ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU THEODOSIE 3

AICEA ZICE PENTRU AHAV ÎMPĂRAT. A TREIA ÎMPĂRĂŢIE

Grăi Ahav împărat lui Navuthei, zicând: „Dă-mi viia ta, să o fac să-mi fie grădină de flori, că iaste aproape de casa mea, iar eu îţi voiu da pentru dânsa altă vie mai bună. Iar deaca nu vei vrea aşa, eu ţi-o voiu plăti cu banii, şi-mi va fi o grădină de flori". Iar Navuthei zise cătră Ahav: „Să nu dea Dumnezeu să-ţi dau eu moşiia părinţilor miei ţie". Deacii Ahav veni acasă-şi mânios şi turburat, căci-i zisese Navurhei israiliteanul, că „nu voi da moşiia părinţilor miei ţie". Şi să culcă în pat şi să acoperi la obraz şi nu vru să mănânce bucate. Iar lezavela, muiarea lui, merse la dânsul şi-i zise: „De ce te-ai mâniiat şi ţi s-au turburat inima şi sufletul, şi nu vruseşi nici bucate să mănânci?" Iar el zise cătră dânsa: „Am zis lui Navuthei israiliteanul: „Dă-mi viia ta mie şi-ţi voiu da alta mai bună, sau ţi-o voiu plăti cu bani"."; iar el mi-au zis: „Nu o voi da ţie, moşiia părinţilor miei"." Iar lezavela, muiarea lui, îi zise: „Dar tu, fiind împărat isrăilitenilor,

faci aşa? Scoală şi mănâncă, că eu îţi voiu da viia lui Navutheiu israiliteanul". Şi scrise carte pre numele lui Ahav împărat şi o pecetlui cu pecetea lui şi o trimise la bătrânii şi la slobodaşii carii lăcuia în oraş cu Navuthei. Şi într-acea carte era scris aşa: „Să vă postiţi cu ajun şi să puneţi pre Navuthei mai sus decât pre ailalţi oameni. Decii să căutaţi 2 mărturii mincinoase şi călcătoare de lege, să mărturisească spre dânsul zicând că Navuthei n-au blagoslovit pre Dumnezeu şi pre împăratul, şi să-l scoateţi să-l ucideţi cu pietri, să moară". Şi făcură mai marii oraşului aceluia aşa cum le poruncise lezavela şi cum era scris într-acea carte, care le trimisese. Şi ziseră să să postească şi
puseră pe Navuthei mai mare decât pre alţii oameni. Şi veniră 2 oameni feciori călcătorilor de lege şi mărturisiră înaintea tuturor oamenilor mărturisire mincinoasă, zicându că Navuthei n-au blagoslovit pre Dumnezeu, nici pre împăratul. Şi-l scoaseră afară din oraş şi-l uciseră cu pietri. Iar lezavela deaca auzi aşa, zise cătră Ahav: „Scoală-te acum şi moşteneşte viia lui Navuthei israiliteanul, care nu vrea să ţi-o vânză, că Navuthei au murit şi nu iaste viu". Iar Ahav, deaca înţelese că au ucis pre Navuthei israiliteanul, să dăzbrăcă de hainele sale şi să îmbrăcă în nişte zăblae, iar apoi el să sculă după aceia şi să pogorî în viia lui Navuthei, ca să o ia pre seama lui şi să o moştenească el. Iar Dumnezeu grăi lui Mie Thezviteaninul, grăind: „Pasă şi te întâlneşte cu Ahav împăratul israiIitenilor, carele iaste în Samaria, că iată că iaste acum în viia lui Navuthei şi au mersu să o ia, şi-i zi aşa: „Aşa zice Domnul: Pentru căci ai ucis tu pre Navuthei şi i-ai luat viia? Dreptu aceia grăiaşte Dumnezeu, că în ce loc au mâncat pasările şi au linsu câinii sângele lui Navuthei, întru acela vor să mănânce şi vor să lingă câinii şi sângele tău şi vor să să scalde curvele în sângele tău"." Iar Ahav zise lui Mie: „Aflatu-m-ai, vrăjmaşul mieu!" Iar llie zise: „Aflatu- te-am! Că tu în deşărtu şi pentru nimic te-ai aţâţat şi te-ai mâniat şi ai făcut hicleşug înaintea lui Dumnezeu şi l-ai pornit cu mânie spre tine. Deci aşa grăiaşte Domnul: „lată, eu voi aduce răutăţile asupra ta şi voi stinge sămânţa ta şi toate câte sântu ale lui Ahav le voi răsipi; şi voi da casa ta, cum am dat şi casa lui lerovoam, feciorul lui Navat, pentru mâniia ce m-ai mâniat şi ai greşit în israiliteni". Iar pre lezavela, muiarea ta, zice Domnul că „în neamul lui Israil întâi pre ia vor să o mănânce câinii întru cei ucişi de ai lui Ahav. Şi după moartea lui Ahav, mânca-l-vor şi pre el păsările ceriului". Că tu, Ahave, te-ai lipsit de mintea cea întreagă şi ai greşit înaintea lui Dumnezeu, pentru nedreptatea lezavelii, muerii tale, care te-au izvrătit".

Iar Ahav, deaca auzi aşa, el să umili înaintea feţei lui Dumnezeu şi să întoarse acasă-şi plângându cu amar şi-şi lepădă hainele şi să îmbrăcă iar cu cele de zăblău, cu care să îmbrăcase

şi când auzise de uciderea lui Navutheiu israiliteanul. Şi iar fu cuvântul Domnului cătră Mie pentru Ahav şi-i zise: „Văzuiu că să întoarse Ahav cătră mine, dreptu aceia nu voi aduce răutatea pre dânsul în zilele lui, ci în zilele fie-său voiu porni răutăţi spre casa lui".

Vezi, o fătul mieu, câtă miloserdie are Dumnezeu de multă, numai să nu mai adaogă omul păcate cătră păcat. Că de să va întoarce cineva din păcatele sale, cu pocăinţă şi cu tot de-adinsul cătră Dumnezeu, deacii şi Dumnezeu să va întoarce cătră dânsul. Că iaste zis în Sfânta Scriptură: „întoarceţi-vă cătră mine şi eu mă voiu întoarce cătră voi". Şi „de vor fi păcatele voastre întunecate, iar le voi albi ca zăpada, sau de vor fi crunte ca sângele, iar eu le voi face ca lâna cea albă". Să cunoaştem şi pre aceasta, că atâta porni Dumnezeu mâniia sa cea dreaptă spre Ahav, cât zise că sângele lui vor să-l mănânce păsările şi să-l lingă câinii şi să să scalde curvele într-însul. Cum apoi să şi umplu cuvântul lui Dumnezeu pre Ahav împărat, că iarăşi mai adaose a greşi. Că pentru greşala cea dentâi să căi Ahav şi să ertă acea greşală, că zise Dumnezeu cătră Mie: „Văzuiu că să umili inima lui Ahav cătră mine. Dreptu aceia nu voiu aduce răutatea asupra lui în viaţa lui, ci în zilele fie-său". O, cât suntu de înfricoşate lucrurile tale, Doamne! Că părinţii greşescu, iar feciorii să căznescu, încă şi până la al treilea şi al patrulea neam! Dreptu aceia vă feriţi toţi de răutăţi, că cuvântul lui Dumnezeu nici într-un chip nu să întoarce făr' de izbândă, că şi Domnul însuşi mărturiseşte la Sfânta Evanghelie de aceasta şi zice: „Ceriul şi pământul va trece, iar cuvintele mele nu vor trece".

Deacii, cându vru Ahav să facă război cu împăratul de la Siria, veni un om al lui Dumnezeu şi zise cătră împăratul isrăilitenilor: „Aşa grăiaşte Domnul: „Pentru căci zic siriianii că Dumnezeul isrăilitenilor iaste Dumnezeu morţilor, iar viilor nu iaste, dreptu aceia voi da putere mare în mâinile tale şi vei cunoaşte că eu suntu Dumnezeu şi să te tăbăreşti şi tu împotriva lor şi să te găteşti de război până în 7 zile"." Iar deaca să umplură 7 zile, să apropiară oştile şi să loviră. Şi
biruiră israilitenii pre siriiani şi periră den siriiani numai în- tr-o zi 120.000 de pedestraţi. Deacii, cei ce rămăsese, ei fugiră în cetatea Aftecului, iar zidurile cetăţii să rumseră şi căzură pre dânşii şi omorâră încă 27.000 şi dintr-acei rămaşi. Iar împăratul siriianilor fugi şi intră în casă-şi, în cămara cea de taină. Iar slugile lui merseră la dânsul şi-i ziseră: „lată, acum ştim că împăraţii israiIitenilor suntu milostivi! Deci acum să ne încingem cu zăblae şi să punem ştreanguri în grumazii noştri şi să ieşim la împăratul israiIitenilor, cândai doar ne va erta şi ne va lăsa vii". Şi făcură aşa şi să încinseră cu zăblae pre la mij locuri le sale şi puseră ştreanguri de grumazi şi merseră la împăratul israiIitenilor şi ziseră: „Robul tău şi împăratul nostru ţie ţi să roagă să-l ierţi". Iar el zise: „De va fi scăpat viu, el îmi iaste frate". Deci oamenii aceia, ei să veseliră şi să mângâiară, deaca auziră cuvinte bune din gura lui, şi ziseră: „Frate-ţi iaste feciorul lui Adar". Iar împăratul zise: „Păsaţi şi-l aduceţi". Decii ei merseră şi aduseră. Şi ieşi la dânsul feciorul lui Adar şi-l duseră la dânsul în carâtă. Şi-i zise împăratul israilitenilor feciorului lui Adar: „lată, eu voi da ţie cetăţile cele ce le-au luat tatăl mieu de la tatăl-tău şi să-ţi faci loc de şăzământu în Damasc, cum făcu şi tatăl - mieu în Samaria, şi te voi jura şi te voi lăsa". Şi-l jură şi-l lăsă. Decii un om den neamul prorocescu merse la un vecin al său şi zise: „Bate-mă!" (că aşa era cuvântul lui Dumnezeu). Iar el nu vru să-l bată. Iar acel om ce era de neamul prorocescu zise: „Deaca n-ai vrut să asculţi porunca lui Dumnezeu, iată, cum te vei despărţi de la mine, va să te fărâme un leu". Şi cum să despărţi, aşa-l întâlni un leu si-l fărâmă. Iar acela de neamul prorocescu află şi altu om şi-i zise: „Bate-mă!". Deci el îl bătu şi-i sparse şi capul. Iar prorocul acela merse şi întâlni pre împăratul israiIitenilor pre cale, şi-şi unse ochii cu pulbere, şi zise cătră dânsul: „împărate, eu, robul tău, am ieşit în tabără la oaste, iar un voinic aduse la mine pre altu voinic şi zise: „Ţine cestu voinic la tine, iar de va scăpa şi va fugi, tu în locul lui vei fi, sau vei plăti şugubina". Deci eu

CUPRINS

— învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie —

căutaiu ciciu şi ciia, şi nu fu omul acela nicăirea". Iar împăratul zise: „Tu însuţi te judecaşi, că aşa-ţi merge judecata". Iar el îşi şterse pulberea dupre ochi şi-l cunoscu împăratul că iaste prorocul. El zise cătră împăratul: „Aşa grăiaşte Domnul: „Pentru căci ai slobozit pre bărbatul cela ce era mai rău şi mai cumplit decât hiarăle cele rele, şi ţe-ai datu sufletul tău în locul sufletului lui şi oamenii tăi în locul oamenilor lui!"." Deacii împăratul isrăilitenilor să duse acasă tristu şi îngrijat şi veni în Samaria. Şi şăzu 3 ani şi nu mai fură războaie între siriianii şi între israilitenii.

AICI MURI AHAV ÎMPĂRAT SĂGETAT ÎN RĂZBOI,

ŞI-L ÎNGROPARĂ ÎN SAMARIA Şl SĂ UMPLU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, CARE GRĂISE CU GURA LUI ILIIA PROROCUL.

CARTEA ÎMPĂRAŢILOR, GLAVA 12

Iară odată, iar să strânseră oşti asupra isrăilitenilor şi să loviră şi săgetară pre Ahav împărat pren dăşărtu, pren la închieturile platoşei. Deacii împăratul zise hadâmului său: „întoarce-te şi mă scoate din oaste afară, că m-au însăgetatu". Şi să înglotă oastea foarte într-aceia zi, iar împăratul tot sta înarmat împotriva siri ian ilor de dimineaţa până seara, iar sângele tot curgea dentr- însul până i să umplu sânul. Deaciia, cându fu în apusul soarelui, strigă pristavul şi zise: „Fieştecare să-şi meargă pre la oraş şi pre acasă-şi, că împăratul au muritu". Şi merseră în Samaria şi îngropară pe Ahav acolo. Iar sângele i să vărsă pe câmpul Samariei, pre buruiane, şi linsără sângele lui câinii şi porcii şi să scălda curvele în sângele lui, cum zisese Dumnezeu cu gura lui lliia prorocul.

Aici să împlu cuvântul lui Dumnezeu, care grăise cu lliia prorocul pentru Ahav împăratu, că să scaldară cuvintele în sângele lui şi linseră câinii. Pentru aceia, fătul mieu, stai vârtos şi bărbăteşte întru înţelepciunea şi mintea ta până în moarte, ca să nu te împiiadece cumva. Că deacii cuvântul lui Dumnezeu nu va fi în dăşărt şi făr' de izbândă.

CUPRINS

AICI IUE ÎMPĂRAT SĂGETĂ PRE IUARAM, FECIORUL LUI AHAV,

Şl ZISE SĂ FIE PENTRU MOARTEA LUI NAVUTHEIU

Iară după ce trimise Dumnezeu pre Elisei şi unse pre lue să fie împărat, iar loaram, feciorul lui Ahav, deaca văzu pre lue îi zise: „Pace ţie, lue!". Iar lue zise: „Ce pace iaste această pace a ta, cându curva mumă-ta lezavela umblă tot cu vrăji şi cu farmece". Deacii loaram să întoarse şi vru să fugă şi zise lui Ozie: „Ficlean eşti, o, Ozie!". Iar lue luo arcul în mână şi o săgeată şi trase în loaram, şi-l săgetă între spete, şi trecu săgeata tocmai pren inimă. Deacii el căzu jos şi muri. Iar lue împărat zise unui vătaf al său: „Pasăde-I ia şi-l aruncă în locul lui Navuthei israiliteanul". Deacii vătaful acela făcu aşa, şi să umplu cuvântul lui Dumnezeu.

AICI IUE ÎMPĂRAT PRE IEZAVELA ÎMPĂRĂTEASA CU 2 GIUDELE

Şl O SCOASERĂ DIN CETATE Şl MÂNCARĂ TRUPUL El CÂINII,

PRECUM ZISESE ILIE PROROC PENTRU DÂNSA

Şi veni lue împărat în Israil, iar lezavela împărăteasa lui Ahav, deaca auzi de venirea lui lue împărat, îşi făcu sprâncenele şi-şi unse obrazul cu unsoare şi-şi netezi capul frumos şi să puse de priviia dintr-o fereastră. Iar lue, deaca întră în cetate, zise: „Au doar are pace lezavela, ucigătoarea bărbatului şi a împăratului său?" Deci căută şi o văzu într-acea fereastră şi-i zise: „Cine eşti tu? Pogoară încoace!" Şi să pogorî. Şi să apropiară de împăratul 2 hadâmi, şi le zise: „Jungheaţi-o!" Şi dederă amândoi cu giudelele şi o jungheară şi să cruntară păreţii de sângele ei, iar trupul îl călcară cu caii. Şi trecu lue şi merse de şăzu la masă şi mânca şi bea. Deacii zise: „Păsaţi de luaţi pe acea procletă de o îngropaţi; că iată, că şi ea fată de împărat au fost". Şi merseră să o ia ca să o îngroape, şi nu o aflară, făr' numai ci-i găsiră ţestul capului şi palmele mâinilor şi talpele picioarelor. Şi să întoarseră şi spuseră lui lue împărat, iar el zise: „lată, acum să umplu cuvântul ce au grăit Dumnezeu, cu gura robului său, lui Mie, zicând: „în locul lui Israil vor mânca câinii trupul lezavelii". Şi iată semnul morţii lezavelii.

Vezi, iubitul mieu, că Dumnezeu măcar deşi rabdă şi aşteaptă să ne întoarcem den păcatele noastre, iar izbândă tot face pentru îngăduitorii săi, măcar şi până la al treilea neam, cum izbândi şi pentru Navuthei pre lezavela. Că zice că au mâncat căinii trupul lezavelii, cum zisese Dumnezeu cu gura robului său lui llie Thezviteaninul şi să stropiră păreţii de sângele ei, şi fu călcată de cai. Şi zise Dumnezeu cătră Iue: „De vei fi bun şi vei face lucruri bune înaintea mea şi care vor plăcea inimii mele, şi vei face casei lui Ahav după porunca mea, eu voiu dărui şi pre strănepoţii tăi cu împărăţiia întru Israil". Iar el nu vru să umble, nici să păzească numele lui Dumnezeu şi să-l cinstească şi să umple voia lui, ci făcu păcat şi greşală mai mare întru israiliteni decât lerovoam, feciorul lui Navath.

Deaciia, cându fu la al treilea an, în vremea împărăţiei lui losie, feciorul lui Mai, împăratul isrăilitenilor, iar Ezechiia, feciorul lui Ahaz, împărăţiia ludeea. Şi era om de 25 de ani, când începu a împărăţi, şi împăraţi în lerusalimu 29 de ani. Şi fu acesta Ezechiia om dreptu şi umbla tot în legea lui Dumnezeu şi umplea toate voile şi dreptăţile lui, ca şi David moşu-său. Că el strică capiştile cele înalte şi sfărâmă idolii, şi bozii cei de lemnu îi sparse. Şi-şi puse nădejdea numai spre Domnul Dumnezeul lui Israil, carele iaste atotţiitol iul, ca cum nu mai fu altul în urma lui întru împăraţii ludei¹, nici iar mai nainte. Că să apropie cu totul cătră Dumnezeu şi nu să mai dăzlupi de dânsul, şi păzi toate poruncile lui câte le poruncise Moisi. Şi era Domnul tot cu dânsul şi lăcuia întru toate lucrurile lui. Şi să lepădă de împăratul Asiriei şi nu-i mai sluji lui, nice mai asculta de dânsul. Şi să sculă cu oastea şi birui păgânii până în Gaza şi până în hotarul ei.

Iar cându fu la al patrulea an de împărăţiia Ezechiei împărat, iar de împărăţiia lui losie, feciorul lui Ilain, împăratul lui Israil,

al şaptelea an, să rădică Salamanasar, împăratul Asiriei, asupra

luda este numele regatului.

Samariei, şi să bătu multu cu dânsa, 3 ani, şi o luo. Iar în anul al şaselea din împărăţiia lui Ezechiei, stricară Samariia şi o sparseră şi scoase robi împăratul Asiriei pre toţi samarinenii şi- i duse în Asiriia. Că nu ascultară porunca Dumnezeului său, ci călcară porunca lui şi învăţătura lui, şi nu o făcură. Iar cănd fu la al patrusprăzecile an a împărăţiei lui Ezechie, să sculă Senahirim, împăratul Asiriei, spre toate cetăţile ludei cele tari şi le luo. Deci Ezechie împăratul Iudeii trimisese soli la împăratul Asiriei zicăndu: „întoarce-vă de asupra mea, că eu am făcut rău şi am greşit, iar ce-mi veţi cere, tot voi da". Şi băgă împăratul Asiriei pre lezechiia împărat să-i dea 300 de talanţi de argintu şi 30 de talanţi de aur. Şi dede lezechiia tot argintul cât să află în cămărăle împărăteşti şi în casele lui. Şi într-acea vreme dede Ezechiia şi uşile bisericii lui Dumnezeu şi sculele, care le ferecase Ezechiia tot cu aur, şi dede şi acelea împăratului de la Asiria. Deacii împăratul Asiriei trimese pre Tharth şi pre Ravosan şi pre Rapsac la Ierusalim cătră lezechiia împărat, cu oşti foarte multe şi cu puteri mari, şi merse la Ierusalim şi stătură din sus de cetate. Şi strigară cătră Ezechiia. Şi eşi la dânşii Eliachim şi Somnas. Şi zise cătră dânşii Rapsac: „Păsaţi la Ezechiia şi-i ziceţi aşa: zice marele împăratul al Asiriei: „Ce nădejde iaste aceasta pre care te nădăjdueşti tu şi cu acea nădejde te-ai lepădat de mine şi te nădăjduieşti pre toiagul cel de trestie frântu al Eghipetului? Iar nu ştii căci când va să să razime omul într- însul, el îi intră aţapocile pen mâini şi-l înghimpă? Aşa făcu şi

De aici urmează un pasaj confuz, datorită şi izvorului, lată-l în ultima versiunea Bibliei: „Iar de-mi veţi zice: „Noi nădăjduim în Domnul Dumnezeul nostru!" Apoi în acela, oare, ale cărui înălţimi şi jertfelnice le-a stricat lezechia şi a zis lui luda şi Ierusalimului: numai înaintea acestui jertfelnic să vă închinaţi, care este în Ierusalim? Deci intră în legătură cu stăpânul meu, regele Asiriei, şi eu îţi voi da două mii de cai; poţi tu oare să găseşti călăreţi pentru ei? Cum vei birui tu măcar o singură căpetenie dintre cele mai mici slugi ale stăpânului meu? Ai nădejde în Egipt, pentru care şi pentru călăreţi? Pe lângă aceasta, au oare eu fără voia Domnului am venit la locul acesta ca să-l stric? Domnul mi-a zis: du-te asupra ţării acesteia şi o strică" (Biblia, Bucureşti, 1968, p. 41 7).

Faraon, împăratul Eghipetului, tuturor celor ce nădăjduia într- însul?", Iar¹ de va zice Ezechie că el să nădăjduiaşte pre Dumnezeu, nu iaste aceia a să feri de Ezechie, înălţimile lui şi jertvele lui. Şi au zis ludei şi Ierusalimului: închinaţi-vă în Israil, înaintea acestui oltariu? Ci acuma vă gătiţi degrab? să mergeţi la împăratul Asiriei, şi-ţi va da 2.000 de cai, numai de vei putea să dai pre dânşii a oameni, doar vei putea întoarce măcar faţa unui voivod din cei mai mici de-ai împăratului. Şi te-ai jurat însuţi cu Eghipetul, pre arme şi pre cai. Că acum să nu gândeşti că am venit fără porunca împăratului să stricăm şi să spargem de tot locul acesta. Că mie mi-au zis împăratul: „Pasă pre acea ţară de o strică şi o risipeşte de tot??.

Iar Eliachim şi Somnas şi Oas ziseră cătră Rapsac: „Grăiaşte- ne siriineşte, să înţelegem numai noi, iar nu grăi ovreiaşte, să înţeleagă toţi cei ce sunt pre zidurile cetăţii". Iar Rapsac zise cătră dânşii: „Dar nu m-au trimes pre mine împăratul numai la Ezechiia sau la voi să zic aceste cuvinte, ce nici cătră oamenii carii stau pre ziduri, ca să-şi mănânce scârna şi să-şi bea udul lor dinpreună cu voi". Şi stătu Rapsac şi strigă tare în limba ovreiască, zicându: „Auziţi cuvintele marelui împărat al Asiriei! Aşa grăiaşte marele împărat: „Să nu cumva să vă amăgească Ezechiia, că apoi nu vă va putea scoate den mâinile mele, nici să vă întoarceţi şi să credeţi pre Ezechia, când va zice, că ?ne va ajuta Dumnezeu noao şi nu va da nici pre noi nici pre cetatea aceasta în mâinile împăratului Asiriei?". Că aşa zice împăratul Asiriei: „închinaţi-vă mie şi eşiţi la mine, deaca voiţi să bea fieştecarele din viia sa şi să mănânce zmochine din zmochinii săi şi să bea apă din puţul său, până voi veni şi vă voiu lua şi vă voi duce în ţara mea. Că ţara mea iaste ca şi ţara voastră, şi să face într-însa grâul şi vinul şi suntu într-însa locuri de vii şi de pâini şi de măslini şi de stupi. Şi aşa deaca veţi face, veţi fi vii şi nu veţi muri. Iar nu ascultaţi pre Ezechie, căci zice că ?ne va izbăvi Dumnezeu?, că vă înşală. Au doar au izbăvit dumnezeii, măcar fieştecarele locul său, den mâinile împăratului Asiriei? Unde iaste dumnezeul emathenilor şi al arfadenilor? Unde iaste
dumnezeul serapfitenilor? Au doar aceia au izbăvit Samariia din mâinile mele, sau au scăpat ţările lor nebiruite şi neluate de mâna mea, cum nu va scăpa nici Ierusalimul"".

Deci ei tăcură, că le zisese împăratul să nu le răspunză nimic. Iar Eliachim şi Somnas şi Oas îşi sparseră hainele şi merseră de spuseră Ezechiei tote cuvintele câte grăise Rapsac. Iar Ezechiia împăratul deaca auzi, îşi lepădă hainele sale şi să îmbrăcă în nişte zăblae şi merse în biserică şi trimise pre Eliachim, boiariul său, şi pre Somnas cărturariul şi pre alţi bătrâni şi popi cătră Isaiia prorocul, şi era toţi îmbrăcaţi în zăblae. Şi ziseră: „Aşa grăiaşte Ezechiia: „Aceasta iaste ziua întristării şi a mâniei şi a izbândii, că slugile au slăbit şi nu iaste nimeni tare. Ci doar va fi auzit Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rapsac, pre carele l-au trimis împăratul Asiriei să mustreze pre Dumnezeul cel viu şi să-l hulească cu cuvinte ca acelea, care va fi auzit Domnul Dumnezeul tău. Deci ascultă rugăciunea noastră, cestor ce ne aflăm rămăşiţe"". Iar deaca merseră oamenii Ezechiei împărat de la Ezechiia la Isaia, Iezise Isaiia: „Aşa grăiaşte Domnul: spuneţi stăpânului vostru? nu te teme de cuvintele cele ce ai auzit că au hulit pre mine slugile împăratului Asiriei. Că iată, eu voiu porunci asupra lor vântu şi vor auzi veşti şi să vor întoarce în ţara lor şi în ţara lor îi voi prăvăli cu sabiia"".

Şi să întoarse Rapsac şi află pre împăratul lui. Şi să duseră în ţara lor. Şi trimiseră soli la Ezechie, zicându: „Aşa să ziceţi Ezechiei, împăratului iudeilor: „Nu te înălţa, nici te semeţi cugetând şi nădăjduindu-te pre Dumnezeul tău, şi grăeşti că nu se va supune cetatea Ierusalimului suptu mâna împăratului Asiriei. Că iată tu ai auzit ce-au făcut împăraţii Asiriei tuturor împăraţilor dupre pământu, ca unor blestemaţi. Şi dumnezeii limbilor nu le-au fost nici de un folos. încă nici ei n-au rămas, ci i-au răsipit părinţii miei: pre Gaz şi pre Har şi pre Rafes şi pre feciorii lui Adon, carii au fost pre marea Romei. Unde iaste împăratul Ematholon? Unde iaste împăratul arfadelor?"" Deaciia Ezechiia luo cărţile din mâinile solilor şi, deaca le citi, merse în biserica lui Dumnezeu şi le scuipă înaintea lui Dumnezeu şi

începu a se ruga lui Dumnezeu şi zise: „Doamne, Dumnezeul lui Israil, cela ce şăzi pre heruvimi, tu eşti singur Dumnezeul tuturor împăraţilor dupre pământ! Tu ai făcut ceriul şi pământul! Pleacă, Doamne, urechia ta şi mă auzi, dăschide, Doamne, ochcii tăi şi vezi, auzi cuvintele lui Senahirim, care au trimis la noi şi împutăţie, Dumnezeul cel viu. Că pre adevărat, Doamne, au călcat împăraţii Asiriei limbile şi păgânii, şi au băgat dumnezeii lor în foc, pentru că n-au fost dumnezei, ce-au fostu făpturi de mâini omeneşti, făcuţi de lemnu şi de piatră, pentru aceeia i-au şi pierdut. Iar acum, tu, Doamne Dumnezeul nostru, ne spăseşte den mâinile lor. Şi toate împărăţiile pământeşti vor înţelege şi vor cunoaşte că tu singur eşti Dumnezeu?.

Deacii trimise Isaiia prorocul la lezechie, zicându: „Aşa grăiaşte Domnul Dumnezeul lui Israil: auzit-am rugăciunea ta ci te-ai rugat pentru Senaherim, împăratul Asiriei. Şi Dumnezeu aceste cuvinte au grăit pentru dânsul: „Fecioara, cocoana Sionului, ocărâtu-te-au şi te-au batjocorit, şi după tine, fata Ierusalimului, mergea pizmaşii tăi şi-ţi clătea cu capul. Dar cui împuta, şi pre cine mustra şi hulea, şi spre a cui asupră îşi înălţa glasul său şi-şi rădicară ochii în sus? Spre înălţimea sfântului Israil! Cu mâinile solilor tăi ai hulit pre Dumnezeu şi ai zis: „Cu mulţimea căruţilor mele mă voi urca eu pre vârful muntelui Livanului şi voi tăia toţi chedrii cei înalţi dentr-însul şi chiparişii cei aleşi. Şi veni ceasul sfârşitului său în pădurea cea deasă a Cârmi Iu lui. Eu am păzit şi am băut apă streină şi cu urmele picioarelor mele am încungiurattoate râurile. Au doar n-ai auzit că eu am făcut acestea toate de multă vreme, încă din zilele cele dintâi le-am urzit şi le-am adus şi fură de luarea şi de săturarea ostaşilor şi ale cetăţilor celor tari? Şi mâinele celor ce vieţuia într-însele slăbiră şi să ruşinară, şi fură ca iarba dupre câmpu şi ca otava culcaţi şi ca troscotul ce să face pren curţi toţi cei ce să pun împotriva mea. Şi cunoscui şăderea ta, şi eşirea ta, şi întrarea ta şi mâniia ta, cu care te-ai mâniiat pre mine, şi plângerea ta s-au urcat la urechile mele şi voi da plată de la mine pentru batjocura ta, şi voi pune undiţă în narea ta şi

CUPRINS

zăbale în gura ta şi te voi întoarce dupre calea care umbli". Şi aceasta-ţi va fi semnul: mănâncă grâul cât va creşte într-această vară, aşijderea şi cel ce va răsări al doilea vară şi va creşte însuşi nesămănat, iar a treia vară iar veţi sămăna şi veţi secera,

veţi sădi vii şi veţi mânca voi roada lor. Şi să va adaoge celor spăsiţi ai casei ludei şi vei lăsa rădăcina jos, iar roada să va face sus, că den Ierusalim va eşi rămăşiţă şi cei spăsiţi den muntele Sionului. Că voia Dumnezeului celui puternic va face aşa?". Deci aşa grăiaşte Domnul puterilor, că nu va întră împăratul Asiriei într-această cetate, nici va înfige într-însa săgeţi, nici va pune pavăză într-însa, nici o vor ocoli. Ci, pre ce cale vor veni, pre aceia să vor şi întoarce. Că zice Dumnezeu, că într-această cetate nu va întră, că eu voi fi sprijinitor cetăţii aceştiia şi o voiu apăra această cetate a mea, pentru David, robul mieu.

AICI AU VENIT SENAHERIM ÎMPĂRATUL ASIRIEI LA IERUSALIM SĂ-L IA, IAR ÎNGERUL LUI DUMNEZEU OMORÎ NUMAI ÎNTR-O NOAPTE 185.000 DE OAMENI DEN TABĂRA ASIRIIANILOR

Şi să pogorî îngerul lui Dumnezeu într-acea noapte şi omorî den tabăra Asiriei 185.000 de oameni ostaşi. Iar alalţi câţi rămaseră, deaca să sculară dimineaţa, aflară pre aceştea toţi morţi. Şi să porniră de acolea iar îndărăt. Iar Senaherim împărat merse de acolea în Ninevia. Şi acolo închinându el într-o casă a lui Mesarah, dumnezeul lui, iată merseră feciorii lui, Adrameleh şi Sarasar, şi-l tăiară acolo. Decii fugiră în Armenia, iar în locul lui stătu împărat Asordan, fie-său.

Vezi, fătul mieu, omul cel trufaş ce să înalţă până la cer, cum căzu până la iad! Că zise cătră ovrei: „Auziţi cuvântul împăratului Asiriei, aşa zice împăratul Asiriei: să nu vă amăgească Ezechia, că apoi nu vă va putea scoate den mâinile mele, nici să nădăjduiască împăratul vostru lezechiapre Dumnezeu, zicându „că ne va scoate Dumnezeu şi nu ne va da nici pre noi nici

CUPRINS

— învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie —

cetatea noastră în măinele împăratului Asiriei?". Şi iarăşi ia aminte şi pre cei ce au îngăduit bine lui Dumnezeu şi au făcut ziua şi noaptea voia lui, şi vezi şi mila lui Dumnezeu cât iaste de mare şi de multă pre dânşii. Că zice prorocul David: „Asculta- va Domnul rugăciunile celor ce să tem de dânsul şi voia lor va face, şi degrab' îi va mântui, şi va păzi Domnul pe cei ce-l vor iubi, că gurile lor pururea vor grăi lauda lui Dumnezeu. Iar pre cei păcătoşi şi pre cei ce să potrivescu mărirei şi slavei lui Dumnezeu, îi va piiarde". Iar lezechiia deaca luo cărţile din mâna solului a lui Senaherim împărat, merse în biserica lui Dumnezeu şi scuipă acele cărţi ale lui Senaherim împărat, înaintea lui Dumnezeu, şi zise: „Doamne, Dumnezeul lui Israil carele şăzi spre heruvimi, tu singur eşti Dumnezeul tuturor împăraţilor dupre pământu, tu ai făcut ceriul şi pământul! Pleacă, Doamne, urechea ta şi mă auzi, dăşchide-ţi ochii şi caută şi ascultă ce au grăit Senahirim. Că au trimis soli şi împută Dumnezeului celui viu. Că cu adevărat, Doamne, au biruit şi au fărâmat asiiiianii pre alte limbi şi au băgat dumnezeii lor în foc, pentru că n-au fostdumnezei, ci au fost făpturi de mâini omeneşti, făcuţi den piatră şi de lemnu. Pentru aceia i-au şi stricat şi i-au arsu. Iar tu, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiaşte acum den mâinele lui şi vor cunoaşte toate împărăţiile pământeşti că tu singur eşti Domn şi Dumnezeu". Deacii iată că să pogorî îngerul lui Dumnezeu în tabăra asiriianilor şi omorî 185.000 de oameni de oaste. Şi cându să sculară dimineaţa alalţi ce rămăsese, aflară atâta lume de oameni tot morţi. Deacii Senaherim întoarse-să înapoi plin de ruşine şi de ocară.

Aşijderea şi tu, iubitul mieu fiiu, de te vei asemăna în toate lucrurile Ezechiei împărat, şi Dumnezeu totdeauna va fi cu tine şi-ţi va fi ajutor întru toate, ca şi acestui Ezechie împărat.

AICI SĂ RĂZBOLI EZECHIIA ÎMPĂRAT AL IUDEI, CĂTRĂ MOARTE,

IAR EL PLÂNSE CĂTRĂ DUMNEZEU CU AMAR Şl VĂZU

DUMNEZEU SMERENIA LUI ŞI-I MAI ADAOSE VIIAŢĂ ÎNCĂ 15 ANI.

Şi pe vremile acelea să războli Ezechiia împărat, şi era numai a muri, şi merse la dânsul Isaia prorocul, feciorul lui Amos, şi-i zise: „Aşa grăiaşte Domnul: să-ţi scrii şi să-ţi tocmeşti casa, că acum nu vei mai trăi, ci vei să mori". Iar Ezechiia, deaca auzi aşa, să întoarse cu faţa spre părete şi să rugă lui Dumnezeu, zicând: „Adu-ţi, aminte, Doamne, de mine, că am umblat cu adeverinţă înaintea ta, şi cu inima curată, şi am făcut toată voia ta". Şi făcu Ezechiia plângere mare. Deci iar grăi Dumnezeu Isaiei prorocul şi zise: „Pasă de zi lezechiei: aşa grăiaşte Domnul Dumnezeul moşă-tău, lui David: „Auzit-am rugăciunile tale şi am văzut lacrămile tale. Drept aceia, iată că-ţi mai lungescu zilele cu 15 ani şi te voi mântui şi din mâinile împăratului Asiriei, şi pre tine şi pre cetatea aceasta, pentru mine şi pentru moşă- tău David, robul meu?". Şi zise să ia o păpuşe de zmochine şi să o lege acolo unde îl doare şi să va vindeca. Iar Ezechia zise cătră Isaia: „Dar ce semnu voi cunoaşte să crezu că mă va tămădui Dumnezeu, că iată că voi merge în biserica lui Dumnezeu, cândai doar îmi voi dobândi acolo tămăduire". Isaia îi zise: „lată, acesta să-ţi fie semnu de la Dumnezeu: pasă în cortu, şi cum vei întră, să păşăşti numai de 10 ori. Deci de să va întorce soarele de 10 paşi îndărăt, vei cunoşte că te va tămădui Dumnezeu". Iar Ezechiia zise: „Ba, să să întoarcă numai de 10 urme". Deci Isaia prorocul strigă cătră Dumnezeu şi să întoarse soarele de 10 urme îndărăt.

După acestea, tot în zilele acelea, trimise Marodah, feciorul lui Valadan, împăratul Vavilonului, soli şi dăruri Ezechiei împărat, că auzise că iaste Ezechiia bolnav. Şi să bucură Ezechiia împărat de acestea foarte, şi arătă solilor toată avuţia sa şi tot aurul şi argintul lui, şi toate sculele ce avea, şi-i primblă prin toate casele lui, şi nu rămase nimic den avuţie şi den bucatele sale, care să nu fie arătat solilor împăratului de la Vavilon. Deci merse Isaia zicând cătră lezechiia: „De unde suntu aceşti oameni şi la ce au venit şi ce zic?" Iar Ezechiia zise: „Dintr-o ţară departe au venit la mine, de la Vavilon". Şi iar zise Isaiia: „Dar ce au văzut în casa ta?" Ezechiia zise: „Tot ce au fost în
casa mea au văzut, şi nu iaste nimic în casa mea care să nu fie văzut, încă şi toată avuţiia şi sculele mele, câte le-am avut, le-am arătat". Iar Isaia zise cătră dânsul: „Ascultă ce zise Dumnezeu, că zice Domnul: „lată, va veni vremi de se va prăda casa ta şi vor lua dentr-însa tot şi vor duce în Vavilon tot ce au câştigat părinţii tăi, şi nu va rămânea nimic în curţile tale". Si zice Domnul, că vor robi şi pre feciorii tăi, carii i-ai născut den trupul tău, şi-i vor duce de-i vor face hadâmi şi vor fi în casele împăratului de la Vavilon". Iară Ezechiia zise: „Bun cuvântu au grăit Dumnezeu, să fie pace numai în zilele mele".

lată, ia aminte şi aceasta, fătul meu, că poruncescu dumnezieştile scripturi să te lepezi de eritici, să nu faci taină cu dânşii, nici să vorbeşti multu cu ei; dar încă cu cât mai multu să cade să te fereşti de păgâni, de care nu ştiu ce iaste Dumnezeu, nici să botează, măcar de ţe-ar fi şi frate şi să te fii născut cu dânsul dintr-o mumă, tot încă mai multu şi mai tare să te fereşti de dânsul, şi să te păzeşti şi să nu faci cu dânsul den adâncul şi din ascunsul inimii tale nici un sfat. Că aceştea suntu vrăjmaşi crucii Domnului nostru lisus Hristos, şi numele lui Dumnezeu cel sfântu ei îl hulescu. Deci de vom iubi noi pre unii ca aceştea, iar dragostea lui Dumnezeu să va lua de la noi. Dreptu aceia, de toţi de aceştea să ne ferim, să nu cumva să auzim şi noi, cum auzi lezechiia împărat, că-i zise: „lată, va veni vremea şi să va prăda toată casa ta şi tot ce-au câştigat părinţii tăi va lua împăratul Vavilonului. Şi feciorii tăi, carii i-ai născut, vor fi hadâmi în casa împăratului Vavilonului", cum s-au şi umplut, cum aţi auzit mai sus, de veţi fi băgat seama.

Dumnezeu au dat tuturor creştinilor celor pravoslavnici să prăznuiască în dragostea cea dumnezeiască şi să petreacă bine, în pacea lui Dumnezeu, iar n-au dat să faceţi praznice cu cei necredincioşi şi să vă veseliţi cu dânşii, carii suntu vrăjmaşii lui Dumnezeu. Amar lumii de zminteale, că zice Dumnezeu: „Cel ce va zminti pre unul din cei mai mici, carii cred în numele mieu, mai bine i-ar fi fost de s-ar fi legato pi iatră de moară de grumazi şi să să fie dat în adâncul mării". Pentr-aceia zice şi apostolul: „Tot

CUPRINS

omul cel ce-i pare că stă, să se păzească, să nu cumva să cază".

O, adâncul înţelepciunii şi bogăţiei şi cugetului lui Dumnezeu! Că neîntrebate şi neispitite suntu judecăţile lui, şi căile lui neurmate şi neumblate! Dar cine îngădui lui Dumnezeu ca Ezechiia, împăratul ovreescu, cât pentru bunătăţile vieţii lui i să adaoseră de la Dumnezeu 15 ani? Şi iar mai spune că s-au pogorât îngerul lui Dumnezeu şi au ucis din tabăra Asiriei, vrăjmaşilor lui, o sută şi optzeci şi cinci de mii de oameni, numai într-o clipeală de ochiu. Iar pentru puţinei lucru ce-l greşi cu chibzuiala sa (şi cum greşi: făcu prietnicie cu solii împăratului de la Vavilon, ai lui Marodah, şi le arătă toată avuţiia sa şi tot ce avu, cât zise că n-au mai rămas nimic suptu biruinţa lui, care să nu le fie arătat), dreptu aceia să mânie Dumnezeu, căci făcu prietnicie cu păgânii şi cu vrăjmaşii lui Dumnezeu. Şi fură osândiţi feciorii lui în robie şi-i făcură hadâmi şi-i duseră în casa împăratului de Vavilon, dinpreună cu toată avuţiia lui şi cu toţi oamenii săi.

Iar noi să ne păzim foarte tare de unile ca acestea, să nu greşim şi să rugăm pre Dumnezeu cel milostiv, că a mulţi le pare în nechibzuiala lor că îngăduescu şi fac ce place lui Dumnezeu, iar ei mai mult îl mânie şi aţâţă focul lui Dumnezeu asupra lor. Pentru aceia zice apostolul: „Cel ce gândeşte că stă, el să să păzească, să nu cumva să cază?.