor care staţi pe scaunele cele dintîi, nu fiţi la fel cu otrăvitorii; otrăvitorii ţin otrăvurile lor în cutii, dar voi ţineţi în inimă otrava şi veninul vostru. 8. Sînteţi împietriţi şi nu vreţi să vă curăţiţi inimile voastre şi, cu inimă curată, să faceţi unire în cugetele voastre, ca să aveţi milă de la «Împăratul cel mare» [37]. 9. Vedeţi, dar, copiiS9, nu cumva aceste dezbinări să vă lipsească de viaţa voastră. 10. Cum vreţi să învăţaţi pe aleşii Domnului, cînd voi înşivă nu aveţi învăţătură ? Invăţaţi-vă, dar, unii pe alţii, şi «trăiţi în pace unii cu alţii» [38] ca şi eu, stînd veselă înaintea Tatălui, să dau cuvînt pentru voi toţi înaintea Domnului vostru.
1.
Aşadar, cînd femeia a încetat de a-mi vorbi, au venit
şi cei şase tineri, care zideau, şi au dus-o lîngă turn; iar alţii patru au
luat banca şi au dus-o tot lîngă turn. Feţele acestora nu le-am văzut, că erau
întorşi cu spatele la mine.
2.
Pe cînd femeia pleca, am rugat-o să-mi descopere cele
trei înfăţişări, în care mi se arătase. Răspunzîndu-mi, mi-a zis:
«Despre acestea trebuie
să întrebi pe altul, ca să ţi le descopere».
3.
Că mi s-a arătat, fraţilor, în prima vedenie de anul
trecut, foarte bătrînă, şezînd pe scaun. 4. în a doua vedenie, avea faţa mai
tînără, dar trupul şi părul capului de bătrînă, îmi vorbea stînd în picioare şi
era mai veselă decît întîia oară. 5. în a treia vedenie era cu totul tînără şi
foarte frumoasă ; numai părul îl avea de bătrînă ; era tare veselă şi stătea pe
bancă. 6. Eram foarte trist, că doream să cunosc tîlcul acestor arătări. Şi,
într-o vedenie de noapte, văd pe femeia bătrînă că-mi spune : «Orice rugăminte
are nevoie de smerenie. Posteşte, deci, şi vei primi de la Domnul ceea ce
ceri!» 7. Am postit, dar, o zi şi, în aceeaşi noapte, mi s-a arătat un tînăr care
mi-a zis :
— Pentru ce ceri, în
rugăciunea ta, neîncetat descoperiri ? Vezi, ca nu cumva, cerînd multe, să-ţi
vatămi trupul. 8. îţi sînt de ajuns descoperirile acestea. Poti oare să vezi
descoperiri mai mari decît cele pe care -le-ai văzut ? Nu !
9.
Răspunzîndu-i, i-am zis :
—
Iţi cer, Domnule, numai atît: să fie întregită
descoperirea despre cele trei înfăţişări ale bătrînei!
Răspunzîndu-mi,
mi-a zis :
—
Pînă cînd sînteţi nepricepuţi ? Sînteţi nepricepuţi
din pricina îndoielilor voastre şi din pricină că nu aveţi inima voastră lingă
Domnul.
10. Răspunzîndu-i, i-am zis
iarăşi :
— Dar de la tine,
Domnule, vom şti mai precis acestea!
—
1. Ascultă, mi-a zis el, despre înfăţişările pe care
le ceri! 2. Pentru ce, în vedenia cea dintîi, ţi s-a arătat o femeie bătrînă,
stînd pe scaun ? Pentru că duhul vostru [39]
este îmbătrînit, veştejit şi fără putere din pricina slăbiciunilor şi
îndoielelor voastre. 3. După cum cei bătrîni nu mai au nădejde să întinerească
şi nu aşteaptă altceva decît moartea, tot aşa şi voi, moleşiţi de afacerile
lumeşti, nu v-aţi mai îngrijit de voi «ş/ n-aţi mai
aruncat grijile voastre spre Domnul» [40],
ci s-a sfă- rîmat inima voastră şi aţi îmbătrînit din pricina supărărilor
voastre.
—• 4. Aş
vrea să ştiu, Domnule, pentru ce şedea pe scaun !
—
Pentru că orice om slab stă pe scaun din pricina
slăbiciunii lui, ca să i se întărească slăbiciunea trupului. Ai dar tîlcul
celei dintîi vedenii.
—
1. în a doua vedenie ai văzut-o stînd în picioare cu
faţa tînără şi mai veselă decît înainte, dar trupul şi părul capului
îmbătrînit. Ascultă, a spus el, şi această pildă : 2. Cînd este cineva bătrîn,
slăbiciunea şi sărăcia îl duc la desnădejde şi nu mai aşteaptă altceva decît
cea din urmă zi a vieţii lui; apoi, dacă pe neaşteptate primeşte o moştenire,
cînd aude, se trezeşte, se bucură şi prinde puteri; nu mai stă lungit, ci se
scoală în picioare, îi întinereşte duhul, care era stricat de faptele lui de
mai nainte ; nu mai stă jos, ci se înzdrăveneşte. Tot aşa şi voi, auzind
descoperirea, pe care v-a făcut-o Domnul, 3. că a făcut milă cu voi şi că a
reînnoit duhurile voastre, aţi lepădat slăbiciunile voastre, v-a revenit
puterea şi v-aţi întărit în credinţă ; Domnul, văzînd în
tărirea voastră, s-a bucurat; şi pentru asta v-a arătat zidirea turnului şi vă va arăta şi altele, dacă veţi trăi, din toată inima, în pace unii cu alţii.
tărirea voastră, s-a bucurat; şi pentru asta v-a arătat zidirea turnului şi vă va arăta şi altele, dacă veţi trăi, din toată inima, în pace unii cu alţii.
1. în a treia vedenie,
ai văzut-o mai tînără, frumoasă, veselă şi plăcută la înfăţişare. 2. După cum
dacă unui om supărat îi vine o veste bună, omul acela uită îndată supărările de
mai înainte şi nu are în minte nimic altceva decît vestea pe care a auzit-o, se
înzdrăveneşte, pe viitor pentru a face bine şi duhul lui întinereşte din
pricina bucuriei, pe care a primit-o, tot aşa şi voi, la vederea acestor
bunătăţi, vi s-au întinerit duhurile voastre. 3. Cit priveşte că ai văzut-o
şezînd pe bancă, înseamnă că şederea ei este sigură, pentru că banca are patru
picioare şi stă neclintită; că şi lumea este ţinută de patru stihii. 4. Aşadar
cei care se vor pocăi, vor fi complet tineri ; şi întemeiaţi vor fi cei care se
vor pocăi din toată inima. Ai primit descoperirea întregită ; să nu mai ceri
lămuriri cu privire la descoperire ; dacă vei avea nevoie de ceva, ţi se va
descoperi.
VEDENIA IV 22(1)
1. După douăzeci de
zile de la prima vedenie, pe care am avut-o, am văzut alta, pentru a înfăţişa
necazul ce avea să vină. 2. Mă duceam pe Calea Campaniei, la ogorul meu, care
se află cam la zece stadii de Calea Publică ; pe drumul acesta se merge cu
uşurinţă. 3. Mergînd singur, rugam pe Domnul să-mi desăvîrşească descoperirile
şi vedeniile, pe care mi le-a arătat prin sfînta Sa Biserică ; II rugam să mă
întărească şi să dea pocăinţă robilor Săi, care se smintiseră, ca «să fie slăvit numele Lui
cel mare» [41];
că m-a socotit vrednic să-mi arate lucrurile Lui cele minunate. 4. Pe cînd
slăveam pe Dumnezeu şi-I mulţumeam, mi-a răspuns ca un sunet de glas : «Să nu
te îndoieşti, Herma !» Şi am început să mă socotesc în mine şi să zic : «Eu,
pentru ce să mă îndoiesc, odată ce sînt atît de întărit de Domnul şi am văzut
lucruri slăvite ?». 5. Şi am înaintat puţin, fraţilor, şi iată am văzut un nor
de praf, care se ridica la cer ; şi am început să zic în mine însumi: «Nu cumva
vin vite şi ridică praful ?» Şi era departe de mine ca la un stadiu. 6. Cînd
norul de praf s-a făcut mai mare şi mai mare, m-am gîndit că este ceva
dumnezeiesc. Soarele lumina puţin; şi iată am vă
zut o fiară foarte mare cît un chit şi din gura lui ieşeau lăcuste de foc ; fiara era lungă ca de 100 de picioare şi avea capul ca un vas foarte mare de lut[42]. 7. Şi am început să plîng şi să-L rog pe Domnul să mă scape de fiară. Şi mi-am adus aminte de cuvîntul, pe care l-am auzit: «Nu te îndoi, Herma!» 8. întărindu-mă, dar, fraţilor, cu credinţa în Dumnezeu şi aducîndu-mi aminte de măreţiile, pe care mi le-a arătat Dumnezeu, m-am dus cu curaj spre fiară. Şi fiara venea cu un şuierat atît de puternic, încît ar fi putut prăpădi o cetate. 9. M-am apropiat de ea; şi ditamai chitul s-a întins la pămînt şi nu scotea decît limba ; nu s-a mişcat deloc pînă ce am trecut. 10. Fiara avea pe cap patru culori: neagră, apoi ca focul şi ca sîngele, apoi aurie, apoi albă.
zut o fiară foarte mare cît un chit şi din gura lui ieşeau lăcuste de foc ; fiara era lungă ca de 100 de picioare şi avea capul ca un vas foarte mare de lut[42]. 7. Şi am început să plîng şi să-L rog pe Domnul să mă scape de fiară. Şi mi-am adus aminte de cuvîntul, pe care l-am auzit: «Nu te îndoi, Herma!» 8. întărindu-mă, dar, fraţilor, cu credinţa în Dumnezeu şi aducîndu-mi aminte de măreţiile, pe care mi le-a arătat Dumnezeu, m-am dus cu curaj spre fiară. Şi fiara venea cu un şuierat atît de puternic, încît ar fi putut prăpădi o cetate. 9. M-am apropiat de ea; şi ditamai chitul s-a întins la pămînt şi nu scotea decît limba ; nu s-a mişcat deloc pînă ce am trecut. 10. Fiara avea pe cap patru culori: neagră, apoi ca focul şi ca sîngele, apoi aurie, apoi albă.
1. După ce am trecut de
fiară şi am mers cam 30 de picioare, iată m-a întîlnit o
fecioară «împodobită, ca şi cum ar îi ieşit din cămara de nuntă»[43];
era toată îmbrăcată în alb, cu încălţăminte albă ; acoperită pînă la frunte şi
pe cap avea o bonetă; părul capului îi era alb. 2. Ştiam din vedeniile de mai
înainte că este Biserica şi m-am bucurat mult. M-a salutat, zicîndu-mi:
—
Salutare, omule!
Eu i-am
răspuns:
—
Salutare, Doamnă!
3. Ea
mi-a zis :
—
N-ai întîlnit nimic ?
—
Doamnă, i-am răspuns eu, ditamai fiara, în stare să
piardă o cetate ; dar cu puterea Domnului şi cu marea Lui milostivire am scăpat
de ea.
—
4. Ai scăpat bine, mi-a zis ea, «pentru că ţi-ai
aruncat grija ta spre Dumnezeu» [44]
şi «ţi-ai deschis inima ta către Domnul»[45]
cu credinţa că nimic nu te poate mîntui decît numele cel mare şi slăvit. De
aceea Domnul a trimis pe îngerul Lui, care este peste fiare, al cărui nume este
Tegri şi a închis gura fiarei, ca să nu te vătămeze. Datorită credinţei tale ai
scăpat de mare necaz, pentru că nu te-ai îndoit, văzînd o fiară ca aceea. 5.
Du-te, dar, şi explică aleşilor Domnului măreţiile Lui şi spune-le că fiara
aceasta este o preîndhipuire a necazului celui mare ce va să fie ; dar veţi
putea scăpa de necaz, dacă vă pregătiţi
mai dinainte şi vă pocăiţi din toată inima înaintea Domnului, dacă inima voastră ajunge curată şi nepătată şi dacă veţi sluji fără prihană Domnului în celelalte zile ale vieţii voastre. «Aruncaţi grijile voastre spre Domnul» [46] şi El le va îndrepta. 6. Voi, care vă îndoiţi, credeţi în Domnul, că poate totul: şi să întoarcă mînia Lui de la voi, dar să vă şi trimită biciuire vouă, celor care vă îndoiţi. Vai de cei care aud cuvintele acestea, dar nu le ascultă ! Mai bine le-ar fi fost lor de nu s-ar fi născut! [47].
mai dinainte şi vă pocăiţi din toată inima înaintea Domnului, dacă inima voastră ajunge curată şi nepătată şi dacă veţi sluji fără prihană Domnului în celelalte zile ale vieţii voastre. «Aruncaţi grijile voastre spre Domnul» [46] şi El le va îndrepta. 6. Voi, care vă îndoiţi, credeţi în Domnul, că poate totul: şi să întoarcă mînia Lui de la voi, dar să vă şi trimită biciuire vouă, celor care vă îndoiţi. Vai de cei care aud cuvintele acestea, dar nu le ascultă ! Mai bine le-ar fi fost lor de nu s-ar fi născut! [47].
1. Am întrebat-o de cele patru culori, pe care
le avea fiara pe cap. Ea, răspunzînd, mi-a zis :
— Iarăşi eşti curios
pentru nişte lucruri ca acestea!
— Da, Doamnă, am spus eu.
Fă-mi cunoscut ce înseamnă ele.
—
2. Ascultă, mi-a zis. Culoarea neagră este lumea
aceasta în care locuiţi. 3. Culoarea ca focul şi ca sîngele înseamnă că lumea
aceasta trebuie să piară prin sînge şi foc. 4. Partea aurită sînteţi voi, care
aţi fugit
de lumea aceasta[48].
Că, după cum <aurul se încearcă prin foc» [49]şi ajunge bun de
folosit, tot aşa sînteţi încercaţi şi voi, care locuiţi cu cei de aici. Aşadar
cei care stăruiţi în credinţă şi sînteţi încercaţi prin foc de ei, veţi fi
curăţiţi. După cum aurul aruncă zgura lui, tot aşa şi voi veţi arunca orice
supărare şi strîmtorare, veţi fi curăţiţi şi veţi fi folositori la zidirea
turnului. 5. Partea albă este veacul ce va să fie, în care vor locui aleşii lui
Dumnezeu; că vor fi fără pată şi curaţi cei aleşi de Dumnezeu pentru viaţa
veşnică. 6. Tu, dar, să nu încetezi a grăi la urechile sfinţilor. Aveţi şi
preînchipuirea necazului celui mare ce va să fie. Dar dacă veţi vrea, nimic nu
va fi. Aduceţi-vă aminte de cele scrise mai înainte.
7. După ce a spus acestea, a plecat şi n-am
văzut în ce loc s-a dus, că s-a făcut un zgomotiar eu, de frică, m-am întors cu
spatele, că îmi părea că vine fiara.
DESCOPERIREA V
1. Rugîndu-mă în casă şi aşezîndu-mă pe pat, a
intrat un bărbat slăvit la înfăţişare, în haine de păstor, avînd în jurul lui o
piele de
capră, pe umeri o traistă, iar în mîini un băţ. El m-a salutat, iar eu i-am răspuns la salut. 2. S-a aşezat îndată lîngă mine şi mi-a zis :
capră, pe umeri o traistă, iar în mîini un băţ. El m-a salutat, iar eu i-am răspuns la salut. 2. S-a aşezat îndată lîngă mine şi mi-a zis :
—
Am fost trimis de preasfîntul înger[50]
să locuiesc cu tine celelalte zile ale vieţii tale.
3.
Mi s-a părut că a venit să mă ispitească şi i-am zis :
—
Dar tu, cine eşti ? Că eu ştiu, i-am spus, cui am fost
încredinţat.
El mi-a spus :
—
Nu mă cunoşti ?
—
Nu ! i-am răspuns eu.
—
Eu, a spus el, sînt păstorul cel căruia i-ai fost
încredinţat.
4.
Încă pe cînd vorbea, i s-a schimbat înfăţişarea şi
l-am recunoscut ; era acela căruia i-am fost încredinţat[51];
şi îndată m-am tulburat şi frică m-a cuprins ,- şi eram cu totul doborît de
întristare, că i-am răspuns atît de urît şi fără de minte.
5.
Acela, răspunzîndu-mi, mi-a zis :
—
Nu te tulbura, ci întăreşte-te în poruncile mele, pe
care am să ţi le poruncesc. 'Că am fost trimis, a spus el, ca să-ţi arăt iarăşi
pe toate acelea, pe care le-ai văzut mai înainte, principalele idei care vă
sînt vouă de folos. Tu, dar, înainte de toate, scrie poruncile mele şi pildele
; pe celelalte le vei scrie aşa cum îţi voi arăta; de aceea, a spus el, îţi
poruncesc să scrii mai întîi poruncile şi pildele, ca să le citeşti îndată şi
să poţi să le păzeşti.
6.
Am scris, aşadar, poruncile şi pildele, precum mi-a
poruncit.
— 7. Dacă auzindu-le le
veţi păzi, veţi umbla în ele şi le veţi săvîrşi cu inimă curată, veţi primi de
la Domnul toate cîte v-a făgăduit vouă ; dar dacă auzindu-le nu vă veţi pocăi,
ci veţi adăuga la păcatele voastre alte păcate, veţi primi de la Domnul cele
potrivnice.
Păstorul, îngerul pocăinţei, mi-a poruncit să
le scriu pe toate acestea aşa :
[1] Adică
stăipînul lui Hernia, în casa căruia se născuse ca fiu de rob.
[2] Intre
timp Roda murise.
[10] Ps. 45, 2.
[11] Cartea
era scrisă cu litere mari lipite unele de altele, fără să fie despărţite
cuvintele, aşa că făcea dificilă lectura.
[16] Personaj
necunoscut, care se lepădase de Hris-tos într-o persecuţie anterioară.
[17] Eldad
şi Medad, profeţi contemporani cu Moisi, de care se vorbeşte în Nuki. 11, 26—29. Cartea lui Eldad şi Medad era o
apocalipsă apocrifă a Vechiului Testament, care s-a pierdut.
[18] Sibilele,
preotese ale zeului Apolon, care prevesteau viitorul. Cea mai celebră a fost
sibila de la Cume. De aici răspunsul lui HeTma la întrebarea pusă de tînăr.
[19] Pentru
Herma, deci, Biserica este prima dintre creaturi.
[20] Este
vorba de Sfîntul Clement Romanul. Această menţiune, însă, nu poate fi folosită
pentru datarea Păstorului lui Herma.
[21] Grapta,
personaj necunoscut literaturii creştine.
[22] Aluzie
la epistola întîi către Corinteni a Sfîntului Clement Romanul.
[23] Pe
la orele 11 dimineaţa.
[25] In catacombele de la Neapole s-a
descoperit o foarte veche pictură repre- zentînd Biserica aşa cum o descrie
Herma aici; iar într-o criptă din cimitirul lui Calist de lîngă Roma, s-a
descoperit o pictură asemănătoare (Ia: A. Lelong, op cit. n. 3, p. 32—33).
[27] 1 Tes. 5, 13.
[29] Mc.
4, 18 i Mi. 13, 20. 22.
[34] Femeia
se adresează acum fiilor Bisericii.
16 — Părinţi apostolici
[39] Tânărul
se adresează acum tuturor creştinilor.
[42] E
vorba de vase mari de lut, în care cei vechi păstrau vinul sau untdelemnul.
[46] Ps.
54, 25 i I Pt. 5, 7.
[50] Funk şi Lelong identifică cu Hristos pe «acest prea stînt înger» ; Zahn il identifică cu arhanghelul Mihail, iar Robert Joly socoate că pentru Herma, Hristos şi
arhanghelul Mihail sînt una şi aceeaşi persoană.
[51] Pînă
acum Herma n-a spus că ar îi fost încredinţat cuiva. Pentru găsirea unei
explicaţii au fost propuse trei soluţii: 1. încredinţarea s-a făcut într-un
text pierdut al lucrării lui Herma (Spitta), ipoteză puţin probabilă; 2. încredinţarea
s-a făcut mai înainte de a redacta Herma lucrarea sa şi n-a mai fost consemnată
(Baumgărtner); în sfîrşit, 3. păstorul este identificat
cu tînărul care a venit la Herma (Vedenia II, 8 (4), Vedenia III, 18 (10) să-i
dea lămuriri cu privire la vedeniile II şi III (Hefele, Funk); poate că în una din aceste vizite a fost
Herma încredinţai păstorului, deşi n-o spune nicăieri; dacă nu 1-a recunoscut
la început, este din pricina costumului său de păstor. Această de ia treia
soluţie pare mai plauzibilă (la: A. Lelong, Op. cit., p. 70, n. 3).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu