SFlNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOZOFUL DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON 3

XXI.

Din cauza nedreptăţilor voastre şi ale părinţilor voştri, după cum am spus mai înainte, vi s-a dat vouă aceasta, drept semn şi Dumnezeu v-a poruncit să păziţi sabatul, dîndu-vă totodată şi celelalte porunci, arătînd că a făcut acest lucru din cauza neamurilor, pentru ca să nu se profaneze numele Lui de către ele şi din cauza aceasta a şi lăsat pe cîţiva dintre voi încă vii, înseşi cuvintele Lui putînd să vă dovedească aceasta. Astfel, prin Iezechiel, El zice: „Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru, umblaţi în poruncile Mele şi păziţi dreptăţile Mele; nu vă luaţi după năravurile Egiptului. Sfinţiţi sabatul Meu şi va fi ca semn de mijloc între Mine şi voi pentru a cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru. Voi M-aţi amărît, iar copiii voştri n-au umblat în poruncile Mele şi n-au păzit dreptăţile Mele, pentru a le face pe ele, pe care, omul făcîndu-le, va trăi în ele, ci sabatul Meu îl profanează. Şi am zis să-Mi vărs mînia Mea asupra lor în pustiu, să-Mi desfăşor urgia Mea asupra lor şi n-am făcut-o, pentru ca numele Meu să nu fie mai departe profanat înaintea neamurilor. Scosu-i-am pe ei de la ochii lor. Şi Eu Mi-am ridicat mîna asupra lor în pustiu, pentru a-i împrăştia printre neamuri şi a-i semăna prin ţări, din cauză că ei n-au făcut dreptăţile Mele, au respins poruncile Mele şi au profanat sabatul Meu, iar ochii lor au fost după aminti­rile părinţilor lor. Şi am dat lor porunci, care nu sînt bune şi drepturi întru
care nu vor putea trăi între ei; şi-i voi mînji în caisele lor, cînd voi trece să deschid tot pîntecele, pentru a-i nimici" ^[1] .

XXII.

Că pentru păcatele poporului vostru şi pentru idololatriile lui, iar nu pentru că ar fi avut nevoie de asemenea ofrande, Dumnezeu a poruncit de asemenea ca să se facă acestea, auziţi cum zice despre acestea prin Amos, unul dintre cei doisprezece, grăind: „Vai de cei care doresc să vină ziua Domnului! La ce vă foloseşte această zi a Domnului ? Ea este întuneric, iar nu lumină. Este întocmai ca şi cum un om care ar scăpa din faţa leului, ar întîlni un urs şi ar intra în casa lui şi sprijinindu-şi mîinile de perete, l-ar muşca un şarpe. Oare ziua Domnului nu este întuneric, iar nu lumină şi încă o întunecime fără de strălucire pentru ei ? Am urît şi am respins sărbă­torile voastre şi nu voi putea respira în sărbătorile voastre: fiindcă, dacă-Mi veţi aduce arderile de tot şi jertfele voastre, nu le voi primi şi nu voi privi asupra pîinilor punerii înainte. îndepărtează de la Mine mulţimea cîntărilor şi a psalmodiilor tale. Nu voi da ascultare instrumentelor tale. Judecata se va rostogoli ca o apă, iar dreptatea ca un torent în care nu se poate merge. Oare, în pustiu, nu Mi-aţi adus animale tăiate şi jertfe, casă a lui Israel ? zice Domnul. Şi nu aţi luat asupra voastră cortul lui Moloch şi steaua zeului vostru Rafan, figurile pe care vi le-aţi făcut vouă ? Şi vă voi muta dincolo de Damasc, zice Domnul, al cărui nume este Dumnezeu Atotţiitorul. Vai de cei ce trăiesc la Sion în risipă şi de cei ce se încred în muntele Sama- riei! Vai de cei numiţi peste conducători, care au cules stăpînirile neamuri­lor şi casa lui Israel a intrat la ei! Treceţi toţi la Halanis^[2] şi duceţi-vă de acolo la Amathul cel mare şi coborîţi-vă de acolo la Ghetul celor străini de neam, cele mai puternice cetăţi din toate aceste împărăţii, şi vedeţi dacă graniţele lor smt mai mari decît graniţele voastre. Vai de cei ce vin în ziua cea rea, de cei care se apropie şi se ating de sîmbetele mincinoase, de cei care dorm pe paturi de fildeş şi care-şi petrec timpul în dulceţurile aşternu- turilor lor, de cei care mănîncă miei din turme şi viţei de lapte din staule, de cei care bat din palme la glasul instrumentelor, căci ei au socotit acestea ca stătătoare, iar nu ca trecătoare ! Vai de cei ce beau vinul în cupe, care se ung cu cele mai de frunte parfumuri şi care n-au suferit nimic din cauza necazului lui Iosif. Din cauza aceasta, ei vor fi acum prizonieri şi aşezaţi în fruntea celor puternici care sînt duşi în captivitate, iar casa răufăcătorilor
va fi răsturnată şi va dispărea nechezatul cailor din Efraim"^[3] . Şi, iarăşi, prin Ieremia, zice: „Adunaţi-vă cărnurile şi jertfele voastre şi mîncaţi-le, căci Eu nu am poruncit părinţilor voştri să-Mi aduceţi nici jertfe şi nici libaţiuni, în ziua în care am pus mîna pe ei pentru a-i scoate din Egipt" ²⁷³ . Şi, iarăşi, prin David, în Psalmul al patruzeci şi noulea, a zis astfel: „Dumne­zeul Dumnezeilor, Domnul a vorbit şi a chemat pămîntul de la răsăritul soarelui şi pînă la apus. Din Sion, bunăcuviinţa frumuseţii Lui. Dumnezeu va veni în chip strălucit, Dumnezeul nostru şi nu va tăcea; înaintea Lui va arde foc şi de jur-împrejurul Lui, o furtună puternică. El va chema cerul de sus şi pămîntul;pentru a deosebi pe poporul Lui. Adunaţi-vă cu El sfinţii Lui, cei care aţi încheiat cu El alianţa pe jertfă. Şi cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este judecător. Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi vorbi ţie, Israele, şi-ţi voi mărturisi ţie: Dumnezeul, Dumnezeul tău sînt Eu. Eu nu te voi vădi pe tine din cauza jertfelor tale: arderile de tot ale tale sînt de-a pururea înaintea Mea. Nu voi primi viţeii din casa ta şi nici berbecii din turmele tale, căci toate dobitoacele de pe ogoare, fiarele din munţi şi boii sînt ai Mei. Eu am cunoscut toate păsările cerului şi frumuseţea ogorului este cu Mine. Dacă Mi-ar fi foame nu ţi-aş spune, căci lumea toată, cu plini­rea ei, este a Mea. Oare Eu mănînc carnea taurilor, sau voi bea sîngele ţapilor ? Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi dă Celui Prea înalt rugăciunile tale. Şi cheamă-Mă, în ziua necazului, şi te voi smulge şi Mă vei slăvi. Iar păcătosului, Dumnezeu a zis: Pentru ce povesteşti dreptăţi­le Mele şi iei asupra ta alianţa Mea, prin gura ta ? Iar tu ai urît instrucţiunea şi ai dat cuvintele Mele la spate. Dacă ai văzut un hoţ, ai alergat dimpreună cu el şi ţi-ai pus partea ta laolaltă cu adulterul. Gura ta a fost plină de răuta­te, iar limba ta s-a împleticit în viclenie. Stînd, ai vorbit împotriva fratelui tău şi ai dat prilej de scandal împotriva fiului maicii tale. Ai făcut acestea şi am tăcut; ai gîndit fărădelegea, că-ţi voi fi asemănător. Te voi vădi şi voi înfăţişa păcatele tale înaintea feţei tale. înţelegeţi acestea, voi, care uitaţi de Dumnezeu, ca nu cumva cineva să vă răpească şi să nu aveţi cine să vă smulgă. Jertfa de laudă Mă va slăvi şi aceasta esţe calea pe care voi arăta lui mîntuirea Mea" ^[4] . Deci, El nu ia nici jertfă de la voi şi nici n-a poruncit-o dintru început ca unul care ar avea nevoie de jertfă, ci El a poruncit-o numai pentru păcatele voastre. Căci dacă şi templul acela, care se numeşte templul de la Ierusalim, 1-a numit casă şi curte a Lui, El a făcut aceasta nu din cauză că ar fi avut nevoie de el, ci numai pentru ca, ţinînd seamă de
aceasta, să nu cădeţi în idololatrie. Mărturie este profetul Isaia, care zice: „Ce fel de casă Mi-aţi zidit Mie ?, zice Domnul. Cerul este scaunul Meu, iar pămîntul, aşternut picioarelor Mele" ^{2 75} .

XXIII.

De nu vom mărturisi acestea, aşa cum am arătat mai sus, se va întîmpla să cădem în cugetări absurde, cum că, adică, Dumnezeul din timpul lui Enoch şi al tuturor celorlalţi care nu au avut nici circumciziune trupească, n-au păzit nici sîmbăta, nici celelalte, nu a fost acelaşi Dumnezeu, întrucît Moisi este acela care a poruncit să se facă acestea, sau că El n-a voit ca aceleaşi lucruri drepte să le facă tot neamul omenesc întotdeauna, cu toate că pe acestea pare că trebuie să le mărturisim vrednice de rîs şi nebune. Dimpotrivă, trebuie să mărturisim că El, Care este întotdeauna acelaşi, a poruncit acestea şi altele de felul acestora, din cauza oamenilor celor păcătoşi şi să spunem că El este iubitor de oameni, cunoscător de mai înainte, fără de nici o lipsă, drept şi bun. Căci, dacă faptele n-ar sta astfel, răspundeţi-mi, voi, bărbaţi, ce gîndiţi cu privire la cele despre care v-am vorbit acum ? Şi, cum nimeni nu a răspuns nimic, am adăugat:

— Pentru aceasta, o Tryfon, eu îţi voi propovădui ţie şi celor ce voiesc să devină prozeliţi^{2 76}, cuvîntul cel dumnezeiesc, pe care I-am auzit de Ia bărbatul acela^[5] . Uitaţi-vă că stihiile^[6] nu stau în repaos şi nici nu păzesc sîmbăta. Rămîneţi aşa cum aţi fost făcuţi. Căci, dacă mai înainte de Abraam, n-a fost nevoie de circumciziune şi nici mai înainte de Moisi n-a fost nevoie de a păzi sabatul, sărbătorile şi ofrandele, tot asemenea nici acum, după venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel născut după voinţa lui Dumnezeu, fără de păcat^{2 79} , prin Fecioara Maria, cea din neamul lui Abraam, nu mai este nevoie. Căci însuşi Abraam, care se găsea în necir- cumciziune, a fost îndreptăţit şi binecuvîntat^[7] , pentru credinţa cu care a crezut în Dumnezeu, după cum arată Scriptura^[8] : el a luat circumciziunea ca un semn^[9] şi nu ca o îndreptăţire, după cum şi Scripturile şi faptele ne silesc să mărturisim. încît s-a spus un lucru drept despre poporul acela, că: ,,se va nimici sufletul acela din neamul lui, care nu se va circumcide în ziua a opta" ^[10] . Dar şi faptul că genul feminin nu poate să primească circumciziunea trupească, arată că circumciziunea aceasta a fost dată ca semn, iar nu ca un lucru de îndreptăţire. Căci Dumnezeu a făcut ca şi partea femeiască să poată păzi, deopotrivă cele drepte şi virtuoase. Vedem, însă, că în ceea ce priveşte trupul pentru bărbat s-a găsit o formă deosebită, iar pentru femeie o formă deosebită, din care cauză înţelegem că nici una, nici cealaltă nu este nici dreaptă, nici nedreaptă, ci că ele au fost orînduite aşa, numai pentru pietate şi pentru dreptate.

XXIV.

De altfel, o, bărbaţi, ne-ar fi cu putinţă să dovedim, am zis eu, că ziua a opta avea o taină^[11] mai mare decît cea de a şaptea, iar această taină a fost vestită prin acestea de către Dumnezeu. Dar, pentru ca să nu vi se pară că trec acum la alte chestiuni, înţelegeţi aceea ce vă spun, că sîngele circum- ciziunii aceleia a fost desfiinţat şi că noi credem acum într-un singur mîntui- tor. Acum există o altă alianţă^[12] , iar din Sion a ieşit o altă Lege^[13] , Iisus Hristos circumcide pe toţi care vor, după cum s-a arătat mai sus, cu cuţite de piatră^{28 7} , pentru ca ei să devină un neam drept, un popor care păzeşte credinţa, care înţelege adevărul şi care păstrează pacea^[14] . Veniţi cu mine, voi toţi, care vă temeţi de Dumnezeu, cei care voiţi să vedeţi bunătăţile Ierusalimului^[15] . Veniţi să umblăm în lumina Domnului, căci El a lăsat să meargă în această lumină pe poporul Său, casa lui Iacov^[16] . Veniţi toate neamurile să ne adunăm în Ierusalimul, care nu va mai fi atacat din cauza fărădelegilor popoarelor^[17]. „Căci M-am făcut vădit celor ce nu

Mă caută, cei care nu întreabă de Mine, M-au găsit" ²⁹² , strigă prin Isaia şi: „Am zis: Iată sînt de faţă, înaintea popoarelor care n-au chemat numele Meu. Mi-am întins mîinile toată ziua asupra poporului neascultător şi potrivnic, asupra celor care nu umblau pe calea cea bună, ci care umblau după păcatele lor: poporul care Mă aţîţă în faţă".

XXV.

Cei care se îndreptăţesc pe ei înşişi^[18] şi spun că sînt copiii lui Abraam^[19] ar voi să moştenească, dimpreună cu voi, chiar şi numai un mic loc, după cum strigă Duhul Sfînt, prin Isaia, ca din partea lor, zicînd: „Întoarce-Te din cer şi vezi din casa sfîntului Tău şi a slavei. Unde este zelul Tău şi puterea ? Unde este mulţimea milei Tale, că ne-ai susţinut pe noi, Doamne ? Tu eşti tatăl nostru, că Abraam nu ne-a cunoscut şi Israel n-a voit să ştie de noi. Dar Tu, Doamne, tatăl nostru smulge-ne pe noi! încă de la început numele Tău este asupra noastră. Pentru ce ne-ai rătăcit, Doamne, din calea Ta şi ne-ai învîrtoşat inima, ca să nu ne mai temem de Tine ? Întoarce-Te, pentru servii Tăi, pentru triburile moştenirii Tale, pentru ca să moştenim şi noi puţin loc pe muntele cel sfînt al Tău. Ne-am făcut ca de la început, cînd nu erai Tu conducătorul nostru şi nici numele Tău nu era chemat asupra noastră. Dacă vei deschide cerul, munţii vor lua spaimă de la Tine şi se vor topi, cum se topeşte ceara de foc. Şi focul îi va arde pe cei potrivnici, iar numele Tău va fi vădit între cei potrivnici; neamurile se vor tulbura de faţa Ta. Cînd vei face lucrurile Tale slăvite, munţii vor lua spaimă de Tine. Din veac nu am auzit şi nici ochii noştri nu au văzut un alt Dumne­zeu, afară de Tine şi de lucrurile Tale, pe care le vei face, drept milă, celor ce se pocăiesc. El se va întîlni cu cei ce fac dreptatea şi ei îşi vor aduce aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai mîniat şi noi păcătuim. Pentru aceasta ne-am rătăcit şi toţi am devenit necuraţi şi toată dreptatea noastră este întocmai ca o cîrpă a unei femei necurate şi ne-am risipit întocmai ca frunze­le, din cauza fărădelegilor noastre. Şi tot astfel ne va lua vîntul. Nu va fi cine să mai cheme numele Tău şi nici cine să-şi aducă aminte că Tu ai avut grijă de el, fiindcă Ţi-ai întors faţa de la noi şi ne-ai părăsit, din cauza păcatelor noastre. Iar acum, întoarce-Te, Doamne, căci noi toţi sîntem poporul Tău. Cetatea sfîntului Tău a devenit pustie; Sionul a devenit ca un pustiu; iax Ierusalimul, ca un blestem: casa sfîntului nostru şi slava, pe care le-au binecuvîntat părinţii noştri au devenit arse de foc şi toate neamurile
cele slăvite au decăzut. Şi Tu ai suportat acestea şi ai tăcut, Doamne, şi ne-ai umilit pe noi, foarte" ^[20] .

La acestea, Tryfon a zis:

—Ce înseamnă ceea ce spui, că nimeni dintre noi nu va moşteni nimic în muntele cel sfînt al lui Dumnezeu ?^[21] .

XXVI.

Chemarea neamurilor.

Eu i-am răspuns:                                                                     _v _

—  Nu spun aceasta, ci spun numai că cei care au prigonit şi prigonesc pe Hristos şi nu se pocăiesc, nu vor moşteni nimic în muntele cel sfînt, iar neamurile, care au crezut în El şi care s-au pocăit de păcatele lor, acestea vor moşteni dimpreună cu patriarhii, cu profeţii şi cu drepţii care s-au născut din Iacob. Cu toate că nu păzesc sîmbăta, nici nu se taie împrejur şi nici nu păstrează sărbătorile, totuşi, ei vor moşteni moştenirea cea sfîntă a lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu spune, prin Isaia, astfel: „Eu, Domnul, Dumne­zeul, te-am chemat pe tine întru dreptate şi te voi ţine de mînă, şi-ţi voi da putere şi te-am dat spre alianţă neamului, spre lumină neamurilor pentru a deschide ochii orbilor, pentru a scoate din lanţuri pe cei chinuiţi şi din casa închisorii pe cei ce stau întru întuneric"^[22]. Şi iarăşi: „Ridicaţi stindardul întru neamuri. Căci, iată, Domnul S-a făcut auzit pînă la marginile pămîn­tului. Spuneţi fiicelor Sionului: Iată, Mîntuitorul tău a fost de faţă, avîn- du-Şi plata şi lucrarea înaintea Lui. Şi-1 va numi pe el popor sfînt, răscumpă­rat de Domnul, iar tu te vei numi cetate căutată, iar nu părăsită. Cine este acesta, care a venit din Edom şi a cărui purpură de pe veşmintele Iui este din Bosor ? Acesta este frumos în îmbrăcămintea lui, ridicîndu-se năpraznic, cu putere. Eu vorbesc de dreptate şi de judecata mîntuitoare. Pentru ce veşmintele tale sînt roşii, iar îmbrăcămintea ta, întocmai ca de in călcat în picioare ? Numai Eu singur am călcat inul, sătul fiind de rodul viei, călcat în picioare şi printre neamuri nu este nici un bărbat cu Mine. Şi i-am călcat în picioare cu mînie şi i-am fărîmiţat ca pe un pămînt şi am făcut să curgă sîngele lor în pămînt. Lor le-a venit ziua răsplătirii şi anul răscumpărării este de faţă. Am privit şi n-a fost nici un ajutor şi Mi-am aţintit mintea şi nimeni nu venea în ajutor. Braţul s-a îndepărtat şi a venit asupra mînia Mea şi i-am călcat în picioare, în urgia Mea şi-am făcut să curgă sîngele lor în pămînt"²⁹*.

XXVII.

Tot despre învăţăturile alianţei celei vechi. Atunci, Tryfon a zis:

— Cum se face că tu alegi din profeţi numai cuvintele pe care-ţi convine să le spui şi nu faci menţiune de cele care în chip clar poruncesc să se păzească sîmbăta? Căci prin Isaia s-a spus astfel: ,,Dacă-ţi întorci piciorul tău de la sîmbătă, pentru ca să nu-ţi faci voile tale în ziua cea sfîntă şi dacă numeşti sîmbăta cea plăcută, sîmbăta sfîntă a Dumnezeului tău, dacă nu-ţi ridici piciorul tău ca să mergi la lucru şi nici nu vorbeşti cuvînt din gura ta, să fii încrezător în Domnul şi te va ridica peste bunătăţile pămîntului şi te va hrăni cu moştenirea lui Iacob, părintele tău; căci gura Domnului a grăit acestea" ^[23].

Eu, însă, i-am răspuns:

—  Am trecut sub tăcere aceste profeţii ^prietenii mei, nu pentru că ele s-ar fi împotrivit mie, ci, fiindcă am crezut că aţi înţeles şi înţelegeţi că, chiar dacă prin toţi profeţii v-ar porunci să faceţi acelea pe care vi le-a poruncit şi prin Moisi, El strigă întotdeauna aceleaşi lucruri pentru învîrto- şarea inimii voastre şi pentru nerecunoştinţa voastră, pentru ca, chiar dacă în felul acesta v-aţi pocăi vreodată, să-I bineplăceţi Lui şi „să nu mai jertfiţi nici pe copiii voştri demonilor^[24], şi nici să nu mai fiţi părtaşi cu hoţii şi să iubiţi darurile, să urmăriţi răsplata, nefăcînd judecată orfanilor şi neţinînd socoteală de dreptatea văduvei şi nici să nu aveţi mîinile pline de sînge"³⁰¹. Căci ,,şi fiicele Sionului au umblat cu gîtul în sus şi cu semne din ochi, jucînd şi smulgîndu-şi hainele de pe ele" ^[25] . într-adevăr, „toţi s-au abătut", strigă El, „şi toţi au devenit în acelaşi timp nişte răi. Nu mai este nimeni care să înţeleagă, nu mai este pînă la unul. Cu limbile lor au vorbit vicleşuguri, gîtlejul lor este un mormînt deschis, veninul viperelor este sub buzele lor, întristare şi oboseală în drumurile lor şi ei n-au cunoscut calea păcii"^[26] . Aşa că, în felul în care El a stabilit aceste porunci, de la început, din cauza răutăţii voastre, tot aşa, din cauza perseverării voastre în acestea şi, ceva mai mult, din cauza încăpăţînării voastre, cu aceleaşi cuvinte El vă cheamă a vă aduce aminte de El şi a-L cunoaşte. . . Voi, însă, sînteţi „un popor cu inima învîrtoşată" ³⁰⁴ , „neînţelept" ^[27] , „orb" ^[28] „şi şchiop" ^[29]
şi „fii întru care nu este credinţă" ^[30] , după cum zice El însuşi, „cinstindu-L pe El numai cu buzele, iar cu inima fiind departe de El, învăţînd o învăţătu­ră proprie, iar nu învăţătura Lui"^[31] . Căci, spuneţi-mi, Dumnezeu a voit, oare, ca arhiereii voştri să păcătuiască, deoarece ei aduc ofrandele lor sîmbă- ta^[32], sau ca să păcătuiască cei care circumcid şi cei care sînt circumcişi în ziua sîmbetei, de vreme ce a poruncit ca, întotdeauna, cei născuţi să fie circumcişi la fel, în ziua a opta, chiar dacă este zi de sîmbătă ? Sau, oare, nu putea ca să facă să se circumcidă cei născuţi, cu o zi mai înainte sau cu o zi mai în urmă de sîmbătă, dacă ştia că este rău să se facă aceasta în ziua de sîmbătă ? Sau, de ce n-a învăţat să facă acestea şi pe cei dinainte de Moisi şi de Abraam, care se numesc drepţi şi care au fost bineplăcuţi Lui, cu toate că nu erau circumcişi în ceea ce priveşte partea pe care voi o circumcideţi, şi care nici nu păzeau sîmbătă ?

XXVIII.

Dar Tryfon a zis:

—   Şi mai înainte te-am auzit punîndu-ne această întrebare şi i-am dat toată atenţia, căci, cu adevărat, ea merită multă atenţie. Nici eu nu pot zice, ceea ce socotesc cei mulţi, că aşa a găsit El cu cale. Căci faptul acesta constituie întotdeauna un refugiu, pentru cei ce nu pot răspunde Ia întreba­rea aceasta.

La aceasta, eu am adăugat:

— Deoarece eu aduc dovezi şi vorbesc pe baza Scripturilor şi a faptelor, zic că voi nu trebuie nici să şovăiţi şi nici să vă îndoiţi de a-mi crede mie, chiar dacă eu sînt necircumcis. Timpul acesta al prozelitismului vostru este scurt ³¹¹. Cînd va sosi clipa să vină Hristos, în zadar vă veţi mai pocăi, în zadar veţi mai plînge, căci nu veţi mai fi auziţi. „înnoiţi-vă ogoarele" a strigat Isaia poporului, „şi nu semănaţi deasupra spinilor. Circumcideţi-vă Domnului şi circumcideţi-vă învîrtoşarea inimii voastre"³¹¹. Deci, nu semă­naţi în spini şi în loc nearat, de unde nu veţi avea roadă. Cunoaşteţi pe Hristos şi iată, va fi un teren nou şi frumos, frumos şi gras întru inimile voastre. „Căci, iată, vin zilele — zice Domnul — şi voi vizita pe toţi cei ce şi-au circumcis partea care trebuie circumcisă, în Egipt, în Iuda şi în Edom şi în fiii lui Moab, căci toate neamurile sînt necircumcise şi toată casa lui

Israel este necircumcisă în ceea ce priveşte inima lor"^[33]. Vedeţi, deci, că Dumnezeu nu voieşte această circumciziune, care a fost dată ca semn. Căci aceasta nu este folositoare nici egiptenilor, nici fiilor lui Moab şi nici fiilor lui Edom. Dimpotrivă, chiar dacă ar fi cineva scit, sau pers^[34], el poate avea cunoştinţa lui Dumnezeu şi a Hristosului Lui, dacă păzeşte dreptăţile veşnice, se circumcide cu circumciziunea cea bună şi folositoare şi este prieten al lui Dumnezeu, Care se bucură de darurile şi ofrandele lui. Vă voi aduce, bărbaţi prieteni, şi cuvintele lui Dumnezeu însuşi, cînd a vorbit prin Maleachi, unul dintre cei doisprezece profeţi. Ele sînt acestea: „Nu este voia Mea întru voi" — zice Domnul — „şi nu voi primi jertfele voastre din mîinile voastre; fiindcă de la răsăritul pînă la apusul soarelui numele Meu a fost slăvit întru neamuri şi în tot locul se oferă jertfă în numele Meu şi jertfă curată, căci numele Meu se cinsteşte întru neamuri" — zice Domnul — „iar voi îl profanaţi"^[35]. Iar prin David a zis: „Poporul pe care nu l-am cunoscut Mi-a servit Mie, întru ascultarea urechii lui, Mi s-a supus Mie" ^[36].

XXIX.

Să slăvim pe Dumnezeu, laolaltă cu neamurile, căci şi pe noi ne-a cercetat. Să-L slăvim, prin împăratul slavei, prin Domnul Puterilor^[37]. Căci El a binevoit şi întru neamuri şi primeşte acum jertfele noastre în chip mai plăcut, decît pe ale voastre. Şi ce nevoie mai am să vorbesc despre circumciziune, atîta vreme cît am mărturia lui Dumnezeu cu mine ? Ce nevoie mai este de acel botez^[38] pentru cel care este botezat în Duhul Sfînt? Spunînd acestea, socot să conving şi pe cei ce au mintea prea scurtă. Căci cuvintele acestea nu sînt alcătuite de mine şi nici nu sînt înfrumuseţate cu artă omenească, ci pe acestea le-a psalmodiat David, le-a binevestit Isaia, le-a predicat Zaharia^[39], le-a scris Moisi. Le recunoşti, Tryfon ? Ele se găsesc în scrierile voastre, sau, mai bine-zis, nu într-ale voastre, ci într-ale noastre^[40] . Căci noi le dăm ascultare, iar voi, citindu-le, nu înţelegeţi
sensul lor. Deci, nu vă indignaţi şi nici nu ne defăimaţi necircumciderea trupului pe care 1-a făcut însuşi Dumnezeu şi nici nu socotiţi un lucru grozav, dacă noi bem cald în zilele de sîmbătă^[41], fiindcă şi Dumnezeu conduce lumea în ziua aceasta, la fel ca în toate celelalte, şi arhiereilor li s-a poruncit să aducă jertfă în ziua aceasta, ca în toate celelalte şi atîţia drepţi care n-au săvîrşit nimic din aceste lucruri ale Legii primesc mărturisi­rea aceasta de la Dumnezeu.

---

[1]       Iez. 20, 19-26.

[2]        Cuvîntul „Halanis" pe care-I întîlnim în textul masoretic al Scripturii (Fac. 10, 10 şi Is. 10, 9), nu-1 întîlnim în nici un manuscris al Septuagintei, în care figurează profetul Amos. Probabil că el a ajuns aici din textul ebraic, prin mijlocirea versiunii lui Aquila.

[3]       Amos, 5, 18-6, 7.

[4]       Ps. 49.

[5]        Este vorba despre bătrînul cu care s-a întîlnit sfîntul Iustin şi despre care vorbeşte în cap. III—VIII din Dialog.                                                             

[6]        „Stihiile" sînt considerate aici astrele, ca principii şi elemente de viaţă pentru oameni. A se vedea şi Apologia II, V, 2.

[7]       Rom. 4, 3.

[8]       Fac. 15, 6.

[9]       Fac. 17, 11; Rom. 3, 10.

[10]     Fac. 17, 14.

[11]      „Taina" aceasta este explicată de sfîntul Iustin, în cap. XLI, 4. Hristos nu avea să învieze, în ziua a „şaptea", adică sîmbăta, ci în ziua a „opta". De altă parte, circumci­ziunea, ordonată pentru ziua a „opta", înseamnă în acelaşi timp învierea lui Hristos, care este adevărata circumcizie spirituală. Aceeaşi „taină" se găseşte, după sfîntul Iustin (Dialog. CXXXVIII, 1), în numărul oamenilor scăpaţi din potop, care şi ei la rîndul lor au fost „opt": Noe, soţia lui şi cei trei fii ai lui cu soţiile lor.

28$7ler. 31, 31;Is. 54,3.

[13]     Is. 2, 3; 51, 4; Mih. 4, 2.

[14]     Is. 26,2-3.

[15]     Ps. 77,4-5.

[16]     Is. 2, 5-6.

[17]     Ier. 3, 17.

[17]     Is. 65, 1-3.

[18]     Lc. 16, 15.

[19]     Mt. 3,9;Lc. 3,8.

[20]     Is. 63,15-64,12.

[21]     Is. 63,18.

[22]     Is. 42, 6-7.

[23]     Is. 58, 13-14.

[24]     Ps. 105, 37; Is. 57,5 urm.

[25]     Is. 3, 16.

[26]     Ps. 13, 2-3; Rom. 3, 11-17.

[27]     Ier. 4, 22.

[28]     Is. 42, 18.

[29]     Ps. 17, 46,-III Regi 18,21.

[30]     Deut. 32, 20.

[31]     Is. 29, 13.

[32]     Num. 28, 9 urm.;Mt. 12, 5.

[33]     Ier. 9,25-26.

[34]     Comp. Col. 3, 9—11.

[35]     Mal. 1, 10-12.

[36]     Ps. 17,44-45.

[37]     Ps. 33, 10.

[38]     Este vorba aici despre botezul sau spălarea iudaică, despre care sfîntul Iustin a vorbit în cap. XIV, 1 din Dialog.

[39]      Este probabil o confuzie cu profetul Maleahi, citat mai sus, în cap. XXVIII. Aceeaşi confuzie o mai întîlnim şi în cap. XLIX, 2 din Dialog.

[40]      Revendicarea Vechiului Testament de către creştini, cf. şi Apolog. I, LIX, 1 şi Dialog. XLV—XLVIII, 1, o mai întîlnim şi la alţi scriitori creştini, anteriori sfîntului Iustin.

[41]      Prescripţia de a nu bea cald în zilele de sabat nu o întîlnim nicăieri în scrierile iudaice, dar ea este o consecinţă directă a preceptului care ordonă ca alimentele să fie fierte în ajun de sabat (leş. 16, 23 şi 35, 3).