doktoru

miercuri, 3 septembrie 2014

Tîlcuire la Apocalipsa a Sf. Ambrozie al Milanului - partea 1


COMENTAR EXTRAS LA CARTEA APOCALIPSEI A SFÎNTULUI AMBROZIE EPISCOPUL MILANULUI ITALIA - (340-397)





Traducere din limba latină, Colecţia Migne, Seria Latină, de la pag. 846 la 1058.

                                              de diacon Gheorghe Băbuţ, nemonah, păcătosul.
 
 În cursul vieţii sale a scris şi un Comentar la Apocalipsă din care redăm mai jos, nu în întregime, ci numai un extras din el, spre a putea vedea adîncimea minţii şi a rugăciunii Sfîntului Am­brozie, care îndemnat de Duhul Sfînt, pe cînd Biserica era una, scrie această frumoasă operă de interpretare a Apocalipsei arătînd că Apocalipsa este bucurie şi nu este un fel de tragedie univer­sală aşa cum au obicei să comenteze unii.




Verset: 1
„Descoperirea lui Iisus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu ■—■ ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curînd — iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan."

Cuvîntul „Apocalipsa" se interpretează prin arătare, descope­rire. Această revelaţie î-a dat-o Tatăl, Fiului ca dar, căci s-a făcut om şi prin însuşi Fiul Său, vor cunoaşte oamenii dumnezeirea cu care S-a înălţat. Că această carte nu este numai a viitorului, ci este istorisirea şi a celor trecute şi care s-au petrecut, că putem spune că aceasta singură a slujit ca să descopere viitorul Domnu­lui nostru Iisus Hristos, că de bună seamă se văd cele prezente ca un vis, ceîe petrecute şi auzite se fac uşor înţelese. Viitorul însă nu se poate vedea decît din învăţăturile dumnezeieştilor Scripturi, sau se cunosc din revelaţie. Iar El prin trimiterea îngerului Său,, i-a descoperit robului său Ioan. în acest loc aşa înţeleg eu: Dom­nul nostru Iisus Hristos a trimis pe îngerul Său şi prin aceasta i-a descoperit robului său Ioan, ceea ce va urma să fie.

Verset: 2
„Care a mărturisit cuvîntul Iui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, toate cîte a văzut".
Tîlcuire:
Acest loc ne arată că nu un alt Ioan, ci aceluia ce a scris şi Evanghelia, care şi la Cină s-a plecat pe pieptul Domnului, în care ei au aşezate toate tezaurele ştiinţei şi înţelepciunii ascunse (Col. 2, 3) din care a izvorît uriaşa fîntînă a înţelepciunii, acelaşi Ioan este.
Eu am primit mărturia cuvîntului Iui Dumnezeu cînd am spus: „La început era Cuvîntul..." (Ioan 1, 1). Căci şi în ceea ce ur­mează vorbeşte de acelaşi lucru şi despre mărturia Iui Iisus Hris­tos, toate cîte le-a văzut le-a arătat.
Această mărturie i se atribuie lui Iisus Hristos, pe care L-am văzut precum însuşi a spus în Evanghelie. Căci Iisus a făcut multe minuni şi mari semne în prezenţa ucenicilor Săi, care nu sînt scrise în cartea aceasta. Ci mărturia i-o atribuie lui Iisus Hristos pe care L-am văzut de bună seamă predicînd mulţimilor, toate cele ce se spun despre Iisus Hristos şi despre minunile pe care le-am văzut istorisindu-le şi în acelaşi fel scrise, pentru ca cei ce vor urma să poată prevedea viitorul.
Verset: 3
„Fericit este cel care citeşte şi cei care ascultă (şi păstrează) cuvîntul acestei proorocii si păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape,, .
Trei clase de fericiţi pot să fie, căci două nu sînt, dacă a treia lipseşte; că nu sînt fericiţi cei ce citesc cuvîntul lui Dumnezeu sau îl ascultă dar nu-1 păstrează, deşi citesc şi-1 ascultă. Căci mulţi sînt care citesc şi ascultă prorociile că nimic nu-i foloseşte pe aceştia, care sînt prezenţi cu trupul, dar cu mintea sînt absenţi. Putem să-1 compătimim pe profet: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţe­lege şi cu ochii veţi vedea, dar nu veţi pricepe" (Is. 69). Căci nu sînt fericiţi cei ce propovăduiesc Scriptura dumnezeiască din iu­bire faţă de lume, dar nu din dragoste pentru Dumnezeu. De aceea zice profetul: „înţelepţi spre a face rău, bine să facă însă n-au ştiut" (Ier. IV. 4, 22; Lc.8,14). Fericiţi sînt cei care studiază această profeţie a lui Dumnezeu şi o ascultă, şi o păstrează în minte. Aces­tea le păstrează în minte ca să umple lucrurile, acestea umplu lu­crurile ca să obţină fericirea veşnică căci vremea este aproape. De bună seamă timpul judecăţii, căci dacă timpul de la venirea Dom­nului şi pînă la sfîrşitul lumii ni-l pune în faţă şi se arată a fi lung, insă în comparaţie cu primele timpuri este scurt.
Verset: 4
„Ioan, celor şapte Biserici, care sînt în Asia: Har vouă şi pace de la Cel Care este şi Cel Care era şi Cel Care vine şi de la cele şapte duhuri, care sînt înaintea scaunului Lui."
Tîlcuire:
Prin cele şapte Biserici, desemnează o singură Biserică Uni­versală, de bună seamă arătînd cele 7 daruri ale Duhului Sfînt, care sint răspîndite în lume. Asia înseamnă „măreţ" din care a făcut şi adus Hristos mulţime de creştini întărind Biserica Sa. Nu­mărul 7 arată că sînt 7 biserici la care se referă cele scrise, pre­cum 7 candelabre, 7 stele, 7 lămpi, 7 coarne ale Mielului, 7 ochi, 7 sigile, 7 îngeri cu trîmbiţe de argint, 7 tunete, 7 îngeri cu jertfele.
Căci şi dracul desemnează pe diavolul şi fiara pe Antihrist, ca avînd 7 capete; la fel şi fiara asupra căreia se vede stînd femeia cea desfrînată; se înţelege adversarul, toate acestea se disting în cele 7 viziuni:
—• Prima: cele 7 epistole sînt destinate celor 7 biserici şi cele­lalte pe care le conţine;
      A doua: In ceea ce stă figura Bisericii în cer putem s-o ve­dem şezînd şi deasupra neamului iui Hristos;
       A treia: Cartea Mielului şi peceţile acesteia apar;
       A patra: Cei 7 îngeri cu cele 7 trîmbiţe de argint;
       A cincea: 7 îngeri avînd cele 7 cupe ale mîniei;

      A şasea: învierea;
      A şaptea: Starea sfinţilor din Ierusalimul ceresc se arată coborînd.
Verset: 5
„Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel întîi născut din morţi, şi Domnul împăraţilor pămîntului. Lui, care ne iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre prin sîngele Său".
Tîlcuire:
Aici se arată toată Treimea, prin Cel ce era şi este şi care va veni, pe Tatăl îl arată. Era înainte de facerea lumii fiind fără de început, este după facerea lumii, stăpînind toate pe care le-a creat şi conducîndu-le; şi va veni cu Fiul şi cu Duhul Sfînt, ca să împărăţească cu sfinţii Săi în vecii vecilor. Prin cele 7 duhuri se înţe­lege Duhul Sfînt acesta care este septiform. „Şi de la Iisus, Marto­rul cel credincios" care nu ştie minţi, care a promis şi a ales mila Sa şi a îndeplinit-o fără îndoială, căci cel ce va da un pahar de apă rece, nu-şi va pierde plata sa, ale cărui cuvinte rămin neschimbate şi mai uşor este să treacă cerul şi pămîntul în nimic, decît să se schimbe ceva din cele ce a făcut şi a prezis. „Cel în­tîi născut din morţi" — fiind primul născut din rîndul morţilor, căci însuşi este primul şi capul tuturor aleşilor Săi. — „Stăpînul împăraţilor pămîntului", regii cei ce domnesc, prin regi îi înţele­gem pe apostoli şi ceilalţi sfinţi care au stăruit şi s-au înălţat pînă la înnoirea lumii, prin pămînt se desemnează Biserica.
Verset: 6
„Şi ne-a făcut pe noi împărăţie — preoţi iui Dumnezeu şi Ta­tălui Său — Lui fie slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin!".
Tîlcuire:
„Împărăţia lui Dumnezeu" spun că e Biserica lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu făcută de Dumnezeu din umanitatea lui Hristos-Dumnezeu cînd a făcut-o El însuşi pe aceasta, în care s-au învrednicit să locuiască Tatăl şi Duhul Sfînt. Căci cei desemnaţi prin regi sînt aceia şi prin preoţie: preoţii sînt cei aleşi de Dum­nezeu, aceştia care sînt membri ai celui mai sublim Preot, despre care spune Psalmistul: „Tu eşti preot în veac după rînduiala lui Melchisedec" (Ps. 54, 4). Pot şi alţii să fie aleşi ca preoţi ai lui Dumnezeu de către Dumnezeu: aceia care pretutindeni şi întot­deauna şi în cuvîntări, îi aduc lui Dumnezeu ca şi ceilalţi lucruri bune, că zice psalmistul: „Jertfa Iui Dumnezeu, e duhul umilit" (Ps. 50). Este şi jertfa de laudă pe care Biserica Sfîntă i-o oferă
zilnic lui Dumnezeu. Profetul spune: „Aduceţi Domnului jertfă de laudă, jertfa de laudă îmi place Mie".
Verset: 7
„Iată, El vine cu norii şi orice ochi îl va vedea şi-L vor vedea şi cei care L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate semin­ţiile pămîntului. Aşa. Amin!"
Tîlcuire:
In ce fel îl vor vedea pe Acesta toţi, căci zice Sfînta Scriptură: „Păcătoşii să nu vadă mărirea lui Dumnezeu"? Va veni pe norii cerului la judecată, zice Scriptura (Evanghelia). Cei nedrepţi îl vor vedea ca prin ceaţă, însă nu în ceea ce este Dumnezeu, drep­ţii însă îl vor vedea în strălucire, şi-L vor vedea în continuare şi după sfîrşitul lumii. îl vor vedea iudeii necredincioşi care L-au răstignit pe acesta. „Vor plînge toate neamurile" se vor plînge pe sine, că au dispreţuit poruncile Domnului, că dimpotrivă, bu­curia în lume este scurtă şi apoi vor dobîndi tristeţea nesfîrşită (iadul). „Iată EI vine cu norii" se pot înţelege apostolii şi ceilalţi propoveduitori, şi-L vor vedea ochii care L-au văzut încă în viaţă (Lc. 10, 23) şi necredincioşii iudei vor avea ochi, însă nu de văzut pe Dumnezeu. Şi cei ce L-au străpuns sînt cei ce L-au persecutat pe El şi pe membrii Trupului Său, printre care se află şi Aposto­lul Pavel. Prin toate neamurile pămîntului, seminţiile, se înţeleg mulţimea neamurilor care s-au întors, care s-au depărtat de Hris­tos, care zilnic în Biserica lui Dumnezeu puteau să-şi plîngă pă­catele lor, de ar fi venit la Dumnezeu, ar fi rămas liberi şi tari.
Verset: 8
„Eu sînt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel Care este, Cel Care era şi Cel Care vine, Atotţiitorul".
Tîlcuire:
În termenul nostru Creator, Mîntuitorul este începutul, El este creatorul neamului omenesc şi autorul mîntuirii, sfîrşitul însă este sfîrşitul legii, sfîrşitul morţii, al tuturor nedreptăţilor. De la El începe dreptatea: Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine. Este feluî in care Biserica Sa împărăţeşte în lume, care era înainte de for­marea lumii rămînînd veşnică cu Tatăl; a venit spre judecată, ca să judece lumea cu dreptate.
Verset: 9
„Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea, care sînt întru Iisus, fost-am în insula ce se chiamă Patmos, pentru cuvîntul lui Dumnezeu şi pen­tru mărturia lui Iisus".
Tîlcuire:
Ucenicul se numeşte frate, că sîntem răscumpăraţi cu sîngele Domnului nostru Iisus Hristos şi sîntem născuţi de o mamă: Bise­rica. Părtaş la persecuţia lui Domiţian care a tulburat Biserica, părtaş era la împărăţie, fiind membru al Bisericii şi însuşi era ţi­nut în insula Patmos, pentru iubirea lui Hristos.
Verset: 10
„Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trîmbiţă".
Tîlcuire:
„În duh" a fost, că atîtea taine care au urmat nu le-a putut vedea cu ochii carnali, ci cu ochii spirituali. „Trupul omului nu înţelege ceea ce este Dumnezeu". Duminica desemnează timpul evangheliei şi despre care timp vorbeşte Apostolul. „Iată timpuri vrednice, iată ziua mîntuirii" (II Cor. 6, 2), în care timp i se des­copereau poporului tainele divine, şi a auzit glas... Dumnezeu strigă în urma noastră şi noi nu vrem să răspundem. Trîmbiţă slujeşte la chemarea la luptă, la fel şi cuvintele noastre despre Dumnezeu ne chiamă Ia lupta contra diavolului ca să-l învingem şi să-l biruim.
Verset: 11
„Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite celor şapte Biserici: la Efes şi la Smirna şi la Pergam şi la Tiatira şi la Sardes şi la Filadelfia şi la Laodiceea".
'                                                  Tîlcuire:
Efes înseamnă „sfat". Smirna „cîntarea acelora". Pergam „două coarne" despărţite: binele şi răul. Împărţirea coarnelor cînd discernem răul de bine. Cînd cădem în păcat ne aruncăm în în­tuneric, iar cînd facem binele sîntem în lumină. Tiatira înseamnă „iluminare". Cînd ne iluminăm facem binele. Sardes — „începu­tul frumuseţii"; sfinţii au înfrumuseţat viaţa şi au fost săltaţi pînă Ia fericirea veşnică. Filadelfia „Care a salvat moştenirea Domnului". Moştenirea Mea este Israel (Isaia 19, 25). Laodiceea înseamnă „poporul, neamul iubit de Dumnezeu", Acest neam fiind mulţimea aleşilor, care este Biserica, care prin alungarea viciului şi prin lucrarea virtuţilor se numeşte neamul iubit de Dumnezeu.
Verset: 12
„Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcîndu-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur".

Ne exemplu, ca noi să ne întoarcem Ia Dumnezeu care tie vorbeşte ca să auzim numele Bisericii. Pe mulţi îi vedem părăsind lumea şi prin viaţa contemplării cîştigînd viaţa veşnică, însă cine ştie asprimea vieţii, cade subit (mort),
Verset: 13
„Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea cu Fiul Omu­lui, îmbrăcat în veşmînt lung pînă la picioare şi încins pe sub sîn  cu un brîu de aur".
Tîlcuire:
7 candele, 7 biserici; cele 7 biserici o arată pe una singură şi universală. Aur arată sau persecuţiile care pe sfinţi i-a trecut în veacul cel de sus, sau înţelepciunea care i-a luminat pe sfinţi. In mijloc stătu Hristos: „Iată, Eu cu voi..(Mt. 28, 20).
Versetele: 14, 15, 16
„Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lina albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului. — 15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse, iar glasul Lui era ca vuietul apelor mării. — 16. În mina Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în puterea lui".
Tîlcuire:
Prin „cap" legea se înţelege, prin „păr" adevărul, care iese din cap, mulţimea acelora care au fost arătaţi prin lege o desemnează aici. Prin „flăcările focului" îi arată pe cei ce i-a luminat Duhul Sfînt, spre a contempla tainele cereşti. Prin „picioare" arată pe apostoli şi pe cei ce au crezut dintre iudei. Profetul zice: „Cît de frumoase sînt picioarele celui ce vesteşte pacea" (Is. 3, 7). Prin vocile a multor ape desemnează mulţimea neamurilor, care vor alerga la credinţa în Hristos. Prin „sabie" îi arată pe aleşii care sînt născuţi la sfîrşitul lumii şi se vor lupta împotriva lui Anti­hrist. Şî care vor îndemna neamurile să se întoarcă la cultul lui Hristos, căci atunci îl vor adora pe Antihrist pe faţă ca pe un Dumnezeu, şi vor fi întorşi de la această rătăcire, aceştia sînt sabia. Prin „faţă" arată Biserica, unirea va deveni desăvîrşitâ după înviere, căci atunci vor vedea pe Dumnezeu faţă către faţă. Drepţii faţă către faţă îl vor vedea pe Dumnezeu, „Atunci drepţii vor străluci ca soarele" (Mt, 13, 43).
„Şi cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mîna dreaptă peste mine, zicînd: Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă".
Tîlcuire:
Fiecare sfînt văzînd măreţia lui Dumnezeu şi cunoscînd mici­mea noastră, cade mort. L-a atins cu mîna: zice că i-a atins sim­ţurile.
Verset: 18
„Şi Cel Care sînt viu. Am fost mort, şi iată, sînt viu, în vecii vecilor şi am cheile morţii şi cheile iadului."
Tîlcuire:
„Am fost mort şi sînt viu" aceasta este arătarea lui Hristos. Prin „chei" înţelegem puterea Fiului lui Dumnezeu. Cheile mor­ţii şi ale iadului le posedă şi pe cel ce vrea îl slobozeşte de la osîndirea morţii continue prin milă, şi pe care vrea, cu aceiaşi osîndire grozavă prin dreapta judecată îl duce în iad.
Verset: 19
„Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sînt şi cele ce au să fie după acestea".
Tîlcuire:
Aici arată că nu este vorba numai de cele prezente şi viitoare ci şi de profeţiile ce s-au împlinit.
Verset: 20
„Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur; cele şapte stele sînt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sînt şapte Biserici".
Tîlcuire:
Prin cei 7 îngeri cîrmuitori, trebuie să le înţelegem cele 7 Bi­serici. Prin cele 7 Biserici, una înţelegem; prin cei 7 cîrmuitori îi înţelegem pe toţi cîrmuitorii bisericilor.
Verset: 1
„Scrie îngerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel Care ţine cele şapte stele în dreapta Sa, Cel Care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur":
Prin „dreapta" lui Dumnezeu, înţelegem puterea lui Dumne­zeu. Episcopii, cei ce predică cuvîntul lui Dumnezeu şi sfinţii sînt ţinuţi în starea de vestitori ai cuvîntului lui Dumnezeu de către mîna lui Dumnezeu (în. 15,14).
Verset: 2
„Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sînt şi i-ai aflat mincinoşi".
Tîlcuire:
Scriptura ne învaţă să tolerăm răul, şi aleargă spre lauda care nu poate fi oprită de rău. Căci dacă ura se naşte se va vedea de fapt în cele mai apropiate lucruri, dacă le va putea cuprinde. Dacă în tine este zelul lui Dumnezeu, de aleargă ochii tăi spre diferite întunecimi ale diavolului, dorind răul, oare mai poţi vedea binele dorind răul, atunci te va cuprinde nu binele, ci răul. Adunarea ereticilor (sectari) trebuie s-o evite cît poate Păstorul Bisericii, ca nu cumva prin ocaziunea familiarităţii, veninul inimilor acelora simple să strice curăţia sa. Aceştia ce-şi zic apostoli, sînt osîndiţi de Sfîntul Pavel (Mt. 7, 15) „Luaţi seama de falşii profeţi, care vin la voi în veşminte de oaie".
Versetele: 3, 4
„Stăruieşti în răbdare şi ai tras necazuri pentru numele Meu şi nu te-ai lăsat prins de oboseală. — 4. Dar am împotriva ta fap­tul că de dragostea cea dintîi te-ai lepădat".
Tîlcuire:
„Lepădat de dragostea cea dintîi" la începutul întoarcerii exis­tă o înfocare spre a-i sluji lui Dumnezeu, apoi se poate răci ca la Efes.
Verset: 5
„Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar de nu, vin curînd la tine şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi".
Tîlcuire:
Dacă ai pierdut dragostea ai pierdut pe Dumnezeu (Ioan, 4, 16). Prin candelabru înţelegem Biserica, de aceea pentru păcatul păstorilor, Biserica îşi va pierde locul său. Nu vor muri părinţii pentru fii (Ierem. 31, 29—30). Prin „loc" înţelegem plata păsto­rilor. Păstorii să se pocăiască.

„Ai însă partea bună că urăşti faptele nicolaiţiior, pe care le urăsc şi Eu".
Urăşte pe nicolaiţi care sînt urîţi de Dumnezeu.
Verset: 7
„Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui care va birui îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care este in raiul lui Dumnezeu".
Tîlcuire:
În Rai erau doi pomi: Pomul vieţii şi Pomul cunoştinţei bine­lui şi al răului. Cine mănîncă din primul nu mai moare, din al doi­lea trebuie să moară. Paradisul — Raiul, înseamnă Biserica —- bunul adevăratei vieţi; în mijlocul Paradisului este Hristos în mijlocul Bisericii Sale. Lemnul vieţii binelui şi al răului, înseamnă diavolul care nu alege între credincioşi. Lemnul vieţii aleşilor, lemnul ştiinţei binelui şi răului „celor potrivnici". Fructul pomu­lui vieţii dă viaţă celor aleşi ca să trăiască în veci; cei ce păzesc poruncile evanghelice trăiesc în veci. Cei ce gustă din lemnul cu­noaşterii, ascultă sfaturile diavolului: plăceri, pofte, şi primesc pedeapsa veşnică. Primii îngeri cunoşteau numai binele, cînd au cunoscut răul au ajuns diavoli.
Versetele: 8,9
„Iar îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: Acestea zice Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Cel Care a murit şi a înviat: ■— 9. Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (tu însă eşti bogat) şi hula din partea ce­lor care se zic pe sine Iudei şi nu sînt, ci sinagogă a satanei".
Tîlcuire:
Iudeii care-1 hulesc pe Dumnezeu sînt ai satanei.
Versetele: 10,11
„Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios pînă 1a moarte şi îţi voi da cununa vieţii. — 11. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel care biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de a doua".
Tîlcuire:
Cununa vieţii este mărirea cea veşnică.

„Iar îngerului Bisericii din Pergam, scrie-i: Acestea zice Cel Care are sabia ascuţită de amîndouă părţile''.
Tîlcuire:
Sabia ascuţită de amîndouă părţile: una care s-a făcut prin potop, prin apă (potopul lui Noe) iar alta care se va face prin foc la sfîrşitul lumii.
Verset: 28
„Şi-i voi da lui steaua cea de dimineaţă" (Num. 24, 7).
Verset: 21
„Celui care biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui".
Tîlcuire:
„Celui care biruieşte îi voi da". Hristos 1-a învins pe diavol, îl vor învinge şi sfinţii Lui; Hristos prin sine iar aceştia prin Hris­tos. A dat Dumnezeu Tatăl, Fiului puterea a doua ca om, ca să şadă pe tronul Lui. Şi Iisus le va da sfinţilor puterea ca să şadă cu El pe tronul Lui. Fiul stă la dreapta Tatălui, sfinţii stau nu la dreapta Fiului ci în scaunul Lui, aşa le spune Domnul în evan­ghelie celor 12 Apostoli.
Verset: 1
„După acestea, m-am uitat şi iată o uşă era deschisă în cer şi glasul cel dintîi — glasul ca de trîmbiţă, pe care l-am auzit vor­bind cu mine — mi-a zis: Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce tre­buie să fie după acestea".
Tîlcuire:
Prin „uşă" se înţelege Hristos, care zice: „Eu sînt uşa" (In. 10). Că uşa era deschisă arată că toţi care doresc pot să vină la El, chiar de suferă multe necazuri, uşa milei sale nu le-o închide, că însuşi a spus în Evanghelie: „Veniţi la Mine..." (Mt. 2, 28). Prin care desemnează Biserica, căci toţi cei ce intră pe uşă în staulul oilor, înseamnă că intră în sfînta Biserică. Ce va însemna intrarea celor pe care-i cuprinde sfînta Biserică? Despre aceasta zice Domnul „Cine nu intră pe uşă ... este fur" (Ioan, 10, 1). Este vorba de cei ce s-au botezat, dar n-au păzit după ce au făgăduit, şi n-au intrat pe uşa oilor, ci pe alături.
Glasul cel dintîi este ca de trîmbiţă. Primul glas este al Vechiu­lui Testament, iar eu îl înţeleg pe cel al lui Ioan Botezătorul des­pre care a scris: „Şi, tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui" (Lc. 1, 76). Că însuşi Ioan zice: „Eu sînt glasul celui ce strigă în pustie" (In. 1, 23; Is. 40, 3). Căci chiar vocea pe care-o auzim zice: „Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea!" Aceasta îi este porunca dată pămîntului, celui pâmîntesc şi sufletului să se înalţe la cele cereşti. În acest loc Ioan evan­ghelistul chiamă persoana celor care prin botezul lui Ioan au cre­zut în Hristos, căci Ioan le spunea ascultătorilor săi că nu este el Hristosul, ci altul care va veni apoi, zicînd: „Acela trebuie să crească şi eu să mă micşorez" (In. 3, 30). Şi-ţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea — Dacă vei ieşi din inima ta, aceasta este, dacă vei urma pe Hristos în credinţă, pe care eu îl arăt, şi-ţi va fi chiar El însuşi învăţător şi o să poţi cunoaşte cu uşurinţă.
Verset: 2
„Îndată am fost în duh; şi iată, un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva".
Tîlcuire:
„Îndată am fost în duh" aceasta este: dacă îl crezi pe Hristos de cap, cele carnale se fac spirituale. Prin cer se desemnează Bi­serica, scaunul adevărat este pus în cer, inimile sfinte sînt de­semnate prin amintire, prin pomenirea lor în Biserică. Cel adevă­rat care şedea deasupra tronului şi a fost văzut, este Dumnezeu, care locuieşte în inimile sfinţilor Săi şi sade cum zice Sf. Apostol: „Sfinţii sînt templul lui Dumnezeu" (1 Cor. 3, 17).
Verset: 3
„Şi Cel Care şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfăţi­şarea smaraldului"..
Tîlcuire:
Iaspisul este de culoare verde, sardiul roşu (rubin). Prin cu­loarea verde a iaspisului, înţelegem Dumnezeirea Mîntuitorului nostru, prin roşeala sardiului se desemnează umanitatea lui Iisus.
Mîntuitorul conţine în sine culoarea verde a iaspisului, căci prin Dumnezeire este egal cu Tatăl: roşeala sardiului, arată că avea natură umană perfectă, Dumnezeu desăvîrşit şi om desăvîr­şit, avînd suflet uman raţional şi carne omenească (Sfîntul Atanasie). În jurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea Ierusali­mului. Curcubeul este semn pe cer (Fac. 9, 13). Jur împrejur este cerul pe care şade Dumnezeu, această Biserică pe care o cuprinde, căci mila Lui ne înconjoară, ne apără de duşmani şi ne conduce; de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi: „Căci în EI trăim, ne mişcăm şi sîntem" (Fapte 17, 28). Smaraldul este foarte verde, de culoarea cea mai frumoasă. Prin verdeaţa smaraldului se desemnează mila Domnului, care este atît de mare încît nu poate nici un om cu minte sănătoasă să o posede. Această milă a Domnului ne elibe­rează de moartea cea veşnică.
Verset: 4
„Şi douăzeci şi patru de scaune înconjurau tronul şi pe scaune douăzeci şi patru de bătrîni, şezind, îmbrăcaţi în haine albe şi purtînd pe capetele lor cununi de aur".
Tîlcuire:
24 de bătrîni — patriarhii Vechiului Testament sînt desem­naţi, care stau pe 24 de scaune, căci dacă şed înseamnă că nu lu­crează. Prin 24 de scaune — cele 24 de cărţi ale Vechiului Testa­ment, căci stau deasupra celor 24 de scaune. Sînt văzuţi cei 24 de bătrîni care au lucrat şi au parcurs această lume în citirea şi me- ditarea cărţilor divine pe care le-au avut. Biserica este tronul pe lingă care sînt puse cele 24 de scaune. În acelaşi fel procedează Biserica împotriva ereticilor şi a păgînilor care vreau să distrugă credinţa în Hristos, iar duşmanii credinţei au fost aruncaţi şi res­pinşi încă de atunci. Prin veşmintele albe înţelegem viaţa curată, iar prin cununi de aur, înţelegem faptele cele bune.
Verset: 5
„Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; Şi şapte făclii de foc ardeau înaintea tronului, care sînt cele şapte duhuri ale Iui Dumnezeu".
Tîlcuire:
Fulgerele, sînt minunile pe care le-a lucrat Dumnezeu prin Sfinţii Săi, prin glasuri, arată propovădairea, prin tunete — ade­văratele suferinţe ale focului gheenei, pe care sfinţii propovădui­tori le-au alungat prin iubire faţă de patria cerească, înlăturînd patimile, opunîndu-se pedepselor veşnice, care sînt pregătite celor necredincioşi, căci prin blîndeţe au trecut peste suferinţe şi patimi.
Înaintea tronului ard şapte lămpi: sînt cele 7 duhuri ale Dom­nului. Sînt cele 7 daruri ale Duhului Sfînt, pe care profetul Isaia le-a văzut revărsate prin Domnul şi se vor arăta „Şi va fi peste acesta Duhul Domnului, Duhul Înţelepciunii, Duhului Sfatului şi al Puterii, Duhul Ştiinţei şi al evlaviei" (Is. 2, 22). Aceste 7 lămpi sînt cele 7 daruri ale Duhului Sfînt înaintea scaunului, arată că în Biserica Sa ard, şi spunînd că ard, arată că fără lumina Harului virtuţilor, nu putem in noaptea acestei lumi să ajungem la calea vieţii, care duce la patria cerească. Prin Hristos s-au revărsat aceste 7 daruri ale Duhului Sfînt, umanităţii Acestuia îi aparţin tainele. Căci fără divinitatea Lui nu se poate cîştiga nimic. Căci chiar Iisus Hristos a coborît din fericirea aceia cerească, în care era egal cu Tatăl, S-a coborît pe pămînt ca să-1 ridice pe om la prima demnitate şi a vrut să fie numai cu puţin mai mic decît îngerii pe care El însuşi i-a creat. N-a luat fără voinţa Sa aceste 7 daruri, coborîndu-se, ci a împlinit voia Tatălui, smerindu-se şi învoindu-se pînă la moarte. S-a smerit pe Sine pînă la moartea pe Cruce (Filip. 2, 8).
Duhul înţelepciunii şi al ştiinţei s-a coborît asupra Sa, numindu-se pe Sine Cuvîntul Iui Dumnezeu. Duhul înţelegerii — cînd a fost sălăşluirea tuturor virtuţilor „Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vîrstă şi cu harul, la Dumnezeu şi la oameni" (Lc. 2, 52).
Duhul sfatului: Hristos este sfătuitorul nostru, EI este sfatul prin care scăpăm de pedepsele veşnice şi ne scapă de pericolul veşnic. Acest Duh s-a descoperit cînd vorbeşte prin Evanghelie.
Duhul Puterii: cînd s-a luptat cu cel rău şi l-a legat (Lc. 2, 21—22). Ştiinţele au în ele şi răul şi binele. Singura ştiinţă care coboară de la Hristos nu poate să aibă decît binele: „în El sînt ascunse toate bogăţiile înţelepciunii şi ale ştiinţei" (Col. 2, 2—3).
Duhul evlaviei: Cine este atît de evlavios ca El, care n-a făcut nici un păcat (I Petru 2, 22). Cum s-a putut elibera de puterea morţii Sale, dacă pentru neamul omenesc a fost lăsat să fie scuipat, lovit, legat de stîlp, flagelat şi răstignit?
Verset: 6
„Şi înaintea tronului, ca o mare de sticlă, asemenea cu cris­talul. Iar în mijlocul tronului şi împrejurul tronului patru fiinţe, pline de ochi dinainte şi dinapoi".
Tîlcuire;
În templul lui Solomon era o mare. Prin mare desemnează legea lui Moise unde era marea în care se spălau preoţii şi jert­fele: prin mare înţeleg istoria, sticla — este inteligenţa morală. Prin cristal desemnează inteligenţa spirituală. Patru fiinţe: cei patru evanghelişti şi toţi învăţătorii Bisericii. „Stăteau în mijloc
şi împrejur" însemnează că învăţătorii Bisericii păzesc poporul de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi cît le stă în putere. „Pline de ochi dinainte şi dinapoi". Ochi dinainte, în ziua judecăţii spre pedeapsa necredincioşilor, văzînd mărirea drepţilor. Ochi dinapoi, care au întărit, au urmat viaţa Părinţilor de demult şi au stăruit să-i imite şi au pus viaţa şi învăţăturile înaintea ascultătorilor şi ei înşişi i-au imitat.
Verset: 7
„Şi fiinţa cea dintîi era asemenea leului, a doua fiinţă aseme­nea viţelului, a treia fiinţă avea faţă ca de om, iar a patra fiinţă era asemenea vulturului care zboară".
Tîlcuire:
Prin leu — Marcu; prin viţel — Luca; prin om — Matei; prin vultur — Ioan.
Marcu începe cu deşertul Sfîntului Ioan Botezătorul. Luca cu preoţia iudeilor, Matei cu neamul lui Iisus Hristos, Ioan în ade­văr începe cu dumnezeirea lui Hristos. Leul e regele animalelor; Iisus este regele oamenilor şi al îngerilor.
Verset: 8
„Şi cele patru fiinţe, avînd fiecare din ele cîte şase aripi, Sînt pline de ochi, de jur împrejur şi pe dinăuntru, şi odihnă nu au, ziua şi noaptea zicînd: Sfînt, Sfînt, Sfînt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel Care era şi Cel Care este şi Cel Care vine".
.                                   Tîlcuire:
Sfinţii pe pămînt au suferit iar in cer îl laudă pe Dumnezeu. Mai bun este cel ce se roagă, decît cel ce este în lume şi face bine fiind plin de păcate.
Versetele: 9, 10
„Iar cînd cele patru fiinţe dădeau slavă, cinste şi mulţumită Celui Care şade pe tron, Celui Care este viu în vecii vecilor, — 10. Atunci cei douăzeci şi patru de bătrîni cădeau înaintea Celui Care şedea pe scaun şi se închinau Celui Care este viu în vecii vecilor, şi aruncînd cununile lor înaintea tronului, ziceau:".
Tîlcuire:
Sfinţii auzind învăţăturile evangheliei s-au smerit pe sine în contemplarea lui Dumnezeu şi i s-au închinat. Aruncau cununile înaintea tronului, înseamnă că le recunoşteau ca fiind un dar de la Dumnezeu. „Cine se laudă în Domnul să se laude" (2 Cor. 10, 17).

,Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut".
Tîlcuire:
Dacă îi daţi Iui Dumnezeu, de la El veţi primi.

Verset: 1
„Am văzut apoi, în mîna dreaptă a Celui Care şedea pe tron, o carte scrisă înăuntru şi pe din afară pecetluită cu şapte peceţi".
Tîlcuire;
Cartea scrisă pe dinăuntru şi pecetluită pe dinafară este Ve­chiul Testament şi Noul Testament. Noul Testament în cel Vechi se ascunde.
Verset: 2
„Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi să desfacă peceţile ei?".
Tîlcuire:
Îngerul sînt Patriarhii Vechiului Testament care predicau pe Hristos. Întrebarea îngerului însemnează dorinţa Sfinţilor să-1 vadă pe Hristos în carne şi să audă cuvintele Acestuia, Acela care ştie toate tainele Vechiului Testament, descoperindu-se pe Sine: „Amin zic vouă, mulţi profeţi şi regi au vrut să vadă ceea ce ve­deţi voi şi n-au văzut" (Lc. 10, 24).
Verset: 3
„Dar nimeni în cer, nici pe pămînt, nici sub pămînt nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea".
Tîlcuire:
Nici un înger din cer, nici un drept de pe pămînt, nici din cei ce sînt în iad şi ar încerca.
Versetele: 4, 5
„Şi plîngeam cu amar că nimeni n-a fost găsit vrednic să des­chidă cartea, nici să se uite în ea. — 5. Şi unul dintre bătrîni mi-a zis: Nu plînge. Că iată, a biruit Leul din seminţia lui Iuda, rădă­cina lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei",

Leul din tribul Iui Iuda este Hristos.
Verset: 6
„Atunci am văzut, la mijloc ;— între tron şi cele patru fiinţe şi bătrîni —■ stînd un Miel, ca junghiat, şi Care avea şapte coarne şi şapte ochi, care sint cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, tri­mise în tot pămîntul".
Tîlcuire:
Prin tron, cele 4 fiinţe şi bătrînii — desemnează Biserica cu toate treptele ei. Mielul ca junghiat a trecut prin moarte.
Verset: 7
„Şi a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui Care şedea pe tron".
Tîlcuire:
Cel din dreapta este Hristos.
Verset: 8
„Şi cînd a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrîni au căzut înaintea Mielului, avînd fiecare alăută şi cupe de aur, pline cu tămîie, care sînt rugăciunile sfinţilor".
Tîlcuire:
Alăutele — înfrînarea cărnii arată. Cupe cu tămîie sînt ini­mile sfinţilor pline de rugăciune.
Verset: 9
„Şi cîntau o cîntare nouă, zicînd: Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul".
Tîlcuire:
Poporul nou cînta cîntare nouă: cîntarea noilor cîntări este Evanghelia. Vrednic eşti Doamne — aceasta i se adresează uma­nităţii Sale, căci divinitatea nu poate primi nimic, că le are pe toate totdeauna. Că ai fost mort. Aceasta arată că Biserica este formată în sine din toate neamurile.
Verset: 10
„Şi i-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pămînt".

Dacă sfinţii lui Dumnezeu sînt împărăţia lui Dumnezeu» în ce fel se spune că Biserica este împărăţia care se întinde peste tot pămîntul? Sfinţii sînt lucrul lui Dumnezeu, sînt împărăţia lui Dumnezeu, căci în ei împărăţeşte Dumnezeu; şi regi sînt că vor împărăţi la înviere. Chiar preoţi îi numeşte, căci ei sînt pretu­tindeni şi mereu în flăcările iubirii care nu se sting, prin străpun­gerea inimii şi prin lucrurile pe care le aduc lui Dumnezeu (Ps. 50, 19).
Verset: 12
„Zicînd cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat ca să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvîntarea".
Tîlcuire:
Îngerii sînt puşi să păzească Biserica lui Dumnezeu.
Verset: 13
„Şi toată făptura care este în cer şi pe pămînt şi sub pămînt şi în mare şi toate cîte sînt în acestea le-am auzit, zicînd: Celui Care şade pe tron şi Mielului fie binecuvîntarea şi cinstea şi slava şi puterea în vecii vecilor!"
Tîlcuire:
Creatura din cer — îngerii; de pe pămînt — oamenii; de sub pămînt cei datori morţii, cei din iad.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu