luni, 10 noiembrie 2014

Sf.Maxim Grecul - Scrieri dogmatico-polemice - Observaţie împotriva articolelor evreului Samuel



Observaţie împotriva articolelor evreului Samuel

Articolele evreului Samuel sunt traduse din limba latină în limba rusă de către Nicolae neamţul. Din aceste articole reiese că Samuel a trăit la o mie patruzeci de ani după înălţarea lui Hristos. Pentru că, după înălţarea lui Hristos, regatul evreu a fost nimicit definitiv de către romani, şi evreii s-au răspândit în toate ţările, unii dintre ei au lăsat compatrioţilor lor, evreilor din generaţiile următoare, scrieri în care se spune că peste o mie de ani ei se vor întoarce iarăşi în Ierusalim. Aceste scrieri au fost respectate de ei şi le-au întărit nădejdea. Când a trecut o mie de ani de la robia lor, Samuel a înţeles că împrejurările lor nu înclină spre întoarcerea acasă, ci înclină spre mai rău. Învinuindu-se pe sine însuşi şi pe toţi evreii pentru faptul că ei se află de atâţia ani în robie nu pentru o simplă încălcare a legii ci pentru răstignirea lui Hristos, el a adunat din cărţile Proorocilor capitolele despre întruparea lui Hristos şi despre chemarea neamurilor şi despre încetarea jertfelor Vechiului Testament[1].

Iată care sunt acestea:
Articolul 1. Veţi fi poporul lui Dumnezeu şi veţi fi mântuiţi de El atunci când, lepădându-vă de toată credinţa voastră cea rea, de îndărătnicie şi de neascultare, Îl veţi chema cu credinţă şi cu dragoste împreună cu fiii lui Dumnezeu: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă (Ps. 117, 26; 27) şi veţi începe să trăiţi după poruncile Lui, botezându-vă în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, precum este scris: Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă - şi pentru aceasta aduce motivul: că îndreptările Tale am căutat (Ps. 118, 94). Voi însă tăgăduiţi dumnezeirea Lui, mărturisind înaintea lui Pilat: Nu avem împărat, decât pe Cezarul (Ioan 19, 15); şi iarăşi: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri (Mt. 27, 25); şi nu primiţi îndreptările Lui atunci când El spune: Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi (Marcu 16, 16). Cum spui tu: „eu sunt al lui Dumnezeu, în orice stare m-aş afla"? Sau nu l-ai auzit pe Proorocul care spune: Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece, grait-au. minciuni (Ps. 57, 3)?
Articolul 2. Acum, voi nu mai sunteţi ai lui Dumnezeu, după cum v-am arătat, şi nădejdea voastră nu este neclintită, căci este scris: Jertfiţi jertfa dreptăţii şi atunci să nădăjduiţi în Domnul (Ps. 4, 5). Voi însă, omorându-L, aţi devenit duşmanii şi ucigaşii Lui, nu fiii, nici prietenii şi nici poporul turmei Lui. Cum să nădăjduiţi voi în El? Deşartă este nădejdea voastră şi urâtă de Dumnezeu.
Articolul 3. Dacă voi vă aflaţi sub mânia lui Dumnezeu, atunci, prin urmare, Îi sunteţi vrăjmaşi şi ticăloşi. Cum să vă numiţi voi poporul Lui când Scriptura spune: Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor (Ps. 17, 49). El vă numeşte pe voi străini, deci cum poţi tu, Samuel, să spui că: „voi sunteţi ai Lui"?
Articolul 4. Dacă însă, aşa cum mărturiseşte cuvântul adevărului şi cum afirmi şi tu, părinţii voştri au păcătuit şi au rătăcit, fără să cunoască venirea lui Hristos, atunci, prin urmare,şi voi înşivă aţi păcătuit şi aţi rătăcit împreună cu ei, şi de aceea aţi şi pierit, după cum s-a zis: Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri (Ps. 72, 26).
Articolul 5. Tu, Samuel, spui neadevărul despre drepţii din vechime care s-au aflat în pământ străin. Moise şi ceilalţi prooroci au umblat în toate poruncile, rânduielile şi îndreptările lui Dumnezeu, trăind în dreptate şi curăţie; ei au aşteptat cu credinţă neîndoielnică şi cu dorinţă arzătoare venirea lui Hristos, a lui Mesia, au nădăjduit în El şi au proorocit despre El. Voi, însă, nu numai că nu umblaţi în toate poruncile lui Dumnezeu, precum au umblat ei, dar, împotrivindu-vă proorociilor lor, L-aţi omorât pe Hristos Dumnezeu Care a fost trimis către voi pentru izbăvirea voastră şi a întregului neam omenesc. Dacă şi ei, ca nişte oameni, au greşit cândva din neştiinţă şi uitare - fie cu gândul, fie printr-un păcat neînsemnat - atunci s-au îndreptat imediat şi nu au stat împotriva poruncilor lui Dumnezeu, nu s-au aruncat în desfătările trupeşti cele ticăloase şi nelegiuite, aşa cum faceţi voi şi cum facem şi noi. Aşadar, tu, Samuel, ai minţit şi ai adus hulă împotriva acelor drepţi.
Articolul 6. Şi următorul tău cuvânt, Samuel, mi se pare urât, ca să nu spun, nebunesc. Dacă tu ai crezut cu adevărat că Hristos este acel Mesia, despre Care toţi Proorocii au scris atât de minunat, atunci pentru ce spui cu părere de rău: „O, dacă noi, atunci când L-am omorât, am fi putut şterge din cartea lui Isaia proorocia despre acest lucru!". Ar fi fost mai potrivit pentru tine să spui: „O, dacă noi l-am fi ascultat atunci pe Prooroc şi ne-am fi pocăit înaintea lui Dumnezeu şi nu l-am fi omorât [pe Isaia] şi nu am fi fost lepădaţi de Dumnezeu!". De asemenea, şi dacă voi aţi fi şters din cartea lui Isaia proorocia despre lucrul acesta, nici atunci nu aţi fi putut nimici dumnezeiasca slavă a lui Hristos, căci scris este de Proorocul Avacum: Slava Lui acoperă cerurile şi tot pământul este plin de slava Lui! (Avac. 3, 3); şi iarăşi: Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc? (Isaia 14, 27).
Articolul 7. Nu pune pe aceeaşi treaptă, domnule Samuel, Înălţarea lui Hristos cu răpirea lui Enoh sau cu luarea la cer a lui Ilie în carul de foc şi cu caii de foc. Ei au fost doar nişte oameni sfinţi şi drepţi şi de aceea unul a fost răpit, probabil, de un Înger, nu de el însuşi şi nu în văzduh, iar celuilalt i s-au trimis un car şi cai de foc. Nici Scriptura nu spune că Enoh a fost răpit la cer; aceasta tu o spui. De asemenea, nici Ilie nu a fost luat la cer, ci în vârtej de vânt la cer spune Scriptura (4 Regi 2, 11).
Însă Hristos, fiind Dumnezeu în trup, Creatorul tuturor şi Domnul lui Enoh şi al lui Ilie şi al lui Moise, nu prin uşurinţa aerului ci cu putere dumnezeiască s-a ridicat la cer, iar nu în vârtej de vânt la cer, precum Ilie. El a adus de la nefiinţă la fiinţă, în chip minunat, un nor luminos care, după relatarea lui Luca, nu L-a ridicat pur şi simplu, ci în ochii ucenicilor Lui. Şi acest lucru s-a întâmplat nu pentru că El nădăjduia în ajutorul norului pentru înălţarea Sa - să nu aduceţi o asemenea hulă! - căci El toate le duce şi le ţine în mâna Lui, însă prin aceasta El numai a împlinit o veche proorocie care spune despre Creatorul Însuşi: Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor (Ps. 103, 3, 4), şi în alt loc: Şi s-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului (Ps. 17, 12).
Dar ce spui tu că şi Matusalem a fost luat cu trupul la cer, de asemenea şi Moise - acestea nu se văd nicăieri în Sfânta Scriptură. Dimpotrivă, se spune că Matusalem a trăit cam atâţia ani şi a murit, dar nu se spune că a fost răpit sau luat la cer. Nici despre Moise nu se spune că el s-a ridicat la cer, ci că a murit şi a fost îngropat, evident, de către Arhanghelul Mihail, care s-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise. Arhanghelul l-a oprit pe diavol, spunându-i: Să te certe pe tine Domnul! (Iuda 1, 9), şi astfel, când diavolul s-a îndepărtat, trupul lui Moise a fost îngropat pe acel munte sau în alt loc ştiut numai de Dumnezeu, însă Scriptura nu a lămurit acest lucru.


Aceasta o spun eu cu privire la vremea de până la venirea lui Mesia, adică până la întruparea lui Hristos, răstignirea şi pogorârea Lui la iad. Căci atunci când Hristos S-a pogorât acolo cu sufletul Său cel preasfânt, i-a scos din iad, din întunericul şi din umbra morţii, nu numai pe Matusalem, ci şi pe Moise şi pe toţi drepţii cei din veac, şi i-a dus în vechiul rai dumnezeiesc şi acum ei se află împreună cu Împăratul şi Mântuitorul lor în rai şi în cer, precum este zis: Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii (Mt. 24, 28).
Dar ce spui tu despre trecerea fiilor lui Israel [prin Marea Roşie] că apa a purtat trupurile lor? Aceasta nu e potrivită cu Sfânta Scriptură, căci Scriptura spune clar aşa: Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete şi s-au închegat valurile în inima mării (Exod 15, 8). Din aceasta se vede clar că între aceşti doi pereţi de apă s-a format pentru ei un drum uscat cu puterea lui Dumnezeu Care i-a condus, aşa cum se spune mai sus: Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat şi apa le-a fost perete la dreapta şi stânga lor (Exod 14, 29). Aşadar, nu spune că au trecut fiind duşi de apă, precum afirmi tu.
Şi de ce spui că focul care a coborât din cer (în timpul lui Ilie) a ridicat trupurile boilor şi vitelor la cer? Aceasta este o minciună şi joacă copilărească, deoarece tu vorbeşti nepotrivit cu Scriptura. În Scriptură se spune clar că acel foc care a coborât din cer a ars şi a mistuit totul: carnea, lemnele, apa, pietrele, chiar şi pământul, dar nu spune că unele au ars, iar trupurile boilor şi vitelor s-au ridicat în înălţime. Nu se cuvine, bunule Samuel, să spui sau să judeci ceva în afara Scripturii: Toate câte vă poruncesc - i-a spus Domnul lui Moise - siliţi-vă să le împliniţi şi nici să adaug işi nici să laşi ceva din ele (Deut. 12, 32).
Articolul 8. Până când nu Îl veţi mărturisi pe Hristos Dumnezeu adevărat şi nu vă veţi lepăda de necredinţa voastră, nu Îi vor fi plăcute lui Dumnezeu nici rugăciunea voastră, nici postul, nici jertfele, nici tăierea împrejur, nici sâmbetele. Pe toate acestea le urăşte sufletul Meu, a spus El prin proorocul Isaia (1, 14). Şi chiar dacă voi aţi avea nădejdi nenumărate în El şi aţi alerga la El - toate acestea sunt în zadar şi nefolositoare pentru voi. De ce? Pentru că staţi sub mânia lui Dumnezeu, precum se spune clar în proorocie: Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Ii vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale (Ps. 20, 8-9). Din ce pricină? Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă (Ps. 20, 12-13). Tu îi vei birui şi îi vei pune pe fugă şi vor fi bătuţi, adică pentru aceia care vor rămâne în necredinţă şi înverşunare, vei pregăti arcul Tău, adică mânia Ta. Aşadar, degeaba te lauzi şi repeţi mereu: „cu toate acestea noi suntem ai lui Dumnezeu şi la El alergăm".


Însă, în acelaşi timp, în aceste articole Samuel afirmă că evreii, în orice stare s-ar afla, continuă să rămână poporul lui Dumnezeu???WTF !!!. Împotriva acestui lucru şi împotriva celorlalte rătăciri ale lui Samuel stau aceste articole (n. tr.).