SFlNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOZOFUL DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON 2

XI.

Noua alianţă. Nici nu va fi vreodată, Tryfon, vreun alt Dumnezeu şi nici nu a fost altul din veci, i-am zis eu, afară de Cel ce a făcut şi a orînduit

acest univers. Şi, ceva mai mult, noi nu socotim că Dumnezeul nostru este unul, iar al vostru altul, ci El este unul şi acelaşi, Care a scos pe părinţii voştri din Egipt „cu mîna puternică şi cu braţul înalt"^[1] . De altfel, noi nici n-am nădăjduit în altcineva (căci nu este un altul), ci numai în Acesta, în care nădăjduiţi şi voi, în Dumnezeul lui Abraam, al lui Isaac şi al lui Iacob. Nu am nădăjduit, însă, prin Moisi, nici prin Lege, căci în cazul acesta am fi făcut şi noi ceea ce faceţi voi. Am citit nu de mult, o, Tryfon, că ar fi şi o lege ultimă şi un testament mai de seamă decît toate celelalte²¹², pe care trebuie să-1 păzească acum toţi oamenii care doresc să se învrednicească de moştenirea lui Dumnezeu. Căci Legea cea de pe Horeb este acum o lege veche şi ea este numai a voastră, pe cînd cealaltă este, în genere, a tuturor. Şi, o lege, care se dă împotriva unei alte legi, o desfiinţează pe cea dintîi, după cum şi un testament, care se face mai tîrziu, îl face de asemenea nelucrător pe cel dinaintea lui. Drept lege veşnică şi finală şi testament credincios^[2] , ne-a fost dat nouă Hristos, după care nu mai este nici o lege, nici un precept, nici o poruncă. Sau, poate că tu nu ai citit ceea ce spune Isaia ? ,,Ascultaţi-mă, ascultaţi-mă poporul meu şi împăraţilor luaţi aminte, că va veni o lege de la mine şi judecata mea va fi întru lumina neamurilor. Se apropie repede dreptatea mea şi va veni mîntuirea mea, iar neamurile vor nădăjdui în braţul meu"^[3] . Iar prin Ieremia spune, tot despre testamentul acesta, în felul următor: „Iată, vin zilele, zice Domnul,şi voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa Iui Iuda un testament nou, nu acela pe care I-am încheiat cu părinţii lor, în ziua în care i-am luat de mînă, pentru a-i scoate din Egipt" ^[4].
Deci, dacă Dumnezeu a proclamat că va fi orînduită o nouă alianţă şi că aceasta va fi spre lumina neamurilor, noi vedem şi sîntem convinşi, că, prin numele lui Iisus Hristos cel răstignit, înşişi oamenii vin la Dumnezeu de la idoli şi de la orice altă nedreptate şi rămîn pînă la moarte în mărturisire şi pietate, şi că din lucrurile şi din minunile care urmează, poate fi înţeles de toţi, că aceasta este „Legea cea nouă, şi alianţa cea nouă şi nădejdea celor din toate neamurile"^[5], care aşteaptă bunurile cele de la Dumnezeu. Căci neamul israelit cel adevărat şi duhovnicesc, neamul lui Iuda şi neamul lui Iacob, Isaac şi Abraam, care pe cînd se găsea în necircumci-

ziune^[6] a fost mărturisit de Dumnezeu şi binecuvîntat şi numit părinte al multor neamuri^[7], sîntem noi, cei care am fost aduşi la Dumnezeu prin Hristos cel răstignit, după cum se va dovedi, pe măsură ce vom înainta în discuţiunea noastră.

XII.

Spunîndu-i acestea, am adăugat că şi într-un alt loc, Isaia zice: „Ascul­taţi-mi cuvintele şi sufletul vostru va trăi şi voi încheia cu voi o alianţă nouă, cele sfinte şi credincioase ale lui David. Iată, l-am dat pe el mărturie neamurilor. Neamurile care nu te cunosc, te vor chema; popoarele care nu te ştiu, vor găsi scăpare la tine, din cauza Dumnezeului cel sfînt al tău, Israel, că te-a slăvit pe tine"^[8]. Legea aceasta, însă, voi aţi dispreţuit-o şi aţi batjocorit alianţa cea nouă şi sfîntă a Lui şi nici acum nu o primiţi şi nici nu vă pocăiţi, iar răul pe care-1 faceţi cu aceasta este cît se poate de mare. „Ba, ceva mai mult: urechile voastre s-au astupat, ochii voştri au orbit, iar inima voastră vi s-a învîrtoşat" ^[9] . A strigat Ieremia^[10], şi nici astfel nu aţi ascultat; a venit Legiuitorul^[11] şi nu L-aţi văzut; „Săracilor li se predică, orbii văd" ^[12] , iar voi nu înţelegeţi. Este nevoie de o a doua circum- ciziune, iar voi socotiţi că este mare lucru de voi din cauza circumciziunii trupului. Legea cea nouă voieşte ca voi să păziţi de-a pururi sabatul, iar voi, nelucrînd nimic o zi, socotiţi că sînteţi pioşi, neînţelegînd pentru ce vi s-a poruncit astfel. Iar dacă mîncaţi pîine nedospită, voi ziceţi că împliniţi voia lui Dumnezeu. Dar Domnul Dumnezeul nostru nu binevoieşte în nişte astfel de lucruri. Dacă este cineva dintre voi sperjur sau hoţ, să înceteze; dacă este preacurvar, să se pocăiască, fiindcă numai atunci el a păzit sabatele cele pline de desfătări şi adevărate^[13] ale lui Dumnezeu. Dacă cineva nu are mîini curate, să se spele,căci atunci este curat.

XIII.

De altfel, Isaia nu v-a trimis la baie^{22 s}, ca să vă spălaţi acolo crima şi celelalte păcate, căci nici toată apa mării n-ar fi fost în stare să vă cureţe;

ci, după cum este natural, baia aceea mîntuitoare, despre care a vorbit atunci, este baia celor care se pocăiesc şi care se curăţă nu „prin sîngele ţapilor şi al oilor", sau „prin cenuşa unei junince", sau prin ofrande de floare de făină, ci în credinţă, prin sîngele lui Hristos şi prin moartea Lui²²⁶, Care pentru aceasta a murit, după cum însuşi Isaia a spus grăind astfel: „Domnul va descoperi braţul Său cel sfînt înaintea tuturor neamurilor şi toate neamurile şi marginile pămîntului vor vedea mîntuirea cea de la Dum­nezeu. îndepărtaţi-vă, îndepărtaţi-vă, îndepărtaţi-vă, ieşiţi de acolo şi nu vă atingeţi de murdărie, ieşiţi din mijlocul ei, despărţiţi-vă, voi care purtaţi vasele Domnului, căci voi nu mergeţi în tulburare. înaintea voastră va merge Domnul şi cel ce vă adună pe voi este Domnul Dumnezeul lui Israel. Iată, sluga mea va înţelege şi va fi înălţat şi va fi slăvit foarte. După cum mulţi se vor mira de tine, tot astfel, El va şterge dinaintea oamenilor chipul şi slava ta şi astfel, neamuri multe se vor minuna de El, iar împăraţii îşi vor închide gurile lor, căci cei cărora nu li s-a vestit despre El vor vedea şi cei care nu au auzit vor înţelege. Doamne, cine a crezut auzului nostru şi braţul Domnului cui s-a descoperit ? Noi am vestit înaintea Lui ca un copil, ca o rădăcină într-un pămînt însetat. El nu are chip şi nici slavă şi L-am văzut pe El şi nu avea nici chip, nici frumuseţe, ci chipul Lui era necinstit şi se ştergea înain­tea fiilor oamenilor. Un om, care era cu rană şi care ştia să suporte slăbi­ciunea, căci s-au întors de la faţa Lui şi a fost necinstit şi nu a fost luat în seamă. Acesta poartă păcatele noastre şi suferă pentru noi şi am socotit că El este în durere, în rană şi în suferinţă. Iar El a fost rănit pentru păcatele noastre şi a fost slăbit din cauza nelegiuirilor noastre. învăţătura păcii noastre asupra Lui şi cu lovirea Lui noi am fost vindecaţi. Toţi am fost rătăciţi ca nişte oi, omul s-a rătăcit în calea lui. Şi Domnul L-a dat pe El pentru păcatele noastre, iar El, cu toate că I s-au căşunat tot felul de chinuri, nu-Şi deschide gura Sa. Ca o oaie spre junghere S-a adus şi ca un miel, care este fără de glas, în mintea celui ce-1 tunde, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. întru umilinţa Lui, judecata Lui s-a ridicat. Iar neamul Lui cine-1 va spune ? Că se ia de pe pămînt viaţa Lui. Din cauza nedreptăţilor poporului meu, a venit la moarte. Şi voi da pe cei răi în locul îngropării Lui şi pe cei bogaţi în locul morţii Lui, că El n-a făcut nelegiuire şi nu s-a găsit vicleşug în gura Lui. Şi Domnul voieşte să-L cureţe de rană. Dacă veţi da pentru păcat, sufletul vostru va vedea sămînţă de viaţă lungă. Şi Domnul voieşte să ia din durere sufletul Lui, să-i arate lumina şi să-1 formeze în înţelegere, îndreptăţind nedreptul, care lucrează bine multora. El va lua asupra-Şi păcatele noastre. Pentru aceasta, El va moşteni pe mulţi şi va împărţi prăzile celor puternici, pentru care sufletul Lui a fost dat morţii şi a fost socotit cu cei fără de lege şi El a luat asupră-Şi păcatele multora şi a fost dat pentru nelegiuirile lor. Bucură-te stearpă, care nu ai născut; izbucneşte şi strigă, tu, care n-ai avut dureri de naştere, căci copiii pustiului sînt mult mai mulţi decît ai aceleia care are bărbat. Domnul a zis: Lărgeşte-ţi locul cortului tău şi al curţilor tale, înfige, nu cruţa, lărgeşte-ţi corturile tale şi întăreşte-ţi stîlpii tăi, desfăşurîndu-i la dreapta şi la stînga. Şi sămînţa ta va moşteni neamuri şi vei locui cetăţi pustiite. Nu te teme că ai fost ruşinat, nici nu te ruşina că ai fost defăimat, căci vei uita ruşinea ta veşnică şi nu-ţi vei mai aduce aminte de defăimarea văduviei tale, că Domnul Şi-a făcut Luişi nume şi Cel ce te smulge pe tine este Dumnezeul lui Israel şi numele Lui va fi chemat pe tot pămîntul. Domnul te-a numit pe tine, ca pe o femeie părăsită şi mică la suflet, ca pe o femeie urîtă încă din tinereţe" ^{2 2 7} .

XIV.

Deci, prin baia pocăinţei şi a cunoştinţei lui Dumnezeu, care s-a făcut pentru nelegiuirea popoarelor lui Dumnezeu, după cum zice Isaia, noi am crezut şi cunoaştem, că Botezul acela, pe care 1-a vestit el de mai înainte, este singurul care poate curăţi pe cei ce se pocăiesc şi că el este „apa vieţii" ^[14] . Gropile pe care vi le-aţi săpat voi înşivă sînt nimicite şi nu vă sînt de nici un folos^[15] . Căci ce folos poate să aibă botezul acela care curăţă numai carnea şi trupul ? Botezaţi-vă sufletul de urgie şi de îmbuibare, de invidie şi de ură, căci numai atunci trupul vostru va fi curat^[16] . Acesta este simbolul pîinilor celor nedospite: să nu mai faceţi lucrurile vechi ale aluatului celui rău^[17]. Voi însă aţi înţeles totul numai trupeşte şi socotiţi că sînteţi pioşi dacă, făcînd acestea, aveţi sufletele pline de vicleşug şi în genere de toată răutatea. Din cauza aceasta şi Dumnezeu v-a poruncit ca, după cele şapte zile ale mîncării de azime, să vă frămîntaţi vouă aluat nou, cu alte cuvinte, El v-a poruncit săvîrşirea unor alte lucruri, iar nu imitarea celor vechi şi rele. Pentru (a arăta) că acest lucru este ceea ce cere de la voi acest Legiuitor nou, voi aduce din nou cuvintele spuse de mine mai înainte şi voi mai aduce, odată cu ele şi altele, pe care mai înainte le-am trecut cu vederea.

S-a zis de către Isaia, astfel: ,,Ascultaţi-Mă, şi sufletul vostru va trăi şi voi încheia cu voi o alianţă nouă, cele sfinte şi credincioase ale lui David.

Iată, l-am dat pe el mărturie neamurilor, conducător şi proteguitor al nea­murilor. Neamurile care nu te cunosc, te vor chema şi popoarele care nu te ştiu, vor găsi scăpare la tine, din cauza Dumnezeului cel sfînt al tău, Israel, că te-a slăvit pe tine. Căutaţi pe Dumnezeu şi găsindu-L, chemaţi-L, cînd Se va apropia de voi. Părăsească nelegiuitul'căile lui şi bărbatul cel nelegiuit voile lui şi întoarcă-se la Domnul şi va fi miluit, fiindcă va ierta mult timp păcatele voastre. Căci voile mele nu sînt ca cele ale voastre şi nici căile mele ca cele ale voastre, ci, pe cît de departe este cerul de pămînt, pe atît de departe este calea mea de calea voastră şi gîndurile voastre de gîndul meu. In felul în care coboară zăpada şi ploaia din cer şi nu se va întoarce pînă ce nu va îmbiba pămîntul şi-1 va fructifica şi-1 va face să scoată roade şi să dea sămînţa semănătorului şi pîinea de mîncare, tot aşa va fi şi cuvîntul meu, care va ieşi din gura mea: nu se va întoarce, pînă ce nu se vor împlini toate cîte am voit şi voi conduce cu bine poruncile mele. Căci veţi ieşi întru veselie şi veţi fi învăţaţi întru bucurie, munţii şi colinele vor sălta, primin- du-vă pe voi şi toţi arborii de pe ogoare vor lovi din ramuri; în locul spinului va răsări chiparosul; în locul urzicii va răsări mirtul; iar Domnul va fi spre nume şi semn veşnic şi nu se va şterge" ²³² . Dintre cuvintele acestea şi din altele de felul acesta, spuse de profeţi, am accentuat, o Tryfon, că unele s-au spus cu privire la prima venire a lui Hristos, în care avea să Se arate oamenilor „necinstit, dispreţuit şi muritor" ^[18] , iar celelalte, la cea de a doua arătare a Lui, „cînd va veni întru slavă şi deasupra norilor" şi poporul vostru ,,îl va vedea şi-L va cunoaşte pe Acela pe Care L-au împuns cu suliţa", după cum a spus profeţind Osea²³⁴ , unul dintre cei doisprezece profeţi,şi Daniel^{23 5} .

XV.

învăţaţi-vă, deci, să postiţi adevăratul post al lui Dumnezeu, cum zice Isaia, ca să fiţi bine plăcuţi lui Dumnezeu. Căci Isaia a grăit astfel: „Strigă cu putere şi nu te cruţa; ridică-ţi glasul ca o trîmbiţă şi vesteşte neamului meu păcatele lor şi casei lui Iacob nelegiuirile lor. Ei mă caută zi de zi şi doresc să cunoască căile mele, ca un popor care a'făcut dreptatea şi care n-a
părăsit judecata lui Dumnezeu. îmi cer acum judecată dreaptă şi doresc să se apropie de Dumnezeu, zicînd: pentru ce am postit, dacă Tu n-ai văzut şi pentru ce ne-am umilit sufletele dacă Tu nu ai cunoscut ? Căci în zilele posturilor voastre voi găsiţi voinţele voastre şi asupriţi pe toţi supuşii voştri; iată, voi postiţi în judecăţi şi-n lupte şi loviţi cu pumnii pe cel umil. Pentru ce postiţi pînă astăzi ? Pentru a fi auzit glasul vostru întru strigare ? Eu n-am ales un astfel de post şi nici o astfel de zi pentru ca omul să-şi umilească sufletul său şi chiar dacă-ţi vei pleca cerbicea întocmai ca un cerc, şi-ţi vei aşterne sac şi cenuşă, nici astfel nu veţi numi acestea post şi zi primită de Domnul. Căci Eu nu am ales un astfel de post, zice Domnul. Ci desfă toată legătura nedreptăţii, desfă cătuşele schimburilor silite, dă drumul întru iertare celor asupriţi şi sfîşie orice act nedrept. împarte cu cel flămînd pîinea ta şi pe săracii cei fără de adăpost adu-i în casa ta. Dacă vei vedea pe cineva gol, îmbracă-1 şi nu fi mîndru faţă de cei de aceeaşi sămînţă cu tine. Atunci, lumina ta va ţîşni de dimineaţă şi îmbrăcămintea ta repede va străluci şi înaintea ta va merge dreptatea ta, iar slava lui Dumnezeu te va înconjura. Atunci, de vei striga, Dumnezeu te va auzi. Şi chiar în timpul cît tu vei vorbi, îţi va zice: Iată, sînt de faţă. Căci, dacă vei lepăda de la tine legătura şi punerea mîinii şi orice cuvînt de murmur şi vei da din suflet celui flămînd pîinea ta, şi te vei umple de un suflet umilit, atunci va răsări în întuneric lumina ta şi întunericul tău va fi ca miezul zilei, iar Dumnezeul tău va fi cu tine de-a pururi şi te va umple, după cum doreşte sufletul tău şi oasele tale se vor îngrăşa, şi vor fi întocmai ca o grădină udată, sau ca o fîntînă de apă, sau ca un pămînt, căruia nu i-a lipsit apa" ²³⁶ .

Circumcideţi-vă, deci, cu circumciziunea inimii voastre, după cum cer îndemnurile lui Dumnezeu, în toate cuvintele de mai sus.

XVI.

Răutatea iudeilor. De altfel, chiar şi prin Moisi Dumnezeu însuşi a strigat, zicînd: „Deci, circumcideţi-vă învîrtoşarea inimii voastre şi nu vă mai învîrtoşaţi cerbicea. Căci Domnul, Dumnezeul vostru şi Domnul domnilor este Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, care nu Se lasă copleşit de o faţă oarecare şi nici nu primeşte vreun dar" ^[19] . Iar în Levitic, zice: „Fiindcă ei au călcat Legea şi M-au trecut cu vederea şi fiindcă au umblat împotriva Mea pe căi lăturalnice, de aceea şi Eu am mers cu ei lăturalnic şi-i voi pierde pe ei, în pămîntul duşmanilor lor. Atunci inima lor cea netăia­tă împrejur se va ruşina" ^[20] .

Căci circumciderea cea după trup s-a dat de la Abraam, cu semn, ca să fiţi deosebiţi de celelalte neamuri şi de noi şi pentru ca singuri să pătimiţi, cele ce pătimiţi acum, pe bună dreptate; pentru ca ţările voastre să devină pustii, iar cetăţile voastre arse de foc şi ca, înaintea voastră, străinii să mănînce roadele voastre^[21] şi nimeni dintre voi să nu se mai poată sui în Ierusalim^[22] . Căci voi nu vă deosebiţi prin nimic altceva de ceilalţi oameni, decît prin circumciderea voastră cea după trup. Nimeni dintre voi, după cîte socot, nu va îndrăzni să zică, cum că Dumnezeu nu este şi n-a fost şi cunoscător de mai înainte al celor ce aveau să fie în viitor, pregătind de mai înainte, fiecăruia, cele ce merită^[23]. Şi pentru voi s-au întîmplat acestea destul de bine şi după dreptate. Voi aţi ucis pe Cel drept^[24] , şi mai înainte de El, pe profeţii Lui^[25] , iar acum căutaţi să nimiciţi şi pe cei ce nădăj­duiesc în El şi în Cel ce L-a trimis pe El, Atotţiitorul şi Făcătorul tuturor, Dumnezeu, şi îi necinstiţi, în măsura în care vă stă în putinţă, blestemîndu-i în sinagogile voastre pe cei ce cred în Hristos. Căci n-aveţi putere să ne ucideţi, din cauza stăpînitorilor de acum; de cîte ori aţi putut, însă, aţi făcut şi lucrul acesta.

Din cauza aceasta, Dumnezeu vă strigă prin Isaia: „Vedeţi că dreptul a pierit şi nimeni nu ia aminte în inima lui de aceasta, iar bărbaţii cei drepţi sînt ridicaţi şi nimeni nu înţelege. Dreptul este luat pe sus de nedreptate. Mormîntul lui va fi în pace; el a fost ridicat din mijlocul lor. Voi, fii ai nedreptăţii, aţi adus aici sămînţa preacurvarilor şi copiii desfrînatei. De cine vă bateţi joc cu satisfacţie ? Asupra cui aţi deschis gura voastră ? Asupra cui v-aţi folosit limba voastră ?" ^[26] .

XVII.

Nu tot astfel celelalte neamuri ajung la această nedreptate împotriva noastră şi a lui Hristos, cum faceţi voi, care sînteţi cauzatorii unei preju­decăţi rele, atît împotriva dreptului, cît şi a noastră, care sîntem discipolii Lui. Căci, după ce aţi răstignit pe acel Om unic^[27] , fără de pată şi drept^[28] , prin care vine vindecarea rănilor celor care se apropie de Tatăl prin El^[29] ,
fiindcă aţi cunoscut că El a înviat din morţi şi s-a urcat la ceruri, după cum şi profeţiile au arătat de mai înainte că va fi, nu numai că nu v-aţi pocăit de cele ce aţi făcut în chip rău, ci, alegînd după placul vostru oameni de la Ierusalim, i-aţi trimis atunci pe tot pămîntul, zicînd că s-a ivit o erezie atee, aceea a creştinilor, aducînd împotriva noastră toate acele mărturii, pe care le spun împotriva noastră cei ce nu ne cunosc. Aşa că voi nu sînteţi numai cauzatorii nedreptăţii voastre, ci, în genere, şi cauzatorii nedreptăţii tuturor celorlalţi oameni.

De aceea, pe bună dreptate strigă Isaia: „Prin voi, numele Meu se defăimează întru neamuri" ^[30] . Şi: „Vai de sufletul lor ! fiindcă gîndesc sfat viclean împotriva lor înşişi, zicînd: Să legăm pe cel drept, căci nu ne este de folos. Deci, ei vor mînca roadele faptelor lor. Vai de cel nelegiuit! Căci multe rele i se vor întîmpla lui, din cauza lucrurilor mîinilor lui" ^[31] . Şi iarăşi, în alte părţi: „Vai de cei ce tîrăsc păcatele lor ca şi cu o funie lungă şi nedreptăţile lor ca şi cu o coroană a jugului junincei. Şi vai de cei ce zic: Să se apropie repeziciunea Lui şi să vină voia Sfîntului lui Israel, pentru ca să-1 cunoaştem. Vai de cei ce zic că răul este bine şi că binele este rău, de cei care socot lumina întuneric şi întunericul lumină şi care socot amarul dulce şi dulcele amar" ²⁵⁰ . Deci, împotriva singurei lumini drepte şi fără de pată, care a fost trimisă oamenilor de la Dumnezeu, aţi căutat să vorbiţi cele amare, cele întunecoase şi nedrepte. Căci vi s-a părut că nu vă este de folos, cînd vă striga vouă: „Scris este: Casa Mea este casă de rugăciune, iar voi aţi prefăcut-o în peşteră de tîlhari"^[32]. Şi a distrus mesele schimbă­torilor de bani din templu, strigînd. „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că daţi dijmă din izmă şi din rută^{25 2} , iar iubirea lui Dumnezeu şi judecata nu o cunoaşteţi. Morminte văruite, care se par frumoase pe dinafa­ră, iar pe dinlăuntru sînt pline de oase moarte" ^{25 3}. Iar cărturarilor le-a strigat: „Vai vouă, cărturarilor, că aveţi cheile, dar nu intraţi, ci împiedicaţi şi pe cei ce voiesc să intre: conducători orbi!" ^[33] .

XVIII.

învăţăturile alianţei celei vechi. Deoarece, o Tryfon, după cum ai mărturisit singur, ai spus că ai citit cele propovăduite de acel Mîntuitor al nostru, socot că nu fac un lucru necugetat, dacă amintesc în scurt şi de cuvintele Aceluia, alături de cele ale profeţilor.

,,Spălaţi-vă, deci şi faceţi-vă acum curaţi şi îndepărtaţi-vă răutăţile din inimile voastre" ^{2 5 5} . Dar faceţi aceasta, în felul în care Dumnezeu vă porunceşte să vă spălaţi cu baia aceasta şi să vă circumcideţi cu circum- ciziunea cea adevărată. Căci noi am păzi şi această circumciziune după trup şi sabatul ei, şi în genere, toate sărbătorile, dacă nu am cunoaşte pentru care motiv s-au poruncit: din cauza fărădelegilor voastre şi din cauza învîrto- şării inimilor voastre. într-adevăr, dacă noi răbdăm să suferim toate răută­ţile făcute nouă de oameni şi de demonii cei răi şi dacă chiar în cele mai grozave, în moarte şi în chinuri, ne rugăm să fie miluiţi cei ce ne supun pe noi la acestea, nevoind să fie răsplătit nimeni cu nici cel mai mic lucru rău pentru ele, după cum ne-a poruncit Legiuitorul nostru cel nou, cum atunci, n-am păzi, o Tryfon, şi cele ce nu ne vatămă întru nimic, cum sînt bunăoară circumciziunea cea trupească, sabatul şi sărbătorile voastre ?

XIX.

—  Acest lucru este tot ce poate să ne mire mai mult, a zis Tryfon, că suferind acestea, nu păziţi şi toate celelalte despre care discutăm acum.

—   Circumciziunea aceasta nu este necesară tuturor, ci numai vouă, pentru ca, după cum am spus mai înainte, acestea pe care le pătimiţi acum, să le pătimiţi pe bună dreptate. De altfel, noi nu primim nici botezul acela nefolositor al gropilor, căci el nu este nimic faţă de Botezul acesta al vieţii. Pentru aceasta şi Dumnezeu a strigat ,,că-L părăsiţi pe El, izvorul vieţii şi v-aţi săpat vouă gropi găurite, care nu vor putea să păstreze în ele apă" ^[34] . Voi, cei circumcişi trupeşte, aveţi nevoie de circumciziunea noastră, iar noi, avînd-o pe aceasta, nu mai avem nevoie întru nimic de aceea. Căci, dacă, după cum socotiţi voi, ar fi fost necesară, atunci Dumnezeu n-ar fi mai creat pe Adam necircumcis şi nici nu ar fi mai privit asupra darurilor lui Abel^{2 5 7}, care a adus jertfă în necircumciderea trupului, nici n-ar fi mai binevoit faţă de Enoch^[35], cel din necircumciziune, care nu s-a mai găsit, fiindcă Dumnezeu 1-a răpit pe el.

Lot a fost salvat din Sodoma, necircumcis, căci îngerii aceia înşişi şi Dumnezeu 1-a trimis mai înainte^{25 9} . Noe a fost începătorul unei alte genera­ţii. Dar, oare, el nu a intrat necircumcis, dimpreună cu copiii lui, în corabie ? Necircumcis a fost şi Melchisedec, preotul Celui Preaînalt, căruia i-a oferit darurile dijmei Abraam, care cel dintîi a primit circumciziunea cea după trup şi a dobîndit binecuvîntarea de la Melchisedec²⁶⁰ , după rînduiala căruia, Dumnezeu avea să aşeze pe Preotul cel veşnic, după cum a anunţat prin David^[36].

Deci, numai pentru voi singuri a fost necesară circumciziunea aceasta „pentru ca poporul să nu mai fie popor" şi neamul să nu mai fie neam, după cum zice şi Osea^[37] , unul dintre cei doisprezece profeţi. Căci drepţii, cei mai sus arătaţi, au bineplâcut lui Dumnezeu, nu păzind sîmbetele şi tot aşa după ei, Abraam şi toţi fiii lui, pînă la Moisi, sub care poporul vostru s-a arătat nedrept şi nerecunoscător faţă de Dumnezeu, în pustiu, făcîndu-şi un viţel, la care să se închine. Din această cauză, Dumnezeu, făcînd pogo- rămînt faţă de poporul acela, i-a poruncit să aducă şi jertfe în numele Lui, pentru ca să nu mai fiţi idololatri. Dar voi n-aţi păzit aceasta, ci dimpotrivă, aţi jertfit demonilor chiar şi pe copiii voştri. Deci, El v-a poruncit vouă să păziţi' şi sabatul, pentru ca să luaţi cunoştinţă de Dumnezeu. Căci cuvîntul Lui aceasta înseamnă, atunci cînd zice: „Ca să cunoaşteţi că Eu sînt Dumne­zeu, Cel ce v-am răscumpărat pe voi" ^[38] .

XX.

De asemenea, El v-a poruncit să vă feriţi de anumite mîncări, pentru ca, chiar atunci cînd mîncaţi şi cînd beţi, să aveţi înaintea ochilor pe Dumne­zeu, deoarece voi aţi fost uşor de influenţat şi repezi întru a vă îndepărta de la cunoaşterea Lui, după cum zice şi Moisi: „Poporul a mîncat şi a băut şi s-a ridicat să joace" ^[39] . Şi, iarăşi: „Iacob a mîncat şi s-a săturat, s-a îngrăşat şi cel prea iubit a căzut. S-a îngrăşat şi s-a îngroşat şi a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce 1-a făcut"^[40] . Căci Noe, fiindcă era drept, Dumnezeu i-a îngăduit să mănînce orice vietate „afară de carne în sînge", care este carnea vietăţilor moarte. Aceasta s-a povestit vouă de către Moisi, în cartea Facerii^[41] .

Şi fiindcă Tryfon voia să adauge: „ca buruienile de iarbă" ^{26 7} , eu i-am luat-o mai înainte. Cuvintele „ca buruienile de iarbă", voi nu le înţelegeţi aşa cum s-au zis ele de Dumnezeu. Că, după cum buruienile de iarbă Ie-a făcut Dumnezeu spre hrana omului, tot asemenea şi animalele le-au fost date, pentru mîncare de carne. Şi, deoarece sînt unele verdeţuri pe care nu le mîncăm, voi ziceţi că această deosebire s-a făcut încă de atunci, de pe vremea lui Noe.

Dar nu trebuie să înţelegem aşa cum înţelegeţi voi. Faptul că, mai întîi, orice buruiană de iarbă este şi se poate mînca, lucrul acesta pot să-1 spun şi să-1 dovedesc. Totuşi, nu mă voi ocupa de aceasta. Cu toate că deosebim, însă, verdeţurile cîmpului, nemîncîndu-le pe toate, noi nu le mîncăm, nu din cauză că ar fi comune, sau necurate^[42] , ci nu le mîncăm, sau din cauză că sînt amare, sau din cauză că sînt otrăvitoare sau spinoase. Ne atingem, totuşi, de toate cele dulci, hrănitoare şi bune şi le mîncăm atît pe cele mari­time, cît şi pe cele pămînteşti. în felul acesta, Dumnezeu v-a poruncit prin Moisi să vă abţineţi de la cele necurate şi nedrepte şi nelegale, fiindcă, cu toate că aţi mîncat mană în pustiu şi aţi văzut toate lucrurile minunate pe care vi le-a făcut vouă Dumnezeu, v-aţi cioplit un viţel de aur şi v-aţi închinat lui. Aşa că, pe bună dreptate vă strigă întotdeauna: „Fii nebuni, nu este credinţă întru ei" ^[43] .

---

[1]       Deut. 5, 15;Ps. 135, 12.                                 _;

[2]       Is. 55, 3;61, 8;Ier. 32,40.

[3]       Is. 51,4-5.

[4]       Ier. 31, 31-32.

[5]       Fac. 49, 10.

[6]       Rom. 4, 10.

[7]       Fac., 17, 5; Rom. 4, 17.

[8]       Is. 55,3-5.

[9]       Is. 6, 10.

[10]     Ier. 31,31.                                                                                                       ^

[11]      Este vorba despre Iisus Hristos, despre Care se poate spune că, în Apologie apare ca Mîntuitor mai ales prin învăţătura Sa, în Dialog, mai ales în rol de legislator, fără ca totuşi să excludă ideea mintuirii prin suferinţele lui Hristos. A se vedea Dialog. XIII, 1 şi XXIV, 1.

[12]     Mt. 11, 5; Is. 29, 18—19; 61, 1.

[13]     Is. 58, 13.

[14]     Ier. 2,13.

[15]     In. 4, 10;Apoc. 21,6.

[16]     Lc. 11,41.

[17]     I Cor. 5, 8.

[17]     Is. 55, 3-13.

[18]      Is. 53, 2—3; Ideea unui Mesia pătimitor, în cadrul primei Sale parusii, era familiară iudeilor. A se vedea Dialog. LXVIII. Cît priveşte chipul Domnului Hristos, sfîntul Iustin, potrivit lui Isaia 53, 2, credea că Iisus a fost urît la înfăţişare. Aceeaşi idee o găsim la sfîntul Irineu, Tertulian şi Clement Alexandrinul. Pentru Origen, Domnul a fost cînd frumos, cînd urît la înfăţişare, potrivit felului de a fi al celor ce-L vedeau. Menţionarea lui Osea aici, este probabil o scăpare din vedere a sfîntului Iustin, căci citatul nu este din Osea, ci din Zaharia.

[18]     Is. 58, 1-11.

[19]     Deut. 10, 16-17 şi 26, 40-41.

[20]     Lev. 26,40-41.

[21]     Is. 1, 7.

[22]      Sînt măsuri luate de împăratul Hadrian, la Ierusalim, ca urmare a războiului dus cu atîta înverşunare de Bar-Kocheba.

[23]       Circumciziunea este considerată ca semn menit să favorizeze executarea decretului lui Hadrian.

242.1 Tes. 2, 15; Fapte, 7,52;Evr. 11,32-40 şi Is. 57, 1.

[25]     Mt. 23,29,31.

[26]     Is. 57, 1-4.

[27]     Lc. 1,6; Ps. 118, 1.

[28]     Is. 53, 11.

[29]     Is. 53, 5.

[30]     Is. 53,5.

[31]     Is. 3,9-11.

[32]     Lc. 19,46 şi Mt. 21, 13.

[33]     Lc. 9, 52;Mt. 23, 14, 16, 24.

[33]     Is. 1, 16.

[34]     Ier. 2, 13.

[35]     Fac. 5, 24.

[36]     Ps. 109,4.

[37]     Osea, 1, 9-10.

[38]     Iez. 20, 12-20.

[39]     leş. 32, 6.

[40]     Deut. 32, 15.

[41]     Fac. 9,4.

[42]     Fapte, 10, 14.

[43]     Deut. 32, 20;Ier. 4, 22.