Tîlcuire la Apocalipsa - Sfîntul Andrei Arhiepiscopul Cezareii Capadociei - Continuare 4

Capitolul 10

DESPRE ÎNGERUL CEL ÎNVĂLUIT ÎNTR-UN NOR

ŞI PE CAPUL LUI CU UN CURCUBEU, CARE A VESTIT MAI DINAINTE SFÎRŞITUL

Verset: 1

„Şi am văzut alt înger puternic, pogorîndu-se din cer, învă­luit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca stîlpii de foc".

Tîlcuire:

Prin acest sfînt înger, norul şi curcubeul şi soarele arată lu­mina lui cea asemenea cu aceste stihii. Prin aceasta se arată firea îngerească cea cerească şi felurită întru bunătăţi şi luminată şi ştiinţa ei. Iar „stîlpii de foc" însemnează groaza şi munca asupra celor ce lucră rele, adică asupra celor ce tîlhăresc pe pămînt şi a celor ce omoară pe mare. Pentru aceasta are peste mare piciorul cel drept iar peste pămînt pe cel stîng, arătînd prin aceasta munca celor fărădelege.

Versetele: 2, 3

„Şi în mînă avea o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stîng pe pămint." — 3. Şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar cînd a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile lor".

Tîlcuire:

Cartea cea mică şi cu cuvinte puţine, mie mi se pare să cu­prindă numele şi faptele celor ce sînt prea răi, care au tîlhărit pe pămînt şi care au făcut necuraţii şi au omorît pe mare, a căror muncă o arată îngerul întinzîndu-şi picioarele ca nişte aripi de foc pe pămint şi pe mare. Iar glasul îngerului cel asemenea cu răcnirea leului, arată spaima şi groaza ei de nesuferit, mărturie e Daniil, care n-a putut să-1 vadă fără de trup pe înger, nici bine
şi blînd, nici groaznic. Iar şapte tunete socotim că se înţeleg şapte glasuri grăite de un înger sau sînt cele ale celor şapte sfinţi îngeri care au vorbit cele viitoare, precum se arată de aici, că aceşti îngeri se trec după îngerul cel mai înalt, şi de acolo iau motiv şi bun prilej de a proroci, după scrierea bunei rînduieli a îngerilor, după dumnezeiescul Dionisie.

Verset: 4

„Şi cînd au vorbit cele şapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer; Pecetluieşte ceîe ce au spus cele şapte tunete şi nu le scrie".

Marginal: Se înţelege şi după ce vei scrie.

Tîlcuire:

Prin zicerea să pecetluiască cele ce le-au grăit cele şepte tu­nete şi să nu le scrie, se arată că sînt neştiute decît numai după dovedirea şi plinirea lucrurilor se vor cunoaşte, din care evanghe­listul a învăţat ca numai glasurile tunetelor să se însemneze. Iar săvîrşirea şi tălmăcirea şi ştiinţa cea arătată s-o ascundă pînă la vremea plinirii. Pentru că nişte cuvinte de acestea pecetluite şi ascunse a învăţat oarecînd şi Daniil (Daniil 12).

Versetele: 5, 6

„Iar îngerul pe care l-am văzut stînd pe mare şi pe pămînt, şi-a ridicat mîna dreaptă către cer, — 6. Şi s-a jurat pe Cel Care este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul şi pămîntul şi cele ce sînt pe pămînt si marea şi cele ce sînt în mare, că timp nu va mai fi,". '

Tîlcuire:

Şi îngerul s-a jurat pe Dumnezeul cel viu, pentru că Dumne­zeu neavînd pe nimenea mai mare pe care s-ar putea jura, se jură pe sine singur, însă îngerii zic ei din cauza necredinţei noas­tre se jura că nu va mai fi vreme; sau în veacul viitor în care nu va mai fi vreme măsurată cu soare, ci viaţa veşnică ce va încheia numărul vremii de acum, sau vremea nu va fi prea lungă pînă la plinirea glasului îngerului de al şaptelea.

Verset: 7

„Ci, în zilele cînd va grăi al şaptelea înger — cînd va fi să trîmbiţeze — atunci săvîrşită este taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, prorocilor".

Tîlcuire:

Mi pe pare că aici însemnează că după trecerea de şapte veacuri în zilele veacului celui de al şaptelea, ce se arată prin a şaptea trxmbiţă, se vor plini desăvîrşit cele spuse de sfinţii Pro­roci, însă numeşte împlinirea acestor lucruri bunăvestire, pentru odihna cea vestită a sfinţilor.

ÎN CE CHIP A LUAT EVANGHELISTUL CĂRTICICA

DE LA ÎNGER

Verset: 8

„Iar glasul din cer, pe care-1 auzisem, iarăşi a vorbit cu mine şi a zis: Mergi de ia cartea cea deschisă din mina îngerului care stă pe mare şi pe pămînt".

Marginal: Puterile îngereşti unele sînt mai mari decît altele.

Tîlcuire:

Aici se arată o putere oarecare îngerească mai mare, că i-a poruncit evanghelistului să ia prin această cărticică, ştiinţă a celor arătate.

Verset: 9

„Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns ia-o şi mănîncă-o şi va amărî pîntecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea".

Tîlcuire:

„Va fi dulce ca mierea". Dulce va fi ştiinţa celor viitoare, însă va amărî pîntecele tău, adică inima ta cea primitoare de hrană de cuvinte cu pătimirea cea dimpreună pentru cei ce vor lua munci de la Dumnezeu trimise după judecata lui Dumnezeu. Se înţelege însă şi în alt chip, că fiind evanghelistul om sfînt, nu gus­tase ispita faptelor rele. Însă prin înghiţirea cărticelii (care cu­prinde faptele celor necuraţi) s-a învăţat mai întîi că păcatul e dulce, iar după săvîrşirea lui e amar, pentru răsplătirea şi primi­rea muncii veşnice.

Verset: 10

„Atunci am luat cartea din mîna îngerului şi am mîncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce am mîncat-o, pîn­tecele meu s-a amărît".

Tîlcuire :

„După ce am mîncat-o s-a amărît pîntecele meu". întîi a fost dulce cărticica, pentru cele de bucurie dar mai pe urmă a fost amară, că şi păcatul este dulce la gustare, dar amar la mistuire şi prin răsplătire. Pentru că sfinţii fiind împreună pătimitori, se veselesc împreună cu cei ce se veselesc şi plîng împreună cu cei ce plîng (Rom. 12).

Verset: 11

„Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să proroceşti, încă odată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi".

Tîlcuire:

Şi mi-a zis ... Prin aceasta arată că nu îndată după vedenia dumnezeieştii descoperiri, vor lua sfîrşit cele văzute, ci i se cade fericitului prin propoveduirea sa şi descoperirea sa să le vestească cele viitoare celor ce citesc.

Marginal: Apocalipsul precum zic unii din cuvîntul ce zice: „De voi vrea să rămîie acesta pînă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie" (Ioan 21, 23).

Sau cum să nu fi gustat acesta moarte? Şi la sfîrşit va veni ca

să înfrîneze năvălirea amăgiturii lui Antihrist.

Capitolul 11

Versetele: 1, 2

„Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicînd: Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi jertfelnicul şi pe cei care se închină în el. — 2. Iar curtea cea dinafară a templului, scoate-o din socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost dată păgînilor, care vor călca în picioare cetatea sfîntă patruzeci şi două de luni".

Tîlcuire:

Prin trestia aceasta se înţelege că toate sînt înţelegătoare cele ce se arată în cer, iar noi cele însufleţite precum sînt altarul, prestolul şi altele le înţelegem. Iar trestia cea dată lui zicînd: „Scoală-te şi măsoară templul (biserica) lui Dumnezeu" arată că prin mintea îngerească şi prin limpezimea conştiinţei se măsoară bise­rica lui Dumnezeu. De va zice cineva că tot de la înger i s-a dat şi trestia şi a auzit şi glasul „Scoală-te şi măsură biserica lui Dumnezeu", noi zicem că trestia aceasta arată că se uneşte (tres­tia) ca ceia ce ia ca tocmire măsura conştiinţei şi a ştiinţei, căreia se învrednicesc cei ştiuţi prin fapte bune de către Dumnezeu şi
de dumnezeieştii îngeri. Că Dumnezeu i-a cunoscut pe cei ce sînt ai lui, zice Dumnezeescul cuvînt.

Se cade să ştim că alţii „biserica lui Dumnezeu" au înţeles-o să fie legea veche, iar „curtea ce este dinafară" este Legea cea nouă, pentru mulţimea celor ce se mîntuiesc în ea, fiind fără de măsură. Prin 42 de luni zic că se închipuieşte scurtarea vremii, care cuprinde tainele legii celei noi pînă la a doua venire a lui Hristos. Insă noi socotim că, casa Dumnezeului celui viu biserică se numeşte, în care-i aducem lui Dumnezeu jertfa cea cuvântă­toare. Iar curtea care este dinafară, aducerea neamurilor necre­dincioase şi a evreilor la Hristos, socotim că se înţelege, ca ceea ce este nevrednică a se măsura de către înger pentru necurăţenia lor (păgînii, evreii). Că Domnul i-a cunoscut pe cei ce sînt ai Lui, iar pe cei fărădelege, Cel ce ştie toate zice că nu-i cunoaşte, că nu vrea să mai ispitească scornirile lor. Iar că se va călca cetatea sfîntă, adică Ierusalimul cel Nou, sau biserica cea sobornicească, 42 de luni de către păgîni, socotesc că închipuieşte, că trei ani şi jumă­tate 3,5 ani, pe vremea lui Antihrist credincioşii şi cei aleşi vor fi călcaţi şi vor fi prigoniţi.

Versetele: 3, 4

„Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îm­brăcaţi în sac, o mie şi două sute şaizeci de zile — 1260 —. Aceş­tia sînt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pămîntului".

Tîlcuire:

Prin aceste două mărturii, mulţi dascăli au înţeles pe Ilie şi pe Enoh, că ei vor lua vreme de la Dumnezeu să prorocească la sfîrşitul lumii timp de trei ani şi jumătate, fiecare an socotindu-se de 360 zile.

Prin îmbrăcarea în sac, arată tînguirea şi multa plîngere pen­tru cei călcaţi şi pentru cei ce se vor afla atunci amăgiţi de înşe­lăciunea lui Antihrist. Pe care Zaharia prorocul (Cap. 4) i-a ase­mănat cu doi măslini şi cu două sfeşnice, din cauză că ei aduc hrana lumii celei înţelegătoare prin untdelemnul faptelor bune plăcute lui Dumnezeu.

Versetele: 5, 6

„Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; deci dacă ar voi cineva să-i vatăme,
acela va trebui ucis. — 6. Aceştia au putere să încuie cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele prorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sînge şi să bată pămîntul cu orice fel de bătaie, ori de cîte ori vor voi."

Tîlcuire:

„Şi de va vrea cineva să le facă rău ..." O minunată bunătate a lui Dumnezeu şi facere de bine! Căci întocmai puternic de a aduce anii fiind, de vreme ce întru toate semnele şi minunile cele mincinoase, dintre toţi vrăjitorii şi fermecătorii, Hristosul cel mincinos (Antihrist) va fi mult mai slăvit, pentru că el va lua toată puterea diavolului. însă pe sfinţii aceştia doi, Dumnezeu îi va înarma cu puterea adevăratelor semne şi minuni, care prin adăugirea adevărului şi a luminii, vor vădi minciuna şi întuneri­cul, adică vor întoarce pe cei rătăciţi cu cuvîntul învăţăturii şi cu bătăile prin munci, nu vor da ploaie, îi vor bate cu foc şi cu schim­barea stihiilor şi cu alte semne. Iar pe amăgitorul (Antihrist) îî vor face cunoscut şi nici acesta nu-i poate vătăma pînă nu-şi vor împlini prorocia lor.

Versetele: 7, 8.

„Iar cind vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adinc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî. — Şi trupu­rile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care se chiamă duhovniceşte Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor".

Tîlcuire:

Despre mărturisire spune că va fi făcută pentru întoarcerea celor înşelaţi de fiară de Antihrist, care va ieşi din locuri întune­coase şi din prăpăstiile pămîntului (acolo unde este diavolul osîndit la muncă) îi va omorî pe Ilie şi pe Enoh după slobozenia lui Dumnezeu şi le va lăsa trupurile lor neîngropate în Ierusalimul cel vechi şi răzvrătit, unde a pătimit şi Iisus Hristos. Pentru că acesta aici îşi va pune scaunul de împărăţie scaunul împărătesc după asemănarea lui David. Căci David a avut ca fiu după trup pe Hristos adevăratul Nostru Dumnezeu, ca prin aceasta să se arate că Hristos este care împlineşte cuvîntul prorociei, precum zice: „Ridica-voi cortul lui David cel căzut şi cele surpate ale lui iarăşi le voi zidi", pe care jidovii cei amăgiţi întru venirea lui îl vor primi şi-1 vor tîlcui. Scaunul împărăţiei lui Hristos adevăratul fiu al lui David va fi iarăşi în Ierusalim.

Versetele: 9,10

„Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor îngădui ca ele
să fie puse în mormînt. — 10. Iar locuitorii de pe pămînt se vor bucura de moartea lor şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia, pentru că aceşti doi proroci au chinuit pe locuitorii de pe pămînt".

Tîlcuire :

„Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor privi" . .. Cei stăpîniţi odată, zice de minunile mincinoase ale lui Antihrist şi cei ce şi-au scris în inimile lor numele lui Antihrist cel urît de Dumnezeu, care nu se mai şterge, ori evrei, ori păgîni, aceştia nu vor lăsa să se îngroape sfintele trupuri, de bucurie că au scăpat de bătăile ce le-au primit de la aceşti doi, se vor veseli pentru întoarcere (Psalm 12), neaducîndu-şi aminte aceştia, că „Pe care-1 iubeşte Dumnezeu îl ceartă şi-1 bate pe tot fiul pe care-1 primeşte" (Psalm, 31).

Şi cu zăbale şi cu frîu îi va înfrîna pe cei ce se apropie de Dumnezeu, ca măcar prin silă să se întoarcă la calea cea dreaptă de la care s-au amăgit prin lucrarea lui Antihrist.

Însă nouă ni se cade să ne rugăm Domnului, aşa zicînd: (Psalm 140,84)" Bine ne este nouă că ne-ai smerit ca să ne învă­ţăm îndreptările Tale şi întoarce-ne pe noi Dumnezeul mîntuirii noastre, întoarce mînia Ta de la noi, să nu intri la judecată cu robii Tăi". Că judecaţi fiind de Tine, iubitorule de oameni, Stăpîne, sîntem certaţi ca să nu ne osîndim odată cu lumea" (Psalm. 145; I Cor. 11). Pentru puţine munci să scăpăm de munca cea veşnică, că bogat eşti întru îndurări Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie ţi se cuvine toată mulţămita, mărirea, cinstea şi în­chinăciunea, Tatălui şi Duhului celui de viaţă făcător, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Versetele: 11, 12..

„Însă după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dum­nezeu a intrat în ei şi au stat pe picioarele lor şi frică mare a că­zut peste cei care se uitau la ei. —° 12. Şi din cer au auzit glas puternic, zicîndu-le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la cer, în nori, şi au privit la ei duşmanii lor."

Marginal: Aici se spune vremea trecută în locul celei viitoare.

După trei zile şi jumătate, zile întocmai la număr cu anii prorocilor, în care au zăcut morţi, zice că iar se vor scula şi se vor sui la cer în căruţa Stăpînului pe nori, frică şi groază făcîndu-li-se celor ce-i vor vedea pe ei.

Versetele: 13, 14

„Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare şi a zecea parte din cetate s-a prăbuşit şi au pierit în cutremur şapte mii de
oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului. — 14. Al doilea „vai" a trecut; al treilea „vai", iată, vine degrabă.".

Tîlcuire:

Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare... Mi se pare că acestea vor fi adevărat văzute atunci, dar socotesc că şi duhovniceşte arată schimbarea celor ce se vor clăti spre lucrul cel stătă­tor şi tare. Iar a zecea parte din cetate căzînd, se înţelege căderea păgînătăţii, care nu se va învăţa (nici după înălţarea la cer a ace­lora) nici pentru răpirea acelora, iar ceilalţi sînt cei ce se vor mîntui peste puţină vreme. Pentru că şapte mii din cei ucişi, se arată că se închipuiesc cei ce s-au lipit de şapte veacuri ale vieţii celei de acum şi veacul al optulea al învierii nu-1 mai aşteaptă, aceştia se vor omorî cu moarte veşnică. Sau poate că şapte mii vor fi din jidovii ce se vor supune şi-1 vor crede pe Antihrist.

„Şi au dat mărire Dumnezeului ceresc". După ce se vor munci cei necredincioşi şi se vor proslăvi mucenicii lui Hristos, cei vred­nici de mîntuire vor proslăvi pe Dumnezeu. După al doilea „vai" al treilea vine, care este vestit de a şaptea trîmbiţă.

DESPRE A ŞAPTEA TRÎMBIŢĂ ŞI DESPRE SFINŢII CE-L

VOR LĂUDA PE DUMNEZEU PENTRU JUDECATA CEA

VIITOARE

Versetele: 15, 16, 17, 18.

„Şi a trîmbiţat al şaptelea înger şi s-au pornit, în cer, glasuri puternice care ziceau: împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Hristosului Său şi va împărăţi în vecii vecilor. — 16. Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni, care şed înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au căzut cu feţele la pămînt şi s-au închinat lui Dumnezeu, — 17. Zicînd: Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel Care eşti şi Cel Care erai şi Cel Care vii, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăteşti. — 18. — Şi păgînii s-au întărîtat, dar a venit mînia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi, pe proroci şi pe sfinţi şi pe cei care se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să prăpădeşti pe cei care prăpădesc pămîntul".

Marginal: Hristos după dumnezeire are împărăţie veşnică, iar după omenire a luat împărăţia pentru noi, precum s-a mai zis.

Şi neamurile păgîne mîniindu-se de aceasta ca şi cum ar fi o învăţătură nouă şi străină mult răbdînd, mai pe urmă aducînd muncă, pentru aceia zice: „Şi a venit mînia Ta".

Arată vremea morţilor şi vremea învierii morţilor, cînd fie­căruia după fapte şi după vrednicie i se vor da răsplătiri. Prin proroci şi prin sfinţi şi prin cei ce se tem de Dumnezeu, se arată trei cete care aduc roade cu sutele, cîte 60 şi cîte 30. Apostolii cu adevărat au dobîndit soarta cea dintîi şi şed pe 12 scaune. Iar „mici şi mari" socotim că numesc pe sfinţii cei mai mici şi pe cei mai mari decît aceştia. Sau mici îi numeşte pe păcătoşii cei defăimaţi, iar „mari" pe cei drepţi.

DESPRE PRIGOANELE CELE DINTÎI ÎMPOTRIVA BISERICII ŞI DESPRE CEI CE VOR FI PE LÎNGĂ ANTIHRIST

Verset: 19

„Şi s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, şi s-a văzut în templu chivotul legămîntului Său şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi grindină mare".

Tîlcuire:

Prin deschiderea cerului şi vederea chivotului, descoperirea bunătăţilor celor gătite sfinţilor se arată, care întru Hristos (în care locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii) toate sînt ascunse, precum zice Apostolul. Atunci se vor descoperi acestea cînd asupra celor necredincioşi a celor fără de lege vor veni glasuri groaznice, fulgere şi grindină întru cutremur prin mutarea aces­tor de acuma în munca Gheenii (iadului).