SFlNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOZOFUL DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON 4

XXX.

Parusia Domnului. Dar voi sînteţi acuzaţi de însăşi răutatea voastră, pentru că din cauza acestei răutăţi este cu putinţă ca Dumnezeu să fie calomniat de cei fără de minte că n-a învăţat întotdeauna pe toţi aceleaşi lucruri drepte. Multora s-a părut că învăţăturile acestea sînt lipsite de raţiu­ne şi nevrednice de Dumnezeu, unii ca aceştia neprimind harul de a cunoaşte că poporul vostru, plin de vicleşug şi în boală sufletească, a fost chemat la întoarcere şi la pocăinţa duhului^[1] şi că profeţia care a venit după moartea lui Moisi, este veşnică^[2] . De altfel, acest lucru, bărbaţilor, s-a spus şi prin Psalmi^[3] . Şi că noi, care medităm asupra lor, mărturisim că sînt „mai dulci decît mierea şi fagurul" ^[4] se poate vedea şi din aceea că, ne arătăm că sîntem în stare, ca pînă la moarte să nu renunţăm la ele. Cum că noi, care credem în El şi îl rugăm să ne ferească „de cei străini" ^[5] , adică de duhuri­le cele rele şi rătăcitoare, după cum spune cuvîntul profeţiei, în chipul uneia dintre persoanele care au crezut în el, este un lucru vădit tuturor. Astfel noi ne rugăm întotdeauna, ca Dumnezeu, prin Iisus Hristos, să ne păzească de demonii, care sînt străini de religia lui Dumnezeu şi cărora ne închinam odinioară, pentru ca apoi, după ce ne-am întors la Dumnezeu, să rămînem fără de pată, prin El^{32 7} . Căci noi numim ajutor şi răscumpărător^[6] pe Acela, de puterea numelui Căruia şi demonii tremură, ei, care sînt blestemaţi de numele lui Iisus Hristos, Cel răstignit sub Pontiu Pilat, care a fost procura­torul Iudeii şi se supun, iar din aceasta tuturor le este vădit că Părintele Lui, i-a dat Lui o putere atît de mare, încît şi demonii să se supună numelui Lui şi iconomiei pătimirii Lui care a fost.

XXXI.

Dar, dacă se dovedeşte că iconomia pătimirii Lui a avut şi are o putere atît de mare, cît de mare va fi aceasta, la strălucita Lui venire ? Căci El va veni pe nori, ca un Fiu al Omului, după cum a anunţat Daniel, iar îngerii Săi vor veni împreună cu El. Cuvintele acestea sună în chipul următor: „Am privit pînă s-au aşezat tronurile şi Cel învechit în zile şedea, avînd îmbrăcă­mintea ca zăpada cea albă, iar perii capului Lui, ca lîna cea albă; tronul Lui era ca para focului, iar roţile, de foc arzător. Un rîu de foc ţîşnea din faţa Lui; mii şi mii slujeau Lui şi zeci şi zeci de mii se găseau de-o parte şi de alta a Lui. Cărţile s-au deschis şi s-a aşezat zălog. Am privit atunci glasul cuvinte­lor celor mari, despre care cornul vorbeşte şi fiara a fost lovită, iar trupul ei a fost pierdut şi s-a dat arderii focului. Celelalte fiare au fost lipsite de puterea lor şi s-a dat fiarelor un timp de viaţă, cît timpul unui an. Am privit în vedenia nopţii şi iată-L venind ca un Fiu al Omului, dimpreună cu norii cerului. Şi a venit pînă la Cel învechit în zile şi a fost înaintea Lui, iar cei care stăteau de-o parte şi de alta, L-au adus pe El. Şi I s-a dat Lui putere şi cinste împărătească şi toate neamurile de pe pămînt, după neamurile lor şi toată slava slujitoare. Puterea Lui era putere veşnică ce nu se va lua, iar împărăţia Lui nu se va distruge. Duhul meu s-a cutremurat în locul în care mă găseam, iar vedeniile capului meu m-au tulburat. M-am apropiat de unul dintre cei ce stăteau şi am cerut de la el lămurirea exactă a tuturor acestora. Şi acesta, răspunzîndu-mi, îmi zise mie lămurindu-mi şi judecata cuvintelor: aceste patru fiare mari sînt patru împărăţii, care se vor pierde de pe pămînt şi care nu vor mai primi împărăţia pînă în veac şi pînă în veacul veacului. Atunci "am voit să cercetez cu privire la fiara cea de-a patra, care distrugea totul şi era extrem de fioroasă, cu dinţii de fier şi unghiile de aramă, care, mîncînd şi împuţinînd, călca în picioare tot ceea ce mai rămînea. Am mai voit să cercetez cu privire la cele zece cornuri ale ei de pe cap şi cu privire la unul care ieşise în plus şi au căzut prin el trei din cele de mai-nainte, iar cornul acela avea ochi şi gură care vorbea tare, iar înfăţişarea lui o întrecea pe a celorlalte. Şi am înţeles că cornul acela începea război cu sfinţii şi-i punea pe fugă, pînă la venirea Celui învechit în zile şi a dat judecată sfinţilor Celui Prea înalt şi a venit timpul şi împărăţia au cucerit-o sfinţii Celui Prea înalt. Şi mi s-a spus cu privire la fiara cea de a patra: va fi o a patra împără­ţie pe pămînt, care va fi deosebită de toate împărăţiile acestea şi care va înghiţi tot pămîntul şi-1 va răzui. Şi cele zece coarne înseamnă că se vor ridica zece împăraţi şi un altul după ei şi acesta va conduce rău faţă de cei dintîi şi va umili trei împăraţi şi va vorbi cuvinte urîte către Cel Prea înalt şi va distruge pe ceilalţi sfinţi ai Celui Prea înalt şi îşi va pune în gînd să schimbe timpurile şi anii. Şi el va fi dat în mîinile Celui Prea înalt în timp
şi timpuri şi jumătate de timp. Şi judecata s-a oprit şi vor schimba puterea de a nimici şi a distruge pînă la sfîrşit. Şi împărăţia şi puterea şi măreţia locurilor împărăţiilor de sub soare s-a dat poporului sfînt al Celui Prea înalt, pentru a împărăţi cu o împărăţie veşnică. Şi toate puterile se vor supune Lui şi vor asculta de El. Pînă aici sfîrşitul cuvîntului. Eu, Daniel, am fost cuprins de un extaz foarte mare şi starea mea nu a fost cea obişnuită, şi-am pus cuvîntul întru inima mea" ^[7] .

XXXII.

încetînd eu de a vorbi, Tryfon a zis:

—  Ah, omule ! Scripturile înşile ne silesc să aşteptăm pe Cel slăvit şi mare ce primeşte împărăţia cea veşnică de la „Cel învechit în zile", „ca Fiu al Omului". Dar acesta, al vostru, care este numit Hristos, a fost

„necinstit şi fără de slavă" ³³⁰ , încît a căzut şi în ultimul blestem din Legea lui Dumnezeu, căci „a fost răstignit" ^[8].

Eu, însă, i-am răspuns:

—  Dacă, o, bărbaţi, nu s-ar fi spus din Scripturile din care v-am povestit mai înainte, că: „chipul Său va fi neslăvit şi neamul Lui nepovestit" şi că „în locul morţii Lui, bogaţii vor fi daţi morţii" şi că „cu rana Lui ne-am vindecat", precum şi că „El va fi adus ca o oaie", şi dacă nu v-aş fi explicat, că vor fi două veniri ale Lui — una, în care a fost „împuns" de voi şi alta, în care „veţi cunoaşte în cine aţi împuns"^[9] şi că triburile voastre vor fi lovite, trib cu trib, femeile în parte şi bărbaţii în parte — s-ar fi părut că spun lucruri nelămurite şi ciudate. Acum, însă, cu ajutorul cuvintelor pe care le voi lua din sfintele şi profeticele voastre Scripturi, vă voi face dovada cuvenită, nădăjduind că se va putea afla cineva dintre voi, care să se găseas­că în partea aceea care este cuprinsă în mîntuirea cea veşnică, ce vine în har de la Domnul Savaoth^{3 3 3} . Pentru ca ceea ce discutăm acum să vă fie şi mai lămurit, vă voi spune şi alte cuvinte, care au fost grăite prin fericitul David, şi din care veţi înţelege că Hristos a fost numit şi Domn de către Duhul Sfînt profetic^[10] şi că Domnul, Care este Tatăl tuturor, L-a ridicat de pe pămînt şi „L-a aşezat de-a dreapta Lui, pînă cînd va pune pe duşmani aşternut picioarelor Sale"^33s. Ceea ce se şi întîmplă de cînd S-a înălţat la cer, după ce a înviat din morţi, Domnul nostru Iisus Hristos, deoarece timpurile s-au împlinit şi Cel ce urma să grăiască defăimarea şi îndrăzneala către Cel Prea înalt şi despre Care Daniel a arătat că va ocupa puterea „în timp, în timpuri şi în jumătate de timp, este la uşă" ^[11] . Voi, însă, necunoscînd cît timp urmează să stăpînească, socotiţi cu totul altceva, căci ziceţi că timpul trebuie explicat printr-o sută de ani. Dacă ar fi aşa, atunci omul nelegiuirii^{3 3 7} ar trebui să împărăţească cel puţin trei sute şi cincizeci de ani, dacă prin ceea ce s-a zis prin sfîntul Daniel, „în timpuri" ar trebui să numărăm numai două sute de ani^{3 3 8} . Acestea vi le spun acum vouă, făcînd o paranteză, pentru ca, convingîndu-vă de ceea ce s-a spus de Dumnezeu împotriva voastră, „că sînteţi fii nebuni" ^[12] şi că „Pentru aceasta, iată voi adăuga de a muta pe poporul acesta şi-i voi muta pe ei şi voi lua înţelepciunea înţelepţilor şi priceperea celor pricepuţi ai lor o voi ascunde"^[13] , să încetaţi de a mai rătăci atît voi, cum şi de a face pe cei ce vă aud să rătăcească şi să vă învăţaţi de la noi, care am fost înţelepţiţi de harul lui Hristos. De altfel, şi cuvintele spuse prin David, sînt acestea: „Zis-a Domnul, Domnului meu: Stai de-a dreapta Mea pînă ce voi pune pe duşmanii Tăi aşternut picioarelor Tale. Domnul îţi va trimite Ţie din Sion toiagul puterii. Şi stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi. Cu Tine este începutul, în ziua puterii Tale, în strălucirile sfinţilor Tăi. Din pîntece, mai înainte de luceafăr, Te-am născut. Domnul a jurat şi nu Se va căi. Tu eşti preot în veac, după rinduiala lui Melchisedec. Domnul este de-a dreapta Ta. El a nimicit pe împăraţi, în ziua urgiei Sale. Va judeca întru neamuri şi le va umple de cadavre. Din torent va bea, în drum; pentru aceasta El va înălţa capul" ^[14].

XXXIII.

Voi îndrăzniţi să ziceţi că acest Psalm trebuie explicat, ca-şi cum ar fi fost zis pentru regele Ezechia^[15] . Eu nu ignorez aceasta, ci numai adaug: că voi rătăciţi, vă voi arăta îndată din înseşi aceste cuvinte: „juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi", precum şi: „Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melchisedec" ^[16], ca şi cuvintele care urmează şi cele ce sînt mai înaintea lor. Iar că Ezechia nici nu a fost preot şi că nici nu este preot veşnic al lui Dumnezeu, nici chiar voi nu îndrăzniţi să spuneţi contrariul. Şi că acestea s-au spus despre Hristosul nostru, înseşi cuvintele o arată. Urechile voastre, însă, s-au astupat şi inimile voastre s-au învîrtoşat^[17]. Căci prin cuvintele: , Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi"; „Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melchisedec" ^[18] , Dumnezeu L-a arătat cu jurămînt arhiereu după rînduiala lui Melchisedec, din cauza necredinţei voastre; cu alte cuvinte — după cum s-a scris de Moisi că Melchisedec a fost preot al Celui Prea înalt şi acesta era preot al celor ce se găseau în necircumciziune, şi a binecuvîntat pe Avraam, cel din circumciziune, care i-a oferit lui zeciuială — tot asemenea Dumnezeu a arătat că preotul Lui cel veşnic, care a fost numit şi Domn^[19]de către Duhul Sfînt, este al celor din necircumciziune. Şi că pe cei din circumciziune, care vin la El, adică pe cei care cred în El şi cer binecuvîntări- le de la El^[20] , îi primeşte şi pe aceştia şi-i binecuvintează. Faptul că El avea să fie mai întîi, un om umil şi că apoi Se va înălţa, este arătat de cele ce sînt la sfîrşitul psalmului: „Din torent va bea apă în drum" şi totodată: „Pentru aceasta El va înălţa capul" ^[21] .

XXXIV.

Pentru ca să vă conving că voi n-aţi înţeles nimic din Scripturi, vă voi aminti şi de un alt psalm al lui David, spus de către Duhul Sfînt, despre care voi ziceţi că a fost spus pentru Solomon, care a fost şi el un rege de-al vostru, dar de fapt şi acesta a fost spus cu privire la Hristosul nostru. Voi însă vă înşelaţi din cauza cuvintelor cu două înţelesuri din el. Căci acolo unde s-a zis că Legea Domnului este fără de pată^[22] , voi explicaţi că este
vorba despre Legea cea dată prin Moisi, iar nu despre aceea care avea să vină după aceea, cu toate că Dumnezeu strigă că va încheia o „Lege nouă"^[23]şi o „alianţă nouă"^[24]. Şi acolo unde s-a zis: „Dumnezeule, dă judecata Ta împăratului" ^[25] , deoarece Solomon a fost împărat, ziceţi că psalmul a fost spus cu privire la el, cu toate că cuvintele psalmului arată lămurit, că a fost spus cu privire la împăratul cel veşnic, adică cu privire la Hristos. Iar că Hristos este împărat, preot, Dumnezeu, Domn, înger, om, conducător de cete, piatră şi prunc şi că, fiind mai întîi pătimitor, Se va ridica apoi la cer şi iarăşi va veni cu slavă, arătînd că va avea o împărăţie veşnică, o dovedesc din toate Scripturile. Dar, pentru ca să înţelegeţi ceea ce am zis, eu vă spun cuvintele psalmului. Acestea sînt următoarele: „Dumnezeule, dă judecata Ta împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului, pentru ca să judece poporul Tău în dreptate şi pe săracii Tăi în judecată. Munţii să ia pace pentru popor şi colinele dreptate. El va judeca pe săracii poporului şi va mîntui pe fiii celor lipsiţi şi va umili pe calomniator. Şi va rămîne dimpreună cu soarele şi mai înainte de lună, în neamurile neamurilor. Se va pogorî ca ploaia pe lînă şi ca picătura care pică pe pămînt. în zilele Lui va răsări dreptatea şi mulţimea păcii, pînă ce luna va dispărea. Şi va stăpîni de la o mare la alta şi de la rîuri, pînă la marginile pămîntului. în faţa Lui vor cădea, cu faţa la pămînt etiopienii, iar vrăjmaşii Lui vor linge ţărîna. Regii din Tars şi din insule vor aduce daruri, regii arabilor şi cei din Saba vor aduce daruri şi se vor închina Lui toţi regii pămîntului şi toate neamurile îi vor sluji Lui. Căci El a smuls din mîna puternicului pe sărac şi pe cel lipsit, care nu aveau nici un ajutor. El va cruţa pe sărac şi pe lipsit şi va mîntui sufletele celor lipsiţi; El va răscumpăra sufletele lor din camătă şi din nedreptate şi numele Lui va fi cinstit înaintea lor. El va trăi şi I se va da lui din aurul Arabiei şi se vor ruga neîncetat pentru El, toată ziua îl vor binecuvînta. El va fi un sprijin pe pămînt şi se va ridica mai presus de vîrfuri- le munţilor. Rodul Lui va fi mai presus de Liban şi ei vor înflori în cetăţi, ca iarba pămîntului. Numele Lui va fi binecuvîntat în vecii vecilor. Numele Lui va rămîne mai înainte de soare. Şi, întru El se vor binecuvînta toate triburile pămîntului; toate neamurile îl vor ferici. Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care singur face minuni; binecuvîntat este numele slavei Lui, în veac şi în veacul veacului. Şi tot pămîntul se va umple de slava Lui. Fie ! Fie ţ" ^{35 3} . Iar la sfîrşitul psalmului acestuia despre care am vorbit este scris: ,,S-au sfîrşit imnurile lui David, fiul lui lesei".

Că Solomon a fost un rege strălucit şi mare, în timpul căruia s-a zidit casa, aşa-numită, templul din Ierusalim, o ştim. Insă că, nimic din cele ce se spun în psalmul acesta nu i s-au întîmplat lui, este iarăşi un lucru lămurit. Căci nici toţi împăraţii nu i s-au închinat lui, nici nu a împărăţit pînă la marginile pămîntului şi nici duşmanii lui, căzîndu-i în faţă, nu au lins ţărîna. Ba, chiar îndrăznesc să spun cele ce s-au scris, despre cele făcute de el, în cărţile împăraţilor, că a devenit idololatru prin femeia cea din Sidon^3s4, ceea ce nu este cu putinţă să facă cei ce dintre neamuri au cunoscut pe Făcătorul tuturor Dumnezeu, prin Iisus cel răstignit, căci unii ca aceştia suportă orice tratament şi pedeapsă, pînă la moartea cea mai de pe urmă, pentru a nu fi nici idololatri şi a nu mînca nici din victimele sacri­ficate idolilor.

XXXV.

Despre creştinii neadevăraţi. La acestea, Tryfon a zis:

— Dar mulţi dintre cei care mărturisesc pe Hristos şi se numesc creştini, sînt informat că mănîncă din victimele sacrificate idolilor şi zic că nu sînt vătămaţi întru nimic, cu aceasta.

Eu, însă, i-am răspuns:

—   Chiar şi din faptul că există nişte astfel de bărbaţi — care mărtu­risesc că sînt creştini şi care recunosc că Iisus cel răstignit este Domn şi Hristos şi, cu toate acestea, nu învaţă învăţăturile Aceluia, ci altele, care vin de la duhurile rătăcirii^[26]—noi, care sîntem învăţăceii adevăratei şi curatei învăţături a lui Iisus Hristos, sîntem şi mai încredinţaţi şi mai siguri în nădejdea cea vestită nouă de El. Căci cele ce a spus că au să fie, întru numele Lui, acestea vedem cu ochii şi cu fapta că se săvîrşesc. El a zis: „Mulţi vor veni în numele Meu, pe dinafară îmbrăcaţi în piei de oi, dar care, pe dinlăuntru sînt lupi răpitori" ^[27] . Şi: „Vor fi shisme şi erezii"^[28]. Şi: „Feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care vor veni la voi, îmbrăcaţi pe dinafară în piei de oi şi care pe dinlăuntru sînt lupi răpitori" ^[29] . Şi: „Se vor ridica mulţi Hristoşi mincinoşi şi apostoli mincinoşi şi mulţi dintre credincioşi se vor rătăci" ^{3 59} . Sînt şi au fost, o, voi, prieteni, bărbaţi mulţi, care au învăţat a spune şi a săvîrşi lucruri fără de Dumnezeu şi defăimătoare, venind în numele lui Iisus Hristos^[30]. Ei sînt numiţi de noi după numele acelor bărbaţi de la care a început fiecare învăţătura şi părerea. Fiecare dintre aceştia învaţă, în felul lui, să fie defăimat Creatorul tuturor şi Hristos, Cel profeţit de El că va veni şi Dumnezeul lui Abraam, Isaac şi Iacob. Noi nu avem nici o legătură cu aceştia, cunoscînd că ei sînt fără de Dumnezeu, impioşi, nedrepţi şi nelegiuiţi şi că, în loc de a adora pe Iisus, ei II mărturisesc numai cu numele. Unii ca aceştia se numesc creştini în acelaşi fel în care şi unele dintre neamuri dau numele de Dumnezeu lucrurilor celor făcute de mînă şi participă la ceremonii nelegiuite şi atee. Dintre ei, unii sînt numiţi Marcioniţi, alţii Valentinieni, alţii Basilidieni, alţii Saturnilieni, iar alţii se numesc cu alte nume, fiecare numindu-se după începătorul învăţăturii pe care o au, tot în acelaşi fel în care şi fiecare dintre cei ce socot că filozofează, după cum am spus la început, socoate că poartă numele filozofiei pe care o filozofează, de la părintele sistemului lor. Aşa că şi din acestea noi cunoaştem, după cum am spus mai sus, că Iisus era cunoscător de mai înainte al celor ce vor fi după El şi cunoaştem şi din alte multe pe care le-a prezis că se vor întîmpla celor ce-L cred şi-L mărturisesc pe El Hristos. Căci cele ce pătimim, atunci cînd sîntem ucişi de către cei apropiaţi ai noştri, El ne-a prezis că ni se vor întîmpla^[31] în aşa fel ca întru nimic, cuvîntul şi fapta Lui să nu se arate vrednice de contrazicere. Din cauza aceasta, noi ne rugăm şi pentru voi şi pentru toţi ceilalţi oameni, care ne vrăjmăşesc^[32] , pentru ca, schimbîndu-vă părerea şi gîndul la fel cu noi, să nu mai defăimaţi^[33] pe Acela care, prin faptele Lui şi prin minunile cele făcute în numele Lui, ca şi prin cuvintele învăţăturii şi prin profeţiile cele prezise cu privire la El, este întru totul fără de pată şi de neatacat, în calitate de Iisus Hristos, şi crezînd întru El şi în cea de a doua şi strălucită venire a Lui, să vă mîntuiţi şi să nu fiţi condamnaţi de el în foc.

XXXVI.

Din nou despre parusia Domnului. Tryfon mi-a zis:

— Fie şi aceasta, aşa cum zici şi că Hristos s-a propovăduit că va fi pătimitor şi că a fost ijumit piatră şi că va veni în chip strălucit după prima Lui venire, în care s-a propovăduit că va fi pătimitor şi că va fi judecătorul tuturor şi ynpărat veşnic şi preot. Dar, dovedeşte acum, că El este Acela despre care s-au profeţit acestea.

La acestea, eu i-am răspuns:

— Dacă vrei aceasta, o Tryfon, îţi voi aduce dovezile pe care le doreşti, la locul cuvenit. Acum, însă, îmi vei îngădui să-ţi amintesc profeţiile pe care le am în minte, spre a-ţi dovedi că, într-o parabolă, Hristos se numeşte de către Duhul Sfînt .'şi Dumnezeu, şi Domn al puterilor, şi al lui Iacob; iar exegeţii voştri, după cum strigă însuşi Dumnezeu^[34] , sînt nebuni atunci cînd spun că parabola aceasta nu s-a spus cu privire la Hristos, ci cu privire la Solomon şi anume atunci cînd a adus cortul mărturiei în templul pe care l-a clădit. Parabola aceasta se găseşte într-un psalm al lui David: „Al Domnului este pămîntul şi toată plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. El a întemeiat-o pe mări şi a pregătit-o pe rîuri. Cine se va sui în muntele Domnului, sau cine va sta în locul cel sfînt al Lui ? Nevinovat la mîini şi curat cu inima, El care n-a primit în zadar sufletul Lui şi n-ajurat cu vicleşug aproapelui Lui. Acesta va primi binecuvîntarea de la Domnul şi mila de la Dumnezeu, Mîntuitorul Lui. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob. Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi înălţaţi-vă voi, porţi veşnice şi va sta împăratul slavei. Cine este acest împărat al slavei ? Domnul cel tare şi puternic în război. Ridicaţi porţile voastre, boieri, şi ridicaţi-vă voi, porţi veşnice şi va intra Domnul slavei. Cine este acest împărat al slavei ? Domnul puterilor, Acesta este împăratul slavei" ^[35] . Despre Solomon, că nu este Domnul puterilor, s-a dovedit^[36] . Acesta este, însă, Hristosul nostru, atunci cînd a înviat din morţi şi S-a înălţat la cer şi se porunceşte boierilor acelora aşezaţi în ceruri, de către Dumnezeu, să se deschidă porţile cerului, pentru ca să intre Acesta, Care este împăratul slavei şi urcîndu-Se „să şeadă de-a dreapta Tatălui, pînă ce va pune pe vrăjmaşi aşternut picioarelor Sale", aşa cum s-a arătat prin celălalt psalm^{36 7} . Căci, deoarece boierii cei din cer vedeau că El are o înfăţişare fără de chip, necinstită şi lipsită de slavă^[37] , necunoscîndu-L, au căutat şi s-au informat:Cine este împăratul acesta al slavei? Şi li s-a răspuns lor de către Duhul Sfînt, sau din partea Tatălui, sau a Lui însuşi: „Domnul puterilor, Acesta este împăratul slavei" ^[38] . Despre faptul că nici de Solomon, acest împărat atît de slăvit, nici despre cortul mărturiei n-ar fi îndrăznit să zică cineva, dintre cei care stăteau lîngă porţile templului: „Cine este acest împărat al slavei ?", oricine ar putea mărturisi.

XXXVII.

în cuprinsul psalmului al patruzeci şi şaselea, am continuat eu, s-a vorbit despre Hristos în chipul următor:

,,Suitu-S-a Dumnezeu cu strigări de bucurie, Domnul, cu glas de trîmbi- ţă. Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi-I; cîntaţi regelui nostru, cîntaţi-I ! Căci rege peste tot pămîntul este Dumnezeu: cîntaţi-I cîntare ! Dumnezeu domneşte peste popoare; Dumnezeu şeade pe sfîntul Său tron. Domnii popoarelor, poporul Dumnezeului lui Avraam. Căci ale Domnului sînt scuturile pămîntului: El este înalt foarte ţ" ^[39] . Şi î_n psalmul nouăzeci şi opt, Duhul Sfînt vă acuză pe voi, că Acela pe care voi nu-L voiţi ca rege este în fapt regele şi stăpînul, atît al Iui Samuel, cît şi al lui Aaron, al Iui Moisi şi al tuturor celorlalţi. Iată cuvintele psalmului: „Domnul a împărăţit, să se cutremure popoarele ! El, Cel ce este mai presus de heruvimi, pămîntul să tresalte ! Domnul este mai mare în Sion, înălţat deasupra tuturor popoarelor. Să se laude numele Tău cel mare, căci el este înfricoşător şi sfînt, căci cinstea regelui iubeşte judecata. Tu ai pregătit dreptatea; Tu ai împlinit judecata şi dreptatea în Iacob. înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfînt este. Moisi şi Aaron, printre preoţii Lui şi Samuel, printre cei ce invocau numele Lui. Ei invocau pe Domnul, zice Scriptura, iar El îi auzea. în stîlp de nor le-a vorbit lor; ei au păzit mărturiile Lui şi porunca pe care le-a dat-o. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; Dumnezeule, Tu le-ai fost binevoitor şi ai răzbunat toate faptele lor. înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în muntele cel sfînt al Lui, că Sfînt este Dumnezeul nostru".

XXXVIII.

Dar Tryfon a zis:

— O, omule ! bine era să ne fi lăsat convinşi de dascălii care au legiuit ca să nu vorbim cu nimeni dintre voi şi nici să nu fi luat parte la discuţia aceasta cu tine^{3 71}. Căci tu vorbeşti multe lucruri blasfematorii, pretinzînd să ne convingi că Acest om răstignit a fost laolaltă cu Moisi şi cu Aaron şi că a vorbit cu ei în stîlp de nour, iar apoi, devenind om, a fost răstignit şi că S-a înălţat la cer şi iarăşi va să vină pe pămînt şi că trebuie să I ne închinăm Lui.

Eu însă i-am răspuns:

— Ştiu că, după cum a spus Cuvîntul lui Dumnezeu, înţelepciunea aceasta mare a Creatorului tuturor şi a Atotţiitorului Dumnezeu s-a ascuns de la voi^[40] . Din cauza aceasta, mişcat de compătimire faţă de voi, mă zbat din toate puterile, ca să vă fac să înţelegeţi învăţăturile noastre, care vi se par ciudate, iar, dacă nu, cel puţin să fiu, eu singur, nevinovat în ziua judecăţii. Şi acum auziţi şi alte cuvinte, care se par a fi şi mai ciudate. Nu vă tulburaţi, însă, ci dimpotrivă, făcîndu-vă nişte ascultători şi mai zeloşi, stăruiţi în cercetarea voastră, dispreţuind tradiţia dascălilor voştri, ca unii care sînt dovediţi că nu pot să înţeleagă cele spuse de Dumnezeu prin Duhul Sfînt şi, ceva mai mult, alegeţi a învăţa aceleaşi lucruri ca şi noi. Astfel, în psalmul al patruzeci şi patrulea s-a zis deopotrivă despre Hristos, acestea: „Inima mea a răspuns cuvînt bun. Eu spun lucrurile mele împăratu­lui. Limba mea este trestia scriitorului care scrie foarte ascuţit. Frumos eşti la înfăţişare înaintea fiilor oamenilor. Vărsatu-s-a harul întru buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvîntat Dumnezeu în veac. încinge-ţi sabia peste coapsa ta, puternice, cu frumuseţea şi cu podoaba ta. întinde, porneşte la drum cu bine şi împărăţeşte, din cauza adevărului, a blîndeţii şi a dreptăţii. Şi te va conduce în chip minunat dreapta ta. Săgeţile tale sînt ascuţite, puternice, în inima vrăjmaşilor împăratului, iar popoarele vor cădea la picioarele tale. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului este toiag de îndreptare, toiagul împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi ai urît nelegiuirea. Pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul veseliei, înaintea tovarăşilor Tăi. Smirnă, picături de mir şi scorţişoară din veşmintele Tale, din palate de fildeş, cu care Te-au înveselit pe Tine fiicele de împăraţi, întru cinstea Ta. De faţă a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată şi preaînfrumuseţată. Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta: uită de poporul tău şi de casa tatălui tău, iar împăratul va pofti frumuseţea ta, căci EI este Domnul tău şi Lui I se vor închina toţi. Şi fiica Tirului cu daruri. Bogaţii poporului se vor ruga înaintea feţei Tale. Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată în ţesături de aur şi preaînfrumuseţată. Se vor aduce împăratului fecioare după ea. Cele de aproape ale ei se vor aduce Ţie. Se vor aduce întru bucurie şi veselie şi vor fi duse în templul împăratului. în locul părinţilor Tăi s-au născut fiii Tăi: pe aceştia îi vei pune conducători peste tot pămîntul. Aduce-mi-voi aminte de numele Tău în tot neamul şi neamul. Pentru aceasta popoare se vor mărturisi ţie în veac şi în veacul veacului" ^[41] .

XXXIX.

Tot despre învăţăturile alianţei celei vechi. Nu este nimic de mirare, am adăugat apoi, dacă voi ne urîţi pe noi, fiindcă înţelegem aceasta şi vă dăm pe faţă gîndurile voastre, ieşite întotdeauna dintr-o inimă învîrtoşată. Căci şi Ilie, intervenind la Dumnezeu pentru voi, a zis astfel: „Doamne, ei au ucis pe profeţii Tăi şi au răsturnat jertfelnicele Tale. Numai eu am mai rămas, dar ei caută şi sufletul meu". Şi i s-a răspuns lui: „Iată, mai am şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au încovoiat genunchiul lui Baal" ^[42] . Deci, după cum atunci Dumnezeu nu a adus urgia asupra lor, din cauza celor şapte mii, tot astfel nici acum nu a adus încă şi nu aduce judecata lui asupra lor^{3 75} , cunoscînd că sînt unii, care veniţi zi de zi la cunoştinţa numelui Hristosului Său, părăsesc calea rătăcirii, căpătîndu-şi, în felul acesta, fiecare darurile lui, după vrednicia lor şi luminîndu-se^[43] prin numele acestui Hristos: căci unul ia duhul înţelepciunii, altul pe acela al tăriei, altul pe al vindecării, altul al cunoaşterii de mai-nainte, altul al învăţăturii, iar altul al temerii de Dumnezeu^[44] .

La acestea, Tryfon mi-a zis:

— Vreau să te fac să ştii că, spunînd acestea vorbeşti doar nişte simple nebunii.

Dar eu i-am răspuns:

—  Ascultă, omule ! nici nu sînt nebun^[45] şi nici nu vorbesc prostii. Căci s-a profeţit că, după înălţarea lui Hristos la cer, El ne va opri de la rătăcire şi ne va da daruri. Cuvintele profeţiei sînt acestea: „El S-a ridicat în înălţime şi a robit robia şi a dat oamenilor daruri" ^[46] . Deci, noi, cei care am primit daruri de la Hristos, Cel ce S-a ridicat în înălţime, vă dovedim pe voi, care vă ştiţi înţelepţi întru voi şi în ochii voştri^[47] din cuvintele profetice, că sînteţi proşti, şi ca unii care cinstiţi numai cu buzele pe Dum­nezeu şi pe Hristosul Lui. Noi, însă, care sîntem instruiţi în tot adevărul, îl cinstim şi în fapte şi în cunoştinţă şi în inimă^[48], pînă la moarte. Voi, poate, şi din cauza aceasta şovăiţi să mărturisiţi că Acesta este Hristosul, după cum dovedesc Scripturile şi lucrurile care se văd şi care se întîmplă întru numele Lui^[49] , pentru ca să nu fiţi prigoniţi de conducători, care nu vor înceta^[50] , mînaţi de duhul cel rău şi rătăcitor al şarpelui, de a ucide cu fapta şi de a prigoni pe cei ce mărturisesc numele lui Hristos, pînă ce Hristos va veni iarăşi şi-i va nimici pe toţi şi va răsplăti fiecăruia după merit.

Dar Tryfon a zis:

—  Dă-ne acum dovada că acesta, despre care zici că a fost răstignit şi că s-a înălţat la cer, este Hristosul lui Dumnezeu. Căci, faptul că Hristos este pătimitor şi că astfel este arătat de Scripturi şi că iarăşi va veni cu slavă şi că va lua împărăţia veşnică a tuturor neamurilor, şi orice altă împărăţie i se va supune lui, s-a dovedit în deajuns din Scripturile arătate mai înainte de tine. Dovedeşte, deci, că lucrul acesta aşa este.

Atunci eu i-am răspuns:

—  S-a dovedit lucrul acesta, o, voi, oameni, pentru cei ce au urechi de auzit, chiar şi din cele mărturisite pînă acum de către voi înşivă. Dar, pentru ca să nu socotiţi cum că m-aş găsi în impas, şi că n-aş putea să vă aduc dovezi în sensul în care voi pretindeţi, voi face, aşa cum v-am făgăduit, lucrul acesta, la locul cuvenit. Acum însă, voi reveni la şirul cuvintelor pe care vi le-am vorbit mai înainte.

XL.

Astfel, taina mielului pe care a poruncit Dumnezeu ca să-1 jertfiţi de paşte, era o imagine a lui Hristos, cu sîngele Căruia, după cuvîntul credinţei în El, se ung casele lor^[51] , adică voi înşivă, care credeţi în El. Căci puteţi cu toţii să înţelegeţi, că Adam, creatura pe care a creat-o Dumnezeu, a fost casă a suflării lui Dumnezeu^[52] . Cum că şi această poruncă era, însă, trecătoare, vă voi dovedi acum. Dumnezeu nu îngăduie ca să se jertfească mielul pascal nicăieri, decît numai pe locul în care s-a chemat numele Lui, ştiind că vor veni zile, după pătimirea lui Hristos, cînd şi locul Ierusalimului se va da vrăjmaşilor voştri şi se va înceta, pur şi simplu, de a se mai aduce
orice ofrandă^[53] . Şi porunca de a fi consumat tot mielul acela era un simbol al pătimirii crucii, prin care Hristos avea să pătimească. Căci mielul, atunci cînd se frige^[54] , se aşează tot în felul crucii. într-adevăr, o suliţă dreaptă se trece din părţile cele de jos pînă la cap şi alta, iarăşi, pe la spate, de care se atîrnă şi labele mielului. De altfel, poruncind ca cei doi ţapi care se aduceau în post^[55] , dintre care unul era trimis ca ispăşire, iar altul se aducea ca ofrandă, să fie de asemenea şi aceasta o vestire a celor două veniri ale lui Hristos: una, în care bătrînii poporului vostru şi preoţii L-au trimis ca pe o ispăşire, punînd mîinile pe El şi omorîndu-L, iar cea de a doua venire a Lui, cînd, în acelaşi loc al Ierusalimului, îl veţi cunoaşte, pe cel necinstit de voi. Căci El a fost ofrandă pentru toţi păcătoşii, care vor voi să se pocăiască şi care postesc postul acela pe care-1 arată Isaia, rupînd lanţurile contractelor siluitoare şi păzind toate celelalte, arătate deopotrivă de el^[56] , pe care eu însumi vi le-am istorisit, lucruri pe care le săvîrşesc cei ce cred în Hristos. Şi ştiţi destul de bine, că, jertfa aceea a ţapilor care a fost poruncită să se aducă în ziua postului, nu era de asemenea îngăduită nicăieri, decît numai la Ierusalim.

XLI.

De altă parte şi ofranda de floare de făină, o, voi, bărbaţi, care fusese poruncită să fie adusă de către cei care se curăţau de lepră³⁹⁰, era o preîn- chipuire a pîinii euharistice, pe care Iisus Hristos, Domnul nostru, ne-a dat-o ca să o aducem^[57] , în amintirea pătimirii pe care a răbdat-o El pentru oameni, ale căror suflete'sînt curate acum de toată răutatea, pentru ca, pe de o parte, să mulţumim lui Dumnezeu pentru că a creat lumea cu tot ceea ce este în ea, pentru om, precum şi pentru că noi am fost eliberaţi de răutatea în care am fost şi că puterile şi stăpînirile au fost nimicite, cu o nimicire desăvîrşită, prin Cel ce a devenit pătimitor, după voinţa Lui. Astfel, Dumnezeu zice despre jertfele oferite de voi atunci, după cum am spus, prin Maleahi, unul dintre cei doisprezece: „Nu e voia Mea la voi, zice Domnul şi jertfele voastre nu le voi primi din mîinile voastre; căci de Ia răsăritul, pînă la apusul soarelui, numele Meu a fost slăvit întru neamuri
şi în tot locul se oferă tămîiere numelui Meu şi jertfă curată. Că mare este numele Meu întru neamuri, zice Domnul, iar voi îl profanaţi" ^[58] . Despre jertfele oferite de noi, neamurile, în tot locul Lui, adică despre pîinea euharistiei şi despre paharul de asemenea al euharistiei, Domnul prezice, atunci cînd spune că numele Lui „este slăvit de noi şi profanat de voi".

In ce priveşte porunca circumciziunii, care cere ca cei născuţi, în gene­re, să fie circumcişi în ziua a opta^[59], şi aceasta era o preînchipuire a adevăratei circumciziuni, cu care ne-am circumcis de rătăcire şi răutate, prin Cel ce a înviat din morţi, într-una a sîmbetelor, Iisus Hristos, Domnul nostru. Iar ,,una a sîmbetelor", rămînînd întotdeauna cea dintîi dintre toate zilele, socotită, iarăşi, după numărul tuturor zilelor săptămînii, se numeşte a opta^[60] şi rămîne întîia.

XLII.

Dar şi cele douăsprezece clopoţele^39s, care erau prinse de mantia arhiereului, după cum era tradiţia, erau un simbol al celor doisprezece apostoli, care au fost prinşi de puterea veşnicului Preot Hristos şi la glasul cărora tot pămîntul s-a umplut de slava şi harul lui Dumnezeu şi ale Hristosului Lui. Pentru care motiv, şi David zice: „în tot pămîntul a ieşit vestirea lor şi pînă la marginile lumii, cuvintele lor" ^[61] . Dealtfel şi Isaia, ca din partea apostolilor care zic lui Hristos, că oamenii nu cred auzului lor, ci puterii Celui ce i-a trimis pe ei, zice astfel: „Doamne, cine a crezut auzului nostru şi braţul Domnului cui s-a descoperit ? Noi am vestit înaintea Lui întocmai ca înaintea unui copil, ca o rădăcină, într-un pămînt însetat"^[62]şi celelalte ale profeţiei, pe care le-am arătat mai înainte. Iar faptul că spune ca din partea multora cuvintele: „Noi am vestit înaintea Lui" şi adaugă „întocmai ca înaintea unui copil", arată că cei răi, supunîndu-se, au slujit la porunca Lui şi că toţi s-au făcut întocmai ca un copil. Acest lucru se poate vedea şi cu privire la trup, căci deşi înnumără mai multe mădulare, toate, laolaltă sînt şi se numesc un singur trup, după cum şi comuniunea şi adunarea oamenilor, cu toate că reprezintă mai mulţi oameni în ceea ce priveşte numărul, se numeşte ca şi cum ar fi un singur lucru şi, ca şi cum ar fi un singur lucru i se adresează cineva³⁹⁸ . Şi în genere toate celelal­te, o, voi, bărbaţi, cele învăţate de către Moisi, înfăţişîndu-vi-le una cîte una, pot să vă dovedesc că sînt preînchipuiri, simboluri şi vestiri despre cele ce aveau să se întîmple lui Hristos, despre cei ce erau cunoscuţi de mai înainte că vor crede în El şi despre cele ce aveau să fie făcute, deopotrivă de către Hristos însuşi. Dar, deoarece îmi par îndeajuns şi cele pe care vi le-am înfăţişat pînă acum, lăsîndu-le pe acestea la o parte, revin acum la ordinea discuţiunii noastre.

XLIII.

Naşterea din Fecioara. Deci, după cum de la Abraam a început circum­ciziunea şi de la Moisi au început: sabatul, jertfele, ofrandele şi sărbătorile şi s-a dovedit că acestea au fost orînduite din cauza învîrtoşării inimii poporului vostru, tot astfel acestea trebuiau să înceteze, după voia Tatălui, în Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel născut prin Fecioara cea din neamul lui Abraam şi din tribul lui Iuda şi David, Care a fost propovăduit că va veni lege veşnică^[63] şi alianţa nouă^[64] pentru toată lumea, după cum arată profeţiile înfăţişate mai înainte. Şi noi, care prin Aceasta am venit la Dumne­zeu, n-am luat circumciziunea aceasta trupească, ci pe cea duhovnicească^[65], pe care au păzit-o Enoch şi cei asemenea cu el. Şi am luat-o prin botez, din cauza milei celei de la Dumnezeu, pentru că am fost păcătoşi şi tuturor le este cu putinţă să o primească în felul acesta. Dar acum a venit vremea ca să mă grăbesc a vorbi despre taina naşterii Aceluia. Despre neamul lui Hristos însuşi, că este nespus oamenilor, Isaia a spus aşa cum am arătat şi mai înainte: „Iară neamul lui cine-1 va spune ? Că se ia de pe pămînt viaţa Lui; din cauza nedreptăţilor poporului a fost dus la moarte"^[66] . Deci, neamul Acestuia, care avea să moară, pentru ca „cu rana Lui să ne vindecăm noi", oamenii păcătoşi, este nespus şi Duhul cel profetic ne-a arătat aceasta. Ceva mai mult: pentru ca oamenii care cred în El să poată cunoaşte felul în care S-a născut El în lume, prin acelaşi Isaia Duhul cel profetic a profeţit cum avea să fie, în modul acesta: „Şi a adăugat Domnul vorbind lui Ahaz, zicînd: Cere ţie un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adîncime, sau în înălţime". Şi a zis Ahaz: „N-am să cer şi nici n-am să ispitesc pe Domnul". Şi a zis Isaia: „Ascultă, deci, casa Iui David. Oare puţin lucru este
vouă ca să căutaţi ceartă oamenilor ? Cum, atunci, căutaţi ceartă Domnu­lui ? Pentru aceasta, Domnul însuşi vă va da vouă un semn. Iată, Fecioara în pîntece va lua şi va naşte fiu şi veţi numi numele lui Emmanuel. EI va mînca unt şi miere şi, mai înainte de a cunoaşte şi de a prefera răul, va alege binele. Căci copilul, mai înainte ca să cunoască răul, sau binele, nu va ţine socoteală de cele rele, pentru a alege binele. Fiindcă mai înainte ca copilul să cunoască a chema pe tatăl, sau pe mama sa, va lua puterea Damascului şi prăzile Samariei, în faţa împăratului Asirienilor. Şi pămîntul va fi cuprins, pămîntul acesta pe care tu-1 vei suporta cu greutate înaintea celor doi împăraţi. Dar Dumnezeu va aduce asupra ta, asupra poporului tău şi asupra casei tatălui tău zile cum n-au venit nicidecum asupra ta, din ziua în care Efraim a luat de la Iuda pe împăratul Asirienilor"^[67] . Cum că în neamul lui Avraam, cel după trup nu s-a născut şi nimeni nu se zice că este născut dintr-o fecioară, decît numai acest Hristos al nostru, acesta este un lucru lămurit tuturor. Dar, deoarece voi şi dascălii voştri îndrăzniţi să ziceţi că în profeţia lui Isaia nu s-a zis nicidecum: „Iată Fecioara în pîntece va lua", ci: „Iată tînăra în pîntece va lua şi va naşte fiu" şi explicaţi profeţia aceasta ca referindu-se la Ezechia, care a fost împăratul vostru, mă voi încerca să explic şi aici, pe scurt, lucrul acesta, care se va întoarce tot împo­triva voastră şi să vă dovedesc cum că cuvintele acestea s-au zis cu privire la Acela pe care noi îl mărturisim ca fiind Hristos.

XLIV

Tot despre învăţăturile Alianţei celei vechi în felul acesta mă voi găsi cu totul nevinovat faţă de voi dacă mă voi sili, cu argumentele mele, să vă conving. Dacă însă voi veţi rămîne cu inima împietrită, sau veţi fi slabi la cuget, de frica morţii, care le este menită creştinilor şi nu veţi voi să treceţi de partea adevărului, vă veţi arăta doar voi singuri vinovaţi.

Astfel, voi vă înşelaţi pe voi înşivă atunci cînd socotiţi că, fiind sămîn- ţa după trup a lui Avraam^[68] , veţi moşteni întru totul bunurile care s-au vestit că se vor da de Dumnezeu, prin Hristos. "Căci nimeni nu va putea lua nimic din acelea, decît numai aceia care se vor asemăna, întru totul, în ceea ce priveşte cugetul, cu credinţa lui Avraam şi care vor cunoaşte toate tainele, cu alte cuvinte, că o poruncă a fost dată spre evlavie şi săvîrşirea dreptăţii, iar că o altă poruncă şi o altă faptă s-a dat, de asemenea, sau cu privire la taina lui Hristos, sau din cauza învîrtoşării inimii poporului vostru. Astfel stau lucrurile, vorbind despre aceasta, la Iezechiel, căci Dumnezeu a zis:

„Dacă Noe, Iacov şi Daniel vor cere fii, sau fiice, nu li se va da lor" ^[69] . Iar, la Isaia, cu privire la aceleaşi lucruri, a zis astfel: „Zis-a Domnul, Dumne­zeu: Şi vor ieşi şi vor vedea membrele oamenilor călcători de lege; căci viermele lor nu se va sflrşi şi focul lor nu se va stinge şi vor fi spre vedere înaintea a tot trupul"^[70]. Deci, alungind din sufletele voastre nădejdea aceasta, ar trebui să vă îngrijiţi a cunoaşte care este calea prin care vi se va face vouă iertarea păcatelor voastre şi prin care veţi putea dobîndi nădejdea moştenirii bunurilor celor vestite. Iar aceasta nu este alta, decît să cunoaşteţi pe acest Hristos şi să vă îmbăiaţi cu baia aceea, vestită prin Isaia^[71] , pentru iertarea păcatelor, trăind, mai departe, fără de păcat^[72] .

---

[1]       Comp. Ps. 18,8.

[2]       Ps. 18, 10.

[3]       Ps. 18, 11.

[4]       Ibidem.

[5]       Ibidem.

[6]       Ibidem, 15.

[7]       Dan. 7,9-28.

[8]       Deut. 21, 23;Gal. 3, 13.

[9]       Zah. 12, 10-14; In. 19,37;Apoc. 1, 7.

[10]      Cu toate că sfîntul Iustin aşează uneori persoana Duhului Sfînt după îngeri (Tatăl, Hristos, îngerii şi apoi Duhul Sfînt sau profetic), este mai presus de orice îndoială, aşa cum rezultă din tot ce spune el, că Duhul Sfînt este cea de a treia persoană a Sfintei Treimi. Faptul acesta apare în evidenţă, cu totul clar, îndeosebi după sfîntul Iustin, la părinţii şi scriitorii bisericeşti care au urmat.

[11]     Dan. 7, 25.

[12]     Ier. 4, 22.

[13]     Is. 29, 14.

[14]     Ps. 109.

[15]      Cum că evreii se înşelau atunci cînd refereau cele spuse de psalmul 109 la regele Ezechia, se poate vedea din faptul că el nu a fost niciodată preot (necum „preot în veac, după rînduiala lui Melchisedec"). Sfîntul Iustin discută mai pe larg chestiunea aceasta în capit. LXXXIII din Dialog.

[16]     Ps. 109, 4.

[17]     Comp. Is. 6,10; In. 12, 40 urm.

[18]     Ps. 109, 4.

[19]     Ps. 109, 1.

[20]     Fii. 2,8-9; Lc. 1,52.

[21]     Ps. 109, 7.

[22]     Ps. 18, 8.

[23]     Is. 2,3;51,4;Mih. 4,2.

[24]     Ier. 31, 31;Is. 54, 3;Evr. 8, 7-8.

[25]     Ps. 71, 1.

[26]     ITim. 4, 1.

[27]     Mt. 24, 5. 7. 15.

357.1 Cor. 11, 18-19.

[29]     Mt. 7, 15.

[30]     Mt. 24, 5.

[31]     Mt. 10,21-22.                                                                                                  _

[32]      Atitudinea aceasta a creştinilor faţă de vrăjmaşi mai este arătată de sfîntul Iustin şi în Apologia /, capit. LVII, 1 precum şi în Dialog. XCVI, 2.

[33]      Aici este repetată ideea pe care sfîntul Iustin o pune în evidenţă şi în capit. XVI, 4.

[34]     Ier. 4, 22.

[35]     Ps. 23.

[36]     A se vedea Dialog. XXXIV, 7—8. Sfîntul Iustin va relua această demonstraţie în capit. LXXXV, 1.

[37]     Cf. Is. 53,2-3.

[38]     Ps. 23, 10.

[39]     Ps. 46,5-9.

[40]     Comp. Is. 29, 14; I Cor. 1, 19-22; 2, 7.

[41]     Ps. 44.

[42]     III Regi 19, 10-18; Rom. 11,2-4.

[43]      Aici, termenul „luminîndu-se" este echivalent cu acela de ,,botezîndu-se".

[44]      Is. 11, 2; I Cor. 12, 7—10. Aceste daruri ale Duhului Sfînt sînt tratate mai pe larg în Dialog, capit. LXXXVII.

[45]     Fapte, 26, 25.

[46]     Ps. 67, 18; Ef. 4,8.

[47]     Cf. Is. 29,13.

[48]     Cf. In. 8, 31-32; 16, 13.

[49]      „Lucrurile care se văd" înseamnă modul cum transpiră învăţătura creştină în viaţa de toate zilele a credincioşilor; iar (lucrurile) „care se întîmplă întru numele Lui", minunile săvîrşite de creştini în numele lui Iisus Hristos.

[50]      Intrucît sfîntul Iustin se găsea în aşteptarea celei de a doua parusii a Domnu­lui, care socotea că va avea loc sub imperiul roman, prigonitor al creştinilor, nu a pre­văzut venirea la conducerea imperiului roman a împăratului Constantin cel Mare.

[51]     leş. 2, 7-21.

[52]     Fac. 2, 7;ICor. 3, 16.

[53]      De la ruina Ierusalimului şi a templului de acolo, sfîntul Iustin ajunge la concluzia că Legea Vechiului Testament îşi îndeplinise misiunea şi nu mai avea nici un rost. Tertulian, Eusebiu şi alţii reiau ideea aceasta, care devine apoi un argument tradiţional.

[54]     în timp ce,„de obicei, Hristos este comparat cu mielul junghiat, sfîntul Iustin, cu mai multă precizie, II compară cu mielul de Paşte, pus la frigare.

[55]     Lev. 16, 5 urm.

[56]     Is. 58,5-7.

[57]     I Cor. 11, 24; Lc. 22, 19.

[58]      Mal. 1, 10—12. în Didahii XIV, 3 versetele 11 şi 14 din capit. 1 Maleahi sînt apropiate şi aplicate la euharistie.

[59]     Fac. 17, 1-14.                                                            ^

[60]      Este vorba despre taina pe care o includea în sine ziua a opta şi pe care o explică mai pe larg în Dialog. XXIV, 1.

[61]     Ps. 18,4.

[62]     Is. 53, 1-2.

398.1 Cor. 12, 12.

[63]     Is. 2, 3; 51, 4;Mih. 4,2.

[64]     Ier. 31, 31; Is. 54,3.

[65]     Col. 2, 11-12.

[66]     Is. 53,8.

[67]     Is. 17, 10-16; 8, 4; 7, 16-17.

[68]     Rom. 9, 7;Mt. 3, 9;Lc. 3, 8.

[69]     Iez. 14, 20.

[70]     Is. 66, 23-24.

[71]     Is. 1, 46.

[72]       Sfîntul Iustin punctează aici condiţiile mîntuirii, adică ale participării la moştenirea lui Hristos. Acestea sînt: credinţa în Hristos, botezul şi viaţa fără de păcat (A se vedea: Dialog. VIII, 2; XCV, 3; CXXXVIII, 3 şi Apolog. I, capit. LXI şi LXVI, 1).