miercuri, 19 noiembrie 2014

DESPRE CELE PATRU ÎNŢELESURI ALE SFINTEI SCRIPTURI



DESPRE CELE PATRU ÎNŢELESURI
ALE SFINTEI SCRIPTURI*
Patru sunt chipurile în care se tâlcuieşte Sfânta Scriptură: istoric, adică potrivit literei şi după istorie; anagogic, adică după înalta înţelegere; alegoric, adică sub cele spuse se înţeleg altele, ascunse; şi tropologic, adică pentru îndreptarea năravurilor.

Înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute, care nu trebuiesc altfel înţelese şi nici nu sunt închipuire a altui lucru.

Anagogic, când, prin spusele Scripturii ne suim de la Biserica pământească la cea cerească, de la oameni la îngeri, de la zidiri la Ziditor, până la Cea Una Sfânta şi Preaînalta Treime, de unde nu este cu putinţă a trece mai înainte. Adică atunci când zicem: „Întru început a făcut Dumnezeu Cerul şi pă­mântul" (Facere 1, 1), prin „Cer" înţelegem pe îngeri, iar prin „pământ", pe oameni. Încă şi ceea ce zice David: „Că M-am jurat întru mânia Mea: «Nu vor intra întru odihna Mea" (Psalm 94,12; Evrei 3, 11); s-a jurat, zice Domnul, să nu intre evreii cei neascultători şi împietriţi la inimă în pământul făgă­duinţei, în Palestina. Potrivit spuselor, adică după chipul istoric, înţelegem chiar pământul Palestinei; dar anagogic, adică după înalta înţelegere, înţe­legem viaţa cea veşnică, adică aceea în care este adevărata odihnă.

        Iar alegoric, este chipul în care potrivim cele spuse în Sfânta Scriptură la Hristos, la Trupul Său tainic şi la Biserica cea pământească. Adică: Avraam a avut, potrivit cuvintelor, deci potrivit istoriei doi feciori, unul din Agar slujnica [Ismail] şi altul din Sarra cea slobodă [Isaac]. Alegoric, adică după chipul în care una se spune şi alta se înţelege, Avraam închipuie pe Dumnezeu, Care are doi fii: iudeii din sinagogă şi creştinii din Biserică - creştini care sunt în slobozenia darului Iui Hristos -, iar iudeii sunt sub slujirea şi robia închipuirii Legii lui Moise, după cum tâlcuieşte marele Pavel în Epistola către Galateni (4, 22-30).(-asta apropos de fiul fărădelegii pentru cei care încă nu au înțeles ce este apostazia sau lepădarea de credință-n.m.). Încă şi prin arca lui Noe- având dobitoace curate şi necurate-, potrivit chipului alegoric de înţelegere vedem Biserica cea pământească, ce cuprinde şi drepţi şi păcătoşi.

Iar tropologic este chipul îndreptător de năravuri [moral] care, prin Scripturi moravurile oamenilor şi viaţa lor le îndreaptă de la răutate, către fapta cea bună. Aşa este capitolul 12 de la Matei, capitolul 11 de la Luca şi 3 de la Marcu, în care se arată Iisus scoţând dracul, după care cel mut şi surd grăieşte. Aici, tropologic - adică după chipul cel îndreptător de moravuri - se înţelege păcătosul, „surd" că nu voieşte să audă dumnezeieştile cuvinte şi „mut", că nu primeşte spovedania; „drac" este păcatul cel de moarte; iar păcătosul venind la Hristos- adică la preotul lui Dumnezeu - şi mărturisindu-şi păcatele sale se izbăveşte prin iertarea preoţească de păcatele cele de moarte şi grăieşte, binecuvântând pe Dumnezeu prin lucrarea faptelor bune. Încă şi cele spuse de Dumnezeu în Deuteronom: „Să nu legi gura boului care treieră" (Deuteronom 25, 4), după slovă s-au spus pentru boi, dar tro­pologic, se înţelege pentru învăţători, care învăţând poporul, nu sunt opriţi să se hrănească din lucrurile şi veniturile Bisericii, după cum tâlcuieşte marele Pavel în Epistola întâi către Corinteni (9,1-18).

Deci, în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoric - potrivit cuvintelor; anagogic - după chipul unei înţelegeri mai înalte; alegoric - când înţelegem altceva decât cele spuse şi tropologic - adică în chipul îndreptător de năravuri [moral]. Se cuvine a şti că nu toate cuvintele Scripturii pot fi tâlcuite în toate aceste feluri, ci unele se tâlcuiesc numai într-un fel, altele în două sau în trei şi altele în toate aceste patru feluri.


* Pentru că această carte se adresează întâi de toate creştinilor simpli care râvnesc la împlinirea poruncilor şi poate că nu tuturora le este cunoscut ce anume reprezintă fiecare din înţelesurile Sfintei Scripturi, aşezăm mai jos o însemnare privind desluşirea acestora. Această lămurire o găsim in ediţia românească a Tâlcuirii Sfântului Teofilact, anume ca notă explicativă în comentariul de la Matei 12, 7-8.