marți, 30 septembrie 2014

Sf.Chiril al Ierusalimului - Cateheza a XV-a - Despre antihrist



CATEHEZA A XV-A





CATEHEZA A XV-A
Cateheză la cuvintele: ‘Şi iarăşi are să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit". Despre Antihrist. Citire din Daniel: 'Văzut-am până ce s-au pus scaunele şi S-a aşezat Cel vechi de zile"[1], şi urmă­toarele. ‘Văzut-am în vedenia nopţii şi iată, pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului'[2], şi celelalte


1. Vestim venirea Domnului. Nu vestim numai una, cea dintâi, ci şi a doua Lui venire, cu mult mai slăvită decât cea dintâi. Cea dintâi a avut pecetea răbdării; cea de a doua poartă diadema împărăţiei dumnezeieşti.

Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, cele mai mul­te sunt îndoite. Îndoită naştere: una din Dumnezeu, mai îna­inte de veci, şi una din Fecioară, la sfârşitul veacurilor. În­doite sunt pogorârile: una nearătată, care a fost ca ploaia pe lână[3], iar a doua, cea viitoare, arătată. La prima Sa venire a fost înfăşat cu scutece în iesle[4], la a doua venire Se îm­bracă cu lumina ca şi cu o haină[5]. în cea dintâi venire a răbdat crucea, dispreţuind ruşinea[6]; la a doua vine slăvit, însoţit de oştirea îngerilor[7].


Nu ne oprim deci numai la cea dintâi venire a Lui, ci o aşteptăm şi pe a doua. La prima Lui venire I s-a spus: “Bine­cuvântat este Cel ce vine intru numele Domnului"; la a doua venire vom rosti aceleaşi cuvinte; îl vom întâmpina pe Stăpânul împreună cu îngerii, ne vom închina Lui şi vom zice: “Binecuvântat este Cel ce vine intru numele Dom­nului". La a doua venire Mântuitorul nu mai vine ca să fie judecat, ci ca să judece pe judecătorii Lui. Cel care la întâ­ia Lui venire a tăcut în timp ce era judecat, le va aduce aminte celor fără de lege, celor care au îndrăznit să-L răs­tignească, şi le va spune: “Acestea aţi făcut, şi Eu am tă­cut". Atunci Domnul, potrivit iconomiei dumnezeieşti, a venit ca să înveţe în chip blând pe oameni; acum însă se vor supune stăpânirii Lui de nevoie, chiar dacă nu vor voi.

2.  Profetul Maleahi spune despre cele două veniri ale Lui: "Şi pe neaşteptate va veni in Biserica Lui Domnul pe care îl căutaţi". Aceasta este cea dintâi venire a Lui. Şi ia­răşi, despre a doua Lui venire spune: "Şi va veni îngerul tes­tamentului pe Care voi îl căutaţi. Iată vine Domnul atotpu­ternicul şi cine va putea suferi ziua intrării Lui? Sau cine va putea sta la arătarea Lui? Pentru că El va intra ca focul din cuptorul de topit şi ca leşia nălbitorilor. Şi va sta topind şi curăţind". Şi îndată după aceasta Mântuitorul însuşi spune: “Şi voi veni cu voi la judecată. Şi voi fi mărturie grabnică Împotriva fermecătorilor, împotriva desfrânaţilor, împotriva celor care au jurat strâmb pe numele Meu', şi celelalte. Pentru aceasta Pavel ne întăreşte mai dinainte şi zice: "Dacă zideşte cineva pe temelia aceasta: aur, argint, pietre scumpe, lemne, fân, trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut, căci ziua îl va vădi, pentru că se va descoperi în foc"[8]. Pavel vorbeşte despre aceste două veniri şi în Epistola către Tip când zice: "Harul Mântuitorului Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, învăţându-ne ca, lepădând necredincioşia şi pof­tele lumeşti, să vieţuim în veacul de acum în curăţie, cu evlavie şi drept, aşteptând fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos" '[9]. Vezi cum a spus că în prima Lui venire face bine, iar pe a doua o aşteptăm? Pentru aceasta şi articolele Simbolului de credinţă, anunţate de noi acum, aşa au fost predate, ca să credem în Cel care "S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui şi iarăşi are să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit".


3.    Prin urmare, Domnul nostru Iisus Hristos vine din ce­ruri. Vine la sfârşitul lumii acesteia cu slavă, în cea din ur­mă zi. Lumea aceasta se sfârşeşte şi lumea aceasta creată se înnoieşte iarăşi. Pe pământ s-au răspândit stricăciunea, hoţia, desfrânarea şi tot felul de păcate şi s-au amestecat în lume sângiuri peste sângiuri[10]; pentru ca să nu rămână acest minunat locaş plin de fărădelegi, trece lumea aceas­ta, spre a se arăta alta mai bună. Vrei să capeţi dovada din Scripturi? Ascultă pe Isaia care spune: “Şi cerul se va face sul ca o hârtie şi vor cădea toate stelele ca frunzele de pe viţă şi cum cad frunzele de pe smochin"[11]. Iar Evanghelia spune: "Soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lu­mina ei şi stelele vor cădea din cer"[12]. Să nu ne întristăm că numai noi ne sfârşim; şi stelele se sfârşesc; dar poate că se vor ivi din nou. Domnul va face sul cerurile nu ca să le piardă, ci ca să le ridice mai bune. Ascultă pe David proorocul, care spune: “Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile; ele vor pieri, dar Tu vei rămâne".

Poate că cineva va obiecta:

- Observă însă că spune lămurit că "vor pieri".

-Ascultă ce înseamnă pentru profet cuvintele "vor pieri". Sunt explicate prin cele ce urmează: "Toate ca o haină se vor învechi şi ca pe un veşmânt le vei schimba şi se vor schim­ba". După cum Isaia în cuvintele: "Vedeţi cum piere drep­tul şi nimeni nu ia aminte" vorbeşte de pieirea omului, şi cu toate acestea prin cuvintele lui se aşteaptă învierea, tot aşa aşteptăm şi învierea cerurilor. "Soarele se va preface în­tru întuneric şi luna în sânge". Să fie atenti la aceste cu­vinte cei care au trecut la creştinism de la maniheism! Să nu mai îndumnezeiască stelele şi nici să nu mai socotească în chip nelegiuit că Hristos este acest soare care se va întu­neca. Şi iarăşi, ascultă pe Domnul care spune: “Cerul şi pă­mântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece". Şi pe drept cuvânt, căci creaturile nu sunt de aceeaşi valoare cu cuvintele Stăpânului.

4.     Trec deci cele ce se văd şi vin cele aşteptate, cele ce sunt mai bune decât cele ce se văd; totuşi nimeni să nu caute să afle timpul când se vor petrece acestea: "Nu este în puterea voastră să ştiţi, spune Domnul, anii şi timpurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa". Să nu îndrăzneşti să hotărăşti timpul când se vor petrece acestea; dar, iarăşi, nici să dormi cu nepăsare: “Privegheaţi, spune Domnul, că în ceasul în care nu vă aşteptaţi va veni Fiul Omului".

Dar fiindcă trebuia ca noi să cunoaştem semnele sfâr­şitului lumii şi fiindcă aşteptăm pe Hristos, pentru ca să nu murim înşelaţi şi să fim rătăciţi de falsul Antihrist, apostolii, mânaţi prin voinţa dumnezeiască, potrivit iconomiei dum­nezeieşti, se apropie de adevăratul învăţător şi spun:
-     "Spune-ne când vor fi acestea şi care este semnul ve­nirii Tale şi al sfârşitului veacului[13]? Aşteptăm să vii din nou, dar Satana se preface în înger de lumină[14]. întăreşte-ne, ca să nu ne închinăm altuia în locul Tău".
Iar Domnul, deschizându-Şi dumnezeiasca şi fericita Lui gură spune:
-      "Vedeţi să nu vă amăgească cineva!"[15].
Şi voi, ascultătorilor, care vă uitaţi acum la Domnul cu ochii minţii, ascultaţi că vă spune şi vouă aceleaşi cuvinte: "Vedeţi să nu vă amăgească cineva!". Aceste cuvinte vă în­deamnă pe toţi luaţi aminte la cele ce vor fi spuse. Ele nu înfăţişează istoria trecutului, ci sunt o profeţie a celor viitoare, care negreşit vor veni. Nu suntem noi cei care fa­cem profeţiile acestea, căci suntem nevrednici; noi vă în­făţişăm cele scrise şi arătăm numai semnele. Tu ia aminte la cele care s-au întâmplat până acum şi vezi care mai lip­sesc încă şi întăreşte-te pe tine însuţi.
5.    "Vedeţi să nu vă amăgească cineva, căci vor veni mulţi în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi vor amăgi pe mulţi"[16].
Cuvintele acestea în parte s-au împlinit. Aşa au spus până acum Simon Magul, Menandru şi alţi eretici atei. Aşa vor spune şi alţii şi în vremea de acum, şi mai târziu.
6.    Al doilea semn: "Vei auzi de războaie şi de veşti de războaie"[17]. Este sau nu este acum război între romani şi perşi pentru Mesopotamia? Se scoală sau nu se scoală neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie? "Şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocurea". Acestea s-au întâmplat. Şi iarăşi: "Vor fi semne înfricoşătoare din cer şi furtuni mari". Prin urmare, privegheaţi zice Domnul, că nu ştiţi in care zi vine Domnul vostru".
7.     Totuşi noi căutăm un semn al venirii Domnului, pro­priu nouă. Noi, care facem parte din Biserică, căutăm un semn bisericesc. Mântuitorul spune: "Atunci mulţi se vor sminti se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii". Să nu te tulburi dacă vei auzi că merg până la vărsarea sân­gelui episcopi împotriva episcopilor, clerici împotriva cleri­cilor şi popoare împotriva popoarelor. Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuie să pieri şi tu dacă pier eu, dască­lul tău! Se poate ca ucenicul să fie mai bun decât dascălul şi să fie întâiul cel ce vine cel din urmă ,pentru că Dom­nul îi primeşte şi pe cei care au venit în ceasul al unspreze­celea. Dacă între apostoli a fost vânzare, te mai miri dacă între episcopi este ură de fraţi? Semnul acesta nu priveşte numai pe conducători, ci şi popoarele. într-adevăr, Domnul zice: "Din pricina înmulţirii fărădelegii dragostea multora se va răci". Se va lăuda oare cineva din cei de faţă că are prietenie nefăţarnică fată de aproapele? Oare nu adeseori buzele sărută, faţa surâde, ochii sunt aparent voioşi, iar ini­ma meşteşugeşte vicleşug şi făureşte rele în timp ce vor­beşte cu pace?

8.   Mai ai şi acest semn: "Şi se va propovădui această Evanghelie a Împărăţiei in toată lumea, spre mărturie la toate neamurile, şi atunci va veni sfârşitul"[18]. Şi după cum vedem, aproape toată lumea s-a umplut de învăţătura lui Hristos.
9.   Şi ce se va întâmpla după aceasta? Domnul zice mai departe: “Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a spus de profetul Daniei stând in locul cel sfânt; cel ce ci­teşte să înţeleagă '[19] [20]. Şi iarăşi: "Atunci dacă vă va zice cine­va: Iată Hristos este aici sau: Iată este acolo, să nu cre­deţi". Prin urmare, ura de fraţi face loc lui Antihrist. Dia­volul pregăteşte mai dinainte dezbinările dintre popoare, ca să fie bine primit cel care vine. Să dea Dumnezeu ca nici unul dintre cei de aici şi nici vreun alt rob al lui Hristos din altă parte să nu alerge la duşman. Apostolul Pavel, scriind despre Antihrist, a dat un semn lămurit prin cuvintele: "Că va veni întâi lepădarea de credinţă şi se va arăta omul fără­delegii fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau sfânt aşa încât să şadă în templul lui Dumnezeu, arătându-se pe sine că este dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte că vă spuneam acestea încă pe când eram la voi? Şi acum ştiţi ce-1 opreşte de a se arăta la vremea sa. Căci taina fărădelegii lucrează de pe acum; trebuie numai ca acela care o opreşte acum să fie luat din mijloc. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul îl va nimici cu duhul gurii Lui şi-l va pierde cu arătarea venirii Sale. Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de puteri, de semne şi de minuni minci­noase şi de toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier"[21]. Acestea le spune Pavel. Lepădarea de credinţă se petrece în timpul nostru; oamenii au lepădat dreapta credinţă: unii mărturisesc filiopaternitatea, alţii îndrăznesc să spună că Hristos a fost adus de la neexistenţă la existenţă. Mai îna­inte ereticii îşi mărturiseau rătăcirea lor pe faţă; acum însă este plină Biserica de eretici ascunşi. Oamenii s-au lepădat de adevăr, şi neadevărul le încântă urechile. Se grăieşte ceva care desfată urechile? Toţi oamenii ascultă cu plăcere. Se grăieşte ceva folositor sufletului? Toţi se îndepărtează. Cei mai mulţi oameni s-au lepădat de învăţăturile cele drepte; este ales răul mai mult decât binele. Aceasta este deci "le­pădarea de credinţă". Trebuie aşteptat duşmanul. În parte a şi început de pe acum să trimită pe înaintemergătorii lui, ca să vină pregătit la vânătoare. Ai grijă de tine, omule, şi întăreşte-ţi sufletul! Biserica îţi arată acum, înaintea Dum­nezeului celui viu, şi te învaţă mai dinainte cele cu privire la Antihrist, înainte de venirea lui. Nu ştim dacă vine în tim­pul vieţii tale şi nici nu ştim dacă vine după trecerea ta din această viaţă. Este bine însă ca tu să cunoşti semnele ve­nirii lui şi să te întăreşti mai dinainte.
10.    Hristos cel adevărat, Fiul Unul-Născut al lui Dum­nezeu, nu vine de pe pământ. Dacă va veni cineva din pus­tie, înşelând prin false minuni, să nu ieşi. Dacă vor spune: "lată, aici este Hristos, iată, acolo, să nu crezi". Nu te uita deci în jos şi pe pământ, căci Stăpânul Se pogoară din ceruri. Nu Se va mai pogorî ca la întâia venire, singur, ci înconjurat de zeci de mii de îngeri. Nu va veni în ascuns, ca "ploaia pe lână", ci Se va arăta strălucitor ca fulgerul. El însuşi a spus: "Căci după cum soarele iese de la răsărit şi se arată până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omu­lui". Şi iarăşi: "Şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu multă putere şi slavă, şi va trimite pe ingerii Lui cu sunet de trâmbiţă "[22], şi celelalte.
11.    Dar după cum la prima Lui venire, când avea să Se întrupeze şi se aştepta ca Dumnezeu să Se nască din Fecioară, diavolul a căutat să batjocorească acest fapt prin aceea că a născocit mai dinainte cu viclenie în idolatrie zei falşi care se nasc şi care au fost născuţi din femei, cu in­tenţia, după cum socotea el, de a nu se mai da crezare ade­vărului, o dată ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are să vină adevăratul Hristos la a doua Sa venire, potriv­nicul, luând ca pricină aşteptarea celor fără de răutate, şi mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vră­jitor foarte iscusit în înşelătoarea şi reaua artă a fermecătoriei şi vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăţiei ro­manilor şi se va numi în chip mincinos pe sine însuşi Hristos; iar prin această numire de Hristos va înşela pe iudeii care aşteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin năluci­rile sale vrăjitoreşti.
12.   Acest Antihrist prezis va veni când se vor plini vre­murile împărăţiei romanilor şi se va apropia deci sfârşitul lumii. Se vor scula deodată zece împăraţi ai romanilor, poate în diferite locuri, şi vor domni în acelaşi timp. Al unspreze­celea împărat după aceştia este Antihrist, care va răpi stă­pânirea romană prin vrăjitoriile sale[23]. Pe trei dintre împă­raţii care vor domni înaintea lui "îi va umili "[24], iar pe ceilalţi şapte îi va avea sub stăpânirea sa. La începutul domniei lui va lua masca blândeţii, a castităţii şi a iubirii de oameni, arătându-se om învăţat şi înţelept. Dându-se drept Hristos cel aşteptat, va înşela pe iudei prin semne, prin minuni şi prin minciunile săvârşite cu ajutorul înşelăciunii vrăjitoreşti, în urmă însă, va înscrie pentru domnia lui tot felul de rău­tăţi ale neomeniei, încât va întrece pe toţi nedrepţii şi nelegiuiţii care au fost înaintea lui. Va fi faţă de toţi ucigaş, foarte crud, nemilos, dar se va îndrepta mai ales împotriva noastră, a creştinilor. Numai trei ani şi şase luni va îndrăzni să facă aceste nelegiuiri, căci va fi nimicit prin a doua venire slăvită din cer a Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu, a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a lui Hristos cel adevărat. El va nimici pe Antihrist cu duhul gurii Lui şi-l va da în focul gheenei.
13.   N-am născocit noi aceste învăţături pe care vi le spu­nem; ele sunt aflate din dumnezeieştile Scripturi pe care le primeşte Biserica şi mai cu seamă din profeţia lui Daniel, de curând citită. Şi arhanghelul Gavriil a tălmăcit-o, şi spune aşa: "Fiara a patra va fi a patra împărăţie pe pământ; ea va întrece toate împărăţiile". Părinţii bisericeşti ne-au predat că aceasta este împărăţia romanilor. Cea dintâi împărăţie mare a fost împărăţia asirienilor; a doua, a mezilor şi a per­şilor la un loc; iar după acestea, a treia, a macedonenilor; a patra împărăţie este cea de acum, a romanilor. Mai departe Gavriil tâlcuieşte şi zice: "Cele zece coarne ale ei înseamnă că zece împăraţi se vor scula; după ei se va scula un alt îm­părat, care va întrece în răutăţi pe toţi cei dinaintea lui ". Gavriil nu spune că va întrece în răutăţi numai pe cei zece, ci pe toţi cei dinaintea lui. “Şi pe trei împăraţi va umili", adică pe trei dintre cei zece dinaintea lui. Iar dacă va umili pe trei dintre cei zece, urmează că el va împărăţi ca al optu­lea împărat. “Şi cuvinte va grăi, spune Gavriil, împotriva Celui Preaînalt". Bărbatul acesta va fi hulitor şi nelegiuit; nu va moşteni împărăţia de la părinţii săi, ci va răpi dom­nia prin vrăjitorie.

14.   Cine-i acesta sau cu a cui putere lucrează? Tălmăceşte-ne-o, Pavele! "Venirea lui este prin lucrarea Satanei, ne-o spune Pavel, cu puteri, cu semne şi minuni minci­noase"[25]. Aceste cuvinte lasă să înţelegem că Satana se foloseşte de el ca de o unealtă şi că el însuşi lucrează prin acesta. Satana ştie că la judecata viitoare nu va mai găsi nici un pic de milă; pentru aceasta nu duce războiul ca de obicei, prin slugile sale, ci-1 poartă el însuşi pe faţă: "cu toa­te semnele şi minunile mincinoase ". În adevăr tatăl minciu­nii[26] meşteşugeşte fapte ale minciunii ca să creadă mulţi­mile că văd înviat din morţi pe cel neînviat; că şchiopii merg şi orbii văd, cu toate că nu s-a făcut nici o vindecare.
15.   Pavel urmează: "Potrivnicul, care se înalţă mai pre­sus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau sfânt"[27]. "De tot ce se numeşte Dumnezeu ": Antihrist se va arăta în chip făţar­nic urător al idolatriei, "încât să şadă în templul lui Dum­nezeu"[28]. Dar care templu? Templul cel dărâmat al iudeilor. Să nu dea Dumnezeu să fie acesta, în care suntem noi acum! Pentru ce spunem aceasta? O spunem ca să nu se creadă că ne facem nouă înşine favoare! Căci dacă Antihrist vine la iudei ca Hristos cel aşteptat de ei şi dacă voieşte să fie adorat de ei, atunci, spre a-i înşela mai mult, se îngrijeşte foarte mult de templu, ca să-i facă să creadă că el este cel din seminţia lui David, care are să zidească din nou templul construit de Solomon. Antihrist atunci va veni, când, după hotărârea Mântuitorului, nu va rămâne din templul iudeilor piatră pe piatră[29]. Când se vor nimici toate pietrele lui - şi prin pietrele lui nu înţeleg zidul împrejmuitor din afară, ci zidul interior al templului, acolo unde erau heruvimii -, fie că se vor surpa din pricina vechimii, fie că se vor dărâma spre a se face noi construcţii, fie că se vor risipi din alte pricini, atunci va veni acela "cu toate semnele şi minunile mincinoase "; se va înălţa mai presus de toti idolii; la început va lua masca iubirii de oameni, dar în urmă se va arăta ne­îndurător, mai cu seamă fată de sfinţii lui Dumnezeu. Scrip­tura, în adevăr, spune: "Văzut-am, şi cornul acela făcea război sfinţilor". Iar în altă parte zice: “Şi va fi vreme de necaz, cum n-a mai fost de când a fost neam de om pe pă­mânt şi până în vremea de acum". Cumplită este fiara, balaur mare, nebiruit de oameni, gata să-i înghită!
Cu toate că putem să vorbim mai multe despre Anti­hrist pe temeiul dumnezeieştilor Scripturi, totuşi ne mulţu­mim cu acestea, ca să aibă măsură cuvântarea noastră.
16.    Pentru că Domnul a cunoscut cruzimea potrivnicului, a dat credincioşilor Săi unele îngăduinţe, şi spune: "Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi". Dar dacă cineva se ştie pe sine că este foarte puternic să lupte cu Satana, să rămână - eu nu-mi pierd nădejdea în tăria Bisericii - şi să spună: "Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos? ", şi cele­lalte. Dacă ne temem, să ne punem în siguranţă pe noi în­şine; dacă suntem curajoşi, să rămânem. Căci "va fi atunci necaz cum n-a mai fost de la începtul lumii până acum şi nici nu va fi". Dar să aducem mulţumire lui Dumnezeu, Care a mărginit mărimea necazului la puţine zile. Domnul spune: "Dar din pricina celor aleşi se vor scurta zilele ace­lea". Antihrist va domni numai trei ani şi jumătate. Aceasta o spunem nu pe temeiul scripturilor apocrife, ci pe temeiul lui Daniel, care zice: "Şi se va da în mâna lui până la vreme şi vremuri şi jumătate de vreme ". "Vreme" este primul an, în care va creşte deocamdată domnia lui Anti­hrist; "vremi'' sunt ceilalţi doi ani ai fărădelegii, aşa că avem la un loc trei ani; "jumătate de vreme", sunt şase luni. Iar în altă parte, Daniel spune acelaşi lucru: “Şi s-a jurat pe Cel ce in veac este viu, că în vreme şi în vremuri şi în jumătate de vreme..."[30]. Unii au interpetat în acelaşi sens şi cuvintele: "O mie două sute nouăzeci de zile"[31]; şi: "Fericit cel care rab­dă şi ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile"[32]. Pen­tru aceasta trebuie să ne ascundem şi să fugim. Poate că nu vom sfârşi cetăţile lui Israel până ce va veni Fiul Omului[33]!
17.   Cine oare va fi fericitul care va primi atunci cu cre­dinţă mucenicia pentru Hristos? Afirm că mucenicii de atunci sunt mai presus de toţi mucenicii. Mucenicii dinainte de ve­nirea lui Antihrist au avut de luptat numai cu oameni, pe când mucenicii din timpul lui Antihrist vor lupta chiar cu Satana faţă către faţă. Împăraţii prigonitori de dinainte uci­deau numai, nu se făceau că învie morţi, nici nu arătau nă­luciri de semne şi minuni. Acum însă Antihrist este pornit să îngrozească şi să înşele, “încât să amăgească de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi"[34]. Să nu se suie în inima vreunuia de atunci gândul: "Ce minune mai mare a făcut Hristos? Cu ce putere săvârşeşte el aceste minuni? Dacă n-ar voi-o Dumnezeu, n-ar îngădui-o!'. Apostolul te întăreşte şi spune mai dinainte: "Pentru aceasta Dumnezeu le va trimite lucra­rea înşelăciunii; - cuvântul "trimite" este pus în locul cuvân­tului "îngăduie" -, nu pentru ca să aibă cuvânt de apărare, ci "ca să fie judecaţi"[35]. Pentru ce? "Pentru că n-au crezut adevărului, adică adevăratului Hristos, ci le-a plăcut nedrep­tatea"[36], adică Antihrist. Dumnezeu îngăduie acestea şi în prigonirile petrecute în cursul istoriei, cât şi la sfârşitul lumii; nu înseamnă că este neputincios în a le împiedica, ci încununează ca de obicei prin răbdare pe propriii Săi lup­tători, făcându-i asemenea profeţilor şi apostolilor Lui. Pen­tru scurtul timp de suferinţă vor moşteni împărăţia veşnică a cerurilor, după cum spune Daniel: "Şi în vremea aceea se va mântui tot poporul Tău, care a fost scris în carte" - evi­dent, în cartea vieţii - . "Şi mulţi din cei care dormeau în ţă­râna pământului se vor scula; unii spre viaţa veşnică, şi alţii spre ocară şi ruşine veşnică. Iar cei care au fost înţelegători vor străluci cum străluceşte cerul; iar dintre drepţi cei mulţi vor străluci ca stelele în veac, şi încă mai mult".
18.    Întăreşte-te pe tine însuţi, omule! Ţi-am dat semnele lui Antihrist. întipăreşte-ţi-le nu numai în memorie, ci răs- pândeşte-Ie tuturor fără invidie. Dacă ai copil după trup, în- vaţă-1 de pe acum; iar dacă ai născut un fiu prin cateheză, întăreşte-1 şi pe acesta mai dinainte, ca să nu ia ca adevărat Hristos pe cel fals. Căci "taina fărădelegii lucrează de pe acum". Mă înspăimântă războaiele dintre popoare, mă înspăimântă schismele din Biserici, mă înspăimântă ura din­tre fraţi. Să fie spuse acestea! Să dea Dumnezeu să nu se întâmple venirea lui Antihrist în vremea noastră. Cu toate acestea, noi să ne întărim!
Acestea am avut de spus despre Antihrist.
19.    Aşteptăm şi nădăjduim că Domnul are să vină din ceruri pe nori. Trâmbiţe îngereşti vor răsuna atunci; vor învia întâi cei morţi în Hristos; cei vii care au trăit în credincioşie vor fi răpiţi în nori, spre a lua răsplata ostenelilor, ca să fie cinstiţi mai presus de om, o dată ce au şi luptat mai presus de om. Aşa grăieşte apostolul Pavel, scriind: "Că în­suşi Domnul, la poruncă, la glasul arhanghelului şi la trâm­biţa lui Dumnezeu Se va pogorî din cer, şi cei morţi în Hristos vor învia întâi; după aceea noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi în noii împreună cu ei întru întâmpinarea Domnului in văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi"[37].
-    Ecclesiastul cunoştea această venire a Domnului şi sfârşitul lumii. El spune: "Veseleşte-te, tinere, în tinereţea ta''[38]. Iar în cele ce urmează zice: "Depărtează mânia de la inima ta, goneşte răutatea din trupul tău[39] şi adu-ţi aminte de Ziditorul tău mai înainte de a veni zilele răutăţii, mai îna­inte de a se întuneca soarele şi lumina şi stelele şi de a se întuneca cele ce se văd în găuri[40] - se face aluzie la pu­terea de a vedea -, mai înainte de a se rupe funia de argint -se face aluzie la împletitura stelelor, care sunt ca argintul la vedere - şi de a se zdrobi floarea de romaniţă a aurului"[41]-se face aluzie la soare, care are înfăţişarea aurului; romaniţa este cunoscuta plantă care are petalele de jur împrejur crescute în formă de raze - 'Şi se va scula la glasul păsării şi din înălţime vor vedea şi va fi spăimântare pe cale"[42]. Ce vor vedea? "Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului"[43] şi “vor plânge seminţii peste seminţii"[44]. Ce are să se întâmple la venirea Domnului? "Va înflori migdalul, se va îngreuna lăcusta şi se va risipi chiparosul"[45]. După cum spun exegeţii, migdalul înflorit arată că a trecut iarna. Tru­purile noastre atunci, după trecerea iernii, au să înflorească o floare cerească. "Şi are să se îngreuneze lăcusta" înseam­nă sufletul înaripat, îmbrăcat cu trup. "Şi se va risipi chipa­rosul" înseamnă că fărădelegile cele spinoase se vor risipi.
20.    Vezi că toţi au vestit mai dinainte venirea Domnu­lui? Vezi că ei cunosc glasul păsării? Ştim care glas. "Că în­suşi Domnul, la poruncă, la glasul arhanghelului şi la trâm­biţa lui Dumnezeu Se va pogorî din cer". Arhanghelul stri­gă şi spune tuturor: "Sculaţi-vă întru întâmpinarea Domnu­lui!". înfricoşătoare este pogorârea Domnului! David spu­ne: "Dumnezeu, Dumnezeul nostru, arătat va veni şi nu va tăcea. Foc înaintea Lui va arde şi de jur împrejurul Lui vifor mare", şi celelalte. Fiul Omului, potrivit Scripturii de cu­rând citite, vine către Tatăl pe norii cerului, râu de foc curge, care lămureşte faptele oamenilor. Dacă cineva are fapte de aur, va ajunge mai strălucitor, dacă cineva are fap­te de trestie şi fără valoare, este ars de foc. Şi Tatăl "şade pe tron, având haina Lui albă ca zăpada şi părul capului ca lâna curată". Toate acestea au fost spuse în felul ome­nesc de a gândi. Pentru ce haina Lui este albă ca zăpada, şi părul capului ca lâna curată? Pentru că El este împărat al celor care nu s-au pângărit cu păcate. Scriptura spune: "Voi înălbi păcatele voastre ca zăpada şi ca lâna "; iar cuvintele acestea arată sau iertarea păcatelor, sau chiar lipsa com­pletă de păcate. Domnul vine din cer pe nori, El, Care S-a înălţat la cer tot pe nori. El însuşi a spus-o: "Şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu multă putere şi slavă".
21.    Dar care este semnul venirii Lui, semn pe care pu­terea potrivnică nu va îndrăzni vreodată să-l imite? "Şi atunci,
































spune Domnul, se va arăta semnul Fiului Omului pe cer"[46]. Iar semn adevărat şi caracteristic al lui Hristos este Crucea. Semnul Crucii strălucitoare va merge înaintea împăratului ca să arate pe Cel care a fost răstignit mai înainte. Când iu­deii, care L-au împuns şi L-au batjocorit mai înainte, îl vor vedea, vor plânge seminţie peste seminţie[47] şi vor zice: Acesta-i Cel pălmuit; Acesta-i pe Care L-au scuipat în faţă; Acesta-i pe Care L-au pus în lanţuri; Acesta-i pe Care L-au răstignit după ce mai întâi L-au batjocorit. Vor spune: Unde să fugim de faţa mâniei Tale? Dar nu vor putea să fugă nicăieri, căci de jur împrejur stau oştile îngereşti. Semnul Crucii este spaimă pentru duşmani, şi bucurie pentru prie­tenii care au crezut în El sau L-au propovăduit sau au pă­timit pentru El. Care este atunci fericitul care să fie găsit prieten al lui Hristos? Nu dispreţuieşte pe slugile lui împă­ratul atât de slăvit, Care este înconjurat de îngeri şi şade pe tron împreună cu Tatăl. Şi ca să nu se amestece prietenii cu duşmanii, "va trimite pe îngerii Lui cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vân­turi"[48]. Dacă n-a dispreţuit pe Lot, care era unul singur, cum va dispreţui pe numeroşii drepţi? Şi va spune Domnul celor pe care i-au adunat îngerii şi care vor călători în că­ruţe de nori: "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu!"[49].
22.      Dar poate că cineva din cei de faţă va spune:
-     Voi fi sărac sau poate atunci mă voi afla în pat bol­nav[50]! Sau eu, femeie, voi fi lăsată la moară[51]! Nu cum­va vom fi trecuţi cu vederea?
-    Ai curaj, omule! Judecătorul nu Se uită la faţa omu­lui! "Domnul nu va judeca după slava omului şi nici nu va mustra după grai!'. Nu preferă pe cei deştepţi celor sim­pli, nici pe cei bogaţi celor săraci. Chiar dacă vei fi în ţari­nă, îngerii te vor lua. Să nu socoteşti că va lua numai pe proprietarii de pământ, iar pe tine, lucrător de pământ, te va lăsa! Să nu te nelinişteşti chiar dacă vei fi rob, chiar dacă vei fi sărac. Nu dispreţuieşte pe robi Cel care a luat chip de rob. Chiar dacă vei zăcea bolnav în pat, şi pen­tru tine este scris: "Dacă vor fi doi intr-un pat unul se va lua, şi altul se va lăsa". Chiar dacă de nevoie vei fi dat să lucrezi la moară, de vei fi bărbat sau femeie; chiar dacă vei purta cătuşe şi vei fi silit să stai la moară, totuşi nu te trece cu vederea Cel care scoate din lanţuri cu tărie. Cel care a scos pe Iosif din robie şi din închisoare şi l-a pus mare stăpânitor te va izbăvi de necazuri întru împărăţia ce­rurilor. Ai numai curaj, lucrează numai, luptă numai cu dra­gă inimă! Nimic nu se pierde! Scrisă îţi este toată rugăciu­nea şi toată cântarea ta duhovnicească! Scrisă îţi este toată milostenia ta! Scris îţi este tot postul tău! Scrisă-ţi este căsă­toria ta pe care ai păzit-o bine! Scrisă-ţi este înfrânarea ta să­vârşită pentru Dumnezeu! Cele dintâi cununi însă le are scri­se fecioria şi castitatea. Vei străluci ca un înger. Dar după cum ai ascultat cu plăcere cele bune, ascultă iarăşi, fără să-ţi fie ruşine, pe cele potrivnice! Scrisă-ţi este toată lăcomia! Scri­să-ţi este toată desfrânarea! Scrise-ţi sunt tot jurământul fals, hula, vrăjitoria, hoţia şi uciderea! Toate acestea îţi vor fi scrise din nou, dacă acum, după botez, vei săvârşi ace­leaşi fapte. Dimpotrivă, dacă nu le vei face, ţi se vor şterge.
23.     "Când va veni Fiul Omului, zice Domnul, întru slava Lui şi toţi îngerii împreună cu El"[52]. Vezi, omule, în faţa a câtor martori vei veni la judecată? Tot neamul omenesc va fi acolo. Socoteşte cât de mulţi sunt romanii; socoteşte cât de multe sunt neamurile barbare care trăiesc acum şi câţi sunt cei care au murit de acum o sută de ani până azi. Socoteşte câţi au fost înmormântaţi în curs de o mie de ani. Socoteşte câţi au fost de la Adam până azi. Mare este mulţimea lor, totuşi mică încă. Mai mulţi sunt îngerii. Ei sunt cele nouăzeci şi nouă de oi[53], pe când omenirea este o singură oaie. Mulţimea locuitorilor trebuie socotită după întinderea locurilor locuite. Dacă pământul, care este ca un punct în mijlocul unui singur cer, are o mulţime atât de mare de locuitori, cât de mulţi locuitori trebuie să aibă ce­rul care înconjoară pământul? Cerurile cerurilor trebuie să aibă un număr neînchipuit de mare. Este scris: “Mii de mii slujeau Lui şi zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea Lui"[54]. Nu înseamnă însă că la atâta se mărgineşte numă­rul îngerilor, ci că profetul n-a putut să exprime un număr mai mare decât acesta.
Aşadar, atunci, la judecată, stă Dumnezeu Tatăl tuturor, împreună cu El pe tron stă Iisus Hristos şi este de faţă şi Sfântul Duh. Trâmbiţă îngerească ne cheamă pe noi toţi, aducând cele săvârşite de noi. Oare nu trebuie să ne cuprin­dă neliniştea chiar de pe acum? Să nu socoteşti, o, omule, că este mică osândă sau că ai să scapi nepedepsit, o dată ce ai să fii osândit în faţa atâtor îngeri. Oare n-am dori mai bine să murim decât să fim osândiţi de prieteni?
24.    Să ne nevoim deci, fraţilor, să nu ne osândească Dumnezeu, Care pentru a ne osândi n-are nevoie nici de cercetare, nici de dovadă. Să nu spui: noaptea am făcut desfrânare sau am vrăjit sau altceva am făcut, şi om nu era de faţă! De conştiinţa ta vei fi judecat, "deoarece gândurile între ele se pârăsc sau se apără în ziua când Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor". Faţa înfricoşătoare a Judecătorului te sileşte să spui adevărul; dar, mai bine spus, vădeşte adevărul chiar dacă nu-1 spui. În adevăr, vei învia îmbrăcat fie cu păcatele tale, fie cu faptele tale drepte. Şi asta a arătat-o însuşi Judecătorul când spune - şi Hristos este Judecătorul: "Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată jude­cata a dat-o Fiului"; aceasta nu înseamnă că Tatăl îşi în­străinează de la Sine stăpânirea Sa, ci că judecă prin Fiul, prin urmare Fiul judecă la semnul Tatălui. Aceasta, iarăşi, nu înseamnă că altele sunt semnele Tatălui, şi altele sem­nele Fiului, ci este unul şi acelaşi semn. Şi ce spune Jude­cătorul despre faptul că tu porţi sau nu faptele săvârşite de tine? "Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile", căci trebuie să se plece înaintea lui Hristos tot genunchiul: al ce­lor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. "Şi-i va despărţi pe ei unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre". Cum desparte păstorul oile de capre? Cercetează oare după carte care este oaie şi care este capră? Sau le desparte după înfăţişarea lor? Nu se cunoaşte oare oaia după lână, şi capra după părul ei aspru şi tare? Astfel, dacă te vei curăţi acum de păcate şi vei avea pe viitor faptele curate ca lâna, atunci îmbrăcămintea ta rămâne nepângărită şi spui totdeauna: "M-am dezbrăcat de haina mea; cum o voi mai îmbrăca?". După îmbrăcăminte te cunoşti de eşti oaie. Dar dacă vei fi găsit păros ca Isav, care era des la păr şi trândav la minte, care a pierdut dreptul de întâi-născut pentru o mâncare şi şi-a vândut vrednicia
sa[55], vei ajunge în ceata celor de-a stânga[56]. Să nu dea Dumnezeu ca cineva din cei de faţă să fie aruncat din har şi nici să se găsească în cetele păcătoşilor de-a stânga din pricina faptelor rele.
25.    într-adevăr, înfricoşată este judecata şi frică mare va fi din pricina celor ce au să se vestească. De faţă este împăratul cerurilor şi este pregătit foc veşnic.
Poate că cineva va întreba:
-    Cum să scăpăm de foc? Cum să intrăm în împără­ţie[57]?
-    "Am flămânzit, spune Domnul, şi Mi-aţi dat să mă­nânc"[58]. Iată calea! Nu mai e nevoie acum de alegorie, ci de îndeplinit cele spuse: "Am flămânzit şi Mi-aţi dat să mă­nânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cerce­tat; în temniţă eram şi aţi venit la Mine"[59]. Dacă vei face acestea, vei împăraţi împreună cu Domnul. Dar dacă nu le vei face, vei fi osândit. începe chiar de acum să le săvâr­şeşti şi stăruie în credinţă. Să nu faci ca fecioarele cele ne- înţelepte, să ţi se închidă uşa pentru că atunci ai de gând să cumperi undelemn[60]. Să nu te bizui numai pe faptul că ai candelă; păstreaz-o aprinsă! Să strălucească lumina ta, a faptelor bune, înaintea oamenilor, ca să nu fie hulit Hristos din pricina ta[61]. Poartă haina nestricăciunii, strălucind în fapte bune. Avuţia pe care ai primit-o de la Dumnezeu s-o chiverniseşti cu socoteală. Chiverniseşte-o bine! Ţi s-au încre­dinţat bani? Chiverniseşte-i bine! Ţi s-a încredinţat slujbă învăţătorească? Fă-ţi cum trebuie slujba ta! Poţi face să prospere sufletele ascultătorilor? Fă-o cu râvnă! Sunt multe uşi pentru o chiverniseală bună. Să dea Dumnezeu numai să nu fie nimeni dintre noi osândit şi să fie aruncat afară, ci să ne învrednicească să întâmpinăm cu îndrăzneală pe veşnicul împărat Hristos, Care împărăteşte în veci. Cel care judecă viii şi morţii. Care a murit pentru vii şi pentru morţi, împărăteşte în veci. Şi, după cum spune Pavel: "Căci spre aceasta a murit şi a trăit Hristos, ca să domnească şi peste cei morţi, şi peste cei vii".
26.    Dacă vreodată vei auzi pe cineva spunând că împă­răţia lui Hristos are sfârşit, atunci urăşte erezia! Este un alt cap al balaurului care s-a ivit de curând în Galatia. A în­drăznit unul să spună că Hristos nu împărăteşte după sfâr­şitul lumii! A mai îndrăznit să spună despre Cuvântul, Care a ieşit din Tatăl, că S-a contopit iarăşi în Tatăl şi nu mai există. Prin astfel de idei eretice s-a hulit pe sine însuşi. Oare n-a auzit pe Domnul spunând: "Fiul rămâne în veac"? N-a auzit pe Gavriil spunând: "Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit"? Bagă de seamă la cele spuse! Acum ereticii învaţă împotriva lui Hristos, în timp ce arhanghelul Gavriil a învăţat despre dăi­nuirea veşnică a Mântuitorului. Cui să dai mai multă cre­zare? Oare nu lui Gavriil? Ascultă şi mărturia aceasta a lui Daniel: “Văzut-am întru vedenia nopţii şi iată, pe norii ceru­lui venea cineva ca Fiul Omului şi a ajuns până la Cel vechi de zile. Şi 1 s-a dat Lui cinstea şi stăpânirea şi împărăţia; şi toate popoarele, neamurile, limbile îi vor sluji Lui. Stăpâni­rea Lui este stăpânire veşnică, care nu va trece; iar împără­ţia Lui nu se va strica". Ţine mai bine aceste cuvinte! Crede în ele! Îndepărtează de la tine învăţăturile eretice, căci ai auzit învăţături cât se poate de lămurite despre îm­părăţia nesfârşită a lui Hristos.

27.    O învăţătură asemănătoare ai şi în tălmăcirea pie­trei, care a fost tăiată din munte fără ajutorul mâinii ome­neşti[62]; piatra este Hristos întrupat. "Împărăţia Lui nu va fi lăsată altui popor"[63]. Şi David spune într-un loc: "Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului"[64]; iar în altă parte: "Dintru început Tu, Doamne, ai întemeiat pământul"[65], şi celelalte. "Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne"[66], şi cele­lalte. “Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi"[67]. Aceste cuvinte au fost interpretate de apostolul Pavel cu privire la Fiul[68].
28.    Vrei să afli cum au ajuns la această nebunie cei care au o învăţătură contrară? Au citit greşit cuvintele bine scrise de apostolul Pavel: "Căci trebuie ca El să împără­tească până ce va pune pe toţi duşmanii Săi sub picioarele Sale"[69]. Ei spun: Hristos nu mai împărăteşte când duş­manii Lui vor fi puşi sub picioarele Sale. Dar înţeleg greşit şi fără judecată cuvintele lui Pavel. Dacă împărăteşte peste duşmani înainte de a-i birui, cum oare nu va împărăti cu atât mai mult peste ei după ce-i va birui?
29.    Au mai îndrăznit să spună şi că textul scripturistic: “Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul însuşi Se va supune Celui care l-a supus Lui toate"[70], arată că Fiul se contopeşte în Tatăl. Prin urmare, voi, oameni, mai lipsiţi de credinţă decât toti, care sunteţi creaturi ale lui Hristos, dăinuiţi, iar Hristos, prin Care ati fost făcuţi voi şi au fost făcute toate[71], piere?! Hulitor este glasul! Dar cum sunt toate acelea ce-I vor fi supuse? Supuse piericiunii sau dăinuitoare? Mai mult: toate cele supuse Fiului dăinuiesc, iar Fiul care este supus Tatălui nu dăinuieşte? Cuvintele: "Se va supune" nu înseamnă că de atunci începe să asculte de Tatăl, căci El face totdeauna şi pururea ceea ce-I place Tatălui, ci că şi atunci ascultă, nu printr-o ascultare si­lită, ci prin una de bunăvoie. Fiul nu este rob, ca să se su­pună de nevoie; este Fiul, iar ca Fiu, Se supune de bună­voie şi din dragoste.
30.    Să întrebăm pe aceşti eretici: Ce sens daţi cuvinte­lor: "până când" sau cuvintelor: "până ce" ? Voi încerca să combat erezia pornind de la aceleaşi cu­vinte ca şi ei. Ei au îndrăznit să spună că textul: "Până ce va pune pe duşmanii Săi sub picioarele Sale", indică sfârşitul lui Hristos; au mai îndrăznit să circumscrie împă­răţia veşnică a lui Hristos şi să pună sfârşit prin învăţătura lor stăpânirii Sale nesfârşite. Haide deci să citim textele asemănătoare din Pavel şi să vedem ce sens au cuvintele: "până când" și "până ce"  ? Pavel spune: "Dar moartea a împărăţit de la Adam până la Moise". Oare până la Moise au murit oamenii, şi după Moise n-au mai murit? Sau n-a murit nici un om după ce a fost dată Legea? Vezi deci că acest cuvânt, "până ce" , nu indică o îngrădire de timp; dimpotrivă, Pavel a arătat mai degrabă prin acest cuvânt că, deşi Moise a fost un om drept şi un bărbat minunat, totuşi hotărârea de moarte adusă împotriva lui Adam a ajuns şi la el, şi la cei de după el, cu toate că el n-a făcut acelaşi păcat ca Adam, anume de a nu asculta porunca de a nu mânca din pom.
31.    Să luăm alt text asemănător: "Căci până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne un văl pe inima lor". Cuvintele: “până astăzi" înseamnă oare că numai până la Pavel? Nu şi până în vremea noastră şi până la sfârşitul lumii? Dacă Pavel spune corintenilor: "Că şi până la voi am ajuns cu Evanghelia lui Hristos, având nădejde ca, tot cres­când credinţa voastră, să se propovăduiască Evanghelia şi în părţile de dincolo de voi"[72], din aceste cuvinte se vede lămurit că "până când" nu indică sfârşitul, ci o continuare. Cum poţi deci să înţelegi altfel cuvintele: "Până ce va pune pe duşman..."? Acelaşi Pavel spune în altă parte: "Dar îndemnaţi-vă pe voi înşivă în toate zilele până când se zice: as­tăzi"[73]. Sensul cuvintelor: "până când se zice: astăzi" este: totdeauna.

Prin urmare, după cum nu trebuie să se vorbească de­spre începutul zilelor lui Hristos, tot aşa să nu rabzi să vor­bească cineva vreodată despre sfârşitul împărăţiei Lui. Căci este scris: "împărăţia Lui este împărăţie veşnică".

32.    Cu toate că mai avem încă şi alte multe mărturii din dumnezeieştile Scripturi despre împărăţia în veci nesfârşită a lui Hristos, totuşi să ne mulţumim deocamdată cu cele spuse mai sus, din pricina scurgerii zilei.

Tu, ascultătorule, închină-te numai acelui împărat! Fugi de orice rătăcire eretică! Iar dacă îngăduie harul lui Dum­nezeu, vă vor fi spuse la timp şi celelalte adevăruri de cre­dinţă. Iar Dumnezeul tuturor să vă păzească pe voi toţi, să vă aduceţi aminte de semnele sfârşitului lumii şi să rămâ­neţi nebiruiţi de Antihrist. Ai primit semnele înşelătorului ce are să vină. Ai primit dovezile adevăratului Hristos, Care are să Se pogoare la vedere din ceruri. Fugi de cel fals, aş­teaptă pe Cel adevărat! Ai învăţat calea; caută să fii găsit la judecată în ceata celor de-a dreapta! Păzeşte bunul despre Hristos ce ţi-a fost încredinţat, strălucind în fapte bune, ca să te înfăţişezi cu îndrăzneală înaintea Judecătorului, şi să moşteneşti împărăţia cerurilor, prin Care şi cu Care slavă lui Dumnezeu, împreună cu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.





[1]   Daniel 7, 9.
[2]   Daniel 7, 13.
[3]   Ps. 71, 6.
[4]   Luca 2, 7.
[5]   Ps. 103, 2.
[6]   Evr. 12, 2.
[7]   Matei 25, 31.
[8]     I Cor. 5, 12-13.
[9]     Tit 2, 1 1-13.
[10]   Osea 4, 3.
[11]   Isaia 34, 4.
[12]    Matei 24, 29.
[13]    Matei 24, 3.
[14]    II Cor. 11, 14.
[15]    Matei 24, 4.
[16]    Matei 24, 4-5.
[17]    Matei 24, 6.
[18]    Matei 24, 14.
[19]    Matei 24, 15.
[20]    Matei 24, 23.
[21]    II Tes. 2, 3-10.
[22]    Matei 24, 30-31.
[23]    Daniel 7, 24.
[24]    Daniel 7, 24.
[25]    II Tes. 2, 9.
[26]    loan 8, 44.
[27]    II Tes. 2, 4.
[28]    II Tes. 2, 4.
[29]    Matei 24, 2.
[30]    Daniel 12, 7.
[31]    Daniel 12, 11.
[32]    Daniel 12, 12.
[33]    Matei 10, 23.
[34]    II Tes. 2, 1 1.
[35]    II Tes. 2, 12.
[36]    II Tes. 2, 13.
[37]    I Tes. 4, 16-17.
[38]    EccI. 11,9.
[39]    EccI. 11, 10.
[40]    EccI. 12, 1-3.
[41]    EccI. 12, 6.
[42]    EccI. 12, 4-5.
[43]    Matei 24, 30.
[44]    Zaharia 12, 12.
[45]    EccI. 12, 5.
[46]      Matei 24, 30.
[47]     Zaharia 12, 12.
[48]      Matei 24, 31.
[49]      Matei 25, 34.
[50]      Luca 17, 34.
[51]      Luca 17, 35.
[52] Matei 25, 31.
1 14. Matei 18, 12.
I 15. Daniel 7, 10.
[55]      Evr. 12, 16.
[56]      Matei 25, 33.
[57]      Matei 25, 41.
[58]      Matei 25, 35.
[59]      Matei 25, 35-36.
[60]      Matei 25, 8-12.
[61]      Matei 5, 16; Rom. 2, 24.
[62]      Daniel 2, 34.
[63]      Daniel 2, 44.
[64]      Fs. 44, 8.
[65]      Fs. 101, 26.
[66]      Ps. 101, 27.
[67]      Ps. 101, 28.
[68]      Evr. 1, 8-12.
[69]      I Cor. 15, 25.
[70]      I Cor. 15, 28.
[71]      loan 1,3.
[72]      II Cor. 10, 14-16.
[73]      Evr. 3, 13.