ÎNCEPUTUL ÎNVĂŢĂTURILOR BUNULUI
CREDINCIOS IOAN NEAGOE, VOIEVODUL ŢĂRII UNGROVLAHIEI, CARELE AU ÎNVĂŢAT PRE
FIIU-SĂU THEODOSIE VODĂ
Partea dintâi. Cuvântul 1 .............................................................. 21
Aicia muriră feciorii lui Ilia
preotul de sabie în războiu, şi chivotul
legii
vechi fu luat de păgâni...........................................................
40
Aici
sfătuiră feciorii lui Israil să ceară de la Dumnezeu împărat ........... 41
Aicea
zise Dumnezeu că-i pare rău căci au făcut pre Saul împărat........ 43
Judecata
cea dintâi a lui Solomon..................................................
52
Aici
văzură toţi israilitenii judecata lui Solomon şi să temură de dânsul şi
pricepură că lăcuiaşte într-însul înţelepciunea lui Dumnezeu 53
Aici
să dăspărţi Solomon de la Dumnezeu şi începu a face biserici şi capişti
idolilor muierilor sale, iar Dumnezeu să mânie pe dânsul, căci nu păzi legea
lui.................................................................................................
54
Iată
aici Ahia prorocul dede lui Ierovaam zece sorţi ai steagurilor israilitenilor
şi zise: „Iată ţi-au dat Dumnezeu zece steaguri israiliteneşti" 57
Aici veniră la Rovoam împărat,
feciorul lui Solomon, israilitenii zicând: „Iată, tată-tău Solomon ne-au
îngreuiat jugul foarte, ci încai tu ni-1 mai uşurează". Iar el nu vru
să-i asculte.
Cartea
a 3-a a împăraţilor..............................................................
58
Şi deaca văzură toţi israilitenii
că nu folosiră nimic la Rovoam,
ei să răsipiră şi ziseră: „Nu ne
iaste noao a lăcui în neamul lui
lesei".............................................................................................
59
Aicea
zice pentru Ahav împărat. A treia împărăţie.........................
61
Aici
muri Ahav împărat săgetat în război, şi-1 îngropară în Sa- maria şi să umplu
cuvântul lui Dumnezeu, care grăise cu gura lui Iliia prorocul. Cartea
împarăţilor, Glava 12....................................................................
65
Aici Iue împărat săgetă pre
Iuaram, feciorul lui Ahav, şi zise
să fie pentru moartea lui Navutheiu..............................................
66
Aici Iue împărat pătrunse pre
Iezavela împărăteasa cu 2 giu- dele şi o scoaseră din cetate şi mâncară trupul
ei câinii, precum zisese Ilie proroc pentru dânsa............................................................................................
66
Aici au venit Senaherim împăratul Asiriei la Ierusalim să-1
ia, iar îngerul lui Dumnezeu omorî numai într-o noapte 185.000
de oameni den tabăra asiriianilor..................................................
72
Aici să războli Ezechiia împărat al Iudei, cătră moarte,
iar el plânse cătră Dumnezeu cu amar şi văzu Dumnezeu smerenia
lui şi-i mai adaose viiaţă încă
15 ani.............................................
73
Poveste pentru marele Costandin
împărat.....................................
76
Aici s-au sculat Avesalom asupra
tătâne-său, lui David................
95
Pildă din Evanghelie...................................................................
101
Poveste a fericitului Varlaam şi a lui Iosaf, feciorul lui
Ave-
nir împăratu................................................................................
110
Pildă a aceluiaşi Varlaam. Pentru
priveghetoare ......................... 113
învăţătura pentru facerea de bine
şi pentru îngăduiala şi aşteptarea lui Dumnezeu 128
PARTEA A DOUA A ÎNVĂŢĂTURILOR LUI NEAGOE VOIEVODUL
BASARAB, DOMNUL ŢĂRII MUNTENEŞTI, CARE AU ÎNVĂŢAT PRE FIIU-SĂU THEODOSIE,
AŞIJDEREA ŞI PRE ALŢI CARII VOR FI ÎN URMA LUI DE DUMNEZEU UNŞI, ÎNCORUNAŢI
DOMNI ŞI BIRUITORI ŢĂRII ACEŞTIIA, PENTRU MULTE ŞI BOGATE LUCRURI CARI SUNT
DOMNILOR FOLOSITOARE DE SUFLETU ŞI VREDNICE DE CINSTEA ŞI POHVALA DOMNIEI,
AŞIJDEREA ŞI PRE TOŢI BOIARII SĂI PRE CEI MARI ŞI PRE CEI MICI
I. Carea să începe pentru
cinstea icoanelor Capul 1 ......................... 130
II. învăţătură a acelui Neagoe
voievod cătră fiiu-său Theodosie şi cătră alţi domni, cătră toţi. Aşijderea
cătră patriiarşi, cătră vlădici, cătră episcopi, cătră boiari şi cătră
egumeni, cătră bogaţi şi cătră cei săraci. Spunere şi încredinţare pentru frica
şi dragostea lui Dumnezeu Slovo 5
144
III. Cartea lui Neagoe voievod cătră chir vlădica Macarie
şi cătră alţi egumeni şi ieromonahi şi preoţi şi cătră tot clirosul,
cându au îngropat a doao
oară, în mănăstire la Argeş, oasele mu- me-sei, doamnei Neagăi, şi ale
coconilor lui, Petru voievod şi Ioan voievod, şi a doamnei Anghelinii. Cu
cuvinte şi învăţături de umilinţă . Cuvântul al şaselea 151
IV Pildă pentru ceia ce fac milostenie, şi
pentru viaţa lumii aceştia. Din cartea lui Varlaam. Cuvântul al şaptelea 161
Pildă cu
şarpele. Cuvântul al 9 .......................................................... 168
Ş-altă pildă,
cu porumbul...................................................................
169
Altă pildă, pentru stratocamil, adecă gripsor.
Cuvântu al 11... 170
V
Altă învăţătură, iarăşi a lui Neagoe voievod cătră iubitul
său cocon şi cătră alţi domni. Cum şi în ce chip vor cinsti pre boiari
şi pre slugile
lor care vor sluji cu dreptate. Slovo 12..........................
171
VI. învăţătură iar a lui Neagoe
voievod cătră coconii săi şi cătră alţi de Dumnezeu aleşi domni. Cum vor pune
boiarii şi slugile lor la boierie şi la cinste şi cum îi vor scoate
dintr-acestea, pentru lucrurile lor. Cuvântu 13......
174
VII. Iar a lui Neagoe voievodul
învăţătură cătră fie-său Theodo- sie şi cătră alţi domni, cătră toţi. Cum să
cade domnilor să şa-
ză la masă şi cum vor mânca
şi vor bea. Slovo 14.............................. 176
VIII. învăţătură a lui Neagoe voievod
cătră fie-său Theodosie voievod şi cătră alţi domni, cătră toţi, pentru solii
şi pentru războaie 184
IX.
Cuvânt pentru judecată, care au învăţat Ioan Neagoe voievod
pre fie-său Theodosie şi pre alţi domni, pre toţi. Cum şi
în ce chip vor
judeca. Cuvânt al 20 ................................................... 208
X.
învăţătură a lui Neagoe voievod cătră fie-său Theodosie vodă
şi cătră alţi domni, cătră toţi, ca să fie milostivi. Cuvântu
al 21-lea.............................................................................................
215
XI. învăţătură a lui Ioan Neagoe
voievod, care au învăţat pre fie-său Theodosie voievod şi cătră alţi domni, ca
să nu fie pizmătăreţi, nici să facă rău pentru rău. Cuvânt al 24......................................................................
235
XII. Vorba lui Ioan Neagoe
voievod cătră fie-său Theodosie voievod şi cătră alţi domni, carii vor fi în
urma lui biruitori ţărâi aceştiia, pentru pecetluirea cărţii aceştiia. Că
aceste cuvinte suntu în loc de peceţi cărţii aceştiia. Slovo 25 244
XIII. Rugăciunea lui Ioan
Neagoe voievod, care au făcut la ieşirea sufletului său cătră Domnul nostru
Iisus Hristos, şi iertarea carea s-au iertat de cătră coconii săi şi de cătră
cocoane şi de cătră boiarii săi cei mari şi cei mici şi de cătră alte slugi ale
sale, de cătră toate. Cu cuvinte de umilinţă. Slovo 29 265
CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ AL BUNULUI CREŞTIN DOMN NEAGOE
VOIEVOD, DOMNUL UNGROVLAHII, CĂTRE 2 SLUGI CREDINCIOASE ALE SALE ŞI DRAGI,
CARELE SE LEPĂDARĂ DE LUME ŞI SE DEDERĂ VIEŢII CĂLUGĂREŞTI
Altă învăţătură, asemene ceştiialalte.....................................................
286
Referinţe
istorico-literare 291
ÎNCEPUTUL ÎNVĂŢĂTURILOR
BUNULUI CREDINCIOS IOAN NEAGOE, VOIEVODUL ŢĂRII UNGROVLAHIEI, CARELE AU ÎNVĂŢAT
PRE FIIU-SĂU THEODOSIE VODĂ
Partea întâi. Cuvântul 1
lubitu mieu fiiu, mai nainte
de toate să cade să cinsteşti şi să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare şi
bun şi milostiv şi ziditorul nostru cel înţelept, şi zioa şi noaptea şi în tot
ceasul şi în tot locul. Şi să foarte cuvine să-l slăveşti şi să-l măreşti
neîncetat, cu glas necurmat şi cu cântări nepărăsite, ca pre cela ce ne-au
făcut şi ne-au scos din-tunerec la lumină şi den nefiinţă în fiinţă. O, câtă
iaste de multă mila ta, Doamne, şi gândul şi cugetul tău, care ai spre noi
oamenii! O, mare taină şi minunată! O, cine va putea spune toate puterile tale
şi lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multă, lăcui întru noi
oamenii şi să arătă noao. Dumnezeu fu în ceriu şi om pre pământu şi
într-amândoao desăvârşit. Şi pre om şi-l făcu fiiu iubit şi moştean împărăţiii
sale. O, mare iaste taina înţelepciunii tale Doamne, care fu spre noi oamenii!
Ni dar să mărim pre Dumnezeul nostru şi să strigăm dinpreună cu David, zicând:
„Chiuiţi lui Dumnezeu, tot pământul, slujiţi lui Dumnezeu în veselie, intraţi
înaintea lui cu bucurie şi cu veselie şi cu curăţie. Să ştiţi că acela ne-au
făcut, iar nu noi, şi acela iaste Dumnezeul nostru şi noi suntem oamenii lui şi
oile păşunii lui. Intraţi prin poarta lui în ispovedanie, în curţile lui, în
cântări, mărturisiţi-vă lui şi lăudaţi numele lui, că iaste bun şi milostiv
Domnul şi sfânt Dumnezeul nostru. Că iaste mila lui cea mare cu noi în veci, şi
bunătatea lui cea multă". Şi den nimic ne-au făcut de suntem şi făcu toate
puterile cele făr' de trupuri.
Dar pentru ce? Numai ca să
lăudăm numele lui, cel ce ne- au făcut, Domnul domnilor şi Dumnezeul
dumnezeilor. Adusu-
ne-au în arătarea şi în
slava numelui său cel sfânt, ca să-l proslăvească îngerii în ceriurile cele de
sus cu numele sfintei şi a începătoarei de viaţă troiţă. Aşijderea au tocmit şi
firea fiinţii noastre ceii omeneşti şi ne-au dat minte şi cuvântu şi suflet
îmbrăcate în trup, şi ne-au înfrumuseţat cu chip şi cu podoabă şi ne-au tocmit
cu toate dichisile cele bune şi ne-au alcătuit trupul cu toate mădularile: cu
gură, cu urechi, cu picioare, cu ochi şi cu mâini, ca acestea toate să le
întindem şi să le lărgim în lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate şi
scârnave şi făr' de lege, cari le nu să cad.
Drept aceia, să cinstim şi
să slăvim pre ziditorul nostru şi să-i mulţămim ca celuia ce ne-au făcut şi
ne-au cinstit. Trup ne-au dat, ca cu dânsul să slujim Dumnezeului celui
puternic şi bun şi întru nimica să nu lăsăm soarta diavolului, vrăjmaşului lui
Dumnezeu şi pierzătoriul sufletelor noastre, să nu-l lăsăm să ne stăpânească
el, ci totdeauna să rugăm pre Dumnezeul cel milostiv, pentru că a lui făptură
şi zidire suntem. Gură ne-au dat ca să o desfacem şi să o deschidem şi cu mare
glas să lăudăm mărirea şi puterea lui, iar nu în cuvinte spurcate şi în vorbe
scârnave, care nu să cad, nici să cuvin, de care apoi vom da şi seamă la zioa
cea mare şi înfricoşată a judecăţii, la a doao venire a lui Dumnezeu. Ochi
ne-au dat ca să-i rădicăm în sus şi să vedem slava lui Dumnezeu, cu a căruia
poruncă să făcură toate, că „acela zise şi fură, acela porunci şi să
zidiră" ceriul, văzduhul, soarile, luna, steiile şi altile toate câte
suntu văzute şi nevăzute şi să mulţămim lui Dumnezeu, făcătoriul si dătătoriul
tuturor. Limbă ne-au dat ca să slăvim şi să trimitem laudă în sus neîncetat
numelui său celui sfânt, iar nu să o întoarcem spre bârfele şi spre cuvinte
deşarte, nici spre patimile cele drăceşti, care sunt trupului cu dulceaţă, iar
sufletului cu nevoie şi cu muncă, nici să grăieşti cele ce sunt spre aţiţarea
pohtelor trupeşti. Că şi apostolul zice: „Vorbele cele rele strică şi
putrezescu năravurile cele bune". Urechile ni le-au făcut în cap ca cu
dânsele să ascultăm şi să auzim cuvintele lui Dumnezeu şi să păzim toată legea
şi să facem voia lui. Mâini ne-au dat ca să le
lărgim şi să le întindem spre înălţimea ceriului şi să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate făpturile sale şi să le lungim spre mila lui. Picioarile ne-au dat, iar nu ca altor dihănii, care sântu mute şi necuvântătoare şi umblă pre pământu după cum le iaste firea şi voia lor şi orîncătro vor să să întoarcă, într-acolo să pornescu şi mergu. Ci noao să cade să păşim şi să călcăm dreptu spre cele cereşti şi cu trupul, şi cu capul, ca nu cumva să ne lunecăm în lucrurile cele trupeşti şi lumeşti şi putrede şi trecătoare, ci să umblăm pre căile cele nevinovate, cum zice fericitul David: „Fericiţi cei nevinovaţi, cărei umblă în legea Domnului!" Şi să păşim şi să stăm spre priveghiarea cea de toată noaptea şi mai ales la zilile cele mari şi la praznicile cele dumnezeeşti şi în toate zilile vieţii noastre. Să păziţi precum iaste legea şi obiceiul şi să vă feriţi de toate răotăţile şi scârnăviile şi spurcăciunile şi să vă rugaţi lui Dumnezeu cu frică şi cu cutremur, ca să să milostivească spre voi. Şi lui Hristos să faceţi rugăciuni de mulţămire, cu cântări pentru toate cele ce ne-au dat, cu rugă curată şi cu trup şi cu suflet neschimbat şi neclătit. în sfintile şi dumnezeieşti le biserici, aşijderea sa aduceţi lui Dumnezeu jirtvă făr' de sângile şi să vă priceştuiţi sfintelor şi celor făr' de moarte dumnezeieştilor taini ale lui Hristos, care cu adevărat suntu trupul şi sânge fiiului lui Dumnezeu, ca deaca vă veţi priceştui cu sfântul lui trup şi sângele, să împărăţiţi cu dânsul întru împărăţiia lui cea netrecătoare şi viaţa de veci, precum sângur Domnul Hristos au zis: „Cela ce va mânca trupul mieu şi va bea sângele mieu, fiind vrednic, aceluia eu îi voiu dărui viaţa de veci".
lărgim şi să le întindem spre înălţimea ceriului şi să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate făpturile sale şi să le lungim spre mila lui. Picioarile ne-au dat, iar nu ca altor dihănii, care sântu mute şi necuvântătoare şi umblă pre pământu după cum le iaste firea şi voia lor şi orîncătro vor să să întoarcă, într-acolo să pornescu şi mergu. Ci noao să cade să păşim şi să călcăm dreptu spre cele cereşti şi cu trupul, şi cu capul, ca nu cumva să ne lunecăm în lucrurile cele trupeşti şi lumeşti şi putrede şi trecătoare, ci să umblăm pre căile cele nevinovate, cum zice fericitul David: „Fericiţi cei nevinovaţi, cărei umblă în legea Domnului!" Şi să păşim şi să stăm spre priveghiarea cea de toată noaptea şi mai ales la zilile cele mari şi la praznicile cele dumnezeeşti şi în toate zilile vieţii noastre. Să păziţi precum iaste legea şi obiceiul şi să vă feriţi de toate răotăţile şi scârnăviile şi spurcăciunile şi să vă rugaţi lui Dumnezeu cu frică şi cu cutremur, ca să să milostivească spre voi. Şi lui Hristos să faceţi rugăciuni de mulţămire, cu cântări pentru toate cele ce ne-au dat, cu rugă curată şi cu trup şi cu suflet neschimbat şi neclătit. în sfintile şi dumnezeieşti le biserici, aşijderea sa aduceţi lui Dumnezeu jirtvă făr' de sângile şi să vă priceştuiţi sfintelor şi celor făr' de moarte dumnezeieştilor taini ale lui Hristos, care cu adevărat suntu trupul şi sânge fiiului lui Dumnezeu, ca deaca vă veţi priceştui cu sfântul lui trup şi sângele, să împărăţiţi cu dânsul întru împărăţiia lui cea netrecătoare şi viaţa de veci, precum sângur Domnul Hristos au zis: „Cela ce va mânca trupul mieu şi va bea sângele mieu, fiind vrednic, aceluia eu îi voiu dărui viaţa de veci".
Vezi mila lui Dumnezeu, vezi
dragostea lui cu carea au iubit pre noi! Vezi darul lui cu care ne-au dăruit!
Cât iaste de multă mulţimea milelor tale, Doamne! Că au urcat firea noastră cea
omenească mai deasupra decât toate puterile cele cereşti. Dumnezeu s-au înălţat
şi au şezut pre scaunul mărirei puterilor sale. Iar alte făpturi câte suntu
supt ceriu şi lucrurile ale lui Dumnezeu, toate suntu tocmite şi rânduite în
treaba şi în slujba neamului omenescu: soarile, luna, steiile, văzduhul,
vântul, ploile, pământul şi marea şi toate câte-s într-însa. Iar pre omul
făcu-l vieţuitoriu şi împărat şi biruitor tuturor faptelor sale câte sunt supt cer, şi încă nu numai atâta; ci-l făcu soţ şi moştean şi iubit fiili şi-l dărui de fu Dumnezeu şi biruitor împărăţiii sale cei cereşti, cum iaste scris şi zice: „Fiţi sfinţi, cum suntu şi eu sfânt, fiţi dumnezei, cum suntu şi eu Dumnezeu!" Şi iară mai zice: „Eu ziş: toţi sunteţi Dumnezeu şi fiţi fiii Celui de Sus, iară voi muriţi ca oamenii şi ca unul din domni cădeţi".
făcu-l vieţuitoriu şi împărat şi biruitor tuturor faptelor sale câte sunt supt cer, şi încă nu numai atâta; ci-l făcu soţ şi moştean şi iubit fiili şi-l dărui de fu Dumnezeu şi biruitor împărăţiii sale cei cereşti, cum iaste scris şi zice: „Fiţi sfinţi, cum suntu şi eu sfânt, fiţi dumnezei, cum suntu şi eu Dumnezeu!" Şi iară mai zice: „Eu ziş: toţi sunteţi Dumnezeu şi fiţi fiii Celui de Sus, iară voi muriţi ca oamenii şi ca unul din domni cădeţi".
Iar domnii în ce chip cad de
la Domnul şi Dumnezeul lor? Cad unii din credinţă, iară alţii din fapte. Deacii
ei mor. Ca oamenii carii suntu suptu stăpâni, cu trupurile mor domnilor şi
împăraţilor pământeşti, iară cu sufletele ei mor lui Dumnezeu, dacă îi ajunge
amarnica moarte şi suntu nepocăiţi de păcatile lor. Că măcar deşi zice că „nu
iaste după moarte plângere, nici în iad tânguială şi vaete" iar cu
adevărat iaste, şi acolo suntu ţipetile cele cu nevoe şi suspinile şi gemeţi le
cele grele şi oftările cele amară. Că acolo lăcuescu în muncile cele groaznice
şi fără sfârşit şi în focul nestinsu totdeauna să află, avându plângere
necurmată şi nemângâiată, şi nici de un folos le iaste.
Dreptu aceia, iubitul mieu
fiiu, să fii milostiv tuturor oamenilor şi tuturor gloatelor, care ţi le va da
Dumnezeu pre mâna ta, pentru care însuşi Domnul Dumnezeul nostru şi mântuitorul
lisus Hristos ş-au vărsat sfântul sânge al său. Şi să nu omori pre niminea făr'
de judecată dreaptă şi făr' de ispovedanie, ca să nu fii şi tu junghiat fără de
milă, ca noatenii şi ca mieii; că sângile omului nu iaste ca sângile vitelor
sau ca altor fieri sau ca al păsărilor, ci iaste într-alt chip, sânge ales şi
curăţit cu sfântul sânge al Domnului nostru lisus Hristos, care I- au vărsat
pre cruce în cetatea Ierusalimului, în zilile lui Pilat de la Pont. Ca nu
cumva, pentru pripa, să moară ţie cu trupul, iar lui Dumnezeu cu sufletul. Că
şi noi înşine carii suntem, măcară domni, măcară bogaţi, măcară săraci, tot
greşim lui Dumnezeu şi suntem vinovaţi şi vom să stăm toţi dinpreună la
înfricoşata judecată a lui Hristos. Că însuşi Hristos pentru sufletile noastre
de bună voie a sa s-au dat spre moarte, ca pre noi pre toţi să ne facă fiii lui
Dumnezeu.
Pilda: Eu ziş: „Toţi suntem
dumnezei şi fiii celui de sus". Tâlcul: Zise Domnul: „Ca un bun,
pre toţi i-am făcut împăraţi şi domni şi puternici, iară ei se-au întorsu în
lucruri rele şi deşarte". Pilda: „Iar voi muriţi ca oamenii". Tâlcul: „Iar voi cugetându cele
pământeşti, periţi". Pilda: „Şi ca unul din domni cădeţi". Tâlcul: „Şi satana era domnul
îngerilor, iară pentru trufia lui căzu". Aşijderea şi fieştece domnu semeţ
şi nemilostiv va cădea şi nu să va scula. Iar de să va tâmpla domnului să cază,
iară apoi el să va întoarce şi ca plânge de căderea sa cu toată inima, are
Dumnezeu putere să-l rădice; că Dumnezeu iaste judecătorul, şi a lui iaste
judecata. Cum iaste zis: „Domnul va judeca marginile pământului, ca un drept ce
iaste, şi va da putere împăraţilor noştri, şi va înălţa cornul unsului
său". Dreptu aceia, „să nu să laude înţeleptul cu înţelepciunea sa, nici
puternicul cu puterea sa, nici bogatul cu bogăţia sa. Ci de acestea să să laude
cel ce să lăuda", măcară de ar fi împărat, măcară domnu, măcar biruitor,
„tot să cunoască pre Dumnezeu, care l-au făcut, şi cu frica şi cu cutremur să
facă judecată pre pământu". „Faceţi pace şi rugă cu toţi, că fără de
acestea niminea nu va putea vedea pre Dumnezeu".
Vezi iubitul mieu, pre
împăratul cel mare, care ne-au iubit şi ne-au făcut şi pre noi împăraţi pre
pământu, ca şi pre sine, şi-i iaste voia să fim şi în cer; şi daca vom vrea
noi, vom fi, numai să facem bine şi vom fi împăraţi şi vom împărăţi în veci.
însă împărăţiile şi domniile ceste după pământu suntu în mâna şi voia lui
Dumnezeu, şi în nevoinţile noastre cele bune se-au dat. Iară împărăţi ia cea
cerească încă iaste în voia noastră şi ne-o va da Dumnezeu, numai de vom vrea.
Dară cunoşti care iaste împăratul cel mare şi puternic? Acela iaste împăratu
împăraţilor şi domnu domnilor şi Dumnezeul dumnezeilor, carele biruiaşte vii şi
morţii şi au făcut toţi vecii. Pentru aceia dă slavă celui ce te-au rădicat din
pământu şi te-au făcut lui fiiu şi ceriurilor împărat, şii noroadelor şi
oamenilor biruitor mai mare şi poruncitorii!, şi te-au pus domnu pre pământu,
să judeci oamenilor pe direptate şi săracilor în judecată, cum zice şi
prorocul grăind: „Doamne, dă judecata ta împăratului şi direptatea ta fiiului împăratului". Dară de ce împărat grăiaşte prorocul? Grăiaşte de împăratul Hristos. Cunoşti că „tot darul cel desăvârşit pogoară de sus, de la tatăl" şi pre împărat, şi pre domnu, şi pre preot, şi pre tot omul carele iaste al lui Dumnezeu.
prorocul grăind: „Doamne, dă judecata ta împăratului şi direptatea ta fiiului împăratului". Dară de ce împărat grăiaşte prorocul? Grăiaşte de împăratul Hristos. Cunoşti că „tot darul cel desăvârşit pogoară de sus, de la tatăl" şi pre împărat, şi pre domnu, şi pre preot, şi pre tot omul carele iaste al lui Dumnezeu.
Drept aceia să cade fiiului
împăratului, carile iaste fiili lui Dumnezeu, să judece dreptu, că şi judecata a lui
Dumnezeu iaste, iară alt a nimănui. Şi vă plecaţi suptu puternica mâna lui
Dumnezeu, cum zice apostolul, ca făcătoriului şi împăratului vieţii şi al
veacului nostru, cu toată frica şi cutremurul, ca într-o vreme să vă înalţe şi
să trăiţi mult pre pământu bun. Acum pricepeţi, împăraţilor, şi vă învăţaţi,
toţi cei ce judecaţi pământul, lucraţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi cu
cutremur, primiţi învăţături, ca să nu să mânie cândva Domnul spre voi şi să
pieriţi din calea dreptului, când se va aţiţa de pripă urgiia lui. Mâniiaţi-vă
şi nu greşiţi de cele ce gândiţi întru inimile voastre, în paturile voastre vă
umiliţi. Şi iară mai zice prorocul: „ţie iaste lăsat săracul, şi meserului tu
îi fii ajutoriu". Că şi fiiul lui Dumnezeu săracu fu trimis în lume, cum
iaste scris. Iar ţie ţi-au dat Dumnezeu împărăţia într-această lume scurtă.
Dreptu aceia să cade
împăratului şi domnului să aibă judecată direaptă şi nefăţarnică, dinpreună şi
alte bunătăţi toate, că „cinstea împărătească şi domnească judecată
iubeşte", cum iaste zis; că împăraţii cei adeveriţi nimica nu fac făr' de
judecată, că cu judecata suntu îndreptători şi puternici. Tu, Doamne, ca un
Dumnezeu ai gătit dreptatea ta şi o ai dat-o împăraţilor şi domnilor, iar
adeverinţa o ai împărţitu tuturor oamenilor. Judecata şi direptatea în lacovu o
ai făcut-o. Că Hristos iaste judecătoriu şi dreptatea şi adeverinţa. Şi zice:
„lacovu iaste sluga mea cea aleasă". Prorocul zice: „înălţaţi neîncetatu
pre Dumnezeul nostru şi vă închinaţi razimului picioarelor lui". Măcară de
eşti împăratu, măcar domnu, măcară bogat, măcară sărac, tot vă închinaţi razimului
picioarelor lui, că iaste sfânt, şi acela iaste domnul şi judecătorioul cel
înţeleptu şi înfricoşat şi vecinic. Deci, de vei judeca pre cineva cu judecată
nedreaptă
şi făţarnică, Dumnezeu va fi ţie şi oamenilor tăi judecător cu plată, că zice: „ Eu suntu izbânditoriul şi voi izândi". Iară prorocul zice: „Jalea şi suspinile săracilor le-ai auzit, Doamne, gătirea inimilor lor le-au socotit urechea ta. Judecă săracului şi smeritului, ca să nu mai adaogă după aceia omul de a să mări pre pământu". Dreptu aceia, ascultă, şi ia aminte şi socoteşte, să nu mai adaogă omul după aceia a să mai înălţa. Că iaste zis: „în zadar va fi turburarea celor ce să mărescu". Iar de vei face judecată făţarnică, tu cugetă cându să va lua judecata de la tine şi să va da altuia, carile va judeca cu dreptate oamenilor lui Dumnezeu. Şi va face izbândă Dumnezeu, precum au zis: „si suspinile săracilor nu vor peri până în sfârşit". Că măcară de eşti şi împăratu sau domnu, iar judecata tot iaste a lui Dumnezeu şi cu porunca lui eşti pus păstor tu, şi tocmitor faptelor lui. Pentru aceia scrie, de zice: „Fraţilor, judecaţi pe direptate şi priiatenilor şi streinilor şi celor mari şi celor mici. De niminea să nu-ţi fie ruşine, că judecata iaste a lui Dumnezeu". Ci câtă vreme va fi dată pre mâna ta, fie-ţi grijă şi frică de slujba care ţi-au dat-o Dumnezeu în seama ta, că nici ai adus nimic cu tine într-această lume, nici vei să iai nimic. Ci, cum zice dreptul Iov: „Gol te-ai născut din pântăcile mâne-ta, iar gol te vei duce", deaca nu vei fi îmbrăcat cu lucrurile cele ce să cad ale bunătăţii. Că „nimic nu iaste al tău", cum zice apostolul, ci toate-s ale lui Dumnezeu. Iar, desi ai tu, nu te lăuda, că de la Dumnezeu le-ai luat, ca să dai schiptrul şi steagul împărăţiei şi domniei tale cu multă mulţumire, cum şi împăraţii cei mai denainte vreme ş-au dat împărăţiile în mâna lui Dumnezeu tatăl, cu multă îndrăznire şi cu multă cinste şi cu mare îndreptare. Şi cu împărăţiile lumii aceştii trecătoare au dobândit împărăţiia cea netrecătoare a ceriului şi au luat cununa bunătăţilor din mâinile lui Dumnezeu. Şi să nu ţi să înalţă inima, nici să te trufeşti de limbile şi de năroadele cele multe, că de la Dumnezeu fu dată putere voao şi biruinţă de la Cel de Sus. Că toată judecata iaste a lui Dumnezeu şi Dumnezeu va să judece oamenii. Dumnezeu iaste judecătoriu dreptu şi tare şi îndălungu răbdătorii! şi nu aduce
mânie în toate zilele. Acela iaste milostiv şi îndelung răbdătorii! şi îndurătoriu şi au gătit scaunul său spre judecată, şi iaste gata în toată vremea şi în tot ceasul să judece lumea cu dreptate şi oamenii aşijderea. Şi pre cei drepţi să-i încoruneze, iar pre cei păcătoşi să-i muncească.
şi făţarnică, Dumnezeu va fi ţie şi oamenilor tăi judecător cu plată, că zice: „ Eu suntu izbânditoriul şi voi izândi". Iară prorocul zice: „Jalea şi suspinile săracilor le-ai auzit, Doamne, gătirea inimilor lor le-au socotit urechea ta. Judecă săracului şi smeritului, ca să nu mai adaogă după aceia omul de a să mări pre pământu". Dreptu aceia, ascultă, şi ia aminte şi socoteşte, să nu mai adaogă omul după aceia a să mai înălţa. Că iaste zis: „în zadar va fi turburarea celor ce să mărescu". Iar de vei face judecată făţarnică, tu cugetă cându să va lua judecata de la tine şi să va da altuia, carile va judeca cu dreptate oamenilor lui Dumnezeu. Şi va face izbândă Dumnezeu, precum au zis: „si suspinile săracilor nu vor peri până în sfârşit". Că măcară de eşti şi împăratu sau domnu, iar judecata tot iaste a lui Dumnezeu şi cu porunca lui eşti pus păstor tu, şi tocmitor faptelor lui. Pentru aceia scrie, de zice: „Fraţilor, judecaţi pe direptate şi priiatenilor şi streinilor şi celor mari şi celor mici. De niminea să nu-ţi fie ruşine, că judecata iaste a lui Dumnezeu". Ci câtă vreme va fi dată pre mâna ta, fie-ţi grijă şi frică de slujba care ţi-au dat-o Dumnezeu în seama ta, că nici ai adus nimic cu tine într-această lume, nici vei să iai nimic. Ci, cum zice dreptul Iov: „Gol te-ai născut din pântăcile mâne-ta, iar gol te vei duce", deaca nu vei fi îmbrăcat cu lucrurile cele ce să cad ale bunătăţii. Că „nimic nu iaste al tău", cum zice apostolul, ci toate-s ale lui Dumnezeu. Iar, desi ai tu, nu te lăuda, că de la Dumnezeu le-ai luat, ca să dai schiptrul şi steagul împărăţiei şi domniei tale cu multă mulţumire, cum şi împăraţii cei mai denainte vreme ş-au dat împărăţiile în mâna lui Dumnezeu tatăl, cu multă îndrăznire şi cu multă cinste şi cu mare îndreptare. Şi cu împărăţiile lumii aceştii trecătoare au dobândit împărăţiia cea netrecătoare a ceriului şi au luat cununa bunătăţilor din mâinile lui Dumnezeu. Şi să nu ţi să înalţă inima, nici să te trufeşti de limbile şi de năroadele cele multe, că de la Dumnezeu fu dată putere voao şi biruinţă de la Cel de Sus. Că toată judecata iaste a lui Dumnezeu şi Dumnezeu va să judece oamenii. Dumnezeu iaste judecătoriu dreptu şi tare şi îndălungu răbdătorii! şi nu aduce
mânie în toate zilele. Acela iaste milostiv şi îndelung răbdătorii! şi îndurătoriu şi au gătit scaunul său spre judecată, şi iaste gata în toată vremea şi în tot ceasul să judece lumea cu dreptate şi oamenii aşijderea. Şi pre cei drepţi să-i încoruneze, iar pre cei păcătoşi să-i muncească.
Minunat iaste Dumnezeu în
faptele sale, că cu mare cinste ne cinsti şi ne dede minte slobodă şi
chibzuitoare, şi firea omenească cea căzută o au înălţat mai pe deasupra
îngerilor, cum ziş şi mai sus, după cuvântul prorocului: „Ce iaste omul, că-ţi
aduseşi aminte de dânsul, sau fiiul omului, că-l cercetaşi?" Vezi câtă
dragoste are Dumnezeu cătră oameni şi ce făcu pentru dânşii? Făcu toate
văzutele şi nevăzutele şi pentru dânsul să făcu om. Acestea toate pentru
dragostea noastră le făcu, şi noi fiind pieriţi pentru greşala noastră, el iar
ne înnoi. Acestea toate le socoteşte prorocul şi ni le arată zicând: „Ce iaste
omul?" Cum ai zice, omul iaste o nimica, numai ce iaste slăbiciune şi
urgie şi neputinţă. Iar mila lui Dumnezeu vezi câtă iaste de mare, că de
lucrurile cele ce făcu pentru dânsul să miră prorocul şi zice: „Ce iaste omul,
de ai făcut atâtea măriri pentru dânsul?" Cunoaşte dar că câte suntu
văzute şi nevăzute, toate sunt făcute pentru dânsul. Pentru dânsul fu făcută
vremea de laAdam pân' la venirea lui Hristos, pentru dânsul fu făcut raiul,
pentru dânsul împărăţiia ceriului, pentru dânsul judecăţile şi caznele şi minunile,
bunătăţile şi legile; pentru dânsul fiiul lui Dumnezeu fu om. Cine ar putea
spune cele ce au făcut pentru dânsul şi cele ce vor să fie! Acestea toate le
socoteşte prorocul şi zice: „Ce iaste omul de s-au învrednicit a atâtea
bunătăţi, dar, şi cinste?" Că de ar vrea cineva să ştie adeverit şi să
cunoască câte au fost pentru dânsul şi câte va să ia după acestea, el s-ar
umplea de frică şi de mirare. Deci, ia aminte, să ştii câtă grijă are Dumnezeu
pentru oameni, că zice prorocul: „ Cu puţinei oarece l-ai mai micşorat decât
îngerii?" Aici zice prorocul şi grăiaşte această micşorare, pentru că cu
puţinei oarece au mai micşoratu Dumnezeu pre omu decât pre îngerii, pentru
greşala şi călcarea ce greşi dentâi strămoşul nostru Adam în rai. Dar cu
ce l-au micşorat puţinei decât pre îngeri? Micşoratu-l-au cu moartea. „Cu slavă şi cu cinste l-ai cununat". Slava o socoteşte prorocul măriia ceia ce o au luat întâi, iar cinstea ce o au luat Dumnezeu, iar care va să o ia după a doao venire a lui Hristos. Că dintâi i-au zis Dumnezeu: „Toate fierile pământului şi pasările ceriului şi peştii mării să să înfricoşeze şi să să teamă de voi, şi voi să le stăpâniţi". Apoi iar au zis: „Să călcaţi şarpele şi scorpiia".
ce l-au micşorat puţinei decât pre îngeri? Micşoratu-l-au cu moartea. „Cu slavă şi cu cinste l-ai cununat". Slava o socoteşte prorocul măriia ceia ce o au luat întâi, iar cinstea ce o au luat Dumnezeu, iar care va să o ia după a doao venire a lui Hristos. Că dintâi i-au zis Dumnezeu: „Toate fierile pământului şi pasările ceriului şi peştii mării să să înfricoşeze şi să să teamă de voi, şi voi să le stăpâniţi". Apoi iar au zis: „Să călcaţi şarpele şi scorpiia".
însă acum să lăsăm cele
vechi şi de dă multu şi să căutăm spre ceste de acum, că slava şi cinstea cea
mare din legea cea noao iaste, când ai cap pre Hristos, cându din trupu lui te
priceştueşti, cându eşti frate lui şi moştnean şi întocma cu dânsul, cându ai
cinste mai mare decât Moisi, cum zice fericitul Pavel, nu ca cum îşi acoperea
Moisi faţa obrazului, că cel înălţat nu să înalţă de această slavă în slava
înălţătoare; pentru această slavă spune prorocul mai nainte de vreme. Dar ce
iaste mai slăvit decât aceasta, cându suntem soţii cu îngerii şi ne-am făcut
fiii lui Dumnezeu, şi încă nici pre unul al său iubit fiiu ce au avut nu l-au
cruţat, ci l-au trimis şi l-au dat pentru noi. Dar ce slavă poate fi mai mare
decât aceasta, când făcu Dumnezeu acestea toate pentru călcarea şi păcatul cel
dentâi! Că Adam n- ar fi făcut nici bine, nici rău. Dar cum ar fi putut face
bine sau rău, nefiind el? Că cum să zidi, îndată dobândi atâta cinste! lată că
şi noi, câte răutăţi facem, iar Dumnezeu tot ne învredniceşte cu cinste mare şi
nespusă. Socoteşte de vezi, că zice Hristos: „De acum nu vă voi mai zice slugi,
că sunteţi fraţii şi priiatenii miei". Şi încă nu numai atâtea, ce şi
îngerii ne slujăscu pentru mântuirea sufletelor noastre şi nu suntem moşteni
numai pre pământu, ci suntem părtaşi şi bunătăţilor lui Hristos celor cereşti.
Acestea toate le cugetă prorocul şi zice că „l-ai încununat cu slavă şi cu
cinste şi l-ai pus mai mare peste faptele mâinilor tale, şi toate ai supus
suptu picioarele lui. Oile şi boii, încă şi hierăle câmpilor şi păsările
cereşti şi peştii carii trec marea şi cărările mării. Doamne, Domnul nostru,
cât iaste de minunat numele tău, preste tot pământul!" lată, măcar deşi
grăiaşte de făpturi, iar de îngeri nu pomeneşte, ce
spune numai de cele ce suntu pricepătoare, iară în socoteală suntu groase şi nedomirite.
spune numai de cele ce suntu pricepătoare, iară în socoteală suntu groase şi nedomirite.
întrebare: Dar ce va să să înţeleagă
aceasta?
Răspunsul: Aceasta iaste biruinţa pământească, care fu dată lui din-ceput şi iaste
un lucru de minune, căci că omul mai nainte, pân' ce nu greşeşte, el fu dăruit
cu atâta cinste, iar deaca greşi, iată că nu-l urgisi Dumnezeu, nice-l lipsi de
cinstea care i-o dedese mai nainte. Ce zice: „cu puţinei oarecare l-ai mai
micşorat decât îngerii", cum s-ar zice, după ce greşi, judecă-l şi-l
osândi cu moartea. Ci însă, măcar de-l şi osândi cu moartea, iar cinstea care
i-o dedese întâiu, nu i-o luo.
Aici arată dragostea cea
nespusă, care o are Dumnezeu cătră neamul omenescu. Că omul, deşi cunoscu el
însuşi păcatul şi vina sa, iar Dumnezeu tot îl lăsă să fie încorunat cu cinstea
şi cu slava cea dintâi, şi mărirea lui nu o strică; iar de-i si luo ceva puţinei
de suptu puterea lui, şi aceasta pentru folosul lui fu: că, mai nainte de
greşală, şi fierăle cele zvăpăiate şi cumplite le stăpânea omul, iar după
greşală puţinei de această biruinţă-l opri. însă şi acum tot biruiaşte şi
stăpâneşte şi pre acelea, ce cu meşteşug şi cu frică şi cu pază mare, că nici
i-au luat toată biruinţa, nici i-au lăsat-o toată, ci câte i-au fostu de treabă
şi de slujbă i le-au lăsat, iar câte suntu fiară sălbatece i le-au luat, ca
pentru aceasta să-şi aducă aminte şi să cugete tot omul, pentru păcatul
strămoşului Adam, şi să cunoască, că pentru acela nu să pleacă noao toate fieri
le, şi iaste şi aceasta de mare folos. Dar leul, măcar de s-ar şi pleca noao,
de ce treabă ne-ar fi noao, sau pardosul, măcar de ar fi şi blându? Aşijderea
şi alte hieri sălbateci şi spurcate, fără numai o trufă şi o mărire deşartă.
Pentr-aceia lăsă Dumnezeu să fie acestea semeţe şi neplecate, iară cele ce ne
sunt dă treabă, iale să fac plecate şi blânde, şi le supuse suptu mâinile
noastre: boii, ca să arăm cu dânşii, oile, ca să îmbrăcăm goliciunea trupurilor
noastre, iar alte dobitoace le lasă ca să poarte ce ne va trebui şi să ne
hrănim cu dânsele. Aşijderea au făcut şi pasările ceriului, aşijderea au făcut
şi peştii, să ne fie de mâncare. Că cumu-şi goneşte cinevaşi feciorii săi
din moşiile sale, pentru
neascultarea lui, iar nu-l opreşte din toate, ci totu-i lasă ceva puţinei, ca
să-l smerească, aşa şi Dumnezeu, ce însă nu într-acesta chip. Că omul, când îşi
goneşte feciorul, el îl opreşte de cele mai multe şi-i dă puţinea parte; iar
Dumnezeu numai ci-i opri oarece cât de puţinei, iar mai mult îi dede. Ci şi
aceasta iaste tocmeala lui Dumnezeu, iar fu pentru folosul omului. Că dintâi
toate avu omul supuse supt mâna lui. Deacii el să semeţi. Pentru aceia să
schimbară, ca să aibă şi el grijă de cele ce-i vor trebui şi-i vor fi de hrană
în viaţa lui. Şi nu lăsă să nu-i fie toate cu osteneală, nici iar cu odihnă, ci
unele ce-i suntu de treabă suntu făr' de osteneală, iar alte care-i suntu mai
de mare treabă lăsă să le cerce mai cu mare osteneală şi cu multă nevoinţă. la
aminte, de vezi, cum peştii carii umblă în fundul mării şi pasările carele
zboară în slava ceriului, toate cu meşteşug le-au supus Dumnezeu ţie, omule, şi
ţi le-au dat.
întrebare: Dar, căci nu zice de toate
cele văzute şi nevăzute, şi de sădiri şi de sămănături, şi de pomi şi de
altele?
Răspunsul: Cât au zis de puţinei, iar
toate le semnează, şi au lăsat celor ce le iaste voia să le ştie, să le spuie.
lată, iar vine cuvântul să să sfârşască la sfârşitul cel mai dântâi, unde zice:
„Doamne, Domnul nostru, cât e de minunat numele tău peste tot pământul!"
Aceste cuvinte pui şi la început şi la sfârşit, deci şi noi pururea să ne aflăm
zicând aşa: „Doamne, Domnul nostru, câtu e de minunat numele tău preste tot
pământul!" Şi să ne mirăm de mila şi de dragostea lui, care o are cătră
oameni, şi de înţelepciunea lui şi de gândul cel bun ce-l are spre noi.
lată, auzindu noi aceste
mile şi daruri ale lui Dumnezeu, care suntu spre noi, să păzim dreptatea şi legea
lui Dumnezeu, cum zice prorocul: „Fericiţi cei ce păzescu judecata şi fac
dreptate în toată vremea", şi mustrează pre cei ce judecă strâmbu! Şi iar
mai zice: „Până când veţi judeca nedreptu şi vă veţi îndoi de feţele
păcătoşilor?" Şi iar mai zice: „Dumnezeu stătu în ceata dumnezeilor şi
între dumnezei va să judece. Pentru aceia judecaţi pre sărac şi îndreptaţi pre
mişăl, scoateţi pre cel
smerit şi nemernic şi-l izbăviţi clin mâinele păcătosului". Iar de nu, tot cela ce iubeşte nedreptatea, acela-şi urăşte sufletul său, că „Domnul iaste dreptu şi dreptatea au iubit şi dreptatea văzu faţa lui." Şi iar zice: „Păzeşte nerăutatea şi vezi dreptatea şi în gura dreptului să va învăţa înţelepciune şi limba lui va grăi judecata". Că de vei păzi judecata cea dreaptă, tu vei fi fericit şi vei împărăţi pre pământu, iar cu Hristos Dumnezeu încă vei lăcui în veac.
smerit şi nemernic şi-l izbăviţi clin mâinele păcătosului". Iar de nu, tot cela ce iubeşte nedreptatea, acela-şi urăşte sufletul său, că „Domnul iaste dreptu şi dreptatea au iubit şi dreptatea văzu faţa lui." Şi iar zice: „Păzeşte nerăutatea şi vezi dreptatea şi în gura dreptului să va învăţa înţelepciune şi limba lui va grăi judecata". Că de vei păzi judecata cea dreaptă, tu vei fi fericit şi vei împărăţi pre pământu, iar cu Hristos Dumnezeu încă vei lăcui în veac.
Dar acuma ajunge-va credinţa
şi judecata cea dreaptă, au mai lungi-vom şi cu alte bunătăţi? Că cu adevărat
şi aceste bunătăţi suntu foarte bune şi vrednice de-a le lăuda şi îngerii, şi
oamenii. Iar să ascultaţi şi cuvântul lui lacov apostolul, ce au zis că „măcar
de-ar umplea cineva toată legea şi toate poruncile lui Dumnezeu, iar de va
greşi numai într-una şi să va zminti, decii în toate iaste vinovat". Iar
noi să rugăm pre Dumnezeul cel milostiv, să ne învrednicească să fim în toate
lucrurile desăvârşit şi în toate bunătăţile întregi şi nici într-unile să nu
fim lipsiţi. Să păzim judecata şi să facem dreptate. Mintea cea întreagă şi
curăţiia să ibuim, blânzi şi răbdători şi îngăduitori să fim tuturor în toată
vremea şi într-alte bunătăţi în toate să lăcuim, întru care cine petrec şi
lăcuescu, fericeşte-i Hristos la Sfânta Evanghelie şi zice: „Fericiţi cei
săraci cu duhul, că acelora iaste împărăţia ceri
li ri
lor! Fericiţi cei ce plângu, că aceia să vor mângâia! Fericiţi cei blânzi, că
aceia vor moşteni pământul! Fericiţi cei flămânzi şi însetoşaţi pentru
dreptate, că aceia să vor sătura! Fericiţi cei milostivi, că aceia vor fi
miluiţi! Fericiţi cei cu inimile curate, că aceia vor vedea pre Dumnezeu!"
Şi alte bunătăţi, care suntu fericite de Hristos, cătră care suntu adaose şi
alăturate şi judecata, şi dreptatea. Iar şi judecata, măcar de iaste şi
dreaptă, tot iaste făr' de milă celor ce nu fac milostenie, că la judecată
milosteniia va fi lăudată, cum zice prorocul: „Milostenie şi judecată voi cânta
ţie, Doamne! Cântu şi pricep în calea nevinovăţii ii. Urât-am pre cei ce fac
fărdelege!" Şi iar mai zice: „împărţi şi dede celor săraci; dreptatea lui
trăiaşte în vecii vecilor; cornul lui să va înălţa în slavă".
lată că suntem datori, noi
ceşti puternici, să ajutăm celor slabi şi să-i îndreptăm, şi să nu facem atâta
în voia noastră, cât în voia vecinului şi săracului şi a neputernicului, că aşa
zice marele Pavel. Iar lacov apostol, care să cheamă fratele lui Dumnezeu,
zice: „Fratele cel smerit să să laude întru mărirea sa, iar cel bogat întru
smereniia sa. Că, cum răsare soarele cu căldură şi să veştejescu buruenile, şi
florile lor să scutură, aşa şi bogaţii carii nu să bogăţescu întru Dumnezeu, să
vor veşteji întru umbletele lor". Şi iar mai zice: „Ni, acum bogaţilor,
plângeţi, văetându-vă de întristăciunile ce vin asupra voastră, că bogăţiia
voastră au putrezit, haini le voastre le-au mâncat moliile, aurul şi argintul
vostru au ruginit şi rugina lorfi-va voao mărturie şi va topi trupurile voastre
ca focul, că i-aţi strânsu avuţie în zilele cele de apoi". Iar Hristos au
zis: „Mai lesne va intra funea corăbiei prin urechile acului, decât bogatul
întru împărăţiia ceriului". Petru apostol încă au zis: „Tot omul mai
nainte de moarte să să împodobească cu judecată, cu milostenie, cu curăţie, cu
mintea cea întreagă şi cu alte fapte bune, cu toate". Că „înfricoşat lucru
iaste a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu". Iar cel ce să va nevoi cu
milostenie, cu rugă şi cu alte bunătăţi, aceluia i să vor curăţi mulţimea
păcatelor. Şi iar mai zice Hristos la Evanghelie: „Nu îngropareţi avuţi ia
voastră în pământu, unde o strică viermii şi o puterezeşte putrejunea şi o sapă
furii şi o fură, ci strângeţi avuţiia voastră în ceriu, unde nici viermii o
strică, nici putrejunea o putrezeşte şi unde furii nu o sapă, nici o fură. Că
unde iaste avuţiia voastră, acolo va fi şi inima voastră".
lată acum iar făcum voră şi
învăţătură pentru judecată şi pentru dreptate şi pentru milostenie, încă şi de altele câte am
putut, care suntu de folos şi să cade a le asculta omul şi a le face. Ci fi-va
atâta destul? Au iar vom mai adaoge învăţătura? Au ba. Că să cade foarte cu
de-adinsul să mai învăţăm şi să spunem, deaca vreme ce zice apostolul că „de va
face cineva toată legea şi va umplea toate poruncile, iar numai într-una de să
va zminti, deaciie în toate iaste vinovat". Dar noi, carii nu
numai ce greşim într-o poruncă de ale lui Dumnezeu, ci de- abiia poate se va afla cineva într-această vreme să îngăduiască măcară numai cu o poruncă a lui Dumnezeu şi cu o învăţătură de cele ce plac lui.
numai ce greşim într-o poruncă de ale lui Dumnezeu, ci de- abiia poate se va afla cineva într-această vreme să îngăduiască măcară numai cu o poruncă a lui Dumnezeu şi cu o învăţătură de cele ce plac lui.
Drept aceia, frate, foarte
iaste bine şi frumos şi să cuvine a le grăi şi a povesti de cele ce suntu de
folos sufletului şi să citim sfintele scripturi şi să le socotim, că au zis
Dumnezeu că „într- însele vom afla viaţa de veci". Şi iar au mai zis:
„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre Dumnezeu", lată că
nimic nu iaste mai drag lui Dumnezeu decât omul carele iaste curat cu inima şi
cu sufletul, şi iar nimic nu-i iaste mai urât decât curvariul şi decât
preacurvariul, că aceştia mai osândiţi vor fi în ziua judecăţii, decât toţi
tâlharii şi ucigaşii. Pentru că curvariul el însuşi să face jertvă junghiată
înaintea diavolului, că-şi spurcă şi trupul şi sufletul cu spurcăciune
spurcată. Că pentru unii ca aceştea grăiaşte fericitul Pavel apostolul şi zice:
„Oamenii aceştia n-au ispitit să aibă pre Dumnezeu în cugetele lor, pentru
aceia şi Dumnezeu i-au dat în mintea şi în firea cea nebună, ca să facă cele ce
nu să cad şi cele se suntu pline de toată nedreptatea: curvii, ficleşuguri,
răutăţi, pizme, ucideri, pohte, înşălăciuni, lucruri rele, urâciuni
dumnezeieşti, dosăzi, trufii, aflare de rele, neascultări de părinţi,
neînţelegători, ţiitori de pizmă şi nepaznici de jurământ şi nemilostivi, carii
nu pricep dreptatea lui Dumnezeu şi carii de aceştea vor face lucruri ca
acestea, vrednici suntu de moarte şi vinovaţi judecăţii lui Dumnezeu cei
înfricoşate". Şi încă mai zice: „Ştim că legea iaste sufletească, iar eu
suntu de trup, supus suptu păcate, că ce fac eu nu ştiu; că nu fac ce-mi iaste
voia, ci ce-mi iaste urât, aceia fac; că nu fac binele care voiu, ci fac răul,
care nu voiu. Că cei ce suntu trupeşti, cele trupeşti cugetă, iar cei ce suntu
sufleteşti, cugetă cele sufleteşti; ce înţelepciunea şi cugetul trupescu iaste
moartea, iar cugetul sufletescu iaste viaţa şi pacea; pentru că cugetul cel
trupescu iaste vrajbă spre Dumnezeu. Dreptu aceia, nimenea să nu să amăgească,
ci de va gândi cineva întru voi, că iaste înţeleptu, el să fie întru toate
nebun,
ca apoi să fie înţeleptu; că înţelepciunea lumii aceştiia iaste nebunie la Dumnezeu. Că iaste scris, de zice: „Prinde pre cei înţelepţi în meşteşugurile lor". Şi iar: „Ştie Domnul cugetele omeneşti, că suntu deşarte"." Pentru aceia zice: „Păziţi-vă cu deadinsul cum umblaţi şi nu umblaţi ca cei neînţelepţi, ci ca cei preaînţelepţi, răscumpărând vremea, că suntu zile rele". Pentru aceia zice: „nu fireţi nebuni, ci să pricepeţi ce iaste voia lui Dumnezeu şi nu vă îmbătareţi devin, dintru carii să întărâtă curviia, că lăcaşul şi traiul nostru iaste în ceriuri de unde aşteptăm şi pre mântuitorul nostru lisus Hristos". „Deci nu vă înşălaţi, că nici curvarii, nici preacurvarii, nici spurcătorii, nici cei ce curvescu cu bărbaţi, nici răpitorii, nici beţivii, nici dosăditorii nu vor moşteni împărăţiia ceriului. Iar poama cea sufletească iaste dragostea, bucuriia, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, milosteniia, credinţa, blândeţele, oprirea, curăţirea. Deci împotriva acestora nu-i lege. Un Dumnezeu, o credinţă, un botezu şi un tată tuturor, carele iaste preste toate şi întru noi, întru toţi". Goniţi pacea!' Dreptu aceia, tot omul, sau împărat sau domnu, sau sărac sau mişel, sau buruitoriu, iaste datoriu să să păzească din tinereţele sale în frică şi în cutremur de toate spurcăciunile, de curvie şi de toate înfierbântările trupeşti, care sântu din aţâţarea şi din îndemnarea diavolului, şi de alte necurăţii de toate. Că zice Dumnezeu: „Oarecine va căuta spre vreo muiare şi o va pofti, amu preacurvie făcu cu dânsa în inima sa". Dar încă celor ce zac spurcatei curvii şi a preacurviei şi a curviei cu bărbaţi şi într-alte necurăţii în toate, ce muncă groaznică şi cumplită le va fi în ziua Domnului cea mare şi înfricoşată! Iar Pavel grăiaşte zicându: „Fire-aş vrut să fie toţi oamenii ca şi mine. Ci să nu vă ispitească satana pentru neoprirea voastră". Ci fieştecarele să să păzească în toată curăţiia şi în frica lui Dumnezeu şi în mintea cea întreagă, până ce va ajunge în vreme de vârstă şi va trimite Dumnezeu cui ce-i va fi voia sa, să să facă după tocmeala şi după obiceiul legii, cum
ca apoi să fie înţeleptu; că înţelepciunea lumii aceştiia iaste nebunie la Dumnezeu. Că iaste scris, de zice: „Prinde pre cei înţelepţi în meşteşugurile lor". Şi iar: „Ştie Domnul cugetele omeneşti, că suntu deşarte"." Pentru aceia zice: „Păziţi-vă cu deadinsul cum umblaţi şi nu umblaţi ca cei neînţelepţi, ci ca cei preaînţelepţi, răscumpărând vremea, că suntu zile rele". Pentru aceia zice: „nu fireţi nebuni, ci să pricepeţi ce iaste voia lui Dumnezeu şi nu vă îmbătareţi devin, dintru carii să întărâtă curviia, că lăcaşul şi traiul nostru iaste în ceriuri de unde aşteptăm şi pre mântuitorul nostru lisus Hristos". „Deci nu vă înşălaţi, că nici curvarii, nici preacurvarii, nici spurcătorii, nici cei ce curvescu cu bărbaţi, nici răpitorii, nici beţivii, nici dosăditorii nu vor moşteni împărăţiia ceriului. Iar poama cea sufletească iaste dragostea, bucuriia, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, milosteniia, credinţa, blândeţele, oprirea, curăţirea. Deci împotriva acestora nu-i lege. Un Dumnezeu, o credinţă, un botezu şi un tată tuturor, carele iaste preste toate şi întru noi, întru toţi". Goniţi pacea!' Dreptu aceia, tot omul, sau împărat sau domnu, sau sărac sau mişel, sau buruitoriu, iaste datoriu să să păzească din tinereţele sale în frică şi în cutremur de toate spurcăciunile, de curvie şi de toate înfierbântările trupeşti, care sântu din aţâţarea şi din îndemnarea diavolului, şi de alte necurăţii de toate. Că zice Dumnezeu: „Oarecine va căuta spre vreo muiare şi o va pofti, amu preacurvie făcu cu dânsa în inima sa". Dar încă celor ce zac spurcatei curvii şi a preacurviei şi a curviei cu bărbaţi şi într-alte necurăţii în toate, ce muncă groaznică şi cumplită le va fi în ziua Domnului cea mare şi înfricoşată! Iar Pavel grăiaşte zicându: „Fire-aş vrut să fie toţi oamenii ca şi mine. Ci să nu vă ispitească satana pentru neoprirea voastră". Ci fieştecarele să să păzească în toată curăţiia şi în frica lui Dumnezeu şi în mintea cea întreagă, până ce va ajunge în vreme de vârstă şi va trimite Dumnezeu cui ce-i va fi voia sa, să să facă după tocmeala şi după obiceiul legii, cum
Cu sensul de: „căutaţi să
dobândiţi pacea, alergaţi dupa pace" (M. Nasta).
zice Scriptura, că „curată
iaste nunta şi patul nespurcat (în vremea sa, când i să cuvine şi să trimite de
la Dumnezeu). Iar curvarilor şi tuturor spurcătorilor va judeca Dumnezeu".
Drept aceia, iubitul mieu
fiiu, de te vei nevoi să-ţi păzeşti trupul aşa, până vei ajunge de vârstă, cum
să cade, cu curăţie, cu înţelepciune şi cu altă bunătăţire te vei arăta
înaintea lui Dumnezeu, tu te vei face de vei fi şi cu trupul şi cu sufletul
biserică duhului sfânt, cum iaste zis: „Voi sunteţi biserica Dumnezeului celui
viu". Deci, dă veţi umbla după legea lui Dumnezeu şi legea lui o veţi face
dreaptă săracilor, şi veţi iubi cu toată inima blândeţele şi milosteniia şi
curăţiia, cu adevărat faţa lui Dumnezeu veţi vedea, şi ţie va da Dumnezeu
împăraţiia dupre pământ, şi pentru tine o va da şi feciorilor tăi, după tine,
cum dede şi lui Solomon Dumnezeu împărăţiia, pentru tată- său David. Iar ţie şi
împărăţiii tale să va dărui de la Dumnezeu bătrâneţe cinstite şi ţi să vor
adaoge ţie anii vieţii, cum să adaoseră zilele şi anii Ezechiei, împăratului
ovreescu, 15 ani, cum vei vedea mai nainte spuindu. Şi orîncătro şi spre ce
vrăjmaşi de ai tăi vei merge, tot îi vei birui şi-i vei pune suptu picioarele
tale şi te vei întoarce iar cu mare cinste şi cu multă bucurie. Aşijderea vei
birui şi pre toţi păgânii, carii vor veni asupra ta şi-i va da Dumnezeu în
mâinile tale, iar câţi vor scăpa, cu mare ruşine şi ocară să vor înturna în
ţărăle lor. Iar de nu mă vei asculta, o, iubitul mieu fiiu, şi de învăţăturile
lui Dumnezeu nu vei griji, şi nu vei face voia şi dreptăţile lui Dumnezeu, care
ne-au învăţat şi le auzim noi din sfintele scripturi, ce vei începe a face
împotriva învăţăturilor lui Dumnezeu şi cele ce nu să cad, şi vei mâniia pre
duhul sfânt, cu carele ne-am semnat în ziua aceia ce ne-am curăţit de păcatul
strămoşului nostru, omul cel ce fu zidit dintâi de mâinile lui Dumnezeu, şi vei
batjocori lucrurile lui Dumnezeu cu niscare lucrure spurcate şi scârnave, ce
vei face, pentru nechibzuiala şi neînţelepciuneata, să ştii că va lua Dumnezeu
domniia de la tine şi o va da altuia, carele va face voia şi poruncile lui
Dumnezeu. Iar zilele tale le va împuţina şi le va scurta, cum împuţină şi
scurtă şi zilele Ofniei şi ale lui
Fineos, feciorii lui lliia popei şi judecătoriul
isrăilitenilor, pentru
că nu băgară seamă de
învăţătura tătâne-său, nici păziră legea lui Dumnezeu. Pentru aceia cu rău să
sfârşi viaţa lor, şi sufletele şi le pierdură. Iar tu, de vei face poruncile
lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va fi ajutor întru toate, ca şi lui Samoil proroc;
că şi acela era judecătoriu isrăilitenilor, şi era Dumnezeu cu dânsul în toată
vremea. Iar de nu vei face voia lui Dumnezeu, el va lua de la tine domniia, cum
au luat şi împărăţiia de la Saul şi au dat-o lui David. Iar Saul, deaca mânie
pre Dumnezeu, fu tot muncit şi căznit de duhul necurat şi cât împărăţi, tot în gâlcevi
şi în năpăşti, şi tot era supărat de vrăjmaşi şi de păgâni în toată viaţa sa.
Şi aşa să petrecu neamul şi împărăţiia de la dânsul pentru fărdelegile lui. Iar
tu, de vei face poruncile lui Dumnezeu şi vei păzi legea lui, el îţi va înmulţi
vremea împărăţiei tale, cum au înmulţit ale îngăduitorilor săi, ale lui David,
ale Ezechiei, ale lui Ghedeon, carii şi ei judeca israilitenii, şi ale altora a
mulţi, carii umbla după voia lui Dumnezeu şi au făcut poruncile lui. Iar de
nu-ţi va fi grijă de poruncile lui Dumnezeu, nici vei băga în seamă învăţătura
mea, păzeşte-te şi te fereşte, să nu păţi cumvaşi cum au păţit mulţi împăraţi
pentru negrijirea şi nechibzuirea lor, cum fu Solomon, fie-său Rovoam şi
Avesalim şi alţii mulţi, şi au căzut de la Dumnezeu şi ş-au scurtat viaţa, şi
împărăţiile lor rău s-au petrecut şi s-au cheltuit.
Şi această să nu le gândeşti
că le grăescu eu din capul mieu, ci toate le-am aflat în sfintele scripturi, şi
ţi le grăescu ca să-ţi fie de certare şi de învăţătură şi de toată trezviia şi
chibzuiala şi bucuri ia ce va să fie, cum ţi le voi arăta mai nainte pre
amăruntul şi le vei vedea chiar. Deci să nu pae cuiva rău, sau să aibă vreo
împutăciune spre noi pentru aceste cuvinte, că pentru folosul sufletelor
voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii, şi v-am adus aminte. Drept aceia, ia
aminte cu înţelegere şi cu socoteală şi vezi că de vei călca legea, şi
poruncile lui Dumnezeu nu le vei umplea, deacii măcar de-ai birui toată lumea
şi de ţi s-ar pleca toţi împăraţii lumii aceştiiaţie, şi de s-ar scula cu toată
puterea lor să-ţi fie ţie într-ajutor, nici de un folos nu-ţi va fi, nici îţi
va
putea ajuta cineva. Că zice
Scriptura: „Domnul iaste cela ce ţine în palma sa ceriul şi pământul, marea şi
toate văzutele şi nevăzutele" şi „în sfinţirea mâinilor lui toată făptura
iaste ca o picătură de apă într-un sad". Iar de vei păzi poruncile lui
Dumnezeu şi te vei nevoi să le faci şi să umbli în voia lui Dumnezeu, deacii
măcar de ar avea toată lumea pizmă pre tine şi s-ar scula cu toată puterea ei
asupra ta, nimic nu-ţi va strica, nici îţi va face nici un rău, ci mai multu
îşi vor face lor rău şi stricăciune, cum şi oarecând petrecură oştile lui
Faraon, carii să sculară asupra israiIitenilor, oamenii lui Dumnezeu, şi-i
gonea cu vrăjmăşie, iar ei să cufundară toţi în Marea Roşie, ca plumbul.
De acum nu trebuie să
zăbovim de lucrurile cele ce am zis mai sus, ci pre scurt toate să le arătăm
chiar cine din împăraţi şi în ce chip au îngăduit lui Dumnezeu şi iar cum au
călcat legea şi au mâniiat pre Dumnezeu, şi cum fură ispitiţi de mâniia lui Dumnezeu
şi unii dentr-înşii cum au întorsu pre Dumnezeu iar cu milă, pentru căinţa lor.
Aşijderea alţii mulţi, pentru negrija lor şi pentru neîntoarcerea inimii, au
pierit, că n-au ascultat învăţăturile părinţilor celor sufleteşti, nici
sfaturile celor bătrâni. Deci să ascultaţi şi să înţelegeţi de viaţa lor şi vă
veţi înţelepţi, de veţi lua aminte cu socoteală întru plecăciune inimilor şi
sufletelor voastre. Şi vă feriţi fieştecare den voi de cele rele, iar în
lucrurile cele bune neîncetat să vă nevoiţi a face bine. Dreptu aceia, ia
aminte de vezi şi să ştii cum le-au fost începutul împărăţiii lor şi cum le-au
fost împărăţiile şi cum le-au fost şi sfârşitul.
Ilia era judecător şi popă
ovreilor şi avea 2 feciori. Pre unul îl chema Ofni, iar pre altul Fineos. Iar
ei nu ştiia pre Dumnezeu, nici dreptatea tătâne-său cea preoţească, care
junghea jertvă înaintea tuturor oamenilor. Ci venea feciorii lui unde hierbea
carnea ceia ce era de să gătea pentru jărtvă şi lua un cârlig ce era făcut de
hier şi cu trei colţi şi-l băga într-acea căldare mare ce fierbea carnea de
jirtvă. Şi ce să lua şi să prindea într-acel cârligu cu 3 colţi, era al popei.
Aşa făcea tuturor israiIitenilor câţi venea să facă jertvă lui Dumnezeu. Iar
feciorii lui Ilia preotul,
mai nainte încă, până nu făcea jertvă lui Dumnezeu, mergea şi zicea celor ce vrea să facă jertvă: „Daţi-ne carne să frigem preotului, deacii nu vom lua din căldare, cum iaste obiceiul". Iar cei ce făcea jertvă lui Dumnezeu zicea: „îngăduiţi întâi să să slujască cum iaste legea, deaciia veţi lua ce veţi vrea". Iar ei zicea: „De nu ne veţi da, iar noi vom lua şi făr' de voia voastră". Deacii acel păcat al feciorilor lui lliafu foarte mare înaintea lui Dumnezeu, căci făcea necaz jertvei Domnului. Iar Mia îmbătrânise tot cu efudul Domnului. Şi înţelese ce fac feciorii isrăilitenilor şi-i chemă şi le zise: „Pentru căci faceţi aşa? Că iată eu auzu pre toţi oamenii lui Dumnezeu plângându-se de voi şi mie nu-mi place ce auzu de voi zicând, ci să nu mai faceţi aşa. Că de va greşi un om altui om, să va ruga pentru dânsul lui Dumnezeu; iar de va greşi lui Dumnezeu, deacii cui să va mai ruga?" Iar nu ascultară învăţătura tătâne-său, că vrea Dumnezeu să-i piiarză. Deacii veni un om a lui Dumnezeu la Mia preotul şi-i zise: „Aşa zice Domnul: „Au doar nu m-am arătat casei tătâne-tău şi celor ce era cu dânsul robi în ţara Eghipetului, în casa lui Faraon, şi am ales casa tătâne-tău din toate casele lui Israil, că mi-au fost voia să slujască oltariului mieu şi să-l cădească cu cădelniţa şi am luat efudul şi l-am dat casei tătâne-tău, şi toate jertvele focurilor le-am dat, să fie mâncare isrăilitenilor. Dar tu pentru ce-ai căutat spre tămâia mea cu ochiu ficlean şi spre jertvă mea şi ai slăvit mai mult pre feciorii tăi decât pre mine, ca să blagoslovească jertvele lui Israil mai nainte de mine?". Iar acum iată, zice Dumnezeu: „Pre cei ce mă vor înălţa, îi voi înălţa, iar pre cei ce mă urgisescu, îi voi face de vor fi de ocară şi de batjocură", lată, vor veni vremi şi voiu piiarde sămânţa ta şi sămânţa casei tătâne-tău şi în veci bătrâni nu vor fi în casa ta. Şi te voi goni din oltariul mieu, şi voi urgisi ochii lui, şi voi blestema sufletul lui, şi alţii den casa ta toţi vor cădea de sabie bărbătească. Şi acest semnu să-ţi fie ţie, că va veni moarte pre amândoi feciorii tăi deodată, pre Ofni şi pre Finios, şi vor muri într-o zi amândoi odată de sabie. Şi în locul lor alt preot credincios voi rădica, care va face toate câte-s pre voia inimii mele şi ale
sufletului mieu. Şi-I voi face casă credincioasă, şi va merge înaintea unsului mieu în toate zilele, şi va zice: „la-mă în casa ta, să mănâncu pâinea Domnului"."
mai nainte încă, până nu făcea jertvă lui Dumnezeu, mergea şi zicea celor ce vrea să facă jertvă: „Daţi-ne carne să frigem preotului, deacii nu vom lua din căldare, cum iaste obiceiul". Iar cei ce făcea jertvă lui Dumnezeu zicea: „îngăduiţi întâi să să slujască cum iaste legea, deaciia veţi lua ce veţi vrea". Iar ei zicea: „De nu ne veţi da, iar noi vom lua şi făr' de voia voastră". Deacii acel păcat al feciorilor lui lliafu foarte mare înaintea lui Dumnezeu, căci făcea necaz jertvei Domnului. Iar Mia îmbătrânise tot cu efudul Domnului. Şi înţelese ce fac feciorii isrăilitenilor şi-i chemă şi le zise: „Pentru căci faceţi aşa? Că iată eu auzu pre toţi oamenii lui Dumnezeu plângându-se de voi şi mie nu-mi place ce auzu de voi zicând, ci să nu mai faceţi aşa. Că de va greşi un om altui om, să va ruga pentru dânsul lui Dumnezeu; iar de va greşi lui Dumnezeu, deacii cui să va mai ruga?" Iar nu ascultară învăţătura tătâne-său, că vrea Dumnezeu să-i piiarză. Deacii veni un om a lui Dumnezeu la Mia preotul şi-i zise: „Aşa zice Domnul: „Au doar nu m-am arătat casei tătâne-tău şi celor ce era cu dânsul robi în ţara Eghipetului, în casa lui Faraon, şi am ales casa tătâne-tău din toate casele lui Israil, că mi-au fost voia să slujască oltariului mieu şi să-l cădească cu cădelniţa şi am luat efudul şi l-am dat casei tătâne-tău, şi toate jertvele focurilor le-am dat, să fie mâncare isrăilitenilor. Dar tu pentru ce-ai căutat spre tămâia mea cu ochiu ficlean şi spre jertvă mea şi ai slăvit mai mult pre feciorii tăi decât pre mine, ca să blagoslovească jertvele lui Israil mai nainte de mine?". Iar acum iată, zice Dumnezeu: „Pre cei ce mă vor înălţa, îi voi înălţa, iar pre cei ce mă urgisescu, îi voi face de vor fi de ocară şi de batjocură", lată, vor veni vremi şi voiu piiarde sămânţa ta şi sămânţa casei tătâne-tău şi în veci bătrâni nu vor fi în casa ta. Şi te voi goni din oltariul mieu, şi voi urgisi ochii lui, şi voi blestema sufletul lui, şi alţii den casa ta toţi vor cădea de sabie bărbătească. Şi acest semnu să-ţi fie ţie, că va veni moarte pre amândoi feciorii tăi deodată, pre Ofni şi pre Finios, şi vor muri într-o zi amândoi odată de sabie. Şi în locul lor alt preot credincios voi rădica, care va face toate câte-s pre voia inimii mele şi ale
sufletului mieu. Şi-I voi face casă credincioasă, şi va merge înaintea unsului mieu în toate zilele, şi va zice: „la-mă în casa ta, să mănâncu pâinea Domnului"."
