Verset: 1
„După aceasta am văzut patru îngeri, stînd la cele
patru unghiuri ale pămîntului şi ţinînd cele patru vînturi ale lui, ca să nu
sufle vînt pe pămînt, nici peste mare, nici peste vreun copac".
. Tîlcuire
:
Deşi unii au spus că aceasta le-a făcut de mult romanii evreilor, că
socoteau că cei patru îngeri ai lui Dumnezeu închipuiau, că cei ce vor fi
ispitiţi nu vor putea să scape de mînia lui Dumnezeu, nici pe pămînt, nici pe mare.
Dar cu cit mai greu va fi aceasta întru venirea lui Antihrist, nu numai într-o
parte a pămîntului evreiesc, ci în tot pămîntul, în unghiurile căruia
vor sta patru îngeri împlinind voia lui Dumnezeu, slujbele date lor iar nouă
neştiute. Ţinerea vînturilor arată şi liniştirea bunei întocmiri a făpturii şi nouă ne
arată scăparea celor răi. Pentru că cu vînturile se hrănesc pomii ce sînt pe pămînt şi
înfloresc şi pe mare umblă corăbiile cu vînt.
Verset: 2
„Am văzut, apoi, alt înger care se ridica de la
răsăritul soarelui şi avea pecetea Viului Dumnezeu. îngerul a strigat cu glas
puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pămîntul şi
marea"
Tîlcuire:
,,Şi am văzut alt înger de la răsăritul soarelui,
care avea (Iezechiel 9) pecetea viului Dumnezeu" acest lucru 1-a văzut şi
lezechiil care a văzut un om îmbrăcat în alb, adică în haină lungă albă şi care
însemna frunţile (pecetluia) ce suspinau, ca să nu piară drepţii cu cei
nedrepţi pentru neştiinţă. Pentru că nici îngerii de multe ori nu
ştiu bunătăţile cele ascunse ale sfinţilor.
Marginal: Adică s-au pecetluit şi s-au
însemnat credincioşii lui Hristos care au scăpat de bătăile romanilor cînd s-a
stricat Ierusalimul.
Aceasta i s-a arătat fericitului, cînd a văzut puterea
cea înaltă ce le poruncea acelor sfinţi îngeri muncitori, ca să nu le facă
nimic celor păcătoşi pînă ce nu vor cunoaşte pe slujitorii adevărului, care se
vor despărţi prin pecetluire. Iar aceasta s-a făcut prin multe părţi prin cei
ce crezuseră în Hristos şi care au scăpat de dărîmarea Ierusalimului de către
romani cînd au fost multe milioane, precum spune marele lacob către
dumnezeiescul Pavel.Mulţimea cea multă însă va fi pe vremea lui Antihrist cînd
vine acesta, cînd pecetea Crucii celei de viaţă făcătoare va despărţi necredincioşii
de cei credincioşi, care fără de sfială şi cu îndrăzneală vor purta semnul Iui
Hristos înaintea pagînilor (se vor însemna cu semnul Crucii) pentru aceia zice
îngerul:
Verset: 3 *
„Zicînd: Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici
copacii, pînă ce nu vom pecetlui, pe frunte, pe robii Dumnezeului nostru".
Tîlcuire:
Marginal: Cînd îl bate
Dumnezeu pe om pentru păcate şi celelalte făpturi pătimesc împreună cu omul.
In ce chip s-a făcut făptura pentru noi tot
aşa cînd ne muncim noi şi ea se împărtăşeşte de bătăile acestea, precum şi
atunci cînd se slăvesc sfinţii, împreună se veseleşte făptura. Pentru aceasta
învăţăm că şi celor ce fac bine le trebuieşte ajutorul îngerilor cu pecetea
Duhului cea dată nouă mai înainte de aducerea ispitelor.
Marginal:
Ajutorul îngerilor este foarte folositor în ispite.
Căci se vede din lucrare cînd le cerem ajutorul
îngerilor, iar cei ce nu le cer ajutor rămîn neajutoraţi pentru că nu cer
ajutor.
Marginal: De către îngeri, căci singuri nu vor să facă
bine,
de aceia
cer ajutor de Ia îngeri.
Verset: 4
„Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: 144.000 de
pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui Israil".
Verset: 5
„Din seminţia lui Iuda 12.000 de pecetluiţi"
Tîlcuire;
Închipuirea
numelor celor 12 patriarhi. Iuda se tîlcuieşte mărturisire, aici sînt arătaţi
cei ce se mîntuiesc prin mărturisirea lui Hristos cel răsărit din Iuda.
Verset: 5
„Din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Ruben, fiul vedeniei se tîlcuieşte, prin care se
închipuiesc cei
ce au agonisit vedenia
duhovnicească prin curăţia inimii.
Verset: 5
„Din seminţia lui Gad, douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Gad, ispită se tîlcuieşte, prin care se arată cei ce
se încununează prin răbdarea ispitelor ca şi Iov.
Tîlcuire:
Verset: 6
„Din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii"
Aşer,
se tîlcuieşte fericire, prin care pentru viaţa cea vrednică sînt arătaţi cei ce
moştenesc fericirea Stăpînului şi cei ce se învrednicesc a sta de-a dreapta
Stăpînului Hristos şi se numesc fiii luminii şi ai zilei.
Verset: 6
„Din
seminţia lui Neftalim douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Neftalim, rugăciune se tîlcuieşte, prin care se însemnează
cei
ce se lipesc de Dumnezeu cu rugăciunea neîncetată. '
Verset: 5
„Din seminţia lui Manase, douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Manase,
se tîlcuieşte uitare, adică cei ce uită cele de pe urmă şi casele părinţilor
pentru dragostea lui Dumnezeu.
Verset: 7
„Din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Simeon ascultare se tîlcuieşte, adică
cei ce se îndreptează prin ascultarea dumnezeieştilor porunci.
Tîlcuire:
Verset: 7
„Din seminţia lui Levi, douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Levi,
primit se tîlcuieşte, prin care se înţeleg cei primiţi de Hristos pentru viaţa
lor cea sfîntă, însă Levi al optulea s-a pus arătînd că preoţia cea adevărată
(faţă în faţă cu Hristos) după a opta zi a învierii va fi.
Verset: 7
„Din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Isahar,
plată se tîlcuieşte, adică cei ce iau plată de la Dumnezeu pentru că vieţuiesc
în fapte bune.
Verset: 8
„Din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Iosif,
adăugire se tîlcuieşte (înmulţire sau creştere) adică cei ce primesc cele ce
sînt de trebuinţă lor pentru ca apoi să li se adauge împărăţia cerului.
Verset: 8
„Din seminţia Iui Zabulon, douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Zabulon,
locaşul puterii, sau bună mireasmă se tîlcuieşte, prin care se înţeleg cei
întăriţi peste puteri prin sălăşluirea lui Hristos şi care s-au făcut bună
mireasmă Lui, precum zice Pavel (II Cor. 2).
Verset: 8
„Din seminţia Iui Veniamin, douăsprezece mii"
Tîlcuire:
Veniamin se tîlcuieşte fiul durerii sau fiul zilei, sau fiul
luceafărului de dimineaţă, adică cei ce împlinesc numărul cu dureri de inimă,
ori credincioşii cei din evrei, ce au scăpat atunci din robia romanilor sau care
este lucru mai credincios, cei ce se vor mîntui prin credinţă dintre evrei, atunci la sfîrşitul lumii, de
vreme ce, cum zice Apostolul Ia Rom. 11: După intrarea
plinirii neamurilor tot Israilul se va mîntui. Şi amindouă sînt primite. (Vezi
că după ce se va plini numărul celor mîntuiţi din neamuri, tot Israelul se va mîntui, adică
toţi care vor crede de atunci înainte în
Hristos. Iar cînd zice că o rămăşiţă se va mîntui, arată că
numai cei ce vor crede înainte de venirea a doua a Domnului se vor mântui, nu şi cei ce
n-au crezut şi au murit. Insă mi se pare că rîvnă a tocmirii arată
din fiecare seminţie, înmulţirea seminţiei Apostolilor prin cei 12 înmulţindu-se
în numărul cel deplin ai miilor şi aşa plinind miile ce s-au zis. (Prin 12 000
se înţeleg toţi cei credincioşi şi care au venit prin propovăduirea Apostolilor
şi a Prorocilor.
Marginal: Adică patriarhii Legii Vechi. Fiecare Apostol
avind cîte 12 000 de pecetluiţi, prin care se înţeleg toţi cei pe care i-au adus la credinţă.
De vreme ce ucenicii au fost ai seminţiei celei
căzute pe pămînt pentru iubirea de oameni, care a crescut roadă de
multe feluri a mîntuirii a toată lumea. Şi să se ştie aceasta
că neamul lui Dan nu s-a pus împreună cu celelalte, pentru aceasta, că din el
se va naşte Antihrist, ci în locul lui s-a pus seminţia lui Levi, deşi aceia este preoţească de
demult şi nu vine la număr.
Iar tîlcuirea numerilor poate asemăna fiecărei
seminţii vreo înţelegere cuvioasă oarecare, precum se pune întru cei de
aproape. Pe Iosif 1-a pus în locul lui Efrem, feciorul său.
Marginal: Iar Manase în rînd se pune, căci Levi se pune
în locul lui Dan, iar Dan se scoate.
Şi cu cuviinţă şi
numărul acestora întocmai s-a pus precum s-a spus şi pentru cele 12 căpetenii
evreieşti de demult şi pentru oamenii ce s-au pus în locul lor, peste tot
pămîntul, adică dumnezeieştii Apostoli precum s-a scris şi prin ei
evreii cei risipiţi pe pămînt în vremurile de apoi se vor munci (evreii fiind
de partea lui Antihrist).
PENTRU POPORUL CEL FĂRĂ DE
NUMĂR DIN NEAMURI
ÎMBRĂCAT IN HAINE ALBE
Versetele: 9, 10
„După aceea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care
nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi
limbile, stînd înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcată în veşminte
albe şi avînd în mînă ramuri de finic".
Tîlcuire:
Aceştia sînt cei de care zice David: „Psalm 138 — Şi-i
voi număra pe ei şi mai mult decît nisipul se vor înmulţi" sînt cei ce
s-au luptat muceniceşte pentru Hristos şi care se vor mai lupta încă
bărbăteşte în vremile cele de apoi, din tot neamul şi seminţia şi care şi-au vărsat sîngele lor pentru Hristos şi şi-au albit astfel hainele bunătăţilor lor şi le vor mai albi. Ţinînd în mîini ramurile de finic simbolizează biruinţele cele prea drepte şi albe ale inimilor care le sînt de mare folos. Înaintea tronului Iui Dumnezeu, adică al odihnei lui Dumnezeu dănţuind ei şi ca nişte slugi bine pricepute aducînd mărire dătătorului de biruinţe peste draci.
bărbăteşte în vremile cele de apoi, din tot neamul şi seminţia şi care şi-au vărsat sîngele lor pentru Hristos şi şi-au albit astfel hainele bunătăţilor lor şi le vor mai albi. Ţinînd în mîini ramurile de finic simbolizează biruinţele cele prea drepte şi albe ale inimilor care le sînt de mare folos. Înaintea tronului Iui Dumnezeu, adică al odihnei lui Dumnezeu dănţuind ei şi ca nişte slugi bine pricepute aducînd mărire dătătorului de biruinţe peste draci.
Marginal:
Şi împrejurul scaunului de heruvimi şi 24 de bătrîni şi toţi se înţeleg că
sînt.
Versetele: 11, 12
„Şi
toţi îngerii stăteau împrejurul tronului bătrînilor şi al celor patru fiinţe
şi au căzut înaintea tronului, pe feţele lor, şi s-au închinat lui Dumnezeu.
Zicînd: Amin! Binecuvîntarea şi slava şi înţelepciunea şi mulţumirea şi cinstea
şi puterea şi tăria — Dumnezeului nostru în vecii vecilor. Amin!"
Toţi îngerii stăteau împrejurul tronului şi al bătrînilor. Iată o biserică a îngerilor şi a oamenilor.
Marginal: Biserică în
ceruri au şi o laudă: lauda lui Dumnezeu.
Şi cei ce se arată de mult înfricoşaţi oamenilor celor
asemenea cu îngerii, precum ştim din Daniil, atunci împreună cu slujitorii, cu
oamenii vor fi. Şi după înţelegerea oarecăror sfinţi, se arată întru sine în
trupurile lor, pentru scrierea împrejur în Ioc.
Marginal: îngerii se
arată în trupuri nu fireşti, precum oamenii in trup ci-şi iau trup, precum
ştie Dumnezeu, schimbăcios. Insă „scriere împrejur" este a trupului firesc
ce are lungime, lăţime, adincime, pe care o putem cuprinde noi, pentru aceia
vrea Dumnezeu de se scriu împrejur şi îngerii, ca să-i putem vedea.
Şi după altă
înţelegere, că nu este deosebire în trei părţi, în lung, :în
lat şi în adînc (lucru ce este firesc lucrurilor), pentru aceia nu se arată în
firea lor, ci precum voieşte Dumnezeu aşa se schimbă îngerii şi se
scriu împrejur. Împrejurul oricum al Heruvimilor şi al bătrînilor stînd, arată prin stare
mărimea cinstei cu care slăvesc ceia ce se închipuiesc prin
numărul bătrînilor, de la care toţi să trimită lui Dumnezeu mulţumită pentru
biruinţa cea cuvioasă ce a făgăduit-o întru noi.
Verset: 13
„Iar unul din bătrîni a deschis gura şi mi-a zis: Aceştia care sînt îmbrăcaţi în veşminte
albe, cine sînt şi de unde au venit?"
Tîlcuire:
Şi a răspuns unul din bătrîni... Îndeamnă cu întrebare pe fericitul cel ce i s-a
arătat spre dobîndirea celor ce a văzut (Ioan). Iar el cu neştiinţa se
înţelepţeşte punînd-o înainte, se învaţă de la cele ce i s-au arătat.
Versetele: 14, 15
„Zis-am către ei:
Doamne, Tu ştii. El mi-a răspuns: Aceştia sînt cei care vin din strîmtorarea
cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sîngele
Mielului. Pentru aceea sînt înaintea tronului lui Dumnezeu, slujind ziua şi
noaptea în templul Lui; şi Cel Care şade pe tron înălţa-va cortul Lui asupra
lor;"
Tîlcuire:
Şi mi-a
zis
mie ... Fericiţi sînt care vor lua roadă, pentru ostenelile lor cele
trecătoare odihnă veşnică şi care vor împărăţi împreună cu Hristos
pentru că au pătimit împreună cu Dînsul şi cei ce-i vor sluji Lui pururea. Spunînd
aici „ziua şi noaptea" arată neîncetare, că acolo noapte nu va fi, ci o zi
continuă care în locul soarelui celui firesc va fi luminată cu soarele cel mai
presus de fire cu Soarele Dreptăţii. Prin aceiaşi noapte se înţeleg şi tainele cele
ascunse şi cunoştinţele cele adinci, iar ziua le arată pe cele arătate şi lesne
de înţeles. Iar Biserica Acestuia (templul) este toată făptura cea
înnoită cu Duhul şi mai ales ceia ce au păzit arvuna Duhului întreagă şi
neatinsă cum s-au făgăduit, şi cu această arvună au trăit şi au petrecut.
Verset: 16
„Nu vor mai flămînzi,
nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici o
arşiţă".
Tîlcuire:
Adevărat
este că pîinea cea cerească şi apa vieţii vor avea. Şi de ia ispitele cele
arătate prin „soare" şi prin „arşiţă" nu vor mai pătimi durere, nici
întristare, că vremea luptelor va trece.
Verset: 17
„Căci Mielul, Cel Care stă în mijlocul tronului, îi va
paşte pe ei şi-i va aduce la izvoarele apelor vieţii şi
Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor".
Zicînd: „Îi va paşte pe ei" arată că cei ce vor fi
păscuţi de către Hristos atunci, nu se vor mai teme de năvala lupilor. Pentru
că atunci lupii se vor trimite în focul cel nestins. Cei păscuţi de Hristos vor fi lîngă cele curate şi prea desfătate izvoare ale cunoştinţei de Dumnezeu
celei mai presus de fire. Prin apă s-a arătat turnarea cea de prisosit a Duhului lui Dumnezeu, precum a spus
Domnul, despre cei ce vor crede în El după dreptate: „Că izvoare de apă vie vor
curge din pîntecele lui" cu care sfinţii se vor adăpa atunci de prisos întru bucurie şi întru
veselie fără de sfîrşit. Aceasta va fi după ce se va strica cunoştinţa cea din
parte, cînd vor dobîndi desăvirşirea şi se vor dezbrăca de stricăciunea schimbării.
DEZLEGAREA PECEŢII A ŞAPTEA,
CARE ARATĂ IN CE CHIP PUTERILE CEREŞTI ADUC LUI DUMNEZEU RUGĂCIUNILE
SFINŢILOR CA NIŞTE MIRESME
Versetele: 1, 2
„Şi cînd Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut
tăcere în cer ca la o jumătate de ceas. Şi am văzut pe cei şapte
îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu şi li s-au dat lor şapte trîmbiţe".
Tîlcuire:
Numărul de şapte îngeri prin
sfîntul acesta se ia, ca cel ce se uneşte cu veacul acesta şi cu Sîmbăta şi cu
odihna sfinţilor şi drept curge. Prin desfacerea peceţii a şaptea dezlegarea
vieţii pămînteşti se închipuieşte, cînd şapte îngeri vor sluji prin munci
asupra oamenilor care vor fi vrednici de certare şi de muncă. Iar „tăcerea"
arată buna rînduiala a îngerilor şi temerea de Dumnezeu şi neştiinţa celei de a
doua veniri. Iar: „jumătate de ceas" arată scurtarea vremii bătăilor şi
arătarea împărăţiei Iui Hristos pe pămînt.
Verset: 3
„Şi a venit alt înger
şi a stat la altar, avînd cădelniţă de aur".
Tîlcuire:
Şi
a venit alt înger şi a stat la altar ... Deşi
se
schimbă în materii şi în închipuiri, peste fire sînt cele ce se pot vedea de sfinţi
atît altarul, cît şi cădelniţa şi orice se spune. Deci înaintea unui astfel de jertfelnic stînd îngerul şi cădelniţa cu tămîie fiind, a adus lui Dumnezeu rugăciunile sfinţilor, ca nişte tămîieri. Prin acestea cereau să micşoreze Dumnezeu chinurile păgînilor din muncă şi a celor fără de lege din veacul viitor după sfîrşitul a toată lumea. Şi ca să dea prin venirea Sa plată celor ce s-au ostenit şi aşa vorbeşte de cele viitoare.
atît altarul, cît şi cădelniţa şi orice se spune. Deci înaintea unui astfel de jertfelnic stînd îngerul şi cădelniţa cu tămîie fiind, a adus lui Dumnezeu rugăciunile sfinţilor, ca nişte tămîieri. Prin acestea cereau să micşoreze Dumnezeu chinurile păgînilor din muncă şi a celor fără de lege din veacul viitor după sfîrşitul a toată lumea. Şi ca să dea prin venirea Sa plată celor ce s-au ostenit şi aşa vorbeşte de cele viitoare.
Verset: 3
„Şi i s-a dat lui tămîie multă, ca s-o ducă împreună
cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe jertfelnicul de aur dinaintea
tronului".
Tîlcuire:
Altarul cel de aur este Hristos, în care s-a pus toată
puterea de slujbă sfîntă şi s-a întărit să aducă jertfele mucenicilor, al căror
chip a fost altarul lui Moisi ce i s-a arătat în munte prin cort. Iar
tămîierile sînt rugăciunile sfinţilor, care sînt bună mireasma Iui Dumnezeu. Zicînd:
înaintea tronului, spune că sînt înaintea sfintelor puteri cele preaînalte ale
lui Hristos, pentru vărsarea în ele a dragostei dumnezeieşti celei arzătoare şi
a ştiinţei celei curate şi prea alese, aceasta o arată prin tîlcuirea numelor,
a puterilor celor preaînalte ce sînt aproape de Dumnezeu.
Versetele: 4, 5
„Şi fumul tămîiei s-a suit, din mîna
îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Apoi
îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul jertfelnicului şi a aruncat-o pe
pămînt;
şi s-au pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi pămîntul s-a cutremurat".
Tîlcuire:
Fumul tămîiei s-a
suit. Rugăciunile sfinţilor ce se aduc prin; îngeri sînt primite şi umplînd
cădelniţele din focul cel de muncă 1-a făcut să se verse pe pămînt, precum i
s-a arătat de demult lui Iezechiil, cum că a luat unul din Heruvimi din focul
acesta şi s-a dat îngerilor ce au fost trimişi să-i ucidă pe locuitorii din
Ierusalim. Chipul acestui înger îl poartă fiecare arhiereu (episcop) ca un mijlocitor
între Dumnezeu şi oameni, care înalţă rugăciunile unora şi milostivirile altora
cu rugăciunea, iar pe cei păcătoşi îl mustră sau cu cuvîntul sau cu certări mai
grele. Şi s-au făcut glasuri şi tunete, prin aceasta arată toate groasele cele
dinaintea sfârşitului. Precum se cunoşteau şi în muntele Sinai semnele venirii
lui Dumnezeu, care pe toţi îi vor îngrozi şi-i vor aduce la întoarcere pe cei
mai pricepuţi.
„Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trîmbiţe,
s-au gătit ca să trîmbiţeze".
Tîlcuire:
Iar pe noi cei pecetluiţi cu cinstit şi scump numele
lui Hristos şi care dorim mărirea sfinţilor şi-i cerem scăpare ca nişte bolnavi
din patimile viitoare, cele rele, iubitorul de oameni Dumnezeu, cel ce ceartă,
să nu ne dea morţii păcatului precum s-a scris, ci să facă bune zilele cele
rele ale muncii de veci, cînd i se va săpa groapă scornitorului păcatului,
locul cel neluminat şi prea dedesubt al gheenei. Şi să ne facă sălaş împreună
cu sfinţii, unde va fi locaşul tuturor celor ce se vor veseli împreună cu
singur Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, căruia se cuvine
toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună eu Tatăl şi cu Prea Sfîntul
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
DESPRE CEI ŞAPTE ÎNGERI DINTRE CARE TRlMBIŢlND CEL DINTÎI S-AU COBORÎT PE PĂMlNT GRINDINĂ, FOC ŞI SÎNGE
Verset: 7
„Şi a trîmbiţat întîiul înger, şi s-a pornit grindină
şi foc amestecat cu sînge şi au căzut pe pămînt; şi a ars din pămînt a treia
parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot",
Unora li s-a părut că
acestea închipuiesc munca păcătoşilor în gheenă şi se zice pentru durerile cele
ce se vor simţi acolo. Noi socotim mai ales aceasta, cum că nu a treia parte
din cei ce se vor munci, va fi în veacul cel viitor din toată firea omenească,
ci mult mai mulţi. Pentru că zice (Matei 7) largă este calea care duce la
pietre, dar mult mai multe bătăile cele dinaintea sfîrşitului ce se arată aici.
Însă grindina închipuieşte că din cer se vor pogorî după judecata cea dreaptă
nişte munci ca acestea. Iar focul amestecat cu sînge arată cele ce se fac în
toate zilele prin mîinile paginilor, sfărâmările cetăţilor şi arderea lor cu
foc şi uciderea oamenilor. De unde vedem că mai puţin de a treia parte din
făpturile de pe pămint au fost cuprinse şi omorîte, pentru că războaiele nu numai
îi pierd pe oameni, ce le distrug şi cele pe pămînt. Şi fericitul Ioan cînd
zice că va veni foc şi sînge şi fumegare de fum mai înainte de ziua cea mare a
doua, întăreşte înţelegerea noastră şi tînguirea de cele ce s-au spus.
DESPRE
AL DOILEA ÎNGER ŞI PIERDEREA CELOR DIN MARE ŞI ÎNSUFLEŢITE (VII)
Versetele: 8, 9
„A trîmbiţat, apoi, al doilea înger, şi ca un munte mare încins de flăcări s-a
prăbuşit în mare şi a treia parte din mare s-a prefăcut în sînge. Şi au murit a
treia parte din făpturile cu viaţă în ele care sînt în mare şi a treia parte din
corăbii s-a sfărîmat".
Tîlcuire:
Şi marea cu cele ce sînt ea (unii au înţeles) cum că
va arde cu foc pentru aceasta am socotit că arată vremea de după înviere.
Marginal: Prin mare, lumea se înţelege, precum
mai jos care va arde pe (cei păcătoşi adică) în gheenă împreună cu diavolul,
care ca un munte de foc arzînd şi acum se aruncă în mare, adică e aruncat în lume de
arde cu focul ispitelor pe cei ce nu pot birui vicleniile lui şi atunci cu toţi
ai lui va fi aruncat în gheena, care este arătată prin mare . ..
Însă pomenirea numai de a treia parte, nu aşa ni s-a arătat nouă ca adevărată, de
vreme ce (precum s-a zis) mai mulţi vor fi cei ce se vor munci decît cei ce vor
scăpa de muncă.
Însă după altă înţelegere, nu este rău de se va numi
viaţa de acum „mare", ca să se întărească aceasta şi cum că a treia parte
din cele ce sînt în ea, o spune pentru adîncul judecăţilor lui Dumnezeu, care
pe unii cu adevărat curînd îi munceşte, iar pe alţii îi aşteaptă să se întoarcă
şi să se pocăiască. Iar prin „munte mare" îl înţelegem pe diavolul (precum
au înţeles şi alţi dascăli) pe care-l arde şi acum cu focul mîniei împotriva
noastră şi va fi ars apoi în gheenă (diavolul). Acesta, diavolul în vremea
puterii lui libere a treia parte în mare (adică din lume) din corăbii şi din
insule şi din cele ce sînt însufleţite care înoată le strică şi pierde, precum i-a făcut de mult şi
lui Iov. Că diavolul este vrăjmaş şi pedepsitor după
judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu. Pentru că aceluia căruia i se pleacă
cineva şi se supune, aceluia îi este rob, după spusa Apostolului. Apoi mai
înţelegem că li se aduce moartea sufletească celor ce hulesc în marea lumii cu
cuvintele şi cu faptele lor.
DESPRE AL TREILEA ÎNGER ŞI
DESPRE AMĂRĂCIUNEA APELOR
V"
Versetele: 10, 11
„Şi a trîmbiţat al treilea înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă, arzînd ca o făclie, şi
a căzut peste a treia parte din rîuri şi peste
izvoarele apelor. Şi
numele stelei se chiamă Absintos (Pelin). Şi a. treia parte din ape s-a făcut
ca pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se
făcuseră amare."
Unii zic că prin Absintos (Pelin) ce are amărăciunea, durerea ce va să fie a
păcătoşilor ce se vor munci în gheenă o arată aici, care pentru mulţime (ce
este lucru adevărat) ape se chiamă. Noi socotim că prin aceasta se însemnează şi
durerile care sînt în vremea aceasta de acum. Şi steaua arată sau că din cer
vin acestea (adică duhurile) asupra oamenilor, sau că prin acestea se arată
diavolul, de care zice Isaia (14, 12) cum ai căzut din cer stea de dimineaţă?
Căci acesta care-i adapă pe oameni prin dulceaţă cu răzvrătire tulburată şi
amară şi se slobozeşte de aduce bătăi asupra oamenilor (însă nu asupra tuturor, ci
numai peste a treia parte, pentru multă răbdarea lui Dumnezeu) şi pentru că nu
cred că va fi răsplătire în veacul cel viitor punînd ca pricinuitor al morţii
lor sufleteşti pe diavolul. De vreme ce amare lucruri vor veni asupra acelora
ce se vor afla înaintea sfîntului, din care cele ce se văd au curs mai înainte şi
mai ales la început întîmpinînd pe Domnul, aşa cum le-a arătat el. Dacă nu voim
să ne osîndim pe noi înşine este de nevoie după zisa Apostolului: (I Cor. 11,
31—32) „Că de ne-am fi socotit noi pe noi înşine nu ne-am fi osîndit. Dar fiind
judecaţi de Dumnezeu sîntem certaţi" ca să luăm cu mulţumită darurile
sale, precum vedem pe cei pricepuţi ce sînt bolnavi trupeşte, că ei rabdă cînd
îi taie şi îi ard doftorii, şi cu durere îi tămăduiesc pe ei. Ci dea Dumnezeu
ca şi noi sufleteşte vindecîndu-ne şi neaducînd nici o materie pentru hrana
cuptorului Gheenei ce arde cu foc, să nu ne osîndim cu lumea, ci să împărăţim în veci cu Hristos,
căruia i se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea şi
mărirea împreună cu Părintele Lui cel fără de început şi cu Prea Sfîntul Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
DESPRE AL PATRULEA INGEE ŞI
ÎNTOARCEREA LUMINĂTORILOR
Verset: 12
„Şi a trîmbiţat al patrulea înger; atunci a treia parte din soare
a fost lovită şi a treia parte din lună şi a treia parte din stele, ca să fie
întunecată a treia parte a lor şi ziua să-şi piardă din lumină a treia parte şi
noaptea tot aşa".
Tîlcuire:
Acestea socotim că sînt tot la fel ca şi cele
ce s-au zis de prorocul loil despre soare şi lună, ce s-au tîlcuit mai
dinainte, după răspunsul Stăpînului pentru sfîrşit (loil 2).
Marginal: Aceasta a tîlcuit-o
Hristos atunci cînd l-au întrebat Apostolii despre sfîrşitul veacului. Iar
ziceau pentru a treia parte a luminătorilor şi a stelelor, că arată a treia
parte din cursul zilei şi a nopţii, că se cunoaşte, că nici atunci, nu va aduce
Dumnezeu mînie neamestecată.
Marginal: Prin
curgerea zilei şi a nopţii a treia înţelegere se închipuieşte, milostivirea ce
se înţelege prin cuvîntul ce zice că nici atunci... şi a... Paharul neamestecat
se înţelege mînia cea desăvârşită.
Şi slobozind să simtă durere cei răniţi, a treia parte
ce este curgere a vremii, pe ascuns îi chiamă pe aceia la pocăinţă, lăsînd mai
multă parte, că cine va putea suferi paharul cel neamestecat al mîniei lui
Dumnezeu!
Verset: 13
„Şi am văzut şi am auzit un vultur, care zbura
spre înaltul cerului şi strigă cu glas mare: Vai, vai, vai celor care locuiesc
pe pămînt, din pricina celorlalte glasuri ale trîmbiţei ceîor trei îngeri,
care sînt gata să trîmbiţeze!"
Tîlcuire:
„Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe pămînt" prin
aceasta se arată împreună pătimirea şi iubirea de oameni a dumnezeieştilor îngeri,
cărora după urmarea lui Dumnezeu le pare rău de păcătoşii ce se vor munci. Şi
cu mult mai mult de aceia, care nici după bătăi nu se întorc, cărora mai ales
acest amar le slujeşte că pe pămînt locuind şi gîndind numai de cele
pămînteşti, miroseau pulberea în locul unsorii ce s-a vărsat pentru noi. Iar
celora ce sînt în ceruri pricina cununilor celor neveştejite şi a răsplăţilor
şi a darurilor le sînt durerea de jos şi greutăţile.
DESPRE AL CINCILEA ÎNGER ŞI DESPRE LĂCUSTE
ŞI DE CHIPUL LOR
Versetele: 1} 2, 3, 4, 5
„Şi a trîmbiţat al cincilea înger, şi am văzut
o stea căzută din cer pe pămînt şi i s-a dat cheia fîntînii adîncuîui". 2.
„Şi a deschis
fîntîna adîncului şi fum s-a ridicat din fîntînă, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fîntînii". 3. „Şi din fum au ieşit lăcuste pe pămînt şi li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pămîntului". 4. „Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pămîntului şi nici o verdeaţă nici un copac, fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor." 5. „Şi nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul de scorpie, cînd a înţepat pe om".
fîntîna adîncului şi fum s-a ridicat din fîntînă, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fîntînii". 3. „Şi din fum au ieşit lăcuste pe pămînt şi li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pămîntului". 4. „Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pămîntului şi nici o verdeaţă nici un copac, fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor." 5. „Şi nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul de scorpie, cînd a înţepat pe om".
Marginal: Acestea ce le înţeleg alţii, nu le socoteşte
Sfîntul Andrei să fie adevărate, pentru aceia arată adevărul mai jos, că acestea nu vor fi după
judecată ci mai înaintea sfîrşitului pe vremea lui Antihrist, cînd se vor
împuţina zilele.
Tîlcuire:
Oarecare zic, că steaua care a căzut din cer
pe pămînt sau în valea Iui Iosafat ce a rămas la judecată, este îngerul lui
Dumnezeu ce se va pune peste munci, iar fîntîna adîncului e gheena, din care
fumul ce va ieşi va lucra de nu vor mai vedea soarele cei ce se vor munci
acolo, nici văzduhul, iar lăcustele, viermii, de care zice prorocul: „Viermele lor
nu va muri". Iar „Să nu strice iarba pămîntului, ci numai pe oameni să-i
muncească", o spune pentru că se vor slobozi făpturile din stricăciunea
aceasta la care sînt supuse acum. Iar ceia ce zice cinci luni, aceia o vreme
hotărîtă zice că se vor munci foarte tare şi groaznic, iar după aceia mai slab
şi în veci. Iar eu mărturisesc că „steaua" este îngerul lui Dumnezeu, care
după slobozenia lui Dumnezeu îi va scoate pe viclenii draci cei judecaţi şi-i
vor da adîncului. Pe care Hristos după ce s-a întrupat i-a legat, ca mai
înainte de sfîrşit lucrînd faptele lor să dobîndească după aceia o munca fără
de sfîrşit.
Marginal: Dracii acum
sînt legaţi ca să nu fie daţi adîncului, iar după judecată vor fi aruncaţi în
munca cea de veci (adînc). Iar „fumul" este întunericul înmulţirii lor ce
va merge înaintea faptelor lor celor viclene, cărora după ce se
vor arăta, li se va da putere să-i mănînce pe oameni.
Iar
„întunecarea soarelui şi a
văzduhului" arată întunecarea sufletului
oamenilor acelora, care se îndulcesc de lumină sau arată dragoste arzătoare în
dureri şi în necazuri. Că întunericul celor ce sînt în dureri lumină se
socoteşte. Iar lăcustele cele înţelegătoare
care vor veni peste oameni după asemănarea scorpiilor, arată că lîngă sfîrşit,
ascunsă va fi moartea cea vătămătoare de suflete din cauza faptelor rele, care
fapte rele vor fi pe fruntea celor neînsemnaţi cu pecetea lui Dumnezeu şi a
celor neluminaţi cu luminarea crucii, celei de viaţă făcătoare. Căci nu
luminează prin
Duhul Sfînt lumina
lor mintea oamenilor spre slava lui Dumnezeu (Mt. 5).
Iar
munca cea de cinci luni, socotim că închipuie sau împuţinarea vremii (Mc. 13) („Că de nu s-ar împuţina zilele
acelea nu s-ar mîntui tot trupul, după cuvîntul lui
Iisus") sau o vreme oarecare încincită pentru cinci simţuri prin care
intră păcatul în om sau o vreme hotărîtă şi numai de Dumnezeu singur ştiută.
Verset: 7
„Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o
vor afla şi vor pofti să moară; moartea însă va fugi de ei" Lc. 23.
Tîlcuire:
„Vor căuta oamenii moartea" prin aceasta se
însemnează mărimea necazurilor, pentru că cei ce sînt în necazuri au obicei a
chema moartea... Dar poftind-o ei, ea nu vine deşi sînt în necazuri, aceasta
este judecata lui Dumnezeu, prin care se judecă lucrul ce este de folos, ca
prin amărăciunea ispitelor celor cu durere, să urască oamenii păcatul ca pe
unul ce chiamă şi produce moartea.
Versetele: 7, 8, 9
„Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai
pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi ca de aur, şi feţele lor erau ca feţele
oamenilor". 8. „Aveau păr ca femeile şi dinţii lor erau ca dinţii
leilor" 9. „Aveau, apoi, platoşe ca platoşele de fier, iar vuietul
aripilor îor era la fel cu vuietul unei mulţimi de care şi de cai care aleargă la
luptă".
Tîlcuire:
„Înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai
pregătiţi de război". Prin toate acestea şi prin cele ce se vor spune
după acestea, lăcustele ce s-au numit, unii au tîlcuit să fie îngerii lui Dumnezeu,
ce se vor pune peste munci, fiind puse cu închipuire. Sau pentru înfricoşata şi
groaznica judecată, sau pentru grabnica şi cumplita muncă, ce li se va da celor
osîndiţi în gheenă.
Iar mie mi se pare eă prin lăcustele acestea mai vîrtos se înţeleg viclenii
draci, care sînt gata la război împotriva noastră. Pe capul lor cununi
de aur purtînd, purtînd ei biruinţele lor cele peste noi, socotind ei că biruindu-ne pe noi prin dulceaţă
se încununează cu biruinţă, iar zalele de fier, arată împietrirea inimii lor. „Glasul
(vuietul) aripilor lăcustelor celor înţelegătoare, se asea
mănă cu glasul căruţelor de război, socotim că este
amărăciunea cea înaltă a lor. Şi iată că se luptă cu noi de sus, după zisa lui
David (Psalm, 55).
Versetele: 10, 11, 12
„Şi aveau cozi şi bolduri asemenea scorpiilor;
şi puterea lor este în cozile lor, ca să vatăme pe oameni cinci luni". 11.
Şi aveau ca împărat al lor pe îngerul adîncului, al cărui nume, în evreieşte,
este Abaddon, iar în elineşte Apollion". 12. „Întîiul" vai" a
trecut: iată vine încă un „vai" şi încă unul, după acestea".
Marginal: Cînd zice că avea
împărat pe îngerul, se înţelege că şi dracii au mai mari peste ei şi au şi ei
cete, că din toate cetele au căzut. Abaddon sau Apollion, închipuieşte
pierzător, căci dracul pe mulţi din multe neamuri îi pierde.
Tîlcuire:
Iar coadele lor asemenea cu ale şerpilor care
nasc moartea sufletului, pentru că păcatul plinindu-se, naşte
moartea, prin care vine munca de cinci luni asupra oamenilor şi aceasta pentru
împuţinarea
vremii care are asemănare cu veacul cel viitor. Şi noi am spus că cinci arată
pentru cele cinci simţuri ale omului.
Marginal: Prin cinci luni închipuieşte vremea,
cîtă vreme este omul în păcat şi nespovedit.
Iar prin împăratul lor pe diavolul trebuie să-1
înţelegem, care îi pierde pe cei ce i se pleacă cu adevărat lui, asupra căruia
ridicînd război vom dobîndi pace, căci vor mai urma după acest vai încă două
amaruri.
ÎNGERUL AL ŞASELEA ŞI DESPRE ÎNGERII LEGAŢI LA EUFRAT
Versetele: 13, 14, 15, 16
„Şi a trîmbiţat al şaselea înger. Atunci am auzit un
glas, din cele patru cornuri ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu. 14. Zicînd
către îngerul al şaselea, cel care avea trîmbiţă : Dezleagă pe cei patru
îngeri care sînt legaţi la rîul cel mare, Eufratul." 15. „Şi au fost
dezlegaţi cei patru îngeri, care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi
anul acela, ca să omoare a treia parte din oameni". 16. „Şi numărul
oştirilor era de douăzeci de mii de ori cîte zece mii de călăreţi, căci am
auzit numărul lor".
Tîlcuire:
5 —
Tîlcuîrea Apocalipsei
Aceşti patru îngeri zic unii să fie Mihail şi Gavriil
şi
Uriil și Rafail legaţi spre veselia vederii lui Dumnezeu, zic că se vor dezlega la ziua judeţului
cu îngeri fără de număr spre pedeapsa pagînilor prin care a treia parte se va
pierde. Iar mie mi se pare că aceştia sînt preaviclenii draci, care au fost
legaţi la venirea lui Hristos, care după porunca lui Dumnezeu au ieşit de la
altarul ceresc (al cărui chip era cortul cel vechi) şi au căzut şi de dumnezeiescul
înger se vor dezlega ca să tulbure neamurile. Şi pe creştini îi va tulbura
încît şi aceştia se vor scula unul asupra altuia pentru ca să se arate
cei lămuriţi şi credincioşi şi ca să se învrednicească cei vrednici de o şi
mai mare răsplătire şi de locaşurile cele de sus ca nişte grîu copt şi curat. Iar pleava,
necredincioşii şi cei prea păcătoşi şi care nu s-au pocăit ca să dobîndească
după dreptate, aici fiind munciţi prin draci, însă la judecată o pedeapsă mai
milostivă.
Zicînd că „sînt legaţi la Eufrat" nu este
lucru strein, de vreme ce unii în adînc, iar alţi draci în porci s-au trimis,
iar alţii în alte locuri după plăcerea lui Dumnezeu. Aici la Eufrat pînă la o
vreme au fost pedepsiţi, căci după războiul ce-1 vor da asupra oamenilor,
dracii în veci se vor munci. Şi de crezut este, că pentru aceasta se face pomenire de
Eufrat, căci din acele părţi va să iasă Antihrist. Iar de mulţimea
dracilor nu trebuie să ne îndoim de vreme ce toţi sfinţii spun: că plin este văzduhul de
draci. Se arată a treia parte din cei ucişi am zis mai înainte.
Versetele: 17, 18, 19.
„Şi aşa am văzut, în vedenie, caii şi pe cei
care şedeau pe ei călăreţii aveau platoşe ca faţa focului şi a iachintului şi a
pucioasei, iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din gurile lor
ieşea foc şi fum şi pucioasă. —19. „Pentru că puterea cailor este în gura lor
şi în cozile lor; căci cozile lor sînt asemenea şerpilor, avînd capete, şi cu
acestea vatămă". —
Tîlcuire:
Prin „cai" cu adevărat socotesc să se
înţeleg sau oamenii cei plecaţi spre femei şi cei dobitoceşti sau
dracii cei mai de jos şi cei stăpîniţi de alţii.
Marginal: Adică dracii cei din
cinul cel mai mare, îi stăpînesc şi pe oamenii cei supuşi lor şi pe dracii cei
din cinul mai de jos.
Iar călăreţii, cei ce-i stăpînesc pe ei, au
acest obicei nu numai prin slujitorii dintre ei (draci), ci şi prin oamenii cei
răi ca prin organe ale lor (dracilor) le fac amăgituri şi ispite oamenilor
celor de un fel cu ei. (Oameni stăpîniţi de draci îi stăpînesc pe alţi oameni).
Iar zalele cele ca focul şi ca iachintul şi ca
iarba pucioasă socotim că închipuie, că duhurile cele viclene au fire din
văzduh şi lucrări arzătoare ca şi focul.
Marginal: Dracii îşi
slujesc unul altuia spre amăgirea oamenilor.
Iar capetele cailor ca ale leilor, închipuiesc firea
lor cea aducătoare de moarte şi sălbatică, iar focul ca şi fumul şi ca şi
pucioasa ce iese din gurile lor, cu care spune că au fost omorîţi a treia parte
din oameni, ori închipuieşte păcatele ce ard roadele inimii prin bîntuielile
dracilor cele aducătoare de moarte şi prin învăţăturile şi îmboldirile sau
arderile cetăţilor şi vărsările de sînge, ce aduc prin slobozenia lui Dumnezeu
prin năvălirile barbarilor (păgîni- lor) prin care nu mai puţin decît a treia
parte din oameni au murit. Cozile lor numeşte asemenea şerpilor şi cu capete de
şerpi, pentru că ascuţişurile drăceşti ale semănăturilor lor şi ale îndemnurilor
lor, este păcatul cel aducător de otravă şi de moartea sufletului.
Versetele: 20, 21
„Dar ceilalţi oameni, care nu au murit de plăgile
acestea, nu s-au pocăit de loc de faptele mîinilor lor, ca să nu se mai închine
demonilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn,
care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble". 21 — Şi nu s-au
pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrînarea lor,
nici de furtişagurile lor".
Tîlcuire:
„Dar ceilalţi oameni care nu au murit..." Aceasta
se leagă de ceea ce s-a zis că de aceste trei bătăi au murit a treia parte din
oameni şi pune în mijloc şi aceasta: „Şi ceilalţi cîţi s-au învrednicit iertării
şi n-au suferit moartea, au rămas nepocăiţi şi totuşi n-au părăsit slujba
idolilor, nici uciderile, nici curviile, nici furtişagurile nici vrăjitoriile
lor nu le-au părăsit ci stau supuşi acestora." Se arată de aici că mînia
se aduce împotriva a toată lumea, pentru că amăgirea se pune şi se poartă
nebuneşte şi este amestecată cu neamurile care deşi cunosc adevărul totuşi se
închină idolilor, iar alţii se închină făpturii în locul Făcătorului. Unii mărturisesc
că ştiu pe Dumnezeu, iar prin fapte îl tăgăduiesc şi se arată cu chip de
creştini, dar tăgăduiesc puterea credinţei şi slujesc lui Mamona, prin iubirea
de argint, care este o închinare la idoli. Iar noi care arătăm prin fapte
credinţa întreagă şi adevărată în Dumnezeu, să n-auzim acel glas înfricoşat
zicînd: (Matei 25) „Adevăr, adevăr zic vouă, nu vă cunosc pe voi lucrătorilor
ai fărădelegii duceţi-vă de la Mine". Ci să auzim acel fericit glas şi
dorit, Matei 25: „Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii" cu darul şi cu iubirea de oameni şi cu îndurările lui Hristos Dumnezeul nostru, care a răbdat crucea de bunăvoie pentru noi, cu care împreună zic: Tatălui mărire şi Sfîntului şi de viaţă Făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
dorit, Matei 25: „Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii" cu darul şi cu iubirea de oameni şi cu îndurările lui Hristos Dumnezeul nostru, care a răbdat crucea de bunăvoie pentru noi, cu care împreună zic: Tatălui mărire şi Sfîntului şi de viaţă Făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu