Verset: 1
,,Şi s-a arătat în cer semn mare: O femeie
înveşmîntată cu soarele, şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună
din douăsprezece stele".
Tîlcuire:
Acea femeie îmbrăcată cu soarele oarecare o arată prin
toate pe Prea Sfînta Născătoarea de Dumnezeu şi aşa înţeleg, care mai înainte
pînă n-a fost cunoscut dumnezeiescul ei Fiu, s-a muncit
să-L nască să-1 facă cunoscut (sau să-1 cunoască ea) care toate pe rînd aici urmează.
să-L nască să-1 facă cunoscut (sau să-1 cunoască ea) care toate pe rînd aici urmează.
Marginal: Adică mai înainte
pînă ce 1-a născut pe Fiul Său dorea să-L nască, toate de naştere tîlcuindu-le.
Iar marele Metodie de sfînta
Biserică socotind, că nu se înţelege bine despre naşterea Stăpînului, de vreme
ce cu mult înainte s-a născut Domnul nostru (Naşterea din Tatăl-eternă).
Marginal: Iar Metodie în alt
chip tîlcuieşte despre Biserică, îmbrăcată fiind în Soarele Hristos şi acestea
sînt cuvintele lui.
Este bine să pomenim singure
cuvintele lui Metodie: Femeia îmbrăcată în soare este biserica şi ce este la noi biserica aceasta este
lumina ei, la fel ce este la noi aurul şi pietrele strălucitoare, aceasta îi
sînt ei stelele şi stele mai bine şi mai luminate decît altele. Şi s-a suit femeia pe lună, luna
socotesc că are această înţelegere, adică s-a aşezat pe credinţa celor
curăţiţi prin spălarea botezului şi a celor slobozi de stricăciune, pentru că
firea cea umedă din lună se trage şi se munceşte să-i nască a doua oară pe cei trupeşti
spre cele duhovniceşti, şi la faţă şi la chip să-i facă după asemănarea
lui Hristos.
Marginal: Luna sub
picioarele ei, adică stă sus înălţată biserica pe credinţa celor curăţiţi...
Şi iarăşi zice, nu se cade a se socoti să fie Hristos
acel prunc ce s-a născut, că cu mult mai înainte de descoperirea lui Ioan s-a împlinit taina întrupării Cuvîntului
lui Dumnezeu şi Ioan de cele de acum şi de cele viitoare ne vorbeşte după lege
şi proroceşte şi mai tîrziu decît alţii, aşa că trebuie să mărturisim că
biserica este ceia ce se chinuieşte să-i nască, născîndu-i pe cei răscumpăraţi,
precum zice Isaia (66) întru Duhul, mai înainte de ce a venit durerea din naştere, a fugit şi a născut
parte bărbătească, dar de la cine a fugit? Dinaintea şarpelui, ca să nască Sionul cel
înţelegător,
oamenii parte bărbătească.
Pentru aceia în fiecare om, Hristos se naşte
duhovniceşte şi pentru aceia biserica înfaşă cu scutece şi simte durerea pînă ce Hristos
cel ce s-a născut ia formă în noi, ca fiecare împărtăşindu-se cu Hristos,
Hristos să fie şi el. Pînă aici Metodie, iar de aici Andrei.
Însă Biserica s-a îmbrăcat în Hristos Soarele
dreptăţii, pentru ca lumina lunii ce luminează noaptea, adică a legii şi viaţa
lumească ce se schimbă, ca pe o lună (lumea) sub picioare o are şi pe cap s-a încununat cu cunună,
adică cu dogmele Apostolilor (învăţăturile lor) şi cu faptele lor cele bune.
Marginal: Andrei prin luna
de sub picioarele bisericii, înţelege legea veche şi viaţa aceasta de acum, măcar că Sfîntul Metodie
altfel înţelege, cum am văzut.
Iar acelaşi Metodie, zice, că de la lună firea cea umedă se trage şi cum că
prin lună se închipuieşte botezul, care le este de mintuire celor ce nasc a
doua oară, iar dracilor le este pierdere.
„Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi
muncindu-se ca să nască".
Zicem că pătimeşte biserica durere la fiecare din, cei
ce se nasc
cu
apă şi cu Duh, pînă ce se închipuieşte Hristos într-inşii, după zisa dumnezeiescului Apostol.
Pentru că lepădături sînt cei ce-s căzuţi de la adevărata lumină Hristos, care
împreună călătoresc cu viaţa şi prin necredinţă au de soţie şi pătimesc
moartea.
„Şi alt semn s-a arătat în cer: Iată, un balaur mare,
roşu, avînd şapte capete şi zece coarne, şi pe capete şapte cununi de
împăraţi.".
„Şi alt semn s-a arătat în cer". Cer înţelegem că se înţelege
văzduhul, iar balaurul roşu, acel făcut ca să-1 batjocorească îngerii (Psalm. 103, 28) lui Dumnezeu, precum
este scris la Iov. Insă „roşu" se zice că este pornit spre ucidere şi
bucuros de vărsare de sînge, sau pentru că are fire de foc îngerească, deşi a
căzut dintre îngeri.
Marginal: îngerii şi dracii au
fire de foc.
Iar prin „şapte capete" se înţeleg şapte puteri
viclene ale lui şi potrivnice lucrurilor duhovniceşti, sau şapte duhuri ale
lui, de care a zis Hristos în Evanghelie (Mt. 12, Luca 11) care sălăşluiesc în
inima omului cea măturată şi goală de gînduri şi de fapte bune, sau şapte
răutăţi care zice Solomon că sînt inima vrăjmaşului, care vrăjmaş cu glas mare,
făţărniceşte se roagă celor ce se supun lui.
Marginal: Se roagă, adică meşteşugeşte ca să înşele,
precum zice Solomon să nu-1 ascultăm.
Iar „zece coarne" arată zece păcate potrivnice
celor zece porunci sau certurile dintre împărăţiile pămînteşti lumeşti, care-i
aduc veselie lui ca celui ce-i pare bine de războaie şi de certuri şi de
tulburări.
Iar „şapte steme" pe capetele lui sînt pentru
aceasta, că cei ce biruiesc lucrurile diavoleşti, de acolo poartă steme de
biruinţă, de unde au biruit prin posturi şi osteneli. De aceştia zice dumnezeiescul
Metodie: „Balaurul cel mare roşu, cu şapte capete, ce
trage a treia parte din stele, care stă gata să mănînce pe fiul ce se va naşte, este diavolul. Dar n-a nimerit nici n-a cîştigat vînatul de vreme ce sus la înălţime se răpesc cei ce se nasc a doua oară şi alţii după aceştia. Iar a treia parte s-a zis de cei ce au greşit unuia în numărul Sfintei Treimi".
trage a treia parte din stele, care stă gata să mănînce pe fiul ce se va naşte, este diavolul. Dar n-a nimerit nici n-a cîştigat vînatul de vreme ce sus la înălţime se răpesc cei ce se nasc a doua oară şi alţii după aceştia. Iar a treia parte s-a zis de cei ce au greşit unuia în numărul Sfintei Treimi".
Marginal: Adică cei ce au căzut
împreună cu Lucifer din numărul Sfintei Treimi (Troiţe).
Iar „pustia" în
care intrînd se hrăneşte, este biserica cea slobodă de rele şi care este fără
de prihană.
Iar ce zice 1260, cuprinde numărul înmulţit şi deplin
desăvîrşit al sfinţilor. Şi după aceştia pe rînd zice de stemele lui, pentru că cei ce s-au luptat mai întîi
asupra diavolului şi au omorât şapte capete ale lui, şapte steme de bunătăţi
stăpineşte şi moşteneşte.
Marginal: Adică 1260 de zile s-o hrănească în pustie.
Verset: 4
„Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului
şi le-a aruncat pe pămînt..
Tîlcuire :
Şi coada lui... prin „coadă" socotim că se arată două lucruri :
sau întiia cădere a lui Lucifer din cer, care prin pizmă a tras de istov la
pămînt împreună cu sine pe îngerii cei ce s-au dezlipit de la Dumnezeu, că mai
întîi a fost mîndria lui, sau mişcarea cozii după zdruncinarea capului lui. Că
aceasta (mîndria) pe oamenii cei slabi de inimă, îi surpă jos de la unirea şi
împreună petrecerea cea cerească, care se numesc stele după altă înţelegere,
pentru lumina de la sfîntul botez. Că aşa şi Daniil din Antioh a prorocit despre
cele ce vor fi la venirea lui Antihrist.
Verset: 4
„Şi balaurul stătea înaintea femeii, care era să
nască, pentru ca să înghită copilul, cînd îl va naşte".
Tîlcuire:
Pentru că pururea neprietenul (diavolul) se înarmează împotriva
bisericii cu rîvnă nevoindu-se să mănînce mîncare pe ce cei ce se nasc a doua oară după vreme
dintr-însa, şi mai mult pe biserică şi pe singur Hristos îl prigoneşte ca pe un
cap al Bisericii, care îi adună pe cei credincioşi la sine. Pentru aceia a şi
zis: „Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti?" (Fap. Ap. 9).
Verset: 5
„Şi a născut un copil de parte bărbătească şi el avea
să păstorească toate neamurile cu toiag de fier".
Şi a născut un copil
de parte bărbătească ... Pururea biserica prin cei ce se botează,
naşte pe Hristos ca pe cel ce ia formă într-inşii (botezaţi), pînă la plinirea
vîrstei celei duhovniceşti după Apostol.
Iar copilul de parte bărbătească, poporul bisericesc
şi cel neslăvit prin dezmierdăciuni este, prin care şi cu mîinile cele tari ale romanilor încă a păscut
Hristos Dumnezeu neamurile şi iar le va paşte după învierea cea din
morţi, puind judecători tari în credinţă ca fierul asupra vaselor celor
stricăcioase şi slabe păgîneşti, care pentru necredinţă n-au vrut să bea vinul
cel de taină şi nou.
Marginal: Cu mîinile romanilor, adică după ce s-a botezat marele
Constantin, i-a adus pe păgîni la credinţă şi i-a stăpînit aşa.
Verset: 5
„Şi copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui".
Tîlcuire:
Şi s-a răpit copilul ei.. Se răpesc drept aceia şi aici sfinţii întru
ispite, ca să nu fie biruiţi de cele rele ce sînt peste puterile lor. Şi iar se
vor răpi pe nori în văzduh întru întîmpinarea Domnului şi cu Dumnezeu şi cu
scaunul Lui adică cu puterile îngereşti de sus vor fi.
Verset: 6
„Iar femeia a fugit în pustiu,
unde avea loc pregătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două
sute şi şaizeci de zile — 1260".
Tîlcuire:
„Şi femeia a fugit în
pustie ..Cînd diavolul cel ce va lucra în Antihrist va porni război prin Antihrist
împotriva bisericii, atunci aleşii ei şi capetele cele mai înalte, urînd strigările
orăşeneşti şi tulburările şi descîntăturile lumeşti, la pustiirea cea de toată răutatea lipsa de
răutate, adică la viaţa aducătoare de roadă a toată bunătatea va fugi, după
înţelegerea marelui Metodie. Şi acolo vor scăpa numai de luptele diavolilor împotriva
lor şi de năvălirile oamenilor celor răi. Şi de crezut este că şi pustia cea
înţelegătoare va mîntui pe cei ce vor fugi în munţi şi în peşteri şi în
crăpăturile pămîntului, din cauza războiului neprietenului şi mincinosului Hristos
(Antihrist) ca şi pe mucenici mai înainte.
Marginal: Pustia cea
înţelegătoare este depărtarea de toată răutatea şi a gîndi la Dumnezeu,
rugăciunea, postul şi altele.
Trei ani şi jumătate care se arată prin 1260 de zile, în care va
stăpîni Antihrist de care să ne izbăvească pe noi marele voievodul
voievozilor, Hristos şi să nu ne lase să fim ispitiţi (I Cor. 10) mai mult
decît putem răbda şi să ne dăruiască minte tare şi nesupusă şi nebiruită de
năvălirile potrivnice, ca după lege luptîndu-ne împotriva mai marilor şi
căpeteniilor întunericului, să ne împodobim cu cununa dreptăţii şi să luăm
plată şi daruri pentru biruinţă. Că Aceluia care-i întoarce în fugă de la cei
slabi pe domnii văzduhului cei tari, se cuvine biruinţa şi stăpînirea împreună
cu Tatăl şi cu Duhul cel de viaţă făcător, acum şi pururea şi vecii vecilor.
Amin!
DESPRE RĂZBOIUL ÎNGERILOR ŞI AL DRACILOR, DESPRE
CĂDEREA SATANII
Verset:
1, 8.
„Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu
balaurul. Iar balaurul şi îngerii lui au stat în luptă. — Dar aceştia n-au
izbutit, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer".
Tîlcuire:
Acestea se pot spune şi către căderea cea dintîi a
diavolului din
cinul îngeresc pentru mîndria şi invidia lui şi despre omorirea lui cea de-a
doua prin Crucea Stăpînului. Cînd stăpînitorul lumii acesteia (Ioan 12) a fost pedepsit şi i s-a luat
stăpînirea cea de demult, a cărui mîndrie şi înălţare neputînd-o suferi
dumnezeieştii îngeri şi cu ei laolaltă nici Arhanghelul Mihail, cu
adevărat l-au alungat, întîi de la petrecerea diavolului cea împreună cu
îngerii, precum spune Iezechiil (28) că dintre Heruvimi a fost lepădat acela din
mijlocul puterilor celor de foc, dintre cinurile cereşti, de vreme ce s-au
aflat în el fărădelegi şi nedreptăţi.
Iar venirea în trup a lui Hristos, îngerii ce i-au slujit Lui după ispitire, iar s-au
pornit asupra Iui cu urîciune, ca asupra unei slugi netrebnice.
Insă să se ştie aceasta (precum au înţeles părinţii) că după facerea lumii celei văzute, pentru mîndria şi invidia lui (diavolul)
fiind lepădat întîi i s-a încredinţat lui stăpînirea văzduhului cum zice Ap. (Efes.
5).
|
81
|
6 — Tîlcuîrea
Apocalipsei
„Şi aruncat a fost balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se
chiamă diavol şi satana, cel care înşală toată lumea, aruncat a fost pe pămînt
şi îngerii lui aruncaţi au fost cu el".
Tîlcuire:
Şi aruncat a fost balaurul... Cu adevărat n-a răbdat
cerul înţelepciunea pământească, de vreme ce lumina cu întunericul n-are parte
deşi se pune şi cu numele de Satana, dar unul şi acelaşi este şi diavolul şi
satana, deşi cu două nume e numit.
Marginal: Cu altă parte adică arfon (artron) ce este
partea numită încheietură.
Însă „diavol" se numeşte căci faptele cele bune
şi pe iubitorii de aceste fapte bune îi grăieşte de rău şi-i cleveteşte precum
şi mai înainte Adam pizmătareţ 1-a clevetit. Iar Satana, sau potrivnic şi
stăpînul şi slugile lui.
Marginal: Pîrîş grăitor de rău este Satana, potrivnic
se numeşte. Măcar de se punea Adam înaintea Evei ca un cap, căci a ascultat sfatul femeii.
Grăitor de rău pe Dumnezeu la Fac. 3, cînd a zis şarpele către femeie, că
ştie Dumnezeu că, în orice zi veţi mînca din pom, vi se vor deschide ochii
voştri şi veţi fi ca nişte dumnezei.
Însă să se ştie că după răstignirea lui Hristos,
căderea diavolului n-a fost cu loc, precum a fost căderea cea dintîi şi precum
căderea strămoşilor din neputinţă. Se spune că a căzut după răstignirea lui
Hristos, căci după aceasta i s-a împuţinat puterea lui şi i s-a stricat, precum a mărturisit marelui
Antonie. Cuvîntul Psalmului 9 în el s-au împlinit, „Armele vrăjmaşului s-au
împuţinat întru sfîrşit". Este dreaptă căderea lui, slobozirea
scornirilor şi a bîntuielilor celor rele, după lepădarea lui din cer şi din stăpînia sa
de tot, precum s-a zis.
Marginal: A doua cădere a diavolului se spune despre
împuţinarea puterii lui.
Zis-a şi fericitul Justin Filozoful şi mucenicul, că
diavolul după venirea lui Hristos şi după răspunsul asupra lui (la judecată) că
se va duce în gheenă, însă mai mare hulitor s-a făcut, deşi întîi n-a hulit aşa fără de ruşine
pe Dumnezeu.
Marginal: Justin întru tîlcuirea Apocalipsului şi
Eusebie istoricul bisericesc, cartea 14, Cap. 11:
Pentru aceia de dînsul cu dreptate s-a zis: Inima lui
s-a încremenit ca piatra, pentru răzvrătirea şi nepărăsirea vicleşugului lui.
Şi de vreme ce aşteptarea muncii lui 1-a făcut pe el
mai cumplit, oare atunci cînd se va munci el în gheena şi cu cei ce au făcut
faptele lui, cum să se mai cureţe de spurcăciunea păcatelor lor prin lămurirea
focului? Însă aceasta nedobîndind-o, oare în ce chip pot să aibă
sfîrşit muncile după înţelegerea ereticilor celor cu înţelepciune deşartă?
Marginal: Irineu, Cartea 5, cap. 3: împotriva eresurilor şi a celor
ce ziceau că munca va avea sfîrşit. Că zic ereticii aceia că diavolul şi păcătoşii în
gheenă cîtăva vreme se vor munci iar apoi lămurindu-se prin foc, de păcate, nu
se vor mai munci.
Verset:
10
„Şi am auzit glas mare în cer, zicînd: Acum s-a făcut mintuirea şi
puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpînirea Hristosului Său, căci
aruncat a fost pîrîşul fraţilor noştri, cel care-î pîra pe ei înaintea
Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea".
Tîlcuire:
Căci a fost aruncat... Pîrîş şi clevetitor împotriva oamenilor diavolul
este numit (II Cor. 6, Sirah 13), însă se veselesc îngerii de surparea lui, că
n-are nici o parte cel credincios cu cel necredincios.
Versetele:
11, 12
„Şi ei l-au biruit prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturiei
lor şi nu şi-au iubit viaţa lor, pînă la moarte. 12. Pentru aceasta,
bucuraţi-vă ceruri şi cei care locuiţi în acestea. Vai, însă, pămîntule şi
mare, fiindcă diavolul a coborît la voi, avînd mînie mare, căci ştie că timpul lui este scurt".
Tîlcuire:
|
c*
|
|
83
|
ÎN CE FEL NU ÎNCETEAZĂ SĂ PRIGONEASCĂ BISERICA
Versetele:
13, 14
„Iar cînd a văzut balaurul că a fost aruncat pe pămînt,
a prigonit pe femeia care născuse pruncul". 14. Dar femeii i s-au dat
cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare in pustiu, la locul ei, unde
este hrănită acolo o vreme şi jumătate de vreme, departe de faţa
şarpelui."
Tîlcuire:
Cînd diavolul după ce a făcut război cu Hristos, după
botez a fost biruit şi după ce s-a înarmat împotriva Sfinţilor Apostoli, s-a
întors ruşinat văzîndu-i pe ei că au aflat prin moarte viaţa. Şi dacă s-a întors la pămînt şi s-a arătat a fost pedepsit să mănînce pămînt, adică gîndurile cele
pămînteşti atunci iarăşi a început a prigoni biserica care a născut şi naşte fii, parte
bărbătească, adică pe poporul lui Dumnezeu cel nebiruit de desfătare.
Iar aripile vulturului închipuiesc două legi ca cu acestea
zburînd în pustie să se hrănească, cu viaţa cea duhovnicească din belşug, să se hrănească
pururea, mai ales în vremea venirii lui Antihrist, care va stăpîni atunci. In vremea lui Antihrist va
fi neputinţă, că cei ce se vor ascunde în pustia cea sufletească, în munţi, în prăpăstii şi
peşteri vor scăpa de Antihrist. (Face pomenire de îndoita pustie-sufletească să n-avem
păcate şi cea materială fugirea de oameni).
Versetele:
15, 16
„Atunci şarpele a aruncat din gura lui, după femeie,
apă ca un rîu ca s-o ia rîul. 16. Şi pămîntul i-a venit femeii in ajutor, căci
pămîntul şi-a deschis gura sa şi a înghiţit rîul pe care-1 aruncase balaurul
din gură".
Tîlcuire:
Şi a aruncat din gura lui după femeie apă .. . Zice,
că fugind biserica in locuri neumblate şi fără de apă, de către năvălirile înşelătorului din gura sa,
adică din porunca lui, a slobozit în urma ei apă, adică mulţime de
oameni fără de Dumnezeu şi viclenii draci multe feluri de ispite a poruncit
asupra ei ca să o supună.
Iar pămîntul i-a ajutat ei, sau cu lungimea căii şi cu
lipsa de apă şi cu uscăciunea infrîngind pornirile viclenilor (infrînare) şi
acea apă ce vine din ispite pe aceasta sorbind-o cu smerirea minţii sfinţilor,
celor ce grăiesc drept şi adevărat: „Eu sînt pămînt şi cenuşă" (Fac. 18),
stricînd cu acest gînd toate cursele diavolului, pentru că nimic precum i s-a
arătat de înger lui Antonie nu zdrobeşte şi taie puterile diavolului aşa ca şi smerenia.
(Pămîntul este smerenia).
Versetele:
17, 18
„Şi balaurul s-a aprins de mînie asupra femeii şi a
pornit
să facă
război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin
mărturia Iui Iisus. 18. Şi a stat pe nisipul mării".
Marginal: Prin femeie se înţeleg cei mai mari şi mai
aleşi ai bisericii, pe care nu-i poate şi nici nu-i vor putea birui diavolii
prin slugile lor.
Tîlcuire:
Şi a pornit şarpele să facă război... Neputînd diavolul să strice ceva
bisericii, mîniindu-se asupra ei (prin care înţeleg pe învăţătorii cei mari şi
mai aleşi ai bisericii şi pe cei ce dispreţuiesc pămîntul şi s-au mutat la
necaz în pustie) va ridica război, de nu-i va putea cîştiga Antihrist pe aceia,
împotriva ostaşilor lui Hristos cei din lume. Ca prin pulbere pămîntească,
care strică unsoarea untdelemnului, adică prin lucruri lumeşti şi prin forţă,
să-i poată vîna lesne şi să-i piardă, însă şi dintre aceştia mulţi fiindcă l-au
iubit pe Hristos din toată inima îl vor birui pe diavol.
Capitolul 13
DESPRE FIARA CEA CU ŞAPTE CAPETE ŞI CU
ZECE COARNE
Verset: 1
„Şi am văzut ridicîndu-se din mare o fiară, care avea
zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece steme şi pe capetele ei nume
de hulă".
Tîlcuire:
Oarecare prin fiara aceasta înţeleg o putere oarecare
mai de jos a Satanei, dar mai mare peste ceilalţi draci. Iar prin ceia ce va
ieşi din pămînt după aceasta, a fost înţeles Antihrist.
Marginal: Iar Metodie şi Ipolit şi alţii au tîlcuit că
fiara aceasta va fi singur Antihrist, ca cel ce va ieşi din lumea cea cu valuri
şi tulburată.
Iar prin „zece coarne" cu atîtea steme împodobite
şi prin „şapte capete" se înţelege unirea diavolului cu singur Antihrist
şi cu stăpîniile pămînteşti împărţită în zece împărăţii în vremurile de apoi.
Şi împărăţia lumii acesteia închipuită cu şapte curgeri de vremi şi cu vreme de
şapte zile măsurată şi cu şapte petreceri este arătată în cele ce urmează. După
împărăţia de
şapte veacuri a Domnului în veacul acesta, va începe să lucreze satana.
şapte veacuri a Domnului în veacul acesta, va începe să lucreze satana.
Şi „Numele de hulă" pe
capetele ei, adică pe
ajutoarele şi ispravnicii săi îi arată, de vreme ce aceia din început n-au încetat a huli pe Hristos pînă la arătarea marelui şi
creştinului Constantin, după care au fost
hulitori Iulian şi Valens împotriva lui Hristos.
Marginal: Prin capetele lui Antihrist se înţeleg toţi tiranii cei hulitori de Hristos, cîţi au
fost pînă la marele Constantin şi cei ce au fost după dînsul şi vor mai veni pînă la
Antihrist.
Verset: 2
„Şi fiara pe
care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului,
iar gura ca a leilor. Şi balaurul i-a dat fiarei puterea lui şi scaunul lui şi stăpînire
mare".
Tîlcuire:
Şi fiara asemenea leopardului... Prin leopard arată
împărăţia grecească, iar prin urs pe cea persană, iar prin leu pe cea a Babilonenilor,
pe care pe toate le va stăpîni Antihrist ca cel ce va veni ca un împărat roman,
cînd îşi va vedea degetele picioarelor sale de lut, prin care arată împărăţia
cea slabă şi lesne de stricat a împărăţiei în zece părţi.
Marginal: Antihrist, degetele picioarelor sale le va vedea ca de lut, adică împărăţia
romanilor călcată de sine (el).
„I-a dat fiarei puterea sa" că va da Satana, balaurul, cel înţelegător
lui Antihrist toată puterea sa întru semne şi minuni mincinoase spre pieirea
celor neîntăriţi.
„Şi unul din capetele fiarei era ca junghiat de moarte, dar rana ei cea
de moarte a fost vindecată şi tot pămîntul, minunat, se uita după fiară".
Prin capul ca şi junghiat spre moarte, sau pe un voievod îl numeşte al lui, că va fi
omorît şi chiar de acelaşi Antihrist, prin farmece şi prin năluciri amăgitoare se va arăta înviat, precum
a făcut Simon
Vrăjitorul a făcut şi marele Apostol Petru care 1-a vădit; sau împărăţia
romanilor care prin împărţirea în zece părţi după asemănare oarecare va răbda
omorîre (cum a fost porunca
lui August Cezarul), apoi iar se va socoti că se va vindeca, adică se va strînge într-o stăpînire.
lui August Cezarul), apoi iar se va socoti că se va vindeca, adică se va strînge într-o stăpînire.
Verset: 4
„Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpînirea; apoi
s-au închinat fiarei zicînd: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se
lupte cu ea!".
Tîlcuire:
Marginal: Antihrist cu minunile va îngrozi pămîntul tot.
S-au minunat şi s-au închinat... Minunile care le va
face Antihrist prin amăgirile sale, ale diavolului, cel ce va lucra în el
trebuie înţelese aici. Prin el balaurului i se va da închinăciune,
că şi morţii
va învia şi va face şi semne, care se vor arăta celor orbiţi la minte.
Versetele:
5, 6
„Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere
să lucreze timp de patruzeci şi două de luni — 42. „—6. Şi şi-a deschis gura sa spre hule
asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei care
locuiesc în cer".
Tîlcuire:
Şi i s-a dat. gură ... Prin 42 de luni,
arată că după slobozenia lui Dumnezeu, trei ani şi jumătate va avea putere şi
va huli pe Dumnezeu şi pe sfinţi. Iar prin cortul lui Dumnezeu şi sălăşluirea lui
Dumnezeu Cuvîntul în trup o arată, adică întruparea şi odihna lui întru sfinţi,
împotriva cărora totul se va întoarce spre hula, apoi şi împotriva sfinţilor
îngeri.
Versetele:
7, 8
„Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat
ei stăpînire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul." 8. Şi i
se vor închina ei toţi cei care locuiesc pe pămînt, ale căror nume nu sînt
scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui
înjunghiat".
Tîlcuire:
Şi i s-a dat să facă război... Peste toată seminţia şi
limba va avea vicleană stăpînire.
Marginal: Şi pe aceia numai îi va stăpîni, ale căror
nume nu sînt scrise în cartea vieţii.
Versetele:
9, 10
„De are cineva urechi — să audă! — 10. Cine ia pe alţii robi de robie
are parte; cine cu sabia va ucide (Mt.26) dator este de sabie să moară. Aici este
răbdarea şi credinţa sfinţilor"
Tîlcuire:
Cine ia pe alţii robi... Fiecare va lua vrednice răsplătiri după faptele sale, care au fost
gata mereu a-i necăji pe vecini, aceia vor fi robiţi de diavolul şi prin sabia sufletească a
Satanii vor fi luaţi robi acestuia, căruia i-au slujit prin fapte rele, precum zice marele Petru. Iar cei ce au
credinţa curată şi neştirbită şi răbdarea neştirbită în ispite (II Petru 2)
aceştia nu se vor şterge din cartea vieţii. Cărora şi pe noi vrea Dumnezeu,
care le gîndim cele necuvioase ale patimii vremii de acum şi nevrednice de mărirea ce se va descoperi sfinţilor
şi care călătorim vitejeşte pe calea cea strimtă, să ne facă părtaşi şi peste toată mărirea
căii veacului celui viitor şi de odihna şi desfătarea aflînd împreună
cu Hristos să
împărăţim, cu care împreună se cuvine Tatălui şi Duhului Sfînt, toată mulţumită şi
închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
DESPRE PROROCUL CEL MINCINOS
Verset:
11
„Am văzut apoi altă fiară, ridicîndu-se din pămînt, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un
balaur".
Tîlcuire:
Unii înţeleg fiara aceasta pe Antihrist, altora li se
pare că e satana şi două coarne ale ei le socotesc să fie ale
lui Antihrist şi ale unui proroc mincinos. Noi socotim că cu adevărat un proroc mincinos va veni şi prin balaur pe satana,
care prin fiară pe Antihrist îl înţelegem, iar prin fiara aceasta de acum (după
înţelegerea lui Irineu) un proroc mincinos va fi, se tîlcuieşte, care din pămînt va ieşi, adică din
viaţa cea pămîntească şi care se tîrăşte pe pămînt.
Se zice că va avea două coarne asemenea cu ale mielului şi pentru aceasta se spune, căci sub piele de oaie va tăinui
sălbăticie de lup ascunsă şi mohorîre. Pentru că din început ea avea un chip de creştinătate de
care lucru aşa scrie Irineu, pentru sluga cea ajutătoare. Satanei (pe care şi proroc mincinos îl
numeşte) îi grăia, că balaurul acesta va primi putere de semne şi minuni, ca
să le facă înaintea
lui Antihrist, gătindu-i lui calea cea ducătoare
la pieire.
Marginal: Prorocul cel
mincinos va găti calea lui Antihrist.
Iar vindecarea fiarei a rănii ei, zicem să fie
adunarea ce se socoteşte că va fi după împărţirea împărăţiei, în scurtă vreme,
sau îndreptarea iarăşi peste puţină vreme prin Crucea Domnului a vremii celei stricate de tirania Satanei prin
Antihrist sau învierea amăgitoare a vreunuia ce va muri dintre ai lui Antihrist.
Marginal: Vindecarea rănii
fiarei, cum o înţelege Irineu.
Zice că va grăi acesta cu balaurul, de vreme ce cele ce sînt ale diavolului celui începător de
răutate acelea le va face şi le va grăi. '
Versetele:
12, 13
„Şi toată stăpînirea celei dintîi fiare o are în mînă,
în faţa
ei. Şi
face pămîntul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintîi, a
cărei rană de moarte fusese vindecată. 13. Şi face semne mari chiar şi foc face
să se pogoare din cer, pe pămînt, înaintea oamenilor".
Tîlcuire:
Toate le va face prin farmecile şi nălucirile
potrivnicului lui Hristos, Antihrist, mergătorul înainte acela, spre amăgirea
oamenilor, ca să li se pară că Antihrist este Dumnezeu, mărturisit fiind ca de
la un lucrător de nişte minuni ca acelea şi ca şi cum ar lua mărirea
vredniciei.
Marginal: Antihrist va avea un proroc mincinos
mergător înainte ca şi Hristos pe Ioan Botezătorul.
Insă întru toate îl va urma pe Ioan Botezătorul, care i-a adus la Mîntuitorul
pe cei ce au crezut, că se va arăta amăgitorul acela spre înşelăciunile oamenilor şi
deşi vor fi în rătăcire le va spune că urmează adevărului. Căci nu este minune, de va face
în vederile oamenilor, celor ce s-au orbit cu înşelăciunea, ca să vadă pogorîndu-se foc din cer, aşa ca şi în istoria
lui Iov, cum că s-a pogorit foc şi a ars dobitoacele lui după îngăduinţa lui Dumnezeu
(Iov, 1, 16) şi după lucrarea Satanei.
Verset:
14
„Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe
pămînt prin semnele ce i s-au dat să le facă înaintea fiarei."
Tîlcuire:
Şi amăgeşte ... Şi va înşela pe cei ce au viaţă
plăcută pe
pămînt
pururea, că pe cei cu viaţă ce o au în cer nu-i amăgeşte mintea, că sînt
întăriţi întru mai înainte vestirea venirii lui.
„Zicînd celor care locuiesc pe pămînt să facă chip fiarei care a FOST
RÂNITÂ cu sabia şi a rămas în viaţă. 15. Şi i s-a dat ei să insufle duh
chipului fiarei, aşa încît chipul fiarei să şi grăiască. Iar pe cîţi nu se vor
închina chipurile fiarei, putere avea ca să-i ucidă. — 16. Şi-i sileşte pe
toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei
slobozi şi pe cei robi, ca sâ-şi pună semn pe mîna lor cea dreaptă sau pe
frunte. — 17. Incît nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decît numai cel care
are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei".
Tîlcuire:
„Şi ca să grăiască chipul fiarei", spune Apolonie
şi alţii, că de multe ori cu puterea farmecilor au grăit dracii prin chipuri şi
prin idoli săpaţi şi prin lemne şi prin apă şi prin trupuri moarte, precum le-a
arătat şi Simon Vrăjitorul romanilor înaintea marelui Petru, deşi i-a vădit
apostolul rătăcirea lui, cum că cu părerea mincinoasă 1-a înviat arătînd pe cel
ce singur Petru 1-a înviat, cum că vor scula morţii.
Marginal: Apolonie a fost un filozof în Alexandria.
Simon a înviat un mort asemenea cu farmecele sale.
Deci aşa se zice că va face şi ispravnicul şi
mergătorul înainte al lui Antihrist cu lucrarea diavolului, de va grăi chipul
fiarei întru arătare mincinoasă şi-i va omorî pe cei ce nu se vor închina
fiarei şi se va nevoi să-şi impună numele său cel pierzător al potrivnicului şi înşelătorului
peste toţi însă pe mîinile drepte le va pune ca să taie lucrarea celor drepte şi bune.
Iar în frunţi, ca să înveţe întru înşelăciune şi întru
întuneric pe cei amăgiţi să îndrăznească. Nu-1 vor primi pe el cei însemnaţi în
feţele lor cu dumnezeiască lumină. Şi numele fiarei va începe a-1 vesti peste tot şi
celor ce vor cumpăra şi celor ce vor vinde, ca cei ce nu-1 vor primi pentru lipsa celor de
treabă, să le fie moarte cumplită.
Pentru spurcatul nume al lui Antihrist.
Verset:
18
„Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să
socotească numărul fiarei: căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute
şaizeci şi şase ■— 666.
Marginal: Omului adică al lui Hristos, care a fost om deplin
întru ştiinţe şi întru puteri în faţa Dumnezeirii, căci se va sili să urmeze
numele Domnului Hristos.
Ştiinţa cea dovedită a
numărului precum şi altele ce s-au scris de dînsul, vremea le va descoperi şi
nevoinţa celor înţelepţi şi treji. Că de ar fi fost de vreo treabă (precum au
zis alţi dascăli să se ştie) cu adevărat cum îi va fi numele, cel ce 1-a văzut
pe el ar fi descoperit, dar n-a voit darul lui Dumnezeu să se scrie în
dumnezeiasca carte, numele lui cel pierzător.
Însă în ce chip de învăţătură multe nume se pot afla (după
Ipolit şi alţii) care cuprind numărul acesta şi deobşte şi deosebite. Cum ei zice după Ipolit:
luminat, soare, latineşte: benedictus, care se tălmăceşte binecuvîntat şi nu alta, după
urmarea binecuvântatului cu adevărat Hristos Dumnezeul nostru.
Iar de obşte cum sînt
Rău povăţuitor;
Vechi pizmătareţ:
Adevărat pierzător; miel nedrept cu care nume din amăgitura celor
potrivnice se va chema pretutindeni şi mărirea sa îi va fi întru ruşine în
fărădelegi.
PENTRU MIEL ŞI CEI 144 DE MII CARE VOR STA CU MIELUL
PE MUNTELE SION
Verset: 1
„Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe Muntele
Sionului şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi
numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor".
Tîlcuire:
Miel Hristos este cu adevărat şi stă pe Muntele Sion,
nu pe cel vechi, ci în cetatea Dumnezeului celui viu.
Iar 144 de mii sau mai mult, roada darului seminţiei Apostolilor o arată, din care
fiecare Apostol 12 mii a lucrat, adică roada credinţei depline sau pe cei
curaţi din Legea Nouă şi după omul cel dinăuntru şi după omul cel dinafară se
închipuiesc, că în cei de demult nu s-a aflat fapta curăţiei, ci numai în
foarte puţini, însă şi celelalte mii din cele ce s-au zis trebuie să se
înţeleagă ce s-au
adunat pe nume din seminţiile lui Israel, întru care fecioria, adică curăţenia s-a
mărturisit.
Marginal: Prin celelalte mii se înţeleg miile ce s-au zis, iar
cîte 12 din fiecare seminţie a feciorilor lui Israil, precum la Cap. 7.
Şi ale acestora a tuturor, frunţile se vor pecetlui cu
lumina feţii lui Dumnezeu, pentru care îngerilor celor pierzători, groaznici
şi înfricoşaţi se vor arăta.
Verset: 2
„Atunci am auzit sunet din
cer, ca vuiet de ape multe şi ce bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe
care l-am auzit ca glasul celor ce cîntă cu alăutele lor".
Glasul ca de ape multe şi ca de tunet mare şi ca de
lăutari, arată răsunarea cea străbătăcioasă, precum şi slugilor omeneşti li se
dă descoperirea tainelor stăpînilor lor după întocmirea buneivoiri şi a
dragostei.
Versetele:
3, 4, 5
„Şi cîntau o cîntare nouă, înaintea tronului şi înaintea celor patru
fiinţe şi înaintea bătrînilor; şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea decît
numai cei o sută patru zeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe
pămînt". —■ 4. Aceştia sînt care nu s-au întinat cu femei, care sînt feciorelnici.
Aceştia sînt care merg după Miel ori unde se va duce, aceştia au fost
răscumpăraţi dintre oameni, pîrgă lui Dumnezeu şi Mielului. — 5. Iar în gura
lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sînt fără de prihană".
Dinaintea celor 24 de bătrîni limpede se aude versul sfinţilor şi cîntările cele dulci aşezate
şi tocmite cu stihuri, care cîntă împrejurul a toată biserica şi a prăznuirii celor întîi
născuţi ce sînt scrişi în ceruri, care într-un glas înconjoară tronul slavei,
sînt şi sfinţii care prin omorîrea poftelor trupeşti au ajuns la desăvîrşire. Şi această cîntare nimeni nu
putea s-o înveţe fără numai aceia, de vreme ce cu măsura vieţii se dă ştiinţa.
Marginal: Că măsura vieţii adică, precum este viaţa de îmbunătăţită,
aşa se dă de la Dumnezeu cunoştinţă fiecăruia.
Aceştia ce s-au numit sînt cei ce i-au întrecut pe alţii, care şî pentru feciorie şi
pentru nevinovăţie în limbă şi în mîini, după venirea lui Hristos şi-au
agonisit tinereţe îmbunătăţită prin care învaţă cîntare nouă, pe care mulţi n-o
ştiu nu numai în viaţa aceasta, dar nici în veacul cel viitor, căci de va şi
veni atunci desăvârşirea cunoştinţei, după ce se va strica ştiinţa cea din
parte după
spusa Apostolului, în Rai. Căci după asemănarea şi întocmirea vieţii sfinţilor celei
de acum, va fi şi descoperirea dumnezeeştilor taine, că multe locaşuri sînt la Tatăl şi
stea de stea se
deosebeşte
întru mărire (I Cor. 15), precum şi numele şi muncile sînt de diferite feluri, de care să ne izbăvească pe
noi Domnul tuturor şi să ne facă părtaşi celor mîntuiţi, pentru bunătatea Sa,
neuitîndu-se la mulţimea păcatelor noastre, ci la milostivirile Sale pentru
care a venit pe pămînt şi şi-a vărsat Prea Scump Singele său pentru noi şi
spălînd păcatele şi stricăciunile noastre să ne ducă curaţi la Tatăl cu care
împreună Lui, ca povăţuitorului vieţii şi mîntuirii noastre şi Prea Sfîntului
Duh, i se cade mărirea, stăpînia şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
DESPRE ÎNGERUL CARE VA VESTI APROPIEREA JUDECĂŢII CE
VA SĂ FIE
Versetele:
6, 7
„Şi am văzut apoi alt înger,
care zbura prin mijlocul cerului, avînd să binevestească Evanghelie veşnică
celor care locuiesc pe pămînt şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul.
— 7. Şi striga cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi Lui slavă, că a
venit ceasul judecăţii Lui, şi vă închinaţi Celui Care a făcut cerul şi
pămîntul şi marea şi izvoarele apelor." (Psalm, 145, Sirah, 18; Fapte,
14).
Tîlcuire:
Spunind „Prin mijlocul
cerului" arată locul de sus cum că ceresc era îngerul ce s-a arătat, de
sus fiind trimis ca să-i înalţe pe oameni de pe pămînt prin mijlocirea sa şi
pentru solirea sa la ceruri urmînd pe Dumnezeu, aşa ca să împreune trupul
bisericii cu Hristos capul nostru. Evanghelia cea veşnică era cea gătită şi
însemnată din veac de la Dumnezeu.
Şi va zice aceasta: De Dumnezeu să se teamă, şi să nu se teamă de
Antihrist, care nu va putea omorî împreună sufletul şi trupul, ci cu mare îndrăzneală să
stea împotriva Iui, ca celui ce va stăpîni puţină vreme, pentru apropierea
judecăţii şi a răsplătirii pentru fapte.
DESPRE ÎNGERUL CE VA VESTI CĂDEREA
BABILONULUI
Verset: 8
„Şi alt înger a venit după cel dintii, zicind: A căzut, a căzut BabilonuI,
cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul pătimaş al
desfrînării sale".
„Babilonul" se tîlcuieşte amestecarea lumii acesteia şi tulburarea vieţii, care spune aici
că peste puţin se va termina. Iar prin „vinul pătimaş al curviei ei"
numeşte nu numai nebunia cea venită din închinarea la idoli şi depărtarea şi
înstreinarea minţii de la Dumnezeu, ci şi îmbătarea din tot păcatul şi ieşirea
din minte prin care toţi cei ce curvesc, vor fi pierduţi de către Dumnezeu după
cuvintele psalmistului. Insă va cădea Babilonul acesta de istov, surpîndu-se
din rădăcină, cînd după ce-i va trimite pe lucrătorii fărădelegii în focul de
veci, atunci se va arăta Ierusalimul cel ceresc cel de sus. Numeşte Babilon,
amestecarea şi tulburarea de la amestecarea limbilor, după ce le-a amestecat
Dumnezeu limbile.
DESPRE ÎNGERUL AL TREILEA CARE-I VA ÎNTĂRI PE
CREDINCIOŞI CA SĂ NU-L PRIMEASCĂ PE ANTIHRIST
Îngerul al treilea opreşte să nu se închine lui Antihrist.
Versetele:
9, 10
„Şi al treilea înger a venit după ei, strigînd cu glas
puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe
fruntea, sau pe mina lui, — 10. Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu,
turnat neamestecat, în potirul mîniei Sale, şi se va chinui în foc şi în
pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului."
Tîlcuire:
Oricine se va supune lui Antihrist care se va face ca
o fiară şi va petrece viaţă necurată care-1 va arăta pe el, şi sau cu cuvîntul sau cu faptă îl va
mărturisi pe el ca fiind Dumnezeu (că aceasta poate să arate înfierarea
ce se va da la frunte şi la mînă) şi acela se va face părtaş băuturii paharului
celui de muncă, a muncii celei neamestecate cu milostivirile lui Dumnezeu,
pentru dreptatea judecăţii. Amestecată cu felurite munci, pentru răutatea cea
mult stricăcioasă şi de multe feluri pe care singuri au ales-o şi au voit-o. Şi
bine se numeşte prin vinul fărădelegii, care-i va îmbăta pe cei ce beau, de
vreme ce cu care fapte greşeşte cineva cu aceleaşi fapte se va şi munci.
Marginal: Va îmbăta în gheena pe ceia ce-1 beau aici
prin păgînătăţi.
Verset: 11
„Şi fumul chinurilor, lor se urcă în vecii vecilor".
Tîlcuire :
Prin fumul muncii trebuie a înţelege sau aburul ce va
ieşi de jos cu suspinuri de la cei ce se vor munci, sau fumul cel ce se va
înălţa din focul ce-i va munci pe cei ce au căzut. Iar se zice că în
„vecii vecilor" se va înălţa, ca să ştim şi să ne
învrednicim a şti, că fără de sfîrşit va fi munca păcătoşilor ca şi desfătarea
drepţilor.
Marginal: Munca păcătoşilor va fi fără de sfîrşit, împotriva ereticilor, care,
ziceau că munca va avea sfîrşit.
Verset:
11
„Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei care se închină fiarei şi
chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei".
„Şi nu au odihnă ziua nici noaptea". Ziua şi noaptea zice, nu că
doară va fi măsurată cu soare curgerea veacului viitor în care nu vor avea
odihnă ziua şi noaptea cei fărădelege, ci sau după obiceiul cum se numără
veacul de acum cu nopţi şi cu zile, sau prin „zi" se înţelege viaţa
sfinţilor, iar prin „noapte" munca celor spurcaţi, pe care o vor lua cei
ce închipuiesc faptele diavolului şi hule împotriva lui Hristos fac, adică cei
ce zugrăvesc chipul fiarei celei neprietene şi cu numele ei cel de ocară ca şi
cum ar fi fost de cinste crezînd ei.
Verset:
12
„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi
credinţa lui Iisus".
. Tîlcuire:
„Aici este răbdarea sfinţilor..Cei necredincioşi zice, pururea se vor
munci în veacul viitor, iar sfinţii arată aici, tăria răbdării în vremea ce
vor păzi poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Hristos.
Verset:
13
„Şi am auzit glas din cer, zicînd: Scrie: Fericiţi cei
morţi, cei care de acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de
ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei".
Glasul din cer nu-i fericeşte
pe toţi morţii, ci pe cei ce mor
întru Domnul,
adică pe cei ce mor lumii şi poartă moartea lui Iisus în trup şi cu Hristos
pătimesc pentru că acelora ieşirea din trup le este odihnă de ostenelile lor.
Iar urmarea faptelor este pricina şi temeiul cununilor celor neveştejite şi a
măririi darurilor de biruinţă ce li se dă cu multă măsură celor ce biruiesc.
Plată pentru vitejiile cu care vitejii lui Hristos Dumnezeul nostru s-au luptat
împotriva puterilor celor nevăzute, că nevrednice sînt patimile veacului
acestui de acum, spre mărirea ce li se va descoperi celor din Rai ce au făcut
voia lui Dumnezeu (Rom. 8, 18). De care şi noi dorind ni se cade să ne rugăm
lui Dumnezeu neîncetat zicînd: „Pleacă inimile noastre, Doamne, spre ştiinţele
Tale" (Psalm. 110, 36) şi întoarce ochii noştri dinspre toată deşertăciunea.
Şi să nu intri la judecată cu robii Tăi, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot
cel ce viază, ci cu îndurările Tale cele multe caută spre noi, că a Ta este
mila şi stăpînia şi împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
DESPRE CELA CE VA ŞEDEA PE NORI, CUM CĂ SECERA VA
SECERA PE CEI CE RĂSAR DIN PĂMÎNT
Verset:
14
„Şi am privit şi iată un nor alb şi Cel Care şedea pe
nor era asemenea Fiului Omului, avînd pe cap cunună de aur şi în mînă seceră
ascuţită".
Tîlcuire:
Prin nor înţelegem sau pe cel simţitor ce 1-a ridicat
pe Domnul nostru Iisus Hristos din ochii Apostolilor, sau o putere oarecare
îngerească pentru curăţenia şi asemănarea cea cu norii, precum zice
Psalmistul: „Şi s-a suit pe Heruvimi şi a zburat pe aripile vîntului"
Psalm. 17, 1. Pentru aceia socotim că Hristos este cel ce s-a arătat pe nori
asemenea cu Fiul Omului, iar cununa cea pusă de dînsul însemnează împărăţia Lui
peste cele văzute şi peste cele nevăzute. Insă de „aur" zice că era, pentru
scumpetea pe care o are aurul la noi. Iar „secera" arată sfîrşitul lumii
(Mt. 13, 20; Ioan, 13; Daniil 12) de vreme ce Domnul sfîrşitul lumii 1-a numit
prin seceriş,
Versetele:
15, 16
„Şi alt înger a ieşit din templu şi a strigat cu glas
mare Celui Care şedea pe nor: Trimite secera şi seceră, că a venit ceasul de
secerat, fiindcă s-a copt secerişul pămîntului. — 16. Atunci Cel Care şedea pe
nor a aruncat pe pămînt, secera Lui şi pămîntul a fost secerat".
Tîlcuire:
Strigarea îngerului acestuia însemnează rugăciunea tuturor puterilor
cereşti, care doresc să vadă cinstea drepţilor şi tăierea fărădelegii
păcătoşilor, cînd vor înceta cele ce se clătesc şi trecătoare şi se vor arăta
cele ce nu se vor clăti şi nu vor trece. Iar cind zice că s-a uscat secerişul,
s-a copt, arată apropierea vremii sfârşitului, cînd sămînţa cea coaptă a bunei
creştinătăţi, ca nişte grîu copt se va face vrednică de jitniţele cereşti,
care vor da lucrătorului
de pămînt roade cîte 100 şi 60 şi cîte 30 (Mt. 19, 8).
DESPRE ÎNGERUL CE VA CULEGE VIA AMĂRĂCIUNII
V erset:
17
«.Apoi alt înger a ieşit din
templul cel ceresc, avînd şi el seceră
ascuţită".
Tîlcuire:
Deşi se numeşte Hristos îngerul sfatului celui mare al Tatălui, insă
aici se arată că una din puterile cereşti va ieşi din cer cu seceră ascuţită ca
să facă culegerea cea mare a celor fărădelege.
Verset:
18
„Şi încă un înger a ieşit din altar, avînd putere
asupra focului şi a strigat cu glas mare celui care avea secera ascuţită şi a
grăit: Trimite secera ta cea ascuţită la cules strugurii viei pămîntului căci
boabele ei s-au copt".
Tîlcuire:
Zicînd că alt înger a ieşit
din Altar şi avea putere peste foc,
|
97
|
—
Tilcuirsa Apocalipsei
nului şi rodesc în locul lucrătorului celui bun de pămînt, în lor de vin bun de veselie, şerpi şi venin de aspidă.
nului şi rodesc în locul lucrătorului celui bun de pămînt, în lor de vin bun de veselie, şerpi şi venin de aspidă.
Verset:
19
„Atunci îngerul a aruncat secera pe pămînt şi a cules
via pămîntului şi ciorchinii i-a aruncat în teascul cel mare al mîniei lui
Dumnezeu".
Tîlcuire:
Teascul mîniei lui Dumnezeu este locul cel de muncă gătit diavolului şi
îngerilor lui. Şi este mare cu adevărat pentru mulţimea celor ce se vor munci
în el, că largă este calea care duce la pieire şi desfătată.
Verset:
20
„Şi teascul a fost călcat afară din cetate şi a ieşit
sînge din teasc
pînă Ia zăbalele cailor, în depărtare de o mie şase sute de stadii".
Tîlcuire :
Marginal: Vor sta pe loc 125 de paşi, precum socoteşte Ieronim.
Şi s-a călcat teascul afară de cetate, afară de
cetatea drepţilor. Teascul se va călca de vreme ce nicidecum toiagul
păcătoşilor nu se va apropia de soarta drepţilor. După cuvîntul prorocului că
nu va fi amestecată petrecerea acestora precum nici obiceiul nu le-a fost
amestecat. Iar prin sîngele vărsat din cei osîn- diţi la muncă ce se va călca,
arată judecata cea dreaptă şi nemitarnică şi nebiruită a lui Dumnezeu. Prin
sînge de struguri, vinul, însă vinul cel neamestecat din care se va umple
teascul, în locul
paharului mîniei lui Dumnezeu, prin care arată munca ce o vor lua cei vrednici de
muncă, ce va ajunge pînă la frîiele cailor celor desfrînaţi, căci n-au avut
înfrînare în desfătare şi în călcările cele fărădelege, 1600 de stadii, arată
vicleşugul cel desăvîrşit, care este număr desăvîrşit în anul şase sute al lui
Noe, ştim că păcatul cu apă a fost înecat, iar prin 6, că a fost strîmbătate cu viclene izvodiri şi
învăţături ale făpturii celei zidite în şase zile. Că semnul lucrului este
numărul de şase zile în care s-a alcătuit lumea, pentru că în ce chip afară de
cetatea Ierusalimului ceresc va fi, locul de muncă (Iadul) aşa şi cei vrednici
de muncă. (Vezi că iadul este afară de lume). Spunînd că sîngele lor a curs
pînă la frîiele cailor ca la 1600 stadii, îi arată pe îngerii ce se vor munci.
Pe care după altă înţelegere are obicei Scriptura a-i numi „cai" şi pînă
la frîiele lor vor ajunge tînguirile celor ce se vor bate. Insă prin
„frîie" se înţelege porunca lui Dumnezeu, pe care
o au sfintele puteri cu care se îndreptează spre cele ce li se porunceşte precum zice Avacum: „încăleca-vei pe caii tăi" şi în cintare „cu călărimea întru căruţele lui Faraon te-ai asemănat", (Avacum, 13, 7 : Cîntarea 1, 7). Se poate înţelege şi altfel, de vreme ce desfrînaţii cei iubitori de muieri, spre desfătăciuni s-au dat la desfrîu (Luca, 16, 20) se vor cuprinde de munci cîţi n-au ştiut înfrînare întru dezmierdăciune. (Lc. 16, 26; 16, 19).
o au sfintele puteri cu care se îndreptează spre cele ce li se porunceşte precum zice Avacum: „încăleca-vei pe caii tăi" şi în cintare „cu călărimea întru căruţele lui Faraon te-ai asemănat", (Avacum, 13, 7 : Cîntarea 1, 7). Se poate înţelege şi altfel, de vreme ce desfrînaţii cei iubitori de muieri, spre desfătăciuni s-au dat la desfrîu (Luca, 16, 20) se vor cuprinde de munci cîţi n-au ştiut înfrînare întru dezmierdăciune. (Lc. 16, 26; 16, 19).
Prin 1600 de stadii ne înştiinţăm că mare este prăpastia aceia ce-i va
despărţi pe cei drepţi de cei păcătoşi pentru săvîrşirea lor intru vicleşug şi
pentru faptele lor cele urîte. Iar zecile sutelor arată mărimea răutăţii, iar
numărul de şase lucrarea păcatului, pentru obişnuinţa făpturii cea rea
obişnuinţă ce s-a zidit în şase zile şi cînd în anul al şase sutelea al lui Noe
a fost înecat tot pămîntul cu apă. (Fac. 31, 7, 6).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu