RUGĂCIUNEA LUI DANIEL PENTRU POPOR [Daniel 9]
Primul an al domniei lui Darius Medul asupra chaldeilor este 539 î.Hr.,
pentru că Babilonul a fost cucerit de către mezi şi de către perşi în timpul
lui Cyrus, adică În 539-538. Darius Medul nu este un monarh deplin, el fiind
subordonat lui Cyrus, care l-a uns „rege" doar peste teritoriul
chaldeilor. Ptolemeu susţine că Cyrus, regele perşilor, a domnit nouă ani după
Nabonidus. Cyrus a murit în anul 529 î.Hr. Din cei nouă ani de domnie, doi ani
trebuie trecuţi în seama lui Darius Medul, astfel încât putem spune că domnia
lui Cyrus însuşi asupra regatului întemeiat de el începe în anul 536, când cei
şaptezeci de ani de robie şi de exil babilonic, pentru evrei, se încheie.
În anul întâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş (Artaxerxe), din neamul mezilor, care a domnit peste regatul chaldeilor, în anul întâi al domniei lui — eu, Daniel, am citit în cărţi numărul de şaptezeci de ani, pentru care a fost cuvântul Domnului către Prorocul Ieremia, ani care trebuiau să se împlinească de la dărâmarea Ierusalimului. Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă [Daniel 9:1-3].
Sfântul Hipolit afirmă: „Când Prorocul Daniel a citit [cf. Daniel 9:1-2]
din Cartea lui Ieremia, în locul unde se scria că Templul va fi pustiu vreme de şaptezeci de
ani [cf. Ieremia 25:11-l2 LXX, TM; 36:10 LXX; 29:10 TM], prorocul a făcut
mărturie înaintea Domnului, cu post şi rugăciune, şi a stăruit ca poporul să se
poată întoarce acasă din robie."
Sfântul Ioan Gură de Aur observă: „Ai
auzit cum a fost vestită mai dinainte şi această robie? Şi, înainte de timpul
hotărât, profetul n-a îndrăznit să-I aducă lui Dumnezeu cerere şi rugăciune, ca
să nu se apropie de Dumnezeu în zadar şi fără de folos, ca să nu audă ceea ce
auzise Ieremia: Nu te ruga pentru
poporul acesta şi nu cere ceva pentru ei; că nu te voi asculta [Ieremia 14:11]. Atunci s-a rugat, când sentinţa fusese îndeplinită,
când a venit timpul ca iudeii să se întoarcă în ţara lor. Şi nu s-a rugat în
chip obişnuit, ci cu post, cu sac si cu cenuşă."
De unde se începe numărătoarea acestor şaptezeci de ani?
Unii consideră că perioada de şaptezeci de ani de stăpânire babilonică, vestită
de către Ieremia, începe odată cu înfrângerea Iudeii, deci din cca 604 î.Hr.
După cum am arătat deja, primul an de domnie al lui Darius fiul lui Ahaşveroş
(Artaxerxe) a fost 539-538 î.Hr. Cum domnia lui Cyrus, ca stăpân deplin al
regatului, începe de la 536, în anul împlinirii celor şaptezeci de ani de exil
— iudeilor li se va îngădui de acum să se întoarcă în pământul părinţilor lor,
să reconstruiască Ierusalimul şi Templul.
Din comentariile Fericitului Ieronim
aflăm: „Ieremia a prezis şaptezeci de ani de pustiire pentru Templu. [...]
Aceasta nu-l lasă pe Daniel indiferent, ci îl întăreşte în hotărârea de a cere
Domnului să împlinească făgăduinţa făcută, cum că prin milostivirea Sa va
împlini cererile şi rugăciunile lor (ale lui Daniel şi ale altora), pentru ca
nepăsarea şi trufia neroadă să nu rămână fară de răspuns. [...] Ca atare, în
sac şi cenuşă, Daniel se roagă Domnului să împlinească cele făgăduite, iar
aceasta nu pentru că nu ar fi avut Încredere în viitor, ci mai mult pentru ca
atitudinea de aşteptare să nu fie înţeleasă ca nepăsare şi nepurtare de grijă
ofensatoare."Comentariul Fericitului Ieronim subliniază faptul că făgăduinţă lui Dumnezeu de
eliberare a iudeilor nu s-ar fi împlinit de la sine, ci în funcţie de
atitudinea celor ce urmau să fie izbăviţi.
Cu bunăcuviinţă şi pricepere, Daniel se roagă stăruitor,
posteşte, se îmbracă în sac şi cenuşă [cf. Daniel 9:3]. Rugăciunea lui începe
astfel:
O, Doamne, Dumnezeule cel mare şi minunat, Care păzeşti legământul şi îndrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine şi iau aminte la poruncile Tale! Păcătuit-am, fărădelege am făcut, ca şi cei nelegiuiţi ne-am purtat, răsculatu-ne-am şi ne-am depărtat de la poruncile şi de la legile Tale. Şi nu am ascultat de slujitorii Tăi proroci, care ne-au grăit în numele Tău: către regii noştri, către mai-marii noştri, părinţilor noştri şi la tot poporul ţării [Daniel 9:4-6]. [...] Şi a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grăit către noi şi către judecătorii noştri, care au cârmuit peste noi, că a voit să abată peste noi straşnic prăpăd, ce nu s-a mai întâmplat niciodată sub cer, asemenea celui din Ierusalim [Daniel 9:12].
Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă: „Care
sunt răutăţile acestea? Mamele şi-au mâncat copiii. Moise a prorocit aceasta
[cf. Deuteronom 28:56-57], iar Ieremia a arătat împlinirea prorociei [cf.
Plângeri 4:10]."'
O, Doamne, ascultă!
O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte şi lucrează! Nu întârzia pentru numele
Tău, Dumneazeul meu; că numele Tău îl poartă cetatea şi poporul Tău! [Daniel 9:19] În comentariul său, Fericitul Ieronim arată: „Pentru că
profetul a spus: Tu ai scos pe
poporul Tău din ţara Egiptului cu mână tare, numele Tău îl poartă cetatea şi
poporul Tău [cf. Daniel 9:15, 19], pentru aceea Gavriil,
ca purtător al cuvântului Domnului, spune prin aceasta că sub nici o formă nu
sunt ei poporul lui Dumnezeu, ci doar poporul tău - adică al lui Daniel; nici
Ierusalimul nu este cetatea sfântă a Domnului, ci este cetate sfântă pentru
tine, Daniel, după cum tu însuţi spui. Ceea ce este asemănător cu afirmaţiile
din Ieşirea, când Dumnezeu îi spune lui Moise: Grăbeşte de te pogoară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din
ţara Egiptului, a săvârşit fărădelege [cf. Ieşirea 32:7].
Iar aceasta înseamnă că ei nu sunt poporul lui Dumnezeu, căci ei s-au lepădat
de Dumnezeu. Şi continuă Gavriil cuvântul Domnului pentru Daniel: pentru că tu
te-ai rugat cu stăruinţă pentru Ierusalim şi pentru poporul iudeilor, ascultă
şi ia aminte la cele ce se vor întâmpla poporului tău în şaptezeci de
săptămâni de ani şi cele ce se vor întâmpla cetăţii."
Şi în vreme ce grăiam şi mă rugam şi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel şi cădeam cu ruga mea fierbinte înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru sfânt muntele Dumnezeului meu... [Daniel 9:20]
„Aşadar, consemnează Sfântul Ieronim, vezi bine că s-a rugat Domnului şi a
revărsat ruga sa fierbinte înaintea lui Dumnezeu, atât pentru păcatele sale,
cât şi pentru păcatele poporului."
După ce se mărturiseşte şi se roagă cu stăruinţă, Daniel
spune:
Şi pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară [Daniel 9:21].
„Aripile dezvăluie înălţimea naturii,
arată Sfântul Ioan Gură de Aur, de aceea Gavriil apare zburând: nu fiindcă îngerul
se numără în rândul zburătoarelor, ci pentru ca tu să pricepi că el se apropie
de firea omenească, venind din ţinuturile cele mai înalte şi de la un mod de
viaţă superior - urmează că aripile nu amintesc de nimic altceva decât de înălţimea
firii lor îngereşti."
Sfântul Hipolit, la rândul său, spune: „Profetul aseamănă viteza îngerilor
cu aceea a păsărilor înaripate, sugerând prin aceasta uşurinţa şi rapiditatea
de mişcare specifice duhurilor, care aleargă cu iuţeală spre împlinirea
poruncilor."
Şi a venit şi mi-a grăit zicând: Daniele, chiar acum am sosit ca să-ţi deschid mintea. Când tu ai început să te rogi, porunca mi-a fost dată, iar eu am venit ca să-ţi vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la cuvânt şi înţelege vedenia! [Daniel 9:22-23]
Sfântul Ieronim tălmăceşte expresia om iubit de Dumnezeu, propunând sintagma: bărbat al dorinţelor şi spunând: „Aflăm
de aici că Sfântul Daniel este numit bărbat al dorinţelor [Daniel 9:23] şi
prieten al lui Dumnezeu, pentru că el dorea să cunoască tainele Domnului."
Sfântul Teofan,
mărturisitor şi imnograf, a alcătuit următoarele versuri: „Viaţă sfinţită
vieţuind, grăitorule de Dumnezeu, bărbat al doririlor te-ai numit [cf. Daniel
9:23], că bărbăteşte călcând patimile, la viaţa cea neîmbătrânitoare te-ai
mutat."
Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă, până ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia şi prorocia se vor pecetlui şi se va unge Sfântul Sfinţilor [Daniel 9:24].
Vorbind despre Mântuitorul, Sfântul Atanasie cel Mare scrie că nu avem
trebuinţă a mai căuta într-altă parte, atâta timp cât Daniel a prevestit şi timpul
de faţă, şi venirea Mântuitorului.
În cuvântul său, Sfântul Ioan Gură de
Aur arată: „După ce Daniel a făcut rugăciunea aceea în sac şi cenuşă, a venit
Gavriil la el şi i-a zis: Şaptezeci de săptămâni
s-au hotărât peste poporul tău şi peste oraşul cel sfânt [Daniel 9:24], Dar poate că mi s-ar spune că şi aici este vorba despre
timp. Aşa este, dar nu despre timpul cât va ţine robia, ci despre timpul după
care va începe o nouă robie. Una este să vorbeşti despre timpul cât are să ţină
robia şi alta să vorbeşti despre timpul după care va veni şi va începe robia.
Şi vezi că Dumnezeu n-a mai spus acum peste poporul Meu, cu toate că profetul
spusese: Arată faţa Ta peste poporul Tău, ci îl înstrăinează din pricina crimei ce avea să o săvârşească. Cu
toate acestea, profetul se roagă fierbinte: luminează faţa Ta spre templul Tău pustiit [Daniel 9:17]. Însă Domnul S-a depărtat de la ei, din pricina crimei ce
aveau să o săvârşească. Ce înseamnă cuvântul profetului: până ce se va fi săvârşit păcatul [Daniel 9:24]?
Faptul că iudeii vor săvârşi multe păcate, dar culmea păcatelor va fi atunci
când Îl vor ucide pe Stăpânul lor. Acelaşi lucru îl spune şi Hristos: Umpleţi dar şi voi măsura părinţilor voştri [cf. Matei 23:32], Iată câtă unitate de gândire! Hristos a spus: Umpleţi dar...-, profetul spune: până ce se va fi săvârşit păcatul. Ce înseamnă că se va fi săvârşiţi Să nu mai rămână nimic. Şi să aducă dreptate
veşnică. Şi care este dreptatea veşnică, dacă nu cea
dată de Hristos? Şi să se
pecetluiască vedenia şi prorocul şi să se ungă Sfântul Sfinţilor [Daniel 9:24], adică să înceteze prorociile. Căci asta înseamnă a pecetlui: a înceta ungerea, a înceta
vedeniile. De aceea şi Hristos a spus: Toţi prorocii şi Legea au prorocit până la Ioan [Matei 11:13]."'
Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la Cel-Uns, Cel-Vestit, sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare [Daniel 9:25].
Sfântul Hipolit observă: „În
realitate, aceasta s-a împlinit deja. Căci poporul s-a întors şi a reconstruit
cetatea şi Templul şi fortificaţiile."
Sfântul Atanasie: „Spun poveşti iudeii
şi trec cu vederea timpul de faţă. Căci când a încetat prorocul sau vedenia din
Israel, dacă nu acum, când a venit Hristos, Sfântul Sfinţilor? Si un semn si o
dovadă însemnată a venirii lui Dumnzeu-Cuvântul este că nu mai stă în picioare
Ierusalimul, nici nu s-a mai ridicat proroc, nici nu se mai descoperă vreo
vedenie între ei. Şi e firesc să fie aşa. Căci, venind Cel prezis, ce nevoie
mai e de cei ce-L prezic? Şi fiind prezent Adevărul, ce nevoie mai e de umbră?
De aceea, au prorocit până a venit Dreptatea însăşi şi Cel ce a răscumpărat
păcatele tuturor."
Sfântul Chiril al Ierusalimului este
de acord şi el cu părerea că „şaizeci şi nouă de săptămâni de ani [...] fac
patru sute optzeci şi trei de ani. Prin urmare a spus că după trecerea a patru
sute optzeci şi trei de ani de la zidirea Ierusalimului, când nu vor mai fi
conducători din Iuda, atunci va veni un împărat de alt neam, pe timpul căruia
Se va naşte Hristos".
Sfântul Hipolit, explicând cuvântul
acesta, semnalează faptul că, „menţionând la început şaptezeci de săptămâni şi
împărţindu-le mai apoi în două jumătăţi, pentru ca toate cele mai înainte spuse
de către Arhanghelul Gavriil să fie mai cu uşurinţă înţelese, el continuă
astfel, spunând: până la Cel-Uns, Cel-Vestit,
sunt şapte săptămâni [Daniel 9:25], adică
patruzeci şi nouă de ani.
În cel de al douăzeci si unulea an, Daniel a avut
viziunile acestea, în Babilon.
Prin urmare cei patruzeci şi nouă de ani adăugaţi la cei
douăzeci şi unu fac cei şaptezeci de ani de robie scurşi de la cucerirea lor de
către Nabucodonosor; după trecerea cărora, poporul se va întoarce şi va aduce
jertfe şi prinoase, când Hristos va fi regele lui. Dar despre ce Hristos se
vorbeşte aici? Despre nimeni altul decât despre Iosua (Isus) fiul lui Ioţadac,
care s-a întors atunci împreună cu poporul şi a adus jertfe după Lege, în cel
de al şaptezecilea an, când Templul a fost reconstruit. Căci toţi regii şi
preoţii erau afierosiţi hristoşi, pentru că erau unşi cu ulei sfinţit, preparat
de către Moise, cel din vechime. Astfel, aceştia toţi purtau numele Domnului în
însăşi persoana lor, arătându-se dinainte ca preînchipuiri şi păstrând vie
imaginea aceasta până la venirea din ceruri a Regelui şi a Preotului celui
desăvârşit, Care singur a împlinit voia Tatălui; aşa după cum şi Samuel este
descris ca tip al lui Hristos: Şi-Mi voi pune un
preot credincios. Acela se va purta după inima Mea şi după sufletul Meu; şi casa
lui o voi Întări şi va umbla el Înaintea Unsului Meu În toate zilele [I Regi 2:35].
Astfel, spre a se arăta vremea venirii
Lui, a Celui pe care Daniel a năzuit să-L vadă, el arată că după şapte
săptămâni vor mai urma încă şaizeci şi două de săptămâni [cf. Daniel 9:25],
adică 434 de ani. Căci după întoarcerea poporului din Babilon, sub conducerea
lui Iosua fiul lui Ioţadac, a scribului Ezdra şi a lui Zorobabel, fiul lui
Salatiel, din seminţia lui David, au fost 434 de ani până ce Hristos a venit,
pentru ca Preotul preoţilor să Se arate în lume şi pentru ca Cel ce a ridicat
păcatele lumii să iasă la lumină, după cuvântul lui Ioan despre El: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii [Ioan 1:29]. La fel spune şi Arhanghelul Gavriil: se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, până ce dreptatea
cea veşnică va veni [Daniel 9:24]. Dar
cine a ispăşit fărădelegile noastre? Pavel Apostolul ne învaţă spunând: Căci El este pacea noastră, El Care a făcut din cele două - una [Efeseni 2:14], ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui [Coloseni 2:14].
Spune Gavriil: până ce [...] se va unge Sfântul Sfinţilor [Daniel 9:24]. Iar Sfântul Sfinţilor este nimeni altul decât Fiul lui
Dumnezeu, Care, atunci când a venit şi S-a arătat în lume, a spus: Duhul Domnului este peste Mine, căci Domnul M-a uns [cf. Luca 4:18; Isaia 61:1] şi celelalte. De aici înainte, tot cel ce
crede în Preotul cel ceresc se va curăţi de către acelaşi preot, iar păcatele
lui se vor şterge. Şi tot cel ce nu va crede în El, nesocotindu-L ca pe un
oarecare, păcatele unuia ca acestuia se vor pecetlui şi nu se vor mai putea
şterge; iar Arhanghelul, cunoscând dinainte că nu toţi vor crede în El, a
spus: se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi
nelegiuirea [Daniel 9:24]. Căci aceia care nu vor primi să creadă în El vor petrece în păcat până
la sfârşitul vremurilor şi vor fi pecetluiţi pentru a nu scăpa de judecată. Dar toţi cei ce vor crede În El ca într-unul Ce are puterea de a ispăşi
fărădelegile îşi vor vedea păcatele şterse. Aşa spune: vedenia şi prorocia se vor pecetlui [Daniel 9:24].
Căci, atunci când a venit Cel ce era
plinirea Legii şi a Prorocilor (căci Legea şi Prorocii au fost până la Ioan), a
fost de trebuinţă ca toate acestea mai înainte vestite prin ei să fie
confirmate (pecetluite) pentru ca, la venirea Domnului, toate cele ascunse să
iasă la lumină şi toate cele robite să fie eliberate de către El..."
Continuând ideea aceasta, Sfântul Ioan
Gură de Aur adaugă: „Uită-te la aceste cuvinte cu mare atenţie! Toată problema în
ele stă. Şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni fac patru sute optzeci
şi trei de ani. Aici, cuvântul săptămâni nu se referă la săptămâni de zile, nici la săptămâni de luni, ci la
săptămâni de ani. De la împăratul Cyrus până la Antioh Epifan şi de la robia
aceea de sub el sunt trei sute nouăzeci şi patru de ani. Aşadar Daniel, pentru
a arăta că nu vorbeşte despre pustiirea Templului făcută de Antioh Epifan, ci
de una de mai târziu, şi anume de cea din vremea lui Pompei, Vespasian şi Tit,
împinge mai departe timpul împlinirii prorociei. După aceea ne spune de când
trebuie să începem numărătoarea anilor şi ne arată că nu trebuie să o începem
din ziua întoarcerii evreilor din robie. Dar de când? De la ieşirea cuvântului
pentru răspuns şi pentru zidirea Ierusalimului."
„Ierusalimul şi Templul nu s-au zidit în
vremea lui Cyrus, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ci în vremea lui Artaxerxe
Macrohirul. După întoarcerea evreilor din robie, a venit ca împărat Cambise,
apoi magii; după magi, Darius fiul lui Istaspe, apoi Xerxes, fiul lui Darius,
iar după acesta, Artavane; apoi, după Artavane, Artaxerxe Macrohiru, care a
împărăţit peste Persia. Pe când împărăţea acesta, în al douăzecilea an al
împărăţiei lui, Neemia, întorcându-se în patrie, a ridicat Ierusalimul.
Lucrurile acestea ni le-a istorisit cu de-amănuntul Ezdra. Deci, dacă vom
număra de la această dată patru sute optzeci şi trei de ani, vom ajunge la
această din urmă distrugere a Ierusalimului. De aceea spune profetul: Se va zidi piaţa şi zidul înconjurător [Daniel 9:25]. Cu alte cuvinte, profetul spune aşa: de când s-a zidit
Ierusalimul şi şi-a recăpătat înfăţişarea lui cea veche, numără şaptezeci de
săptămâni, şi vei vedea că robia aceasta nu are sfârşit [...]. Ce cuvânt vă mai
rămâne deci, iudeilor, când prorocii spun câtă vreme vor ţine celelalte robii,
iar acestei din urmă robii nu-i hotărăsc nici un timp, ci, dimpotrivă, afirmă
chiar că pustiirea va fi până la sfârsitul lumii?"
Iar după cele şaizeci şi două de săptămâni, Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo vină În El, iar poporul unui domn va veni şi va dărâma cetatea şi templul. Şi sfârşitul cetăţii va veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi război -prăpădul cel hotărât [Daniel 9:26].
Şi El va Încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii [Daniel 9:27].
Sfântul Hipolit: „Când cele şaizeci şi
două de săptămâni se vor fi împlinit şi Hristos va fi fost venit, iar
Evanghelia va fi fost predicată la toate neamurile, atunci va fi plinirea
vremii şi nu va mai rămâne decât un răgaz de o săptămână, ultima. În vremea
aceea, vor veni Ilie şi Enoh. Şi în toiul acelei cumplite pustiiri care va fi
atunci, se va arăta Antihrist, vestind el însuşi pustiirea întregii lumi.
Prorocul Daniel ne face cunoscute
lucrurile acestea cu privire la Antihrist: el se va arăta cu totul lipsit de
ruşine, pricinuitor de războaie, tiran; el se va înălţa pe sine mai presus
decât toţi regii şi conducătorii pământului şi mai presus decât tot binele; el
va construi cetatea Ierusalimului şi va restaura Templul. Necredincioşii se vor
închina înaintea lui şi îl vor cinsti ca pe un dumnezeu, vor îngenunchea înaintea
lui, crezând că el este Hristos.
Căci el îi va tăia şi îi va ucide pe
cei doi mărturisitori şi înainte-mergători ai lui Hristos, vestitori adevăraţi
ai împărăţiei cerurilor, după cum scris este: Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor proroci, îmbrăcaţi în
sac, o mie două sute şi şaizeci de zile [Apocalipsa 11:3].
Iar la venirea Lui, jertfele şi
prinoasele care se aduc acum Domnului chiar şi între neamuri vor înceta. După
cum şi aceasta se proroceşte prin Daniel: Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la mijlocul
săptămânii vor înceta jertfa şi prinosul [Daniel 9:27]. Aici
se arată că săptămâna aceea se va împărţi în două.
Apoi, cei doi martori vor propovădui
vreme de trei ani şi jumătate; iar Antihrist va purta război împotriva
sfinţilor în timpul care a mai rămas din săptămâna aceea şi va pustii lumea,
ca să se împlinească Scriptura care zice: Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe
urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile [Daniel 12:11]."'
Sfântul Efrem spune că „mintea celor
care L-au răstignit pe Hristos era întunecată, motiv pentru care ei nu şi-au
dat seama de Soarele pe care-L ţintuiau de Cruce, soarele care luminează pentru
tot ochiul, atunci când întunericul acoperă pământul [cf. Luca 23:44], [...]
Cum soarele acesta natural se întunecase, tocmai întunericul acesta a vădit şi
a vestit totodată distrugerea iminentă a cetăţii: Iată cuvântul Domnului care
trebuia să se împlinească de la dărâmarea Ierusalimului [cf. Daniel 9:2,
24-27]! Cetatea nu L-a primit pe cel Care a înălţat-o. Nimic alta nu mai
rămâne de-acum decât numai să fie distrusă".
Din comentariile Fericitului Ieronim
aflăm: „Romanii au dărâmat cetatea şi Templul, sub conducerea lui Vespasian,
conducătorul ce era aşteptat să vină. La moartea lui se încheiau cele şapte
săptămâni, adică cei patruzeci şi nouă de ani. Iar Aelius Hadrian, cel după
care s-a dat ulterior numele cetăţii celei nou construite peste ruinele
vechiului Ierusalim, adică Aelia, a înăbuşit revolta iudeilor aflaţi în
conflict cu generalul Titus Rufus. De atunci, jertfele au încetat, Templul s-a
pustiit, iar pedeapsa cea hotărâtă va fi îndurată până la sfârşitul veacurilor
[cf. Daniel 9:27]. (Să remarcăm aici modul cum subliniază Fericitul Ieronim
utilizarea ideomatică a unor elemente din limba ebraică.) În vorbirea celor din
vechime, de pildă atunci când se citau cifre, se mergea de la mic la mare,
adică numerele mai mici erau citate mai întâi şi abia apoi cele mai mari. Prin
urmare, în înţelegerea acestei prorocii, nu trebuie să ne luăm după ordinea
literală a cuvintelor, ci să căutăm la suma totală a cifrelor menţionate,
luate la un loc."
