Sf.Proroc Miheia- Viata si Prorociile in comentariile Sf.Parinti

Sfântul Proroc Miheia

Care se prăznuieşte de către Sfânta Biserică în ziua de 14 august.

Plin de duhovnicească ştiinţă fiind, Miheie, şi de înţelepciune de la Dumnezeu, te-ai învăţat de la cele viitoare ca un curat la minte, prea fericite. ^[1]

INTRODUCERE

Sfântul Proroc Miheia din Moreşet a fost unul dintre cei 12 Proroci mici. în Septuaginta, el este numărat al treilea, iar în versiunea ebra­ică este al şaselea. Miheia şi-a desfaşurat activitatea profetică înainte de anul 722 Î.Hr. Sfântul Ambrozie (cca 339-397), episcop al Milanului (374), expli­că versetul de început al cărţii profetului: Cuvântul Domnului care a fost că­tre Miheia din Moreşet în vremea domniei lui Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda, când a avut vedenie pentru Samaria şi Ierusalim [Mihea 1:1] — spunând: „Să vedem mai întâi ce semnificaţie are numele Profetului Miheia [...]: Mihe­ia înseamnă Cel care este de la Dumnezeu sau, aşa cum aflăm într-alt loc, Cine este el, fiul din Moreşet?- cu alte cuvinte, fiul moştenitorului. Şi cine altul este moştenitorul, dacă nu tocmai Fiul lui Dumnezeu, Care spune: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu [Matei 11:27]? Şi cine, Moştenitor fiind, doreşte ca şi noi, la rândul nostru, să fim împreună moştenitori cu El? Drept aceea, bine este să întrebăm: Cine este El ('Moştenitorul)t Căci nu este din popor; dar Mi­heia a fost unul dintre cei aleşi să primească darul lui Dumnezeu, unul dintre cei prin care ne vorbeşte Duhul Sfânt şi care a început să prorocească în zilele regilor iudei Iotam (752-736), Ahaz (736-720) şi Iezechia (729/8-699). Prin înşiruirea aceasta se arată evoluţia viziunilor, care au început în timpul unor regi răi şi a ajuns până în timpul unui rege bun."

Se ştie despre Profetul Miheia că ţine de seminţia lui Efraim^[1], că era fiul lui Ioram şi că s-a născut în localitatea numită Morati (în LXX). Eusebiu consi­deră că Morati se găsea la est de Elefteropolis (Beit Jibrinul de astăzi, localitate aflată la nord-est de Hebron). Fericitul Ieronim (cca 342-420) îl plasează la est de Jibrin. Miheia a prorocit cu aproape şapte secole înainte de venirea Mân­tuitorului. A fost contemporan cu Prorocii Isaia, Amos şi Osea. Acest Profet Miheia nu trebuie confundat cu un profet cu acelaşi nume, dar care era fiul lui Imla [cf. III Regi 22:8-26; II Cronici 18:7-25], care a fost contemporan cu Prorocul Ilie şi a trăit în timpul domniei în Israel a regelui Ahab (847-853), respectiv în timpul domniei în Iuda a regelui Iosafat (872-847)^[2].

Prorocul Miheia, pe care-1 prăznuim în ziua de 14 august, este menţionat şi de către Prorocul Ieremia, care spune: Atunci s-au ridicat unii din bătrânii poporului şi au zis către toată adunarea poporului: „Miheia din Moreşet^x a pro­rocit în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, şi a zis către tot poporul iudeu: aşa zi­ce Domnul Savaot: Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge o movilă de dărâmături şi mufttele templului acestuia va fi un deal împădurit. " Omorâtu-l-a oare pentru aceasta Iezechia, regele lui Iuda şi tot Iuda? Au nu s-a temut el de Domnul şi nu s-a rugat Domnidui, ca să-Ipară rău de nenorocirea pe ca­re o rostise împotriva lor? Şi noi să ne împovărăm sufletele noastre cu o nelegiuire aşa de mare! [Ieremia 26:17-19] Felul în care a murit Profetul Miheia nu este cunoscut cu precizie, dar se ştie că a fost înmormântat în satul său. In timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare (cca 346/347-395), moaştele Proro- cilor Miheia şi Avacum au fost aflate împreună, printr-o tainică descoperire primită de către episcopul din Elefteropolis^[3]. în anul 404 d.Hr., Fericitul Ie- ronim (cca 342-420) îi scria despre Moreşet lui Eustochie următoarele: „In vechime era renumit pentru mormântul Profetului Miheia, iar acum este re­numit pentru biserica sa."^[4]

Profetul Miheia a fost un bărbat curajos, cu o gândire sănătoasă şi deosebit de credincios. El şi-a susţinut cu putere convingerile. Din predicile sale putem constata că era de o moralitate superioară, că era dedicat dreptăţii şi ajutorării celor aflaţi în nevoi. Iconografia creştin-ortodoxă îl reprezintă bătrân, cu ex­presie blajină, cu barba lungă şi albă şi cu plete bogate, cărunte.

CONTEXTUL ISTORIC

Sub domnia lui Tiglath-Pilesser al III-lea (745-727) - sau Tiglatfalasar, cum mai apare în sursele babiloniene -, Asiria a cunoscut o perioadă de înflo­rire şi de renaştere a puterii ei politice şi militare. In acelaşi timp, Israelul era măcinat de lupte şi de discordii interne. Profetul Miheia a fost martor la eve­nimentele care au condus la căderea Regatului de Nord şi la deportarea po­porului în robie. Regatul de Nord a fost atacat şi ocupat de către armatele lui Şalmanasar al V-lea. Apoi, în anul 721, capitala Samaria a fost cucerită de că­tre Sargon al II-lea.

În acelaşi timp, în Regatul de Sud, datorită demersurilor politice ale rege­lui Ahaz, Iuda devenise un fel de satelit al asirienilor. Astfel, în anul 715, când Iezechia a preluat tronul şi a introdus reformele sale religioase, Asiria a reacţi­onat prompt şi ameninţător. Dar campania lui Senaherib de cucerire a Ierusa­limului a eşuat [cf. IV Regi 19:32-36; II Cronici 32:21; Isaia 37:33-37], căci Domnul Dumnezeu a spus: Eu voi păzi cetatea aceasta, ca să o izbăvesc pentru Mine şi pentru David, robul Meu [IV Regi 19:34]. în timpul nopţii, un înger al Domnului a lovit în tabăra asirienilor 185 000 de oameni, iar în dimineaţa aceea erau peste tot numai trupuri moarte [cf. IV Regi 19:35]. Dar, la un secol după moartea lui Iezechia, babilonienii vor asedia Ierusalimul şi îl vor cuceri.

EPOCA PROFETULUI MIHEIA

1. Fărădelegi în plan religios şi social

[Miheia 2:1, 2, 9, 11; 3:9-12; 6:10-12]

Profetul Miheia a propovăduit într-o vreme când atât Regatul de Nord, cât şi Regatul de Sud cunoşteau o perioadă de avânt economic, pe de o parte, dar şi de o accentuată decădere spirituală, pe de altă parte. Deosebirile dintre cla­sele sociale se adânceau tot mai mult, aristocraţia bogată şi rapace înavunţindu-se pe spinarea şi de multe ori prin spolierea fraţilor din clasele inferioare. Ţăranii se aflau cel mai adesea la cheremul negustorilor. Nedreptăţile sociale nu reprezentau boala în sine, ci mai degrabă simptomul unui cancer deosebit de periculos - atracţia şi acceptarea idolatriei canaanite. Profetul Miheia i-a mustrat în repetate rânduri pe locuitorii Samariei şi pe cei din Iuda, din prici­na nebuniei idolatre de care se lăsaseră cuprinşi.

Profetul a condamnat adeseori opresiunea şi lăcomia celor din clasele avute, spunând: Vai de cei ce cugetă gânduri silnice stând în aşternuturile lor şi de cei ce săvârşesc fărădelegea la lumina zilei de îndată ce află prilej! Le plac ţarinile, pentru aceea le şi răpesc; casele, de aceea le şi iau. Calcă silnic drepturile stăpânului şi ale casei lui, ale omului şi ale moştenirii lui [Miheia 2:1-2]. Şi încă: Cei ce astăzi îmi cârmuiesc poporul zvârliţi vorfi afară [...], din pricina a tot râul pe care-l izvodesc [Miheia 2:9]. Şi iarăşi: Oare voi scăpa din vedere casa celui fără de lege, comorile celui păcătos şi efa cea mică blestemată? Oare voi ierta pe cel cu cântare nedrepte şi cu greutăţi înşelătoare în sac? Că bogaţii din cetate sunt plini de silnicie şi locuito­rii grăiesc cuvinte mincinoase şi limba lor este numai viclenie în gura lor [Miheia 6:10-12]. Iar păcatul îl condamnă în cuvinte aşa ca acestea: [,..]din duhul tău s-a plămădit minciuna; ea ţi-a picat în vin şi în băutură [Miheia 2:11]¹.

Profetul dă în vileag faptul că Sionul se înalţă cu sânge, cu fărădelegi şi cu plocoane: Ascultaţi acestea voi, căpetenii ale casei lui Iacov, judecători ai casei lui Israel, voi cei ce simţiţi scârbă pentru dreptate şi strâmbaţi ceea ce este drept, care zidiţi Sionul cu fărădelegi şi Ierusalimul cu strâmbătăţi! Căpeteniile lor fac jude­cată pentru plocoane, preoţii dau învăţătura legii pentru plată şi prorocii proro­cesc pentru bani şi se sprijină pe Domnul zicând; „Domnul este în mijlocul nostru şi prăpădul nu va veni peste noi!" Deci, din pricina voastră, Sionul va fi arat cu plugul ca o ţarină şi Ierusalimul va fi prefăcut într-un morman de ruine şi mun­tele templului va ajunge o înălţime acoperită cu pădure! [Miheia 3:9-12]

Sfântul Grigorie Teologul (cca 329/330-cca 390) mărturiseşte: „ [...]mă în­spăimântă şi Profetul Mihea; căci el este supărat pe Sion că s-a zidit cu sânge - indiferent cum înţelegi acest sânge şi pe Ierusalim, că s-a înălţat prin ne­legiuire; este supărat pe conducătorii lui, care judecă pentru daruri; pe preoţii săi, care învaţă pentru plată; pe prorocii săi, care prorocesc pentru bani. Care poate fi urmarea acestor lucruri? Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va semăna cu coliba unui păzitor de zarzavaturi, iar muntele pe care este templul va ajunge o dumbravă de stejari [cf. Miheia 3:10-12], Miheia se tânguieşte apoi că s-au rărit cei buni, au rămas doar ca spicele sau strugurii după cules, pentru că guvernatorii cer daruri, iar judecătorii judecă după bunul lor plac [cf. Miheia 7:1-4], Cuvintele lui sunt asemenea cu ale lui David, când zice: Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios! [Psalm 11:1]. De aici se vede că binele i-a părăsit, ca şi cum ar fi fost ros de molii."^[5]

Sfântul Ioan Gură de Aur (cca 347-407) scrie: „Ar fi trebuit să alerge, ar fi trebuit să-şi ceară iertare pentru crimele săvârşite! Dar nu, ei fac o crimă şi mai mare decât cea dinainte, alătură crimă de crimă; si totdeauna crimele din urmă întunecă pe cele dinainte. Aceasta o arată şi Hristos, spunând: Umpleţi măsura părinţilor voştri [cf. Matei 23:32]. Prorocii de demult le-au adus aceeaşi învinu­ire, la vremea lor, zicând: [...]Cei ce zidiţi Sionul cu sângiuri [Miheia 3:IO]."^[6]

Dar profetul nu era preocupat numai de fărădelegile sociale din vremea sa, ci şi de cele săvârşite în plan religios. El dă seama, astfel, de o trezvie morală profundă şi nu se dă în lături de la a prevesti distrugerea Ierusalimului, drept pedeapsă pentru repetatele încălcări ale poporului şi ale conducătorilor aces­tuia. Iată un verset concis, dar care vădeşte esenţa adevăratei închinăciuni: Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: drepta­te, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău! [Miheia 6:8]

2. Judecăţi la adresa poporului [Miheia 1:5-9, 16; 2:3; 6:13-16]

Mesajul Profetului Miheia conţine şi un avertisment referitor la suferin­ţele şi la exilul pe care poporul le va avea de îndurat. Iată câteva prorociri în acest sens:

A.   Distrugerea locurilor de cult idolatre şi a obiectelor folosite în acest scop

Toate acestea vor fi din pricina fărădelegii lui Iacov şi a păcatului casei lui Is­rael. Care este fărădelegea lui Iacov? Oare nu Samaria? Şi care sunt înălţimile lui Iuda? Oare nu Ierusalimul? Pentru aceasta voi preface Samaria într-o grămadă de pietre adunate de pe câmp, când se sădeşte via; voi prăvăli în vale pietrele ei şi temeliile ei le voi dezveli. Toate chipurile ei cele cioplite vor fi doborâte, toată bo­găţia adunată din preţul dtsfrânării va fi arsă în foc şi toate chipurile ei de idoli le voi face una cu pământul; căci din plată de desfrânată i-a adunat şi în plată de desfrânată se vor preface! [Miheia 1:5-7] Şi încă: Din această pricină Mă voi tângui şi voi urla, voi merge desculţ şi gol; voi scoate urlete ca şacalii şi ţipete ca struţii; căci rana ei este fără de leac, ajuns-a până în Iuda, atins-a porţile poporu­lui Meu, până la Ierusalim [Miheia 1:8-9].

B.   Dezastrul politic şi deportarea poporului

Fii pleşuvă şi te rade pentru copiii tăi cei dragi, măreşte-ţi pleşuvia ca a vultu­rului, căci ei au fost duşi în robie, departe de tine! [Miheia 1:16]

C.  Vremuri de restrişte pentru cei fară de lege

Pentru aceasta aşa zice Domnul: Iată că Eu pun la cale pentru neamul acesta o nenorocire, de care nu veţi putea să văferiţi grumazul vostru şi nu veţi mai căl­ca mândri; căci vremurile sunt rele [Miheia 2:3].

D.    Blestem asupra fertilităţii pământului

Şi Eu am început să te bat şi să te pustiesc din pricina păcatelor tale. Vei mân­ca, dar nu te vei sătura şi foamea va roade lăuntrul tău; vei pune la o parte, dar nu vei putea scăpa nimic, şi ceea ce vei scăpa, voi trece prin ascuţişul săbiei. Tu vei semăna, dar nu vei secera; vei călca în teasc smochine, dar nu te vei unge cu unt­delemn; vei face must, dar nu vei bea vin. Căci voi aţi luat aminte la rânduielile lui Omri şi la toate faptele casei lui Ahab şi v-aţi purtat după sfaturile lor, ca să vă dau pustiirii şi pe locuitorii tăi, batjocurii. Pentru aceasta veţi avea în sarcina voastră ocara poporului Meu! [Miheia 6:13-16].

 

CUVINTE DE NĂDEJDE ŞI DE ÎMBĂRBĂTARE PENTRU VIITOR

Cartea Profetului Miheia cuprinde şi cuvinte de întărire a nădejdii în izbă­virea unei rămăşiţe din popor: Te voi aduna pe tine, Iacove, tot, voi strânge lao­laltă ceea ce a mai rămas din Israel! II voi aduna ca pe oile ce sunt în mare primej­die, ca pe o turmă în mijlocul unei nenorociri. Spăimântaţi, ei vor fugi departe de locul prăpădului! [Miheia 2:12], Apoi: Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte. Atunci, rămăşiţa fraţilor săi se va întoar­ce la fiii lui Israel. El vafi voinic şi va paşte poporul prin puterea Domnului, în­tru slava numelui Domnului Dumnezeului Său şi toţi vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului [Miheia 5:2-3]. Şi va mai fi restul lui Iacov, între popoare multe, ca un leu între dobitoacele din pădure şi ca un pui de leu în turma de oi, care trece, calcă în picioare şi pradă, fără ca nimeni să-i poa­tă smulge prada. Mâna ta se va ridica împotriva vrăjmaşilor tăi şi toţi asupritorii tăi vor fi nimiciţi! [Miheia 5:7-8]

Aceasta a fost la venirea lui Hristos şi odată cu răspândirea Bisericii prima­re, care a cuprins la -sânul ei atât pe iudei, cât şi pe elini, făcând din toţi un singur trup întru Domnul Hristos, printr-un Nou Legământ: Dar iată legă­mântul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei îmi vor fi popor [Ieremia 31:33].

PROROCII DESPRE HRISTOS SI DESPRE BISERICĂ

> 

Stilul Profetului Miheia, care a fost comparat adeseori cu stilul înalt şi cul­tivat al lui Isaia, este în acelaşi timp clar şi distinct, bogat în metafore şi com­paraţii [vezi bunăoară Miheia 1:8, 16; 2:12-13; 4:9]. El vorbeşte despre un le­gământ nou şi despre jertfa cea adevărată. In prorociile sale mesianice, Miheia se referă la întrupare, la Bethleem, la patimile lui Hristos. De asemenea, mai aminteşte şi de viitorul Bisericii, şi despre persecuţii.

1. Nou Legământ [Miheia 4:1-3; 6:15]

A. Tu vei semăna, dar nu vei secera; vei călca în teasc smochine, dar nu te vei unge cu untdelemn; vei face must, dar nu vei bea vin; şi vor pieri legiuirile popo­rului Meu [Miheia 6:15].'

Sfântul Chirii al Alexandriei (378-444) remarcă: „Acum a venit şi vremea pentru ca acestea care erau preînchipuiri să înceteze şi pentru ca învăţătura Le­gii, care s-a dat spre pregătirea celor din vechime, să treacă, pentru ca ceva mai bun să se facă cunoscut - şi anume tocmai învăţătura dată nouă prin Sfintele Evanghelii. [...] Cineva ar putea să întrebe de se va fi făcut aceasta cu voia Ce­lui care 1-a ales pe Moise şi i-a încredinţat poruncile? .Iar eu voi răspunde: Da, de bună seamă. Şi la concluzia aceasta am ajuns nu după capul meu, ci pri­mind încredinţare din prorocirile Sfintei Scripturi. Căci prin glasul lui Miheia a vorbit însuşi Domnul când a spus: vor pieri legiuirile poporului Meu [Mihe­ia 6:15]. Cum ar putea să piară legiuirile poporului? Pentru că, aşa după cum am spus, li s-a pus capăt prin arătarea unul legământ nou şi superior, pe care Fiul ni 1-a rânduit nouă, tuturor."^[7]

B. Sfântul Irineu (cca 130-cca 236), episcopul Lionului, notează faptul că iudeii s-au folosit de legea lui Moise până la venirea Domnului; dar, „du­pă venirea Domnului, legământul cel nou, care aduce pacea şi legea dătătoare de viaţă, s-a instituit pe faţa întregului pământ. După cum şi profetul arată: Şi în zilele cele de apoi, muntele templului Domnului se va înălţa peste vârfurile munţilor şi mai sus decât dealurile şi către el vor curge popoarele; popoare multe se vor îndrepta spre el zicând: Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în tem­plul Dumnezeului lui Iacâv, şi El ne va învăţa căile Sale, şi să mergem pe cărările Sale, că din Sion va ieşi legea, şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim! El va fit judecător al multor popoare şi dreptate va împărţi la neamuri puternice până de­parte, Acelea vor preface săbiile lor în fiare de plug şi lăncile lor în cosoare. Şi nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai învăţa cum să se lupte [Miheia 4:1-3; cf. Isaia 2:3-4], Prin urmare, dacă o lege nouă şi un cu­vânt nou, ieşind din Ierusalim, ajung să fie spre stăpânirea şi spre pacea nea­murilor care au primit cuvântul şi s-au încredinţat de nebunia credinţei lor de mai înainte, atunci am putea socoti că profetul a vorbit despre altcineva. Dar dacă legea libertăţii, care este cuvântul lui Dumnezeu vestit prin proroci şi propovăduit în toată lumea de către Apostolii ieşiţi din Ierusalim, a pricinuit schimbări atât de importante, încât neamurile acestea şi-au lepădat săbiile şi şi-au prefăcut lănciile în pluguri, iar apoi toate armele menite să ucidă le-au preschimbat în unelte de folos în vreme de pace şi chiar au pierdut meşteşu­gul războiului, încât atunci când sunt loviţi ei întorc şi celălalt orbaz [cf. Ma­tei 5:39], atunci prorocii nu au rostit toate aceste învăţături despre altcineva, decât numai despre Cel care le-a şi dus la îndeplinire"^[8].

2. Necesitatea unei jertfe adevărate [Miheia 6:6-8]

Profetul Miheia spune poporului că Domnul nu va fi împăcat cu jertfe de ardere de tot, ci prin îndreptarea obiceiurilor, prin lucrarea iubirii şi a milos­teniei şi prin respectarea căilor Lui [cf. Miheia 6:8]. El întreabă: Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului şi mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea- înalt? Infăţişa-mă-voi cu arderi de tot, cu viţei de un an? [Miheia 6:6] Şi conti­nuă: Oare Domnului Ii vor plăcea miile de berbeci, zecile de mii de râuri de unt­delemn? Oare Ii voi da pe cel dintâi născut al meu ca preţpentru fărădelegea mea şi rodulpântecelui meu pentru păcatul sufletului meu? [Miheia 6:7] Şi apoi răs­punde: Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dum­nezeului tău! [Miheia 6:8].

La aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur comentează: „Nu mai avem a aduce pentru jertfa oi şi ţapi, nici sânge sau grăsime. Toate acestea s-au săvârşit; iar în locul lor avem de-acum unele ca acestea: închinarea cea duhovnicească [Ro­mani 12:1]. Jertfa adusă duhovniceşte, prin duhul nostru. [...] Ceea ce s-a şi prorocit, de altfel, în Vechiul Testament: dreptate, iubire şi milostivire şi cu sme­renie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău! [Miheia 6:8]."'

Sfântul Ambrozie întreabă: „Ce se cere de la tine, o, omule? Nimic alta de­cât numai să te temi de Domnul, să umbli în căile Lui şi să-L urmezi pe El [cf. Deuteronom 10:12; 13:14]. Ştiind acestea, voi găsi oare trecere înaintea Lui, dacă aduc jertfe de ardere de tot? [cf. Miheia 6:6] Domnul rămâne neîmpă­cat, iar păcatele noastre rămân nerăscumpărate, chiar dacă am aduce mii de ţapi şi de berbeci [cf. Miheia 6:7], dacă ţinem în continuare roadele fărădele­gii - în schimb, harul lui Dumnezeu se dobândeşte printr-o viaţă cuvioasă. Ţi s-a spus doar, o, omule, ce este bine şi ce aşteaptă Domnul de la tine: lucrează dreptatea, dragostea, fa fapte de milostenie şi fii gata să umbli în căile Dom­nului [cf. Miheia 6:8]."^[9]

In alt loc, Sfântul Ambrozie susţine cu tărie că „iudeilor nu li s-a cerut să jertfească animale, ci numai să cunoască binele şi să se poarte potrivit cu aceasta. [...] Dar de vreme ce ei, slabi fiind în vârtute, nu au ţinut porunca aceasta, Domnul spune: Vai mie! Căci am ajuns ca după culesul fructelor de vară, ca după culesul viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie pe care o doreşte sufletul meu! [Miheia 7:1] Şi prorocul, când aude cuvintele acestea ale Domnului, spune în cugetul său: Vai mie! Om cu­cernic nu mai este în ţară şi nici un om drept pe pământ [Miheia 7:2]. Acestea sunt cuvintele care exprimă milostenia Domnului pentru pedeapsa ce urmea­ză păcatului şi întristarea Lui pentru toate fărădelegile noastre"^[10].

3.   Întruparea [Miheia 1:3]

Căci iată, Domnul va ieşi din locaşul Lui, Se va pogorî şi va păşi peste înălţi­mile pământului [Miheia 1:3].

Sfântul Ioan Damaschin (cca 675-cca 749) învaţă că „Textele din Scriptu­ră privitoare la Hristos se împart în patru categorii generale: unele I se potri­vesc înainte de întrupare, altele în unirea Cuvântului lui Dumnezeu cu firea omenească, altele după unirea Cuvântului lui Dumnezeu cu firea omenească şi altele după înviere. Textele care se potrivesc lui Hristos înainte de întrupa­re sunt de sase feluri. Unele din acestea arată unirea firii si deofiintimea lui cu Tatăl [cf. Ioan 10:30; 14:9; Filipeni 2:6; Evrei 1:3; Isaia 9:6]. Alte texte arată desăvârşirea ipostasului lui Hristos [cf. Ioan 14:10]. Alte texte arată întrepă­trunderea reciprocă a ipostaselor şi că El îşi are temelia Sa indivizibilă în fiin­ţa Dumnezeirii, cum sunt expresiile: cuvânt, înţelepciune, putere şi strălucire. Cuvântul îşi are temelia Sa indivizibilă în minte - aici vorbesc de Cuvântul substanţial -, înţelepciunea - de asemenea, puterea - în cel puternic, străluci­rea în lumină şi izvorăsc din ele. Alte texte arată raportul lui Hristos cu Tatăl, Care este cauza Lui [cf. Ioan 14:28; 16:28; 6:57; 5:19]. [...] Alte texte sunt spuse în chip profetic. Din acestea unele se raportează la cele viitoare, spre exemplu: Va veni în chip văzut [Psalm 49:3] şi textul din Zaharia: Iată împă­ratul tău vine la tine [Zaharia 9:9] şi cuvintele spuse de Miheia: Iată Domnul pleacă din locul Lui şi Se va coborî şi Se va urca pe înălţimile pământului [Mi­heia 1:3]. Alte texte se raportează la cele viitoare, dar sunt spuse ca şi cum s-ar fi întâmplat [cf. Baruh 3:38; Pilde 8:22; Psalm 44:6]"^[11].

4.  Bethleemul [Miheia 5:2/1]

Şi tu, Bethleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei [Miheia 5:2/1].

Sfântul Iustin Martirul (cca 100-cca 165) îi spune iudeului Trifon că lo­cul unde S-a născut Mântuitorul Hristos este prevestit în Vechiul Testament: „Auzi în care parte a pământului S-a născut Domnul, precum a prorocit Miheia când a spus: Şi tu, Bethleeme din pământul lui Iuda, nu eşti cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei [cf. Miheia 5:2/1; Matei 2:6]. Este un sat cu numele acesta în pământul iudeilor, la 35 de stadii de Ierusalim, în care S-a născut Iisus Hristos, după cum se poate vedea şi din registrele de im­pozit din vremea lui Quirinius, primul vostru procurator din Iudeea."^[12]

Sfântul Irineu afirmă că „Miheia Prorocul ne spune că locul unde Hristos va să Se nască era Bethleem, în Iudeea [...]. Dar Bethleem este şi ţinutul lui David, deci se arată prin aceasta şi că El este din seminţia lui David, nu doar pentru că S-a născut din Fecioara, ci şi pentru că S-a născut în cetatea lui Da­vid: Bethleem"^[13].

Sfântul Ambrozie interpretează aceasta spunând: „Cu adevărat este Bethle­em casa pâinii, care este casa lui Hristos, Care S-a pogorât din ceruri ca pâine a mântuirii noastre [cf. Ioan 6:51], astfel încât nimeni să nu mai flămânzească,

ci fiecare să dobândească hrana mântuirii si a vieţii celei veşnice."^[14]

Sfântul Ioan Gură de Aur se referă la felul cum a prorocit Miheia modul prin care Se va naşte Domnul: Profetul Miheia „a indicat cu precizie locul un­de Se va naşte Hristos - în Bethleemul Iudeii; căci aceasta s-a scris despre El [cf. Miheia 5:2/1], iar Miheia atrage astfel atenţia atât asupra dumnezeirii, cât şi asupra umanităţii lui Hristos. Când spune: obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei [Miheia 5:1], el dezvăluie existenţa Lui încă de dinainte de timp; iar când spune: din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel [Miheia 5:1], se re­feră la naşterea lui Hristos în trup"^[15].

Venerabilul Beda (cca 673-735) adaugă: „Este bine că Domnul S-a năs­cut în Bethleem, iar aceasta nu doar pentru a indica astfel legătura cu arbo­rele genealogic al monarhiei davidice, de vreme ce David provenea de aici, ci şi pentru importanţa intrinsecă a numelui, care înseamnă Casa pâinii.'' Căci El însuşi despre Sine a spus: Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer [Ioan 6:41]. Aceasta, pentru că El a coborât din cer pe pământ, spre a ne dărui hrana vieţii cele veşnice şi spre a ne desăvârşi cu dulceaţa veşniciei, din acest motiv pe bu­nă dreptate se numeşte locul naşterii Sale Casa Pâinii."^[16]

Sfântul Grigorie Palama (cca 1296-1359), arhiepiscop al Tesalonicului (1347), scrie următoarele: „Dumnezeu şi Tatăl, vestind de mai înainte prin Miheia Prorocul naşterea după trup a Celuia Unuia-Născut şi vrând să arate şi lipsa de început a dumnezeirii Lui, zice că şi ieşirile Lui sunt de la începutul zilelor veacului [cf. Miheia 5:1]. Ieşirile acestea le-au tălmăcit dumnezeieştii părinţi ca lucrări ale lui Dumnezeu. Căci acestea sunt lucrări şi puteri ale Ta­tălui, ale Fiului şi ale Sfântului Duh, pe care cei ce se silesc să cugete şi să sus­ţină părerile celor rătăciţi în credinţă le înfăţişează ca fiind create. Dar să ia în sfârşit aminte şi să ne spună cine este Cel ce e de la început? Cine e Cel către Care zice David: Din veac şi până în veac Tu eşti [Psalm 89:2]? Şi să înţeleagă cu înţelepciune, dacă voiesc, că Dumnezeu, spunând prin prorocul că aceste ieşiri sunt de la început, nicidecum n-a spus că au fost făcute sau create. Va- sile, Cuvântătorul de Dumnezeu, de asemenea nu a zis că au fost făcute, ci că erau lucrările Duhului dinainte de zidirea lumii inteligibile şi de dincolo de veacuri^[17]. Căci numai Dumnezeu este lucrător şi atotputernic din veac, ca unul ce are puteri şi lucrări dinainte de veci."^[18]

Prorocia despre Bethleem este menţionată şi în Evanghelia după Matei, un­de se spune că iudeii au denaturat-o în faţa lui Irod. în Evanghelie citim: Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Bethleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi [Matei 2:16]. Irod şi-a trimis oamenii nu doar în Bethleem, ci în tot ţinutul împrejmuitor, în provincia Iudeea, din pricina mai-marelui preoţilor şi a cărturarilor care au citat greşit atunci când au spus că scris este că Mesia Se va naşte în Bethleemul Iudeii [Matei 2:6]. în realitate, Profetul Miheia se referise la un cătun neînsemnat: tu, Bethleeme Efrata, eşti mic între miile lui Iuda [Miheia 5:2/1]. Astfel, din pricina faptului că versetul acesta a fost citat greşit înaintea lui Irod, au murit 14 000 de copii, pe care Biserica îi prăznuieşte în fiecare an în ziua de 29 decembrie^[19].

5.   Păstorii în relatările despre Naşterea Domnului nostru [Miheia 4:8]

Iar la tine, turnul de pază al turmei, colina fiicei Sionului, la tine se va în­toarce stăpânirea de odinioară, regatul cel din Babilon, împărăţia fiicei Ierusali­mului! [Miheia 4:8]

Fericitul Ieronim socoteşte că aceasta se referă la turnul Migdal-Eder [cf. Facerea 35:21], adică turnul de pază al turmei [cf. Miheia 4:8], lângă care Ia- cov îşi adăpa turmele şi unde păstorii care privegheau pe timp de noapte au avut bucuria de a auzi cuvintele: Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pă­mânt pace, între oameni bunăvoire! [Luca 2:14].'

Beda Venerabilul, într-o omilie la Naşterea Domnului, se referă la felul cum Maica Domnului păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa [Lu­ca 2:19] şi spune: „Iar tu, turn de pază al turmei, înceţoşată fiică a Sionului, la tine ar fi trebuit să vină puterea cea de mai înainte, împărăţia fiicei Ierusali­mului [cf. Mihea 4:8]. A prins de veste că puterile îngereşti, care sunt fiice ale cetăţii celei dintru înalturi, s-au arătat păstorilor într-un loc care pe vremuri se numea turnul de pază al turmei - aceasta din pricină că aici se adunau tur­mele de vite -, care se găseşte la aproape doi kilometri la est de Bethleem, iar acolo, chiar şi în ziua de astăzi, cele trei morminte ale celor trei păstori se pot vedea, adăpostite fiind de o biserică. Aşa a cunoscut ea că Domnul a venit în trup, a Cărui putere este veşnică şi una cu a Tatălui, şi că El va dărui fiicei Sa­le, Biserica, împărăţia cerescului Ierusalim. Maria cugeta în inima ei asupra lucrurilor acestora despre care citise că se vor întâmpla, şi le punea în legătură cu cele despre care aflase că se întâmplaseră deja. Dar ea nu a dezvăluit nimă­nui nimic din toate acestea, ci le-a tăinuit în inima sa."^[20]

6.   Patimile lui Hristos [Miheia 2:7-8; 6:3-4]

A. Casa lui Iacov L-a mâniat pe Duhul Domnului: „ Oare Dumnezeu a pier­dut răbdarea? Acestea sunt lucrurile Sale?" Cuvintele Mele nu sunt ele, oare, bi­nevoitoare pentru cel ce umblă pe calea cea dreaptă? Ci voi, împotriva poporului Meu, staţi într-ajutor vrăjmaşului lui. Mai înainte ca să năvălească Salmanasar voi jefuiţi ca la război pe cei care merg cu încredere pe calea lor [Miheia 2:7-8].

Sfântul Hipolit (cca 170-cca 236) comentează: „Aşa grăieşte binecuvân­tatul Proroc Miheia: Casa lui Iacov L-a mâniat pe Duhul Domnului. Acestea sunt îndeletnicirile lor. Nu sunt oare cuvintele Domnului pe potriva lor? Au ei îndreptăţire? Dar ei s-au ridicat cu duşmănie împotriva dorinţei Lui de pa­ce şi a bunăvoinţei Lui şi nu I-au dat cuvenita slavă [cf. Miheia 2:7-8]. Adică I-au pricinuit suferinţă în trup."'

B. Poporul Meu! Ce ţi-am făcut şi cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi! Eu sunt Cel care te-am scos din ţara Egiptului şi din casa robiei te-am răscumpărat şi ţi-am trimis înainte pe Moise, pe Aaron şi pe Mariam! [Miheia 6:3-4]

„Oricine poate să vadă, aici, vârtutea Domnului nostru - exclamă Sfântul Ambrozie. Iată cum te îndeamnă la viaţa cuvioasă dându-Se pe Sine ca pildă, căci El este virtuos chiar şi atunci când mustră. Invinuindu-i pe iudei, El spu­ne: O, poporul Meu, ce ţi-am făcut Eu ţie? Cu ce te-am mâhnit Eu pe tine? Eu sunt Cel care te-am scos din ţara Egiptului şi din casa robiei te-am răscumpărat şi ţi-am trimis înainte pe Moise, pe Aaron şi pe Mariam! [cf. Miheia 6:3-4]"^[21]

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Uite cum El, Cel umplut de ocări, stă de vorbă cu noi." Şi adaugă: „Prin aceste cuvinte Domnul arată nerecunoştin­ţa iudeilor; le arată că au răsplătit lui Dumnezeu cu rău, deşi s-au bucurat de toate binefacerile."^[22]

7. Convertirea neamurilor [Miheia 4:1]

Sfântul Iustin Martirul se referă la prorocia lui Miheia despre convertirea neamurilor: „Că neamurile aveau să se pocăiască de răutatea în care trăiau ca nişte rătăciţi, auzind cuvântul propovăduit de Apostolii Lui din Ierusalim şi să ajungă astfel, prin ei, la înţelegerea Lui, îngăduiţi-mi să vă arăt şi prin câteva scurte cuvinte, luate din prorocia lui Miheia, unul dintre cei doisprezece Pro­roci mici. Acestea sunt următoarele: Şi va fi în zilele din urmă lămurit muntele Domnului gata pe vârful munţilor, ridicat el însuşi deasupra colinelor, şi popoarele vor aşeza un râu pe el şi vor merge multe neamuri şi vor zice: Veniţi să ne urcăm în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului lui Iacov şi ne vor lumina calea Lui şi vom merge pe cărările Lui. Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. Şi va judeca în mijlocul a multe popoare şi va vădi neamuri puterni­ce, până departe. Şi vor preface săbiile lor în pluguri şi lăncile lor în coase şi nu va mai ridica un neam asupra altui neam sabia şi nu vor mai învăţa să se războiască. Şi va sta bărbatul sub via lui şi sub smochinul lui şi nu va mai fi nimeni care să-l înfricoşeze, căci gura Domnului Puterilor a grăit. Toate popoarele vor merge în nu­mele zeilor lor, iar noi vom merge în numele Domnului Dumnezeului nostru, în veac. Şi va fi în ziua aceea că voi aduna pe cea necăjită şi pe cea alungată şi pe cea pe care am făcut-o să sufere, le voi strânge laolaltă şi voi pune pe cea necăjită, ca o rămăşiţă şi pe cea asuprită ca pe un neam puternic. Şi va împărăţi Domnul peste ele, în Muntele Sion, de acum şi până în veac [Miheia 4:1-5]

La praznicul prorocului înzestrat cu dumnezeiasca înţelepciune, cântăm: „Munte arătat şi preaînălţat ai numit propovăduirea Mântuitorului, că era să se arate peste vârfurile munţilor, fericite, cunoştinţa de Dumnezeu cea preaînaltă arătându-o; la care neamurile cu credinţă strângându-se, cu osârdie aleargă şi cunosc calea Domnului şi se izbăvesc cu mântuire veşnică."^[23]

Sfântul Grigorie de Nyssa (cca 335-cca 395) observă: „Spune Miheia că în zilele de pe urmă se va arăta un munte pe vârful munţilor [cf. Miheia 4:1], iar prin aceasta numeşte taina Evangheliei, ce se va arăta spre surparea puterilor duşmane."^[24]

8. Sfântul Botez [Miheia 7:19]

Şi milostiveşte-Te iarăşi spre noi şi fărădelegile noastre calcă-le în picioare! Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre [Miheia 7:19].

Sfântul Ambrozie scrie: „Tu nu ai luat aminte la mânia Ta, ci ai aruncat toa­te fărădelegile noastre în adâncurile mării, aşa ca pe egipteni, şi cu milostivirea Ta ne-ai dăruit îndoit, din preaplinul inimii Tale, după cum este scris: Feri­ciţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele [Psalm 31:1]. Pe unele dintre păcatele acestea le-ai curăţit prin sângele Fiului Tău, pe altele le-ai trecut cu vederea, astfel ca, prin fapte bune şi slavă aducând Ţie, să putem noi a ni le acoperi. Expresia iertarea păcatelor se referă la iertarea lor, căci El le şterge pe toate, iar cele de care nu-Şi aduce aminte sunt ca şi cum nici nu ar fi existat. El trece cu vederea răutatea, însă noi, prin mărturisirea păcatelor noastre şi prin acoperirea acestora cu fapte bune, le punem în seama pricinuitorului a toată alunecarea, a celui ce ne îndeamnă mereu la păcat. Nu tocmai aceasta face tot cel ce-şi mărturiseşte păcatul? Anume recunoaşte că a fost amăgit de către ispi­titorul cel plin de toată răutatea, care mereu ne stă împotrivă.

Pentru aceasta aduce sufletul mulţumire, că Domnul ne iartă păcatele, le acoperă, iar nedreptăţile le aruncă în adâncurile mării [cf. Miheia 7:19]. Iar aceasta se poate să se refere şi la botez, prin care egiptenii fost-au înecaţi, iar evreii s-au ridicat iarăşi; şi prin aceasta, şi lucrând cu înţelepciune şi cu fap­te bune, păcatele lor trecute s-au acoperit cu bogăţii şi prin milostivirea lui Dumnezeu, Care nu uită legământul încheiat cu Avraam şi nu îngăduie să se piardă nici măcar unul dintre sufletele care-1 moştenesc pe Avraam."^[25]

La rândul său, Fericitul Ieronim afirmă că Miheia se referă, aici, la darul Sfântului Botez^[26].

9.   Iertarea păcatelor [Miheia 7:18]

Sfântul Ambrozie susţine că „sufletul care nu a putut să evite toate curse­le diavolului, minunându-se mai la urmă de măreţia lucrării lui Dumnezeu, odată ajuns în ceruri şi văzând de acolo pe diavol târâdu-se pe pământ ca un şarpe, se va bucura spunând: Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierţi fărădelegea şi treci cu vederea păcatele restului moştenirii Tale? [Miheia 7:18] "^[27].

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Pentru ca să cunoşti cât de mare minune este aceasta a iertării păcatelor [...], Prorocul Miheia arată că a ierta păcatele este lucrarea lui Dumnezeu şi a nimănui altcuiva. Căci a ridica sufletele şi a le aduce în împărăţie este mai mult decât a le distruge şi a le da morţii. Iar Dom­nul a adus suflete în împărăţie şi a făcut aceasta prin puterea Lui."^[28]

Sfântul Chirii al Alexandriei demonstrează că prorocii L-au recunoscut pe Hristos ca fiind mai presus de ei şi decât Legea: „Adu-ţi aminte că unul dintre proroci a vestit acestea despre El încă din vechime, când a spus: [,..}vor veni tremurând către Domnul Dumnezeul nostru şi se vor înfricoşa de Tine. Cine es­te Dumnezeu ca Tine, Care ierţi fărădelegea şi treci cu vederea păcatele restului moştenirii Tale? Mânia Lui nu ţine totdeauna, căci El iubeşte îndurarea [Mihe­ia 7:17-18]."^[29]

10.   Persecuţii la adresa creştinilor [Miheia 4:6-7]

În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna laolaltă pe cei care o luaseră la fugă şi pe cei chinuiţi; şi din cei şchiopi voi face un rest şi din cei ce au fost împovăraţi, un neam puternic [Miheia 4:6-7].

Sfântul Iustin Martirul îi arată iudeului Trifon că este deja cunoscut faptul că „nimeni nu există pe tot pământul care să ne înfricoşeze şi să ne robească pe noi, care am crezut în Iisus [...]. Căci este un fapt cunoscut de toţi că, atunci când suntem decapitaţi, răstigniţi, aruncaţi înaintea fiarelor, în lanţuri, în foc şi în toate celelalte chinuri, noi nu ne îndepărtăm de la mărturisirea noastră, ci că, dimpotrivă, cu cât astfel de chinuri ni se întâmplă mai mult, cu atât şi numărul credincioşilor şi cinstiţilor de Dumnezeu, prin numele lui Iisus, spo­reşte. După cum atunci când cineva, tăind de la o vie părţile acelea care poartă roadă, face acest lucru pentru ca via să dea alte ramuri şi, într-adevăr, apar alte ramuri înfloritoare şi aducătoare de roadă, acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi. Căci via plantată de Dumnezeu şi de Mântuitorul Hristos este poporul Lui. Cuvintele celelalte din prorocie se vor întâmpla la cea de a Doua Venire a Lui. Astfel, cuvintele cea necăjită şi cea alungată [Miheia 4:6] arată pe cei alungaţi din lume, căci, în ceea ce vă priveşte pe voi şi pe toţi ceilalţi oameni, nu nu­mai că fiecare creştin este aruncat afară din proprietăţile lui, ci el este alungat chiar din toată lumea, de vreme ce voi nu îngăduiţi nici unui creştin să trăias­că. Şi, cu toate acestea, voi ziceţi că cuvintele acestea s-au întâmplat poporului vostru. Dar, dacă aţi fost daţi afară pentru că aţi luptat, atunci voi aţi suferit acestea pe bună dreptate, după cum de altfel toate Scripturile stau mărturie. Noi însă, fară să facem ceva de felul acesta, după ce am cunoscut adevărul lui Dumnezeu, suntem arătaţi de Dumnezeu că vom fi luaţi de pe pământ îm­preună cu prea-dreptul şi singur-nepătatul şi fară de păcat, Hristos. Căci, prin Isaia, strigă: Iată că dreptul a pierit şi nimeni nu pune la inimă şi bărbaţii drepţi sunt luaţi şi nimeni nu înţelege [Isaia 57:1]"'.

11. Sfinţii [Miheia 4:4]

Fiecare va sta liniştit sub viţa şi smochinul lui şi nimeni nu-i va înfricoşa, căci gura Domnului Savaot a grăit! [Miheia 4:4]

Sfântul Ambrozie relatează: „Drepţii se vor odihni sub vie şi sub smochin [cf. Miheia 4:4]. în aceasta, ei sunt asemenea îngerilor în vremea de pace ce stă să vină."^[30] Iar mai încolo arată că putem interpreta sensul cuvântului smo­chin cu ajutorul altor locuri biblice: „Scriptura ne încredinţează că sfinţii sunt cei care află odihna sub viţa de vie şi sub smochin [cf. Miheia 4:4]. Solomon a spus: Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stă­pânul său va fi răsplătit cu cinste [Pilde 27:18]. Dreptul alege roadele - păcăto­sul se mulţumeşte cu frunzele [cf. Facerea 3:8]. Dar ce este oare rodul? Citim: [..^roadele Duhului sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bună­tatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege [Galateni 5:22-23]. Cel lipsit de roadă este lipsit de bu­curie. Cel care a încălcat porunca lui Dumnezeu nu a avut credinţă, iar cel ce a mâncat din fructul oprit nu avea virtutea înfrânării."^[31]

Sfântul Ambrozie mai vorbeşte apoi şi despre interpretarea corectă a Scrip­turilor, pe care iudeii au pierdut-o. El spune: „Nu ţi se pare că iudeii sunt ase­menea unora care încearcă să se acopere cu frunze ca şi cu nişte petice, atunci când caută să interpreteze într-un sens material cuvintele Legii, care sunt du­hovniceşti? Interpretarea lor, sortită de-acum uscăciunii, pierde toată verdea­ţa şi toată dulceaţa roadelor. Dar este de bună seamă şi o interpretare corectă, anume aceea care ne îndrumă spre pomii cei roditori, a smochinilor sub care drepţii se odihnesc [cf. Miheia 4:4]. Oricine sădeşte pomul acesta în sufletul unui om va culege roadele, după cuvântul lui Pavel: eu am sădit, Apollo a udat [I Corinteni 3:6]. Dar interpretarea greşită nu va aduce nici un rod, nici nu va păstra verdeaţa."^[32]

12. Duşmanii omului - casnicii lui [Miheia 7:5-6]

Nu vă încredeţi în prieteni şi în cel de aproape nu vă puneţi nădejdea şi de ace­ea care se sprijină pe pieptul tău păzeşte cuvintele gurii tale! Căci feciorul defaimă pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva mamei sale; iar duşmanii omului sunt cei din casa lui [Miheia 7:5-6],

Fericitul Ieronim evidenţiază că „înaintea oamenilor, dreptatea se întemeiază pe suspiciune - după cuvintele prorocului: să nu te încrezi în prieten, în soţie, în fii, pentru că duşmanii omului sunt chiar cei din casa lui [cf. Miheia 7:6], Iar ideea aceasta este confirmată şi prin cuvântul Domnului [cf. Matei 10:36] "^[33].

Sfântul Ioan Gură de Aur spune cu referire la cuvântul duşmanii omului vor fi casnicii lui [Matei 10:36], următoarele: „In istoria poporului iudeu s-a întâmplat un lucru asemănător. Erau proroci, dar erau şi proroci mincinoşi; poporul se împărţea în tabere; casele se învrăjbeau; unii credeau în proroci, al­ţii în proroci mincinoşi. De aceea profetul îi îndemna zicînd: Nu vă încredeţi în prieteni, nici nu nădăjduiţi în domnitori; ci şi de cea cu care te culci în pat păzeste-te, să nu-i încredinţezi ceva; si: Duşmanii bărbatului sunt bărbaţii din ca­sa lui [Miheia 7:6]. Domnul a spus cuvintele acestea ca să-i pregătească pe cei care vor primi învăţătura Lui, să fie mai presus de toate. Nu-i rău să mori, ci să mori rău. De aceea şi spunea: Foc am venit să aduc pe pământ [Luca 12:49]. Cu aceste cuvinte voia să arate tăria şi căldura dragostei pe care o cerea. Pen­tru că Domnul ne-a iubit foarte mult, de aceea vrea ca şi noi să-L iubim la fel. Aceste cuvinte au întărit pe ucenici! Ele i-au făcut mai presus de toate! Dacă cei care vor asculta de cuvântul vostru, le spune Hristos, vor dispreţui rudele, copiii, părinţii, gândiţi-vă ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, dascălii lor! Gre­utăţile şi necazurile nu se vor opri la voi; se vor întinde şi la ceilalţi. Am venit să aduc lumii mari bunătăţi, dar cer şi mare ascultare şi multă dragoste."^[34]

13. Vremurile de pe urma [Miheia 3:5-7]

Aşa zice Domnul împotriva prorocilor care rătăcesc pe poporul meu, care, atât cât au în ce să-şi înfigă dinţii, propovăduiesc pacea, dar împotriva celor care nu le aruncă nimic în gură se pornesc cu război. Pentru aceasta va fii pentru voi noap­te în loc de vedenie şi întuneric în loc de prorocie! Soarele va apune peste proroci şi ziua se va preface în întuneric! Văzătorii se vor face de ruşine şi ghicitorii vor fi de ocară şi toţi îşi vor acoperi barba, căci nu vor avea nici un răspuns de la Dom­nul [Miheia 3:5-7].

Sfântul Hipolit întreabă: „Ce înseamnă aşadar cele spuse de către Miheia în prorocia aceasta? [cf. Miheia 3:5-7] Lucurile acestea ni s-au spus dinainte, ca să avem cunoştinţă despre durerile care vor veni în vremurile de pe urmă, despre neorânduiala şi despre felul de viaţă al oamenilor care se va strica ne­spus, în aşa fel încât se vor urî unii pe alţii, se vor pizmui, se vor lupta, se vor ridica unul asupra altuia, aceasta în vreme ce păstorii nu se vor mai îngriji de turmele lor, iar poporul nu va mai ţine în cinste pe preoţii săi."^[35]

Sfântul Efrem Şirul (cca 306-383), referindu-se la poporul Israel, arată că „se află în întuneric, lipsiţi fiind de lumina prorociei. Căci spune Miheia: va fi pentru voi noapte în loc de vedenie şi întuneric în loc de prorocie! Soarele va apu­ne peste proroci şi ziua se va preface în întuneric! [Miheia 3:6] "^[36].

Cu strălucirile dumnezeieştii insuflări celei de Sus fiind luminat, cele viitoare le-ai vestit, văzându-le ca şi cum ar fi fost acum, vrednicule de minune.^[37]

¹ Morati, în LXX.

¹ Sf. Chirii al Alexandriei, Commentary on the GospelofSaintLuke, 19:127, în ed. cit., p. 526.

¹ Sf. Ioan Gură de Aur, Homily on Hebrews, XI, în ed. cit., p. 42.

⁵  Greg. Omilii la Evanghelii, 1:8:1, în Patrologia Cursus Completus. Series Latina, PL 76:1004 cit. în Beda Venerabilul, Homilies on the Gospels, 1:6, în ed. cit., p. 56.

¹ Fer. Ieronim, Letter CVIII to Eustochium, în ed. cit., p. 200.

¹ Sf. Hipolit, Against the Heresy of One Noetus, în voi. Fathers of the Third Century, în An- te-Nicene Fathers, V, trad. pr. Alexander Roberts D.D., ed. James Donaldson LL.D., Eerd- mans, Grand Rapids, MI, 1986, p. 229.

¹ Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Dialogue with Trypho, CIX, în ed. cit., p. 253 [în lb. rom., vezi Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Dialogul cu iudeul Trifon, I, CIX, în ed. cit., p. 220 (n. tr.)].

' Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Dialogue with Trypho, în ed. cit. [în lb. rom. vezi Sf. Ius­tin Martirul şi Filosoful, Dialogul cu iudeul Trifon, II, CX, în ed. cit., p. 221 (n. tr.J\.

---

^[1] Sf. Epifanie, în col. Carpzovii, Introducere, III, pp. 373-374; vezi şi Sinaxar, 14 august, pomenirea Sfântului Proroc Miheia.

^[2] Pentru că Miheia, fiul lui Imla, a mustrat pe Ahab, regele Samariei, pentru păcatele sale, regele 1-a urât pe Miheia. Cunoscând aceasta, profetul a plecat să-şi afle sălaşul în munţi, iar de aici a continuat să-1 mustre pe rege, stârnind şi mai mult mânia regelui, care însă a murit. După moartea lui Ahab, profetul a mustrat pe fiul acestuia, Ioram, pentru fărădelegile sale şi pentru că el continua să umble în căile tatălui său. Tânărul rege Ioram nu a suferit mustră­rile profetului, ci a pus să fie prins şi închis, apoi 1-a condamnat la moarte prin spânzurare. Ioram a poruncit ca rămăşiţele pământeşti ale profetului să fie azvârlite de pe o stâncă înaltă.

Dar poporul din împrejurimi a aflat şi a strâns sfintele moaşte ale profetului, le-a îngropat cu cinste în ţinutul lui de baştină, la Anakim. Mormântul lui este ştiut. Vezi The Old Testament Pseudepigrapha, ed. cit., p. 391, precum şi notele aferente.

^[3] Vezi Sf. Nicolae Velimirovici, Proloctgele de la Ohrida, III, p. 194.

^[4] Fer. Ieronim, Letter CVIII to Eustochium, în ed. cit., p. 217.

' Pentru referinţele biblice din acest paragraf, vezi şi Biblia lui Anania (n. tr.).

^[5] Sf. Grigorie de Nazianz; Oration in Defence ofHis Flight to Pontus, în Nicene and Post-Ni- ceneFathers, voi. VII, crad. C.G. Browne, M.A., ed.J. E. Swalow, M.A., P. Schaff D.D., LL.D. H. Wace D.D., Eerdmans, Grand Rapids, MI, 1974, p. 217. [în lb. rom., vezi Sf. Grigo­rie din Nazianz, Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont, LVTII, în voi. Sf. Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie din Nazianz, Sf. Efrem Şirul, Despre preoţie, trad. Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998, p. 208 (n. tr.)}.

¹ Sf. Ioan Gură de Aur, Homilies on the Gospel ofMatthew, LXVIII, în ed. cit., p. 217 [In lb. rom. vezi Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în ed. cit., p. 782 (n. tr.)\.

^[7] Pentru finalul versetului, vezi Biblia lui Anania (n. tr.).

^[8] Sf. Irineu, Adv. Haeres., IV, XXXIV, în ed. cit., p. 512.

^[9] Sf. Ambrozie, Seven Exegetical Works: Flight jrom the World, în ed. cit., p. 306.

^[10]     Idem, Letters, Let. to Horontianus, în voi. Fathers of the Church, voi. 26, trad. Mary Mel- chior Beyenka O.P., CUA Press, Washington D.C., 1987, p. 238.

^[11]      Sf. Ioan Damaschin, Exposition of the Orthodox Faith, IV.XVIII, în Nicene..., voi. IX, trad. S.D.F. Salmond, D.D., F.E.I.S., Eerdmans, Grand Rapids, 1976. [în lb. rom., vezi Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, XVIII, trad. Pr. D. Fecioru, ed. a IlI-a, Ed. Scripta, Bucu­reşti, 1993, pp. 158-159 (n. tr.)\.

^[12]      Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Dialogus cum Tryphone, 34.

^[13]      Sf. Irineu, Proof of the Apostolic Preaching, în ed. cit., p. 89.

^[14]      Sf. Ambrozie, Seven Exegetical Works. Jacob and the Happy Life, în ed. cit., p. 165.

^[15]      Vezi Sf. Ioan Gură de Aur, Apologist: Demonstration Against the (Greek) Pagans that Christ is God, în ed. cit. Fathers of the Church, voi. 73, trad. Paul W. Harkins, CUA Press, Washin­gton D.C., 1985, p. 198.

^[16]      Ibidem.

^[17] Acest citat reprezintă o alăturare a două capete din De Spiritu Sancto, 19:49.2-4, Sources Chretiennes 17bis, cit. în Sf. Grigorie Palama, The One Hundred and Fifty Chapters, 72, ed. cit., pp. 167-169. [în lb. rom. vezi Sf. Grigorie Palama, 150 Capete despre cunoştinţa natura­lă, despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa morală şi despre făptuire, 70-71, în ed. cit., p. 474 (n. tr.)\.

¹ Sf. Grigorie Palama, The One Hundred and Fifty Chapters, 72, în ed. cit., pp. 167-169. [In lb. rom. vezi Sf. Grigorie Palama, 150 Capete despre cunoştinţa naturală, despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa morală şi despre făptuire, 70-71, în ed. cit., p. 474 (n. tr.J\.

^[19] Pentru mai multe informaţii despre aceasta, vezi „The Massacre of 14.000 Infants in Be­thleem and its Border", în voi. The Life of the Virgin Mary the Theotokos, Holy Apostles Con- vent Publications, Buena Vista, CO, 1992, pp. 254-265.

^[20]       Beda Venerabilul, Homilies on the Gospels, 1:7, în ed. cit.

^[21]      Sf. Ambrozie, Letters, Let. 62 a Brother to His Sister, în voi. Fathers of the Church, voi. 26, p. 394.

^[22]      Sf. Ioan Gură de Aur, Homilies on the Gospel ofMatthew, LXVIII, în ed. cit., p. 416 [In lb. rom., vezi Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri III. Omilii la Matei (1-90), LXVTII.II, ed. cit., p. 784 (n. tr.)\.

^[23]      Minei, 14 august, Sfântul Proroc Miheia, Vecernie, stihiră, glas 4.

^[24]      Sf. Grigorie de Nyssa, „Prologue to Olympias", Commentary on the Song of the Songs, în ed. cit., p. 38 [In lb. rom., vezi Sf. Grigorie de Nyssa, „Cuvânt înainte către Olimpiada", Tâl- cuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, în ed. cit., pp. 116-117 (n. tr.)\.

' Sf. Ambrozie, Letters, Let. to Horontianus, în ed. cit., pp. 240-241.

^[26]      Fer. Ieronim, Lett. XIX to Oceanus, în Letters and Select Works, ed. cit., p. 146.

^[27]      Sf. Ambrozie, Letters, Let. to Horontianus, în ed. cit.

^[28]      Sf. Ioan Gură de Aur, On the Incomprehensible nature ofGod, X, în ed. cit., pp. 252-253 [In lb. rom., vezi Sf. Ioan Gură de Aur, ed. cit. (n. tr.)\.

^[29]      Sf. Chirii al Alexandriei, Commentary on the Gospel ofSaintLuke, 7:35, în ed. cit., p. 172.

^[30] Sf. Ambrozie, Paradise, 1, în The Fathers of the Church, voi. 46, trad. John J. Savage, CUA Press, Washington D.C., 1985, p. 288.

^[31]     Idem, ibidem., 13, pp. 343-344.

^[32]     Ibidem, p. 345.

^[33]     Sf. Ieronim, Dogmatic and Polemicul Works: Against the Pelagians, în ed. cit., p. 335.

^[34]      Sf. Ioan Gură de Aur, Homilies on the Gospel ofMatthew, XXXV, pp. 232-234 [în lb. rom., vezi Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri, III. Omilii la Matei (1-90), XXXV, I, ed. cit., p. 432 (n. tr.)}.

^[35]      Appendix to the Works of Hippolytus, în ed. cit., p. 243.

^[36]      Saint Ephrem's Commentary on Tatian's Diatessaron, ed. cit., p. 179.

^A Minei, 14 august, Sfântul Proroc Miheia, Utrenie, canon, peasna a 4-a, irmos.

---

^[1] Minei, 14 august, Sf. Proroc Miheia, Utrenie, canon, peasna 1.