vineri, 5 decembrie 2014

Sf.Proroc Daniel și vedenia celor patru fiare






În primul an al domniei lui Belşaţar, regele chaldeilor, Profetul Daniel, pe când se afla în patul său, a avut un vis şi a văzut lucruri înfricoşătoare. Apoi şi-a notat visul în scris: 
 Văzut-am în vedenia mea din timpul nopţii cum cele pa­tru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă. Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om. Şi iată o a do­ua fiară, cu înfăţişare de urs, stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între dinţi, şi aşa i s-a poruncit: „Scoală-te! Mănâncă multă carne!" Apoi m-am uitat din nou şi iată o altă fiară, asemenea unui leopard, având pe spate patru aripi de pasăre; şi fiara avea patru capete, şi i s-a dat putere. În urmă am privit în vedeniile me­le de noapte şi iată o a patra fiară înspăimântătoare şi înfricoşătoare şi nespus de puternică. Ea avea dinţi mari de fier şi gheare de aramă; mânca şi sfărâma, iar rămăşiţa o călca în picioare. Ea se deosebea de toate celelalte fiare de mai înainte si avea zece coarne. M-am uitat cu luare-aminte la coarne, si iată un alt corn mic creştea între ele, şi trei din coarnele cele dintâi au fost smulse de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii de om şi gură care grăia lucruri mari [Daniel 7:2-8].

După Sfântul Afraat, marea cea necuprinsă din viziunea lui Daniel este lu­mea aceasta; iar cele patru fiare sunt cele patru regate pe care le-am menţionat mai sus. Mai departe, tâlcuieşte: „Despre prima fiară spune că semăna cu un leu, dar avea aripi ca de vultur. Aceasta pentru că simbolizează împărăţia Babi­lonului, care era ca un leu. Căci aşa a scris Ieremia: Pe Israel, turma cea risipită, leii l-au prigonit; mai înainte l-a mâncat regele Asiriei, iar acum în urmă Na­bucodonosor, regele Babilonului, i-a zdrobit oasele [Ieremia 27:17 LXX; 50:17 TM]. Prin urmare Ieremia îl aseamănă pe Nabucodonosor cu un leu, iar Da­niel, la rândul său, spune despre rege că părul i se făcuse ca de leu, iar unghii­le precum ghearele de vultur [cf. Danie 4:30 LXX; 4:33 TM], Pentru aceasta, aşadar, scrie Daniel: Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om [Daniel 7:4]. Mai înainte, în visul regelui [cf. Daniel 3:32, 39], Nabucodonosor era comparat cu aurul, care este mai de preţ decât orice altceva de pe faţa pământului. Iar în viziunea în care se arată cele patru fiare, el este comparat cu leul [cf. Daniel 7:4], care prin pute­rea şi prin măreţia sa este mai presus de toate fiarele. Iar pe lângă aceasta, mai este comparat şi cu vulturul, care este mai presus de toate păsările. Toate cele scrise despre el s-au împlinit întocmai. Căci spune despre el Domnul: Şi acum voi da toate ţările acestea în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ba şi fiarele câmpului le voi da lui spre slujbă; toate popoarele vor sluji lui şi fiului lui şi fiului fiului lui, până când îi va veni vremea şi lui şi tării lui; îi vor sluji popoare multe şi regi mari [Ieremia 34:6 LXX; 2 7:6-7 TM].



Căci în vremea când regele era asemenea unui cap de aur, oamenii l-au slu­jit ca pe un rege. Iar atunci când s-a dus în pustie, fiarele i s-au supus ca unui leu. Iar când înfăţişarea lui a fost ca a vulturului, păsările cerului l-au slujit ca pe un vultur. Dar când şi-a înălţat cugetul cu trufie, nerecunoscând că toată puterea i s-a dat din ceruri, atunci jugul de fier s-a rupt de spatele oamenilor, iar regele s-a dus în mijlocul fiarelor şi, în loc de inimă de rege, i s-a dat ini­mă de leu. Iar atunci când cugetul său s-a ridicat dintru cele ale fiarelor, i s-a dat inimă de vultur. Şi, când i-au crescut aripile ca de vultur, el s-a ridicat mai presus de păsări. Atunci, i s-au luat aceste aripi şi i s-a dat inimă smerită, iar el a cunoscut astfel cum Cel Preaînalt are stăpânire peste împărăţiile oameni­lor şi poate să dea putere oricui voieşte; atunci, ca un om, regele a dat slavă lui Dumnezeu [Daniel 4:30-34 LXX; 4:33-37 TM]."


În concordanţă cu aceasta, Sfântul Hipolit scrie: „Referitor la prima fiară dintre cele patru pe care Daniel le vede ieşind din mare - leul [cf. Daniel 7:2, 4] -, aceasta semnifică ridicarea împărăţiei Babilonului şi corespunde cu par­tea superioară, capul de aur, din chipul pe care Nabucodonosor l-a văzut în visul său [cf. Daniel 2:32, 39]. Şi cu privire la aripile ca de vultur, prin aceas­ta vrea să spună că Nabucodonosor este înălţat, iar cinstirea acordată acestuia este potrivnică lui Dumnezeu. Apoi arată: aripile i-au fost smulse [Daniel 7:4] - ceea ce înseamnă că slava aceluia va fi nimicită, căci el va fi alungat din rega­tul său. Iar cuvintele: şi a fost pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om [Daniel 7:4] înseamnă că şi-a revenit întru sine, a recunoscut că nu este decât un om si a dat si el slavă lui Dumnezeu."


Cu privire la cea de a doua fiară, Sfântul Afraat scrie: „Cât pentru cea de-a doua fiară, prorocul spune despre aceasta că era cu înfăţişare ca de urs stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între dinţi, şi aşa i s-a poruncit: „Scoală-te! Mănâncă multă carne!" [Daniel 7:5] Aceasta pentru că atunci când s-a ridicat împărăţia mezilor şi a perşilor, aceasta a fost de la Răsărit. Căci spune despre urs că avea trei coaste în gură. Iar berbecul împunge spre vest şi spre nord şi spre sud, cele trei vânturi ale văzduhului. Aceste trei vânturi sunt ţinute şi nu li se îngăduie să sufle, asemenea celor trei coaste din gura ursului - până ce ţapul vine dinspre Apus, îl izbeşte pe berbec, iar berbecul sloboade coastele din gura lui."


Tot despre cea de a doua fiară, Sfântul Hipolit scrie: „Apoi, după leu, vă­zu o a doua fiară, cu înfăţişare ca de urs [cf. Daniel 7:5], semnificând perşii. Căci, după babilonieni, perşii s-au ridicat la putere. Iar cuvântul care spune că fiara avea trei coaste în gură, între dinţi, se referă la cele trei neamuri: perşii, mezii şi babilonienii, care în chip sunt arătaţi prin argintul care vine după aur [cf. Daniel 2:32, 39] ."


Din comentariul Fericitului Ieronim aflăm: „Iar cele spuse despre urs, anu­me că stătea într-o rână, evreii le înţeleg ca referindu-se la perşi, care nu au adus nici un fel de vătămare lui Israel. Într-alt loc, la Prorocul Zaharia, perşii sunt comparaţi cu nişte cai albi [cf. Zaharia 1:8; 6:3, 6]." Prin urmare „este evident că Ieronim se referă la Imperiul Persan, întemeiat de către Cyrus la cca 550 î.Hr., de vreme ce Ieronim se referă în mod direct la Cyrus, în comenta­riul său. Imperiul lui Cyrus cuprindea Media şi Babilonia. Acest imperiu şi-a cunoscut sfârşitul odată cu ascensiunea lui Alexandru cel Mare, care l-a inva­dat în anul 334 î.Hr. După Alexandru cel Mare, seleucizii s-au aflat la putere mai bine de 70 de ani, până ce au cedat supremaţia în favoarea parţilor. Parţii au condus Persia aproape cinci secole (240 î.Hr. - 226 d.Hr.). Primul domni­tor dinspre părţi a fost Arsaces, de unde şi denumirea generalizată pentru con­ducătorii părţi din dinastia arsacizilor. În timpul dominaţiei acestora, iudeii s-au bucurat, în general vorbind, de libertăţi religioase şi nu au avut parte de persecuţii. În anul 226, Ardaşir I a întemeiat o dinastie nouă în Persia, şi anu­me a sasanizilor. Sasanizii erau adepţi fervenţi ai zoroastrismului, mai precis a acelei ramuri din zoroastrism care se numeşte mazdeism, iar preoţii lor, magii, erau intoleranţi în privinţa iudeilor şi a altor minorităţi religioase."


„Cât despre cea de-a treia fiară, scrie Sfântul Afraat, spune Daniel Prorocul că era asemenea unui leopard, având pe spate patru aripi de pasăre; şi fiara avea patru capete şi i s-a dat putere [Daniel 7:6], Aceasta se referă la Alexandru Macedon. Căci el era puternic(și foarte iute) asemenea leopardului. Cât despre cele patru ca­pete şi cele patru aripi ale fiarei, se spune pentru că acesta a împărţit imperiul celor patru prieteni ai săi spre stăpânire, după el, când a ajuns de l-a biruit pe Darius şi s-a aşezat pe tron în locul acestuia."


În plus faţă de aceasta, Sfântul Hipolit scrie: „Apoi vine cea de-a treia fiară, leopardul [Daniel 7:6], care îi desemnează pe greci; căci după perşi, Alexandru Macedon a preluat puterea, după ce l-a învins pe Darius, ceea ce este arătat şi prin arama din alcătuirea chipului din cel dintâi vis al lui Nabucodonosor. Şi când spune că fiara avea patru aripi de pasăre şi [...] patru capete [Daniel 7:6], arată lămurit cum se va împărţi domnia lui Alexandru în patru părţi. Căci ca­petele cele patru sunt cei patru regi care se vor ridica de aici. Căci Alexandru, înainte de a muri, şi-a împărţit regatul în patru părţi.


Mai departe, Daniel spune: iată o a patra fiară înspăimântătoare şi înfricoşă­toare şi nespus de puternică. Ea avea dinţi mari de fier şi gheare de aramă [Daniel 7:7, 19]. Cine poate fi aceasta - se întreabă Sfântul Hipolit - dacă nu chiar ro­manii, a căror împărăţie, care mai dăinuie încă, este simbolizată prin fier? Că­ci spune că picioarele chipului erau de fier [Daniel 2:33]. După acestea ce mai rămâne, iubiţilor, decât numai ghearele picioarelor chipului, care erau o parte de fier şi o parte de lut [Daniel 2:33]? Prin acestea profetul desemnează, mistic, pe cei zece regi care s-au ridicat din regatul acela, în cuvântul: M-am uitat cu luare-aminte la coarne, şi iată un alt corn mic creştea între ele, şi trei din coarnele cele dintâi au fost smulse de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii de om sigură care grăia lucruri mari [Daniel 7:8] - prin care se face referinţă la nimeni altul decât la Antihristul ce va să vină; şi el va ridica regatul lui Iuda. Iar cuvântul trei din coarnele cele dintâi au fost smulse de el [Daniel 7:8] înseamnă cei trei regi ai Egiptului, Libiei şi Etiopiei, pe care acesta îi va doborî în război. Iar când îi va cuceri pe toţi, se va da pe faţă ca un tiran crud şi sălbatic, va pricinui tulburări şi îi va persecuta pe sfinţi, ridicându-se împotriva lor [cf. Daniel 7:25]. După el, nu mai rămâne decât ca piatra să vină din înaltul cerului, nu de mână, care va lovi chipul peste picioarele de fier şi de lut şi îl va sfărâma [cf. Daniel 2:34], Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; împărăţia Lui este împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Ii vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta [Daniel 7:27]. Iar piatra desprinsă, nu de mână [...], a crescut munte mare şi a umplut tot pământul [Daniel 2:34-35].


Cum toate acestea urmează să se întâmple, iar vârfurile picioarelor chipului simbolizează democraţiile, în vreme ce coarnele fiarei se împart între cei zece regi, să căutăm mai cu luare-aminte la ce se descoperă înaintea ochilor noştri. Capul de aur al chipului corespunde leului, care îi reprezintă pe babilonieni. Umerii şi braţele de argint ale chipului corespund ursului, care îi desemnează pe mezi şi pe perşi. Pântecele şi coapsele de aramă corespund leopardului, care face trimitere la grecii conduşi de către Alexandru cel Mare. Picioarele de fier corespund fiarei celei cumplite, prin care sunt reprezentaţi romanii şi împără­ţia lor, din zilele noastre. Ghearele din fier si lut sunt cele zece coarne ce stau să vină. Iar cornul care se ridică singur din mijlocul acestora este Antihrist. Piatra care loveşte chipul şi îl sfărâmă în bucăţi, iar apoi umple tot pământul, este Hristos, Care vine dintru cele înalte şi face judecată dreaptă lumii."


Descriind cea de-a patra fiară, Sfântul Afraat scrie: „Cât despre fiara a pa­tra [...], aceasta reprezintă regatul fiilor lui Isav. (Prin aceştia sunt desemnaţi romanii, conform învăţăturilor rabinice.) Când Alexandru Macedon a preluat puterea, el a întemeiat regatul grecilor, de vreme ce Alexandru era el însuşi de neam grecesc. Iar viziunea celei de-a treia fiare s-a împlinit astfel odată cu el. Alexandru a domnit vreme de 12 ani." Sfântul Afraat datează astfel dominaţia grecească din vremea lui Seleuc Nicator (cca 312 Î.Hr.) şi până la epoca Ptolemeilor (43 î.Hr.), adică 269 de ani. Apoi, din 43 Î.Hr., de la Cezar August, şi până la moartea lui Filip (249 d.Hr.) sunt aproximativ 293 de ani.


Din comentariul Fericitului Ieronim aflăm: „Cel de-al patrulea imperiu es­te Imperiul Roman, care la ora actuală stăpâneşte lumea întreagă. [...] Evreii cred că ceea ce se trece aici sub tăcere (anume că, în cazul celei de-a patra fiare, Daniel nu precizează un animal anume) este menţionat în Cartea Psalmilor. A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a păscut-o pe ea [Psalm 79:14 LXX; 80:14 TM şi VULG.]." Sfinţii Hipolit, Efrem Şirul, Afraat şi Sfântul Ioan Gură de Aur nu fac legătura între descrierea celei de-a patra din­tre fiare de la Daniel 7:7 şi mistreţul din Psalm. În contextul scrierilor patris­tice cunoscute, se pare că doar Fericitul Ieronim avea cunoştinţă de această traditie midrasică."


Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le gră­ia. Am privit până când fiara a fost omorâtă şi trupul ei nimicit şi dat focului. Dar şi celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, şi lungimea vieţii lor a fost hotărâtă până la o vreme şi un anumit timp [Daniel 7:11-l2].


Sfântul Afraat afirmă: „Fiara nu va fi ucisă până când Cel vechi de zile nu va veni şi nu se va aşeza pe tron [...], Cel care va avea puterea, slava şi împără­ţia [cf. Daniel 7:9, 13-l4, 22]. Atunci fiara va fi omorâtă şi trupul ei nimicit. Apoi se va întemeia împărăţia Fiului Omului, o împărăţie veşnică, care nu va trece niciodată, ci va dăinui în vecii vecilor."


În câteva rânduri encomiastice la adresa Profetului Daniel, Sfântul Hipo­lit spune: „Arată-ne, proroace, fericite Daniel [...], cine te-a îndemnat să ne dezvălui nouă acestea, cine altul decât Acela Care încă în pântecele maicii ta­le te-a plăsmuit? Domnul Dumnezeu, de bună seamă. Tu adevăr grăit-ai, şi nicidecum minciuna [...] Bucură-te, fericite Daniele! Căci nu te-ai aflat în greşeală. Toate acestea întocmai precum ai zis, aşa s-au împlinit."