Am găsit pe net un fel de mic rezumat al unei cărți,Complotul împotriva Bisericii de Maurice Pinay 1962(catolic din ce am înțeles),dar care pare să descrie foarte bine metodele de lucru(anarhice,deoarece ei au dărâmat monarhiile)ale evreilor de-a lungul celor aproape 2000 de ani de la Iisus Hristos.Micul rezumat arăta dezastruos dpdv, dar l-am re-editat pentru o înțelegere mai bună și o lectură mai plăcută.Pentru cine îl citește și pe parcurs este cuprins de vreo oarecare stare de frustrare,deznădejde,mănie etc,sa nu se supere prea mult pentru ca timpul evreilor este ffff aproape de expirarea totala !!!.....iar în rest lectură plăcută....aah,să nu uit.Autorul se semna Apologeticum 2003(ca să nu zică nimeni nimic!!!)
Rezumat al cărţii
The plot against the Church
de Maurice Pinay 1962
The plot against the Church
de Maurice Pinay 1962
Vă supunem atenției o carte publicată încă din
anul 1962, în mai multe limbi și în mai multe ediții, care pare că aduce un
punct de vedere nou asupra istoriei creștinismului.
Autorul mărturisește că lucrarea
a fost scrisă și publicată înainte de prima sesiune a Conciliului II Vatican,
pentru a informa pe participanți cu privire la pericolele pe care iudeii și
“lacheii“ lor le pregătesc Bisericii (p.13). Aceasta deoarece realizatorii ediției
în italiană aflaseră că cei mai sus-menționați hotărâseră să forțeze mâna
conciliarilor “să declare că evreii nu sunt responsabili de Răstignirea
Domnului nostru, adică , nu sunt vinovați de deicid. “ , să condamne antisemitismul și să voteze noi
reforme, defavorabile Bisericii, în introducerea la ediția austriacă autorul
chiar explicitează ce schimbări vor aceștia să influențeze:“Dar aroganța comunismului, a fracmasoneriei și a evreilor
merge atât de departe încât ei vorbesc deja despre aducerea viitoarelor alegeri
papale sub controlul lor cu intenția de a plasa unul dintre complicii lor din
înaltul Colegiu al Cardinalilor pe tronul Sfântului Petru.“Această carte a fost scrisă
în 14 luni, spune autorul, pentru că a dorit ca
ea să fie bine argumentată din punct de vedere documentar, și, după lectura cărții, putem realiza că a atins
acest scop, ea fiind presărată cu nenumărate
citate din diferite documente sau din autori foarte cunoscuți.
În august 1962 termină de redactat cartea și speră ca
ea să apară înainte să înceapă lucrările Conciliului II Vatican.
Erau doar două luni! Prima ediție apare în italiană
în anul 1989 și se distribuie
participanților la Conciliu iar în anul următor se publică în Germania, Austria și
Spania și în 1967 apare prima ediție în SUA.
Exemplarul la care ne referim face parte din a
treia ediție americană , publicat în 1989.
Deocamdată nu
am putut verifica acuratețea citărilor (extrem de numeroase)
și nici nu am reușit să cercetăm toate sursele la
care se referă autorul în decursul argumentării sale. Din start, deci, să
considerăm că atât sursele cât și citatele ar fi
corecte. Ar fi și greu de negat veridicitatea lor deoarece
citează atât sursa “acuzării“ (documente bisericești sau aparținând unor autori
ce nu pot fi acuzați de anti-semitism) cât și
sursa “apărării“ (documente aparținând unor foarte respectați și cunoscuți
autori evrei ce, desigur, nu pot fi acuzați de antisemitism). Chiar fără comentariile
autorului, simpla punere față în față a argumentelor
celor două părți clarifică situația.
Autorul mărturisește că‘'cea
mai infamă conspirație împotriva Bisericii este în plină desfășurare“și, mai jos, adaugă “Avem
dovezi despre modul în care este planificat totul prin înțelegere secretă între
forțele conducătoare ale comunismului, francmasoneriei mondiale și puterea
secretă care le coordonează .“
Lucrarea are patru părți, fiecare împărțit pe capitole.
Titlurile capitolelor sunt de-a dreptul șocante mai
ales pentru noi, cei ce
ne-am aflat aproape o jumătate de veac sub ocupația “ciumei roșii“
care ne-a barat accesul la informație sau ne-a “facilitat“ accesul
la informații distorsionate cu privire la situația din lume dar și din propria ţară . Ni s-a blocat
accesul nu numai la cunoașterea adevăratei istorii a omenirii
(dacă aceasta poate fi cunoscută cu adevărat!)
dar și la cunoașterea adevăratei
istorii a țării noastre.Iată de ce, chiar după
cinci ani, suntem confuzi incă și nu știm ce să
credem și ce să nu credem.
Cum să nu ne șocheze titluri ale
capitolelor ca, de exemplu: Capul comunismului, (unde ni se spune că în spatele
“ciumei roșii“ care ne-a măcinat atâția ani s-ar
fi aflat evreii); Evreii ca fondatori
ai Francmasoneriei,(de unde aflăm că ei ar fi creat și ar conduce Francmasoneria); Francmasonii ca dușmani ai Bisericii și ai creștinismului,(capitol din care aflăm ce înseamnă Francmasoneria pentru
noi, ca și creștini).
După o jumătate de secol de tăcere asupra
adevărului avem acces, dintr-o dată , la
“biblioteci întregi cu informații referitoare la
dezastrele și răsturnările spectaculoase din istorie de care, direct sau indirect, sunt acuzați evreii, și incă nu avem acces la tot ce s-a scris despre adevărata istorie a omenirii și a țării noastre, afirmă cei ce au trăit prigoana anticreștină a epocii contemporane!
O jumătate de secol ni s-a administrat
cu lingurița o istorie falsă ? Ce să credem,
deci?
Mașinăria de răsucit
informații și de manipulat creiere funcționează bine și singura șansă a noastră
este să ne înarmăm cu rugăciunea pentru a încerca să percepem lumea cu ochii credinței. Doar astfel vom izbuti să ne punem la adăpost de minciuna izvorâtă din
tată1 minciunii - satan.
Partea întâi se referă în cinci capitole la ”Forța
conducătoare secretă a comunismului”. Capitolul întâi, “Comunismul
ca distrugător“ ne izbește încă din primul paragraf cu afirmații cutremurătoare:‘‘Dintre toate sistemele revoluționare care,în
decursul istoriei omenirii, au fost plănuite cu grijă pentru distrugerea
valorilor noastre civilizate, comunismul este, fără îndoială, cel mai perfect,
mai eficient și mai nemilos. De fapt, acesta reprezintă cea mai avansată
perioadă de revoluție a lumii, prin care se postulează nu numai actele de
distrugere clară a instituțiilor politice, sociale, economice sau morale, ci,
de asemenea, în mod simultan, sl declară nule și neavenite.
Sfânta Biserică Catolică , precum și toate manifestările
culturale și creștine care reprezintă civilizația noastră”.Iată cum, într-o perioadă de tăcere
totală asupra tragediei pe care o trăia Europa Centrală și de Est, autorul are
curajul să incrimineze comunismul și să-l acuze pe față : ‘"Furia distrugătoare a acestei lupte satanice,
care aduce în fața ochilor lumii imaginile cele mai teribile ale terorii și
distrugerii care se pot imagina, poate fi bazată doar pe esența nihilismului și
pe respingerea cea mai păcătoasă și mai plină de ură a tot ceea ce a existat
până acum”.
În paginile 35 și 36 ne oferă citate din S. P. Melgunov (La terreur rouge en Russie 1918-1923, Fayot, 1927) și din Latsis (Red terror of 10th November, 1918) din care aflăm despre cruzimea inimaginabilă cu care ucideau
“roșii“. Dacă nu am fi aflat despre cele ce s-au întâmplat la noi prin
intermediul mărturiilor directe ale supraviețuitorilor, din serialul
“Memorialul durerii“ și din cărțile publicate după 1989, am fi tentați să
spunem că descrierile fac parte din scenariile unor filme de groaz și nu din
realitatea insăși. Mai departe autorul citează și un autor român, Traian Romanescu, ce afirmă : “Să nu se uite că aceast furtuna apocaliptică , care
aduce o inundație de corpuri (omenești, n.n.), sânge și lacrimi, cade asupra omenirii cu un
singur scop: să distrugă nu numai Biserica Catolică ci și întreaga civilizație
creștină”.
Finalul capitolului 1 constituie o concluzie tranșantă : “Realitatea
ne răspunde în totalitate, fără putinţă
de tăgadă , că evreii sunt cei responsabili (de cele descrise, n.n.), așa
precum vom dovedi mai departe. “
Capitolul al
II-lea, “Creatorii sistemului“ argumentează că teoreticienii comunismului au fost toți evrei. Capul de listă , cum era de așteptat, este Karl Heinrich Marx,
al cărui nume real era Kissel Mordekay, fiul unui avocat evreu din Trier
(p. 39). În paginile următoare continuă lista cu Engels, liderii “republicii din Munchen“ din 1918,
membrii primului cabinet al Germaniei din 1918 și liderii revoluției din
Ungaria din 1919.
Al treilea capitol, ‘'Capul comunismului“ oferă liste întregi cu liderii comuniști din URSS, Ungaria,
Cehoslovacia, România, Iugoslavia, majoritatea dintre ei fiind evrei. De aici
noi, românii, aflăm cine ne învăța “să scriem și să vorbim românește“ (Alexandru
Graur nu era altul decât Alter Brauer, evreu născut în București, p.76), cine
este “victima“ fostului regim, Silviu Bracan (Brakker, cel ce conducea campania
“anti-semită“ a presei comuniste din România, p.76) și cine este tatăl
primului nostru prim-ministru de după 1989 (colonelul Roman, evreul Walter,
director al sinistrului serviciu E.K.P., educație, cultură, propagandă și mai
apoi ministru în guvernul comunist.
“Capitaliștii
comunismului“ un titlu pe care mulți
îl putem lua ca pe o glumă bună deoarece noi am învățat că între comunism și
capitalism este o prăpastie de netrecut, nu este deloc așa. Capitolul al
patrulea demonstrează că “ideea evreilor de a
acumula toți banii din lume prin comunism apare în toată transparența prin
intermediul a numeroși scriitori celebrii evrei ca Edmond Fleg, Barbusse, Andre
Spire și alții... “ Mai departe autorul citează din scrisoarea
adresată de Barach Levy lui Karl Marx, scrisoare descoperită în 1888 și
publicată în același an:
“Poporul
evreu ca întreg își este propriul Mesia. Stăpânirea lui asupra universului este obținută prin unirea altor
rase umane, prin suprimarea granițelor si a monarhiilor, care sunt întărituri
pentru particularități și împiedică apariția unei republici mondiale unde cetățenia
evreilor este pretutindeni recunoscută . În această nou formă de organizare a
umanităii, fiii lui Israel care, în prezent sunt risipiți pe întreaga suprafața
pământului, vor fi de aceeași rasă și de aceeași tradiție culturală, fără a
forma o altă naționalitate și vor fi, fără putinţă de tăgadă, elementul conducător
în toate părțile, în mod particular dacă reușește să se așeze deasupra maselor
de muncitori o conducere permanent evreiasc.Guvernarea popoarelor trece toată, cu formarea
republicii universale, fără
nici un efort, în mâinile israeliților, favorabili victoriei proletariatului.
Apoi, proprietățile private ale conducătorilor vor putea fi suprimate de capii
poporului evreu ce vor guverna pretutindeni asupra proprietății popoarelor.
Apoi se va împlini promisiunea Talmudului, că atunci când timpul lui Mesia va
veni, evreii vor avea în posesia lor toate bunurile tuturor
popoarelor lumii”.
La pagina 83 ne arată cu documente că Revoluția din Rusia a
fost pusă la cale de evrei în SUA și, mai
departe, dovedește că ei au pătruns în Rusia și au pregătit terenul și
finanțarea revoluției prin firme particulare evreiești. Deși dovedesc o răutate fără seamăn față de creștini
și sunt “cei mai fanatici reprezentanți ai discriminării rasiale"',
sunt primii care acuză de anti-semitism. Astfel,
anti-semitismul este o formă foarte subtilă de apărare (p. 87). Autorul chiar arată unul dintre cele mai utilizate tertipuri:„Imediat ce sunt
atacați, ei protestează
cu strigăte de lamentare și se numesc victime ale inumanei discriminări
rasiale, doar cu scopul de a ciunti lucrarea de apărare care se opune
atacurilor lor distructive.
Ultimul capitol, cinci, al părții întâi se
intitulează ”Mărturia evreiască”.Autorul citează mărturiile unor celebri autori evrei
cu privire la rolul evreilor în lume, mărturii care, în loc să scuze, mai mult
acuză .Iată, de exemplu, ce spune cunoscutul scriitor evreu, Kadmi-Cohen:„rolul lor în socialismul mondial este atât de important încât nimeni nu-l poate
trece sub tăcere. Ne este suficient să cităm numele marilor revoluționari evrei
din secolele XIX și XX, ca Marx, Lasalle, Kurth Eisner, Bela Kun, Trotsky și
Leon Blum, pentru ca, în acest fel, să fie clar cine sunt teoreticienii
socialismului modern !!!“
Perpetua opoziție la legile statelor nu este nouă ci chiar din
vechime. Tot Kohen este cel ce mărturisește că evreii erau cei ce se opuneau legii romane din timpul împăraților romani Vespasian,
Tit și al legilor împăratului bizantin creștin, Iustinian (p. 90). Alții mărturisesc că revoluția rusă a fost “o revoluție evreiască “ sau va fi fost“lucrarea exclusivă a mâinilor lor” (p. 91). Ultimul paragraf, citat din “Sepher-Ha-Zohar“ - cartea sfântă a
evreimii modeme, este năucitor:“Iisus Nazarineanul, ce a condus lumea departe de
credința în Iehova - care să fie binecuvântat, va fi restaurată din nou în
fiecare vineri, în ziua de sabat a sâmbetei el va fi aruncat în ulei încins.
Iadul va fi dar pedepsirea lui și torturile lui nu vor înceta niciodată . Iisus
și Mohamed sunt acele oase necurate ale lepădăturii despre care Scriptura
spune: ‘'Vor fi aruncați la câini. Ei sunt murdăria câinelui, cei necurați și,
pentru că au rătăcit poporul, vor fi aruncați în iad, de unde nu vor mai ieși
afară niciodată “.
Partea a doua
este la fel de scurtă ca prima, doar șase capitole, și tratează implicarea
evreilor în Francmasonerie. Titlul părții este ”Puterea ascunsă în spatele Francmasoneriei“.În
capitolul întâi, “Francmasoneria ca
dușman al Bisericii și al creștinismului“, autorul citează din Encyclica Humanum Genus a papei Leon
al XlII-lea care condamnă deschis intențiile anti-creștine ale francmasoneriei.Divina
religie,creștină,este urâtă și,în același timp, temută de francmasoni, afirmă
papa Leon al XlII-lea (p. 98-99).
Autorul merge mai departe în capitolul doi, “Evreii ca fondatori ai Francmasoneriei“, și aduce argumente din diverși autori cu privire la
acest aspect.Iată câteva fragmente: “Ritualurile
și simbolurile francmasonilor și ale altor secte secrete ne reamintesc constant
de “Cabala“ (mistica secretă evreiască ) și de evrei; reconstrucția templului
lui Solomon, steaua lui David, pecetea lui Solomon; numele diferitelor grade,
ca de exemplu, Cavaler Kadosh, “kadosh“ în evreiește înseamnă “sfant“; Prinț de
Ierusalim, Prinț de Liban, Cavaler al Șarpelui lui Airain etc. Și nu recheamă ,
clar iudaismul rugăciunea francmasonilor englezi, care a fost înregistrată în
timpul unei adunări ținute în 1663?“ Rabbi Benamozegh scrie: “Cei ce doresc să facă efortul
de a examina problema relației dintre evrei și filosofia francmasonică , dintre
teozofie și doctrinele secrete în general, vor ceda puțin din aroganta disprețuire
a Cabalei (Mistica Evreiască). Ei vor înceta să mai zâmbească mișelește la
ideea că teologia“cabalistică“are o misiune de îndeplinit, probabil, în
reorganizarea religioasă a viitorului. “
Un alt evreu,
Cassin, vorbește despre influența lor în Liga Națiunilor: “Renașterea sionismului este opera Ligii Națiunilor.
Prin acesta, organizațiile evreiești se plasează ca apărătoare ale Ligii Naț-
iunilor și, de aceea, Geneva e plină de reprezentanți ai “poporului ales“.Capitolul
se încheie cu concluzia Cardinalului Jose Maria Caro, Arhiepiscop de Santiago și Primat de Chile: “Ceea ce fac evreii
bolșevici împotriva creștinismului, într-o mare parte din Rusia, este doar o
altă ediție a faptelor francmasonilor din timpul revoluției franceze. Executanții
sunt alții; oricum, doctrina care îi motivează și le dă putere și conducerea
supremă sunt aceleași.“ Capitolul trei, “Evreii ca și conducători ai francmasonilor”e împărțită pe subtitluri. Doctrinele, semnele și gradele Francmasoneriei
provin din iudaism (unde citează pe
Leon Meurin, iezuit, Arhiepiscop
de Port-Louis); Respectul francmason față de evrei (unde citează părerea Cardinalului Caro); Predominanța
evreiască în loji (unde aduce argumente din surse diferite); Crimele Francmasoneriei (unde citează din nou pe Cardinalul
Caro care dă nenumărate exemple ca:Rossi,ministrul
papei Pius al IX-lea,martorii acuzării împotriva lui Dreyfus, fratele regelui Gustav III al Suediei, Pavel I al
Rusiei, Alexandru I al Rusiei); Uciderea laicilor (unde aceeași sursă vorbește de uciderea de către francmasoni a lui Louis al XVI-lea; crima de la Sarajevo le este tot lor atribuit , etc.);
Băi de sânge, execuții rapide și jafuri (același autor vorbește despre crimele din 1789 din Franța).
Capitolul cinci, “Francmasoneria ca promotor al revoluțiilor
iacobine“, tratează despre
implicarea evreilor în mișcările revoluționare din Franța, Prusia și în toate revoluțiile din secolul al XVIII-lea și al XlX-lea. Autorul citează din autori creștini dar și evrei. Doar câteva exemple: “Ernest Renan, ce nu poate fi acuzat de antisemitism,
scrie următoarele:‘'În mișcarea revoluționară franceză elementul
evreiesc a jucat un rol conducător și este foarte greu să negi aceasta. Este
adevărat că în jurul anului 1789 evreii au acționat cu multă precauție și s-au
ascuns în spatele organizațiilor francmasone și a asociațiilor filosofice;
oricum, aceasta nu a împiedicat pe câțiva dintre fiii lui Israel să ia parte
activ la evenimentele revoluționare și să se folosească din punct de vedere
material de acestea.Primul foc de armă împotriva gărzii elvețiene
de la Tuilleries a fost tras de către un evreu, Zalkind Hourwitz Land, la 10
august 1791”.
Evreul Cohen scria: “Mesia
a venit pentru noi la 28 februarie 1790 cu Drepturile omului și, de fapt,
conferirea tuturor drepturilor de cetățenie evreilor a fost una dintre cele mai
mari victorii ale Israelului .”După toate acestea, autorul aduce mărturia hotărârii Sinodului Evreilor
din Leipzig, din 29 iunie 1869: “Sinodul recunoaște că dezvoltarea și perpetuarea
principiilor moderne (a se citi: revoluționare) sunt garanțiile cele mai ferme
pentru prezentul și viitorul evreimii și membrilor ei... “
Capitolul șase,
Francmasoneria favorizează și răspândește
comunismul, care este o creație evreiască ,autorul
citează din diverse surse pentru a-și susține afirmația. Astfel, aflăm că cei ce au introdus comunismul în Italia erau toți evrei
și chiar șefii presei comuniste din Italia erau
evrei (“Paese Sera“, Cohen; “Lotta Sindicale", Levi, etc. ).
Partea a
treia, ”Sinagoga lui satan“, cuprinde unsprezece capitole și se referă la aspecte
legate de: interpretarea partizană a Vechiului Testament de către evrei,
pedepsele pe care le-a abătut peste ei Dumnezeu datorită neascultării lor,
dovezile scripturistice cu privire la acuzarea evreilor de deicid, uciderea Apostolilor și mărturisitorilor creștini de către evrei, acuzarea evreilor
de a fi chemat represiunea romană împotriva creștinilor.
Vom insista doar asupra unora dintre aceste aspecte, mai
ales asupra celor teologice. În capitolul doi, “Mai mult despre religia evreiască “, autorul începe prin a arăta cum
au interpretat evreii în mod partizan și materialist unele pasaje
din Vechiul Testament. Astfel, promisiunea unei
împărății a lui Dumnezeu – împărăția spirituală a
adevăratei credințe (creștinismul) este înțeleasă de ei ca o împărăție pământeană destinată lor, adică ei să fie stăpânii acestei împărății. Din versetele 17 și 18 din Facere cap. 22 (promisiunea
făcută de Dumnezeu lui Avraam) ei cred că sunt singurii îndreptățiți a se numi descendenți
din Avraam și singurii prin care celelalte neamuri
de pe pământ se pot binecuvânta.
Pasajul din Deuteronom 2, 25 ei îl interpretează
ca pe o promisiune că Dumnezeu
i-a investit să fie stăpânii
neamurilor, de care acestea să se teamă .Acestea
și altele asemenea dovedesc că ei continuă să fie
orbi la mesajele mesianice ale Legii Vechi și să dea o interpretare
exclusiv naționalistă și materialistă tuturor profețiilor, aflându-se în vădită contradicție cu interpretarea reală , duhovnicească , dată de Biserică .Știm bine că ei au ucis mulți dintre profeții care s-au
opus ideilor lor și le judecau perversitatea.Iată de ce, în timpul
Mântuitorului, ei s-au opus permanent interpretărilor pe
care le aducea El la Vechiul Testament.Ei nu mai respectă Vechiul Testament ci
i-au creat o nouă Carte sfântă în care au compilat interpretările lor false la
profețiile vechi-testamentare, cu care vor să se justifice. Astfel, au apărut “Talmudul"
(interpretarea evreiască la Vechiul Testament) și “Cabala" (colecție
de profeți/profeții exclusiv referitoare la puterea lor pământească ). Vom cita
și noi câteva dintre exemplele pe care le dă autorul din cele două cărți
secrete ale evreilor: “Voi, israeliți, sunteți numiți oameni, în timp ce
popoarele lumii nu merită numele de oameni ci de animale. “ “Ce este o prostituată ? Orice femeie ce nu este
evreică .” “Ceilalți oameni
sunt pământești și de rasă inferioară și există doar pentru a-i sluji pe
evrei; ei sunt mici animale.” “Oriunde se așează evreii, ei trebuie să devină
domni; până posedă conducerea absolută ei trebuie să se considere drept captivi
și abandonați. Chiar dacă ei reușesc să conducă popoare, nu trebuie să înceteze
să strige: “Ce tortură ! Ce necinste! Până ce îi vor conduce pe toți ”.
Spre sfârșitul capitolului autorul își exprimă
durerea că , în ciuda răstălmăcirii vădite a
Vechiului Testament și a tuturor acțiunilor dușmănoase
ale evreilor împotriva Bisericii, reprezentanți ai clerului și unii creștini încă mai cred că evreii
credincioși au o credință asemănătoare cu a creștinilor!!! Foarte mare eroare!!!
(p.146-147).
Aceeași opinie revine la sfârșitul capitolului doi, când afirm că cei,
care refuză să lupte împotriva evreilor pe
motiv că aceștia ar fi
înrudiți cu creștinii, sunt victimele vicleniei și
minciunilor evreiești (p. 152).
Acelora dintre
creștini ce încă mai afirmă că evreii sunt “popor
ales“, autorul le argumentează prin afirmația Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Tit 1, 14 ;“... Și să nu dea
ascultare basmelor iudaicești și poruncilor unor oameni, care se întorc de la
adevăr“ și se întreabă cum mai pot
fi numiți “popor ales“ după ce au ucis pe Hristos și au martirizat pe creștini (p. 156-160).
În
capitolul cinci, ”Antisemitism
și creștinism“, autorul ne
demonstrează ce tactică folosesc evreii pentru a-i minți
pe creștini. Primul pas, spune autorul,
îl constituie condamnarea antisemitismului
(prin intermediul forțelor socialismului pe care ei le controlează sau
prin intermediul agenților lor secreți infiltrați
în instituțiile creștine), în ajutorul acestei tactici aduc urmtoarele (foarte false )argumente pentru a câștiga adepți:a)antisemitismul este lipsa de conștiință rasială , care privește alte rase ca fiind inferioare și, deci, nu se conformează învățăturii “martirului
Golgotei“ care a stabilit și a confirmat egalitatea tuturor oamenilor în fața lui Dumnezeu; b) ura
rasială stă în contradicție cu principiul lui Hristos cu privire la “iubirea aproapelui“; c) ura rasială este de neînțeles împotriva
celor ce sunt din același neam cu Iisus și
Maria (p. 169-170). Al doilea pas este următorul:
“după ce
evreii sau agenții lor secreți au câștigat aceste condamnări, ei conferă
cuvintelor un înțeles diferit de cel ce a fost intenționat, pentru a păstra
aceste judecăți. Apoi, “antisemiții“ sunt desemnați ca:
I.
Cei ce-și protejează țările de atacurile
evreilor ambițioși de a câștiga puterea, prin aceea că fac uz de dreptul
natural de a-și apăra
independența și libertatea pe care toate popoarele le au.
II. Cei ce critică activitatea dezintegratoare a
forțelor evreiești care distrug familia creștină și conduc la degenerarea
tineretului și care combat aceste efecte.
III.
Cei ce, în orice formă,cenzurează sau combat
ura sau discriminarea rasială, pe care evreii cred că au dreptul să le exercite
împotriva creștinilor, deși încearcă , în mod ipocrit, să o ascundă ;și cei ce,
în orice formă , înregistrează faptele rele, jignirile și crimele pe care le-au
comis evreii împotriva creștinismului și cer pedepsele cuvenite pentru acestea.
IV. Cei ce demască pe evrei ca fiind conducători
ai comunismului, ai francmasoneriei și ai altor mișcări subterane și care
încearcă să obț ină ca măsurile necesare să fie aplicate pentru a preveni
activitatea dezintegratoare în cercurile familiei creștine.
V.
Cei ce, în orice mod, rezistă activității
evreilor care are scopul de a distruge Sfânta Biserică și civilizația creștină
în general. “
Pentru a ne demonstra manevrele de acest gen, autorul ne dă
exemplul scriitorului catolic, Dramont. În lucrarea sa, ‘Franța iudaică
“ el a demascat intențiile evreilor de a distruge creștinismul în Franța și de
a conduce poporul francez. Peter Lehmann răspunde
în apărarea rasei sale și, folosindu-se de “zelul
Sfintei Biserici“, reușește “să înfrângă pe catolicii din Franța și să contribuie la
victoria francmasoneriei evreiești‘"(p. 172). Pentru a fi și mai clar, autorul citează mai
departe pe renumitul istoric Vincente Risco: „... ei mențin naționalitatea evreiască a lui Iisus Hristos și
fac aluzie la faptul că creștinii, prin Sfânta Impărtășanie, se unesc cu
evreii și intră în relație de sânge cu ei.”
Capitolul șase, intitulat "Hristos,
Domnul nostru, simbol al antisemitismului, așa precum susțin evreii”, clarifică cine este “poporal ales“. La început, autorul citează pe scriitorul sionist,
Joseph Dunner, care scrie în cartea lui, “Republica lui Israel“Pentru
fiecare sectă care crede în Hristos, Iisus este simbolul a tot ceea ce este sănătos
și bogat în dragoste. Pentru evrei el este, din secolul patru înainte, simbolul
",antisemitismului", al calomniei, al violenței și al morții
violente. “
Pentru
a dovedi că autorul evreu are dreptate, Pinay citează pasajul scripturistic de
la Ioan 8, 39-59: dialogul Mântuitorului cu iudeii, în care Mântuitorul îi
acuza. Văzând că nu vor să-și deschidă inimile față de cuvintele Sale,
Mântuitorul îi acuză :căuta ți să mă
omorâți pentru că cuvântul Meu nu încape în voi"
(v. 37) și nu încape pentru că "Dacă ați fi
fiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam" (v. 39). Le
repetă de mai multe ori “ voi faceți ceea ce
ați auzit de la tatăl vostru"(v. 38, 41) și, văzând că nu-și
recunosc răutatea, le spune răspicat: “Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să
faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și
nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiște
minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii“
(v. 44). Autorul continuă cu exemplele din Evanghelii citând capitolul 23 din
Evanghelia după Matei. Mântuitorul îi ceartă pe farisei și pe cărturari cu cuvinte
foarte aspre, mai ales în verstele 13-17 și 22-33. Îi numește fățarnici, îi
acuză că ei nu intră în împărăția cerurilor dar nici pe alții nu lasă ; că sunt
mâncători ai caselor văduvelor; că sunt călăuze
oarbe; că au lăsat deoparte părțile mai grele ale Legii: judecata, mila, credința
și, la sfârșit, îi biciuie cu cuvinte extrem de grele:“șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda
gheenei?”(v. 33).
Apoi Mântuitorul proorocește despre toate răutăile pe care
evreii le vor săvârși împotriva creștinilor:”De aceea, iată, Eu
trimit la voi prooroci și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni;
dintre ei veți biciui în sinagogi și-i veți urmări din cetate în cetate, ca să
cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ.“(v. 34-35). Pentru a întări argumentarea sa, autorul citează
Apocalipsa Sfântului Ioan (2, 9 și 3, 9): “ Știu necazul tău
și sărăcia ta, dar ești bogat, și hula din partea celor ce zic despre ei înșiși
că sunt iudei și nu sunt, ci sinagogă a satanei“ (2, 9), unde, precum vedem, evreii sunt acuzați că sunt “sinagogă
a satanei“. Referindu-se la Matei 12, 46-50, autorul scoate în evidență
accentul pe care Mântuitorul îl pune pe relația spirituală , pe care o consideră
superioară celei de sânge, și, pentru a nu se face confuzii, autorul afirmă : “Este o
prostie să egalizezi cu evreii mai noi pe poporul evreu original, în care sunt
incluși Avraam, Isaac, Iacob, Moise, Prea Sfânta Fecioară Maria și Apostolii,
ce au primit privilegiul divin de a fi poporul ales al Domnului. Evreii de mai
târziu au violat condiția pusă asupra lor de Dumnezeu, de a fi poporul ales și, de aceea, merită
titlul de “sinagogă a lui satan“ datorit crimelor, răzvrătirilor și faptelor
lor rele. “
Capitolele șapte
și opt, “Poporul ucigător de Dumnezeu“ și
“Apostolii condamnă pe evrei de uciderea lui
Hristos“, ne prezintă primele patru
teze cu privire la această vină a evreilor. Argumentele sunt aduse din Noul
Testament și ar fi: 1) însuși Hristos i-a acuzat că vor să-L ucidă (Ioan 8, 19-20
și 37-40); 2) De multe ori au încercat să-L distrugă înainte de a-L ucide
(Matei 21, 23-46); 3) Evreii și nu romanii au fost,
instigatori și responsabili ai uciderii lui Hristos (Matei 27,
1,2,15,16,17,20-26 ; Marcu 14,1, 10, 11, 43, 44, 53, 55, 56, 59, 60, 1, 2, 3, 4
și 5; Luca 22, 1-6; Ioan 11, 47-54 și 18, 1, 2, 12, 14, 28, 39 și 40); 4) Apostolii
au acuzat pe evrei că doreau să-L ucidă pe Hristos (Fapte 2, 14, 22, 23; 3,
11-14; 5, 29-30; 6, 9; 7,1, 2, 51, 52; I Tesaloniceni 2, 15).
Capitolul nouă , ”Moralitatea
luptei și nu înfrângerea aducătoare de moarte“, vorbește despre conceptul iubirii creștine și al iertării care
sunt folosite împotriva creștinilor de către evrei. Vom cita doar câteva pasaje:
„Cu toate acestea, este absolut clar că , dacă
Biserica Catolică accepta iertarea păcatelor, aceasta nu înseanmă că recunoaște
că criminalii, răufăcătorii sau conspiratorii să scape și dreptății omenești și celei divine. ”.“Karl Marx, Engels și Lenin, ale căror doctrine sunt
urmate de comuniști, au spus clar cu cuvintele lor: “Clerul
diferitelor religii, și mai ales cel creștin, trebuie exterminat; clasa burgheză trebuie distrusă și anihilată total.“
Prin “clasa burgheză “ trebuie să se înțeleagă proprietarii locuințelor private
din orațe, ai pământurilor, ai fabricilor, ai întreprinderilor publice,
atelierelor și afacerilor;“ .“... ei sunt descriși de Hristos însuți ca “Sinagogă a lui
satan“. Iisus i-a tratat într-un mod dur și neîngăduitor în diferite pasaje din
Evanghelii, mai ales, când S-a exprimat direct...“ (Matei 8, 11- 12).
Din capitolele zece și unsprezece aflăm date despre implicarea evreilor
în persecutarea Apostolilor și uciderea creștinilor prin instigarea romanilor
la persecuții. Comentând pasajul biblic de la Fapte 21, 27-32 (evreii î1 bat pe
Sfântul Apostol Pavel) și Fapte 22, 35-40 (evreii strigă împotriva
aceluiași Sfânt Apostol, mâniați de cuvintele sale), autorul află peste secole
o atitudine similară în țările comuniste: ‘'Mai mult de nouăsprezece secole
mai târziu, când, în URSS și alte țări comuniste, evreii doreau să ucidă pe
cineva, ei îl acuzau că este dușman al poporului și al clasei muncitoare. Ei nu
s-au schimbat timp de aproape două mii de ani.“ Referindu-se la împărâtul roman Claudiu care a fost favorabil creștinilor
și i-a expulzat pe evrei din Roma pentru intrigile lor, autorul arată modul
distorsionat în care ei au înțeles povestea Esterei din Vechiul Testament: “Aici se
poate observa tendința evreiască de a-și întinde influența spre treptele
tronului, prin influențarea împărătesei, ca să exercite influenţă asupra împăratului.
Procedând astfel, ei perpetuau în mod complet distorsionat învățăturile biblice
din cartea Esterei, conferindu-le o interpretare ambițioasă ... În cazul împăratului
Claudiu încercarea lor s-a prăbușit ceea ce nu s-a întâmplat și cu Nero, căruia
au reușit să-i strecoare în preajmă o evreică,numit Popeea,ce a devenit curând
amanta împăratului și, conform unor cronici evreiești, adevărata împărăteasă a
Romei. Ea a reușit să exercite o influență decisivă asupra acestui împărat.“
Pentru a prezenta o opinie credibilă , neutră , autorul se referă
la opera unui evreu, Rabbi Wiener care, în lucrarea “Legile evreiești cu privire la mâncare“, mărturisește că evreii erau cei ce instigau pe romani la
persecuții împotriva creștinilor (p. 229).
Partea a patra, ultima dar și cea mai lungă-44 de capitole -“A cincea coloană evreiască în cler“, se
referă la primele erezii apărute în sânul creștinismului primar: iudeo-gnosticismul,
arianismul și nestorianismul și la toate intrigile împotriva creștinilor
exemplificări din decursul istoriei creștinismului.
Încă de la început ni se explică cine este “a cincea coloană“:este formată din descendenți ai evreilor care, în primele
veacuri, s-au convertit la creștinism şi păreau a ține într-un mod zelos la
religia lui Hristos, deși în secret ei au păstrat credința lor evreiască și au
perpetuat clandestin ritualurile și ceremoniile mozaice. ”Acești convertiți de ochii lumii reușesc în Evul
mediu să-și strecoare reprezentanții în clerul catolic și chiar în mânăstiri,
ajungând chiar în demnități ierarhice înalte (p. 237). Aceștia se mai numesc,
chiar de către istoricii evrei, cripto-evrei (Cecil Roth in ‘'Istoria maraniților“, p. 239).
Metodele folosite de ei, argumentează autorul, pentru a influenta distrugerea creștinismului dinăuntru au fost extrem de variate.
Să ne referim la câteva dintre ele. “Cronicarii
evrei adaugă că mulți copii erau strânși și trimiși în nord, unde au continuat
multă vreme să-și practice religia. Mulțumită aceastei situații, mărturisește
unul dintre ei, se datorează acceptarea atât de ușoară de către englezi a
Reformei, preferința lor pentru numele biblice precum și anumite particularități
dietetice care se păstrează în Scoția. “
Încă din
primul mileniu creștin încearcă să distrugă Biserica lui Hristos prin:
instigarea romanilor împotriva creștinilor, crearea și răspândirea ideilor
eretice, anticreștine, susținerea invaziei arabilor în Peninsula Iberică
(modul cameleonic de a se comporta: susțin pe arabi împotriva creștinilor, apoi
pe creștini împotriva arabilor și întotdeauna au de câștigat) și altele
asemenea.
Din capul
locului autorul ne avertizează (textul este scris și în original cu cursive, pentru a ieși și mai clar în
evidență): “Apărătorii religiei sau ai țării lor amenințate trebuie,
de aceea, să aibă clar în minte că , pericolul vine nu numai de la așa-numita
stânga sau de la grupurile revoluționare evreiești ci chiar din însuși sânul
religiei sau din cercurile îndreptate spre dreapta, de la naționaliști și patrioți,
întotdeauna după cum este nevoie; pentru că este o politică evreiască veche de
o mie de ani de a se infiltra secret în toate aceste sectoare particulare și
instituții religioase, pentru ca prin aceste intrigi defăimătoare,
bine organizate, să elimine pe adevărații apărători ai țării și al religiei, și
mai ales pe cei care, pentru că știu pericolul evreiesc, ar putea să salveze
situația”.
Asemenea intrigi au dus, în decursul istoriei,
la răsturnări spectaculoase în sânul societăii creștine, exemplul Cubei fiind
pentru autor cel mai proaspăt:,, pentru că lucrarea distructivă și trădătoare a
multor clerici în favoarea lui Fidel Castro a fost factorul decisiv al
victoriei acestuia. El a influenșat majoritatea clericilor care nu au fost conștienți
de înșelătorie și care, cu bună-credință , au încurajat involuntar poporul la
sinucidere, favorizându-l pe Fidel Castro; un popor care-și pusese încrederea
în acești păstori spirituali. “
Referindu-se
la criticile pe care evreii le aduc hotărârilor Sinoadelor Ecumenice împotriva
lor, autorul aduce argumente din Fapte 20, 17-20 și 28-31 și a doua Epistolă a
Sfântului Apostol Petru, subliniind că Părinții nu au făcut decât să-i citeze
pe Apostoli care i-au criticat cu violență . Făcând aluzie la cripto-evrei
(botezați de formă ), autorul preia un citat extrem de dur referitor la evrei,
din II Petru 2, 22, care este preluat de Apostol din Ecclesiast 34, 30-31: “Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicala: Câinele se
întoarce la vărsătura lui și porcul
scăldat la noroiul mocirlei lui.”
Mai departe
aflăm informații referitoare la propagatorii de erezii, pe care nici o carte de
istorie a Bisericii sau a dogmei nu ni le-au furnizat.
Simon Magul era evreu convertit la creștinism, cabalist și
favorabil magiei și ocultismului (p. 259). Îl numește cabalist pe bună dreptate
căci: “Cabala a existat înainte de gnosticism, opinie pe care
puţini scriitori creștini o înțeleg, dar pe care învățații evrei o admit ca
fiind o certitudine. “Iar Cabala “este cheia științelor secrete. Gnosticii au
emanat dintre cabaliști“, mărturisește Ragon în Maconnerie
occulte (p.263).
Valentinian era și el cripto-evreu (p.265). La fel, carpocrații
au emanat tot din iudaism (p.266). Imediat, autorul, ne pune în față o observație
interesantă : “Așa cum se poate observa, mișcările secrete ale evreimii
modeme sunt în mare parte o repetare a doctrinelor marii revoluții gnostice, deși
emană dintr-o rădcină filosofică diferită . Comunismul modem este materialist, în
timp ce gnosticismul privea materia ca fiind rea și de neacceptat. Oricum,
faptele dovedesc că evreii au fost foarte talentați în folosirea sistemelor
filosofice opuse pentru a câștiga rezultate politice similare.“
Însuși
Voltaire îi acuză pe evrei că,în timpul Evului mediu, au fost promotorii magiei
negre și ai satanismului (p. 268).
După
toate acestea, putem crede că ei au degenerat din religia lor, dar autorul ne
contrazice:”Otrava ateistă și materialistă
este destinată doar creștinilor și neamurilor pentru a le oferi lor o dominație
mai ușoară ; pentru că iudaismul trebuie să se păstreze într-o mistică
mai pură ca oricând.
“
Arie este, și
el, catalogat drept “evreu catolic“. În lupta împotriva arianismului s-a
distins Sfântul Atanasie cel Mare. Autorii intrigilor de la Sinodul Ecumenic de
la Niceea, precum și ai aceleia împotriva Sfântului sunt tot ei, ne dovedește
cu argumente autorul (p. 275-277 și 281).
Iulian
Apostatul a avut ca aliați pe evrei și politica lui a avut trei scopuri
principale:
1) să reînnoiască păgânismul și să-l declare ca fiind religie
oficială a imperiului;
2) să distrugă creștinismul;
3) să redea evreilor
vechile poziții din care au fost alungați de către Constantin cel Mare și fiii
săi, chiar să rezidească templul lui Solomon.
Împăratul Imperiului de Răsărit, Valens:“era arian
și a suferit mult dinspre partida catolica (a drept credincioşilor n.n.) încât
el a devenit intolerant față de aceasta. El a permis evreilor să se bucure de
protecția sa și i-a copleșit cu onoruri și distincții“,așa cum mărturisește chiar un evreu.
Sfântul Ioan
Gur de Aur ceartă în predicile sale pe creștinii care fuseseră atrași de evrei
la ritualurile lor sabatice. Acela și Graetz mărturisește despre Sfântul Ioan
Gură de Aur și despre Sfântul Ambrozie de Milan: “Principalii adversari fanatici ai evreilor în acel
timp erau Ioan Hrisostom al Antiohiei și Ambrozie al Milanului, care atacau pe
evrei cu cea mai extremă violență . “
Sfetnicii împăratului Arcadie, Rufin și Eutropiu, erau corupți
și vânduți evreilor (p. 301). În timpul Sfântului Chiril al Alexandriei,
Alexandria devenise centrul principal al conspiraț iei evreiești (p. 304).
Atitudinea
Sfântului Chiril a fost dreaptă dar, consideră autorul că:‘‘dacă
Chiril ar trăi în timpul nostru, atunci el nu numai că ar fi condamnat pentru
antisemitism ci ar fi și insultat ca fiind criminal de război, nazist și altele
asemenea. “
Sfântul
Simeon Stâlpnicul, Fericitul Augustin, Fericitul Ieronim și alți Părinți ai
Bisericii au condamnat iudaismul (p. 308-311) și, la rândul lor, sunt considerați
de istoricii evrei ca dușmani neîmpăcați ai evreilor.
Intrigile lor
împotriva Bisericii se încearcă a fi stăvilite prin leguirile statale (Codul de
legi al lui Teodosie al Il-lea și al lui Iustinian) sau prin hotărâri ale
Sinoadelor Ecumenice și locale. Astfel, canonul 14 al celui de-al treilea Sinod
de la Toledo prevede: ”Nici o funcție
publică să nu le fie conferită, prin care ar putea strecura pedepse împotriva creștinilor“.
După ce demonstrează cu argumente din istorici din ambele tabere
cum au facilitat evreii căderea Imperiului vizigot, autorul remarcă : “Douăsprezece
secole după aceste evenimente, metodele evreilor au rămas, în esență , aceleași.
Ei încearcă să ră stoarne puterea în SUA, Anglia și alte state apusene și, de
aceea, ră spândesc acolo imoralitate și perversiune. Mulți scriitori patrioți
au acuzat pe evrei ca fiind principalii agenți ai sclaviei albilor, al traficului
cu heroină și al răspândirii teatrelor și cinematografelor pornografice,
distructive. “
Nici de problema iconoclastă nu au fost străini: “Pentru evrei
nimic nu este mai demn de ură decât imaginile sfmților, pe care ei le descriu
ca fiind imagini de idoli, întotdeauna când au avut infuență într-o anumită zonă
creștină , au încercat să desfințeze aceste imagini. Erezia iconoclastă a fost
instigată de către evrei deoarece falșii convertiți trăiau confortabil intr-un creștinism fără
imagini, deoarece simpla onorare a acestora îi costa ceva efort. “
Autorul le vede influența nefastă și în Balcanii noștrii: ‘'În
decursul timpului Balcanii au fost complet subminați de această putere secretă și,
mai târziu, a fost cel mai periculos centru al sectelor secrete ale catarilor și,
mai târziu, a înșelătoarei “Coloane a cincea “
care a vândut imperiul creștin turcilor mahomedani. În timpurile moderne,
Balcanii au devenit terenul de instrucție pentru organizațiile conspirative și
teroriste care au avut o influență atât de mare în atacurile din timpul războiului
mondial 1914-1918. “
Revenind la
istoria Spaniei și vorbind despre dezastruoasa perioadă a lui Petru cel Crud, o
perioadă de cumplită prigoană împotriva creștinilor, autorul compară crimele
din timpul acestuia cu cele din țările comuniste: acest raport scris acum 400 de ani descrie, cu o
acuratețe surprinzătoare actual situație de teroare din Uniunea Sovietică și
din alte țări aflate sub dictatura socialistă a comunismului. “Aceeași perioadă din istoria Spaniei este recunoscută de către
istoricul evreu, Beddaride, ca fiind “punctul cel mai înalt al puterii lor“.
Înfiltrarea evreilor în cler este argumentată printr-o scrisoare din
secolul al XV-lea, publicată de către abatele Chabauty. Scrisoarea aparținea
unui lider secret al internaț ionalei evreiești(se intitulează prinț al
evreilor din Constantinopol) și era adresată evreilor din Franța: “Spuneți că regele Franței vă forțează să deveniți creștini.
Atunci, faceți-i voia dar păstrați legea lui Moise în inimile voastre. Spuneți
că se dorește acapararea bunurilor voastre prin violență. Faceți-i pe copiii voștri comercianți așa
încât prin afaceri să poat fura creș tinilor proprietățile lor. Spuneți că viețile
voastre sunt urmărite. Faceți-i pe copiii voștri doctori și farmaciști așa
încât ei să poată lua viața creștinilor fără teama de a fi pedepsiți. Spuneți că
sinagogile voastre sunt distruse. Lăsați-i pe copiii voștri să devină preoți și
abați pentru că ei să poată distruge Biserica creștină ... “
Convertirile cu forța la creștinism nu au fost decât
dezastruoase pentru Biserică . Cecil Roth, celebrul istoric evreu mărturisește:
“Poziția Bisericii a devenit mai dificilă decât înainte de fatalul an
1391. Înainte existau nenumărați necredincioși ce puteau fi ușor recunoscuți și
vădiți printr-o succesiune sistematică de hotărări și legiuiri bisericești. Dar
aceeași necredincioși au fost descoperiți acum în sânul Bisericii și sunt răspândiți
în toate mediile bisericești și în viața politică,adesea batjocorind învătura și
infectând masele de credincioși prin influența lor. Prin botez, din necredincioși
în afara Bisericii, au devenit mai degrabă eretici înlăuntrul ei.“
Un alt istoric evreu, Josef Kastein în History of the Jews, chiar ironizează botezul: “Sunt trei moduri de a risipi apa: 1. Să botezi un
evreu. 2. Să-i permită și vărsarea în mare și 3. Să o amesteci cu vin. “
Ei s-au folosit de neînțelegerile dintre papi și împărați (p.
483-484) și au avut chiar un papă (Anaclet al doilea), după cum mărturisește
chiar un evreu:”factorul principal al izbucnirii ereziei catolice
din secolul al XII-lea a fost alegerea lui Anaclet II, unul din membrii
familiei evreiești Pierleoni, ca papă în 1130.“
Reprezentanții “Sinagogii lui satan“ sunt
descoperiți de autor ca fiind mielul care acționează ca un dragon, după profeția
din Apocalipsa 13, 11,12,14 și 20, 9-10 (p. 489).
Autorul îi găsește ca fiind diplomați și tiind să învețe din lecțiile
trecutului:“'Evreii au avut întotdeauna marea calitate de a fi capabili
să profite din lecțiile trecutului;din acest motiv,în noua lor revoluție care a
început în secolul al XVI-lea,ei nu au mai atacat simultan împărații,nobilimea și
clerul ci,dimpotrivă,au încercat să reformeze și să domine Biserica cu ajutorul
monarhilor și aristocraț ilor pentru ca,mai târziu,să îi răstoame prin noi mișcăii
revoluționare.“
În monarhiile protestante au luptat cu
înverșunare împotriva Bisericilor episcopale încercând să le înlocuiască cu cele
cu caracter prezbiterian (p.516).Creșterea puterii burgheziei a însemnat creșterea
puterii lor deoarece ei formau masa acestei clase sociale (p.517). Și sectele și
ereziile Evului mediu tot lor s-ar datora; sectele unitariene și calvinismul
secolelor XVI și XVII sunt denunțate de către închiziția spaniolă și portughez
ca fiindӔntreprinderi secrete controlate de evreii
oculți, deghizați în creștini“(p. 518).
“Influența Cabalei evreiești asupra
catarilor și albigenzilor și asupra dualismului lor teologic este recunoscută
de scriitori evrei renumiți. “
Începând cu secolul XVII ei schimbă tactica:“să nu se mai
încreadă în victoria unei singure organizații ci să fondeze multe organizații
cu ideologii diferite și chiar contrastante care să fie pe plac celor mai diverse dorințe
și opinii. Evreii procedează la fel și astăzi, înființează partide democratice,
de extrema dreaptă - fără ca numele să joace vreun rol - partide de centru,
socialiste, anarhiste și comuniste, în plus, organizații francmasonice, Rotary
Club, Organizaț ii Scout și multe altele.”
Sectele
neo-protestante (pasagii,sâmbotiști și mai apoi puritani,baptiști) din Europa și
din Lumea Nou sunt tot opera lor, așa precum scrie în Enciclopedia evreiască spaniolă (p.545).
Și în apariția
grupărilor sectare (strigolnicii, shobatnicii) din sânul Bisericii Ortodoxe
Ruse, autorul vede implicația evreilor (p.551-553).
Pentru a demonstra că satanismul este tot opera
lor, autorul citează din Adolf Jakob Franck, un lider evreu din secolul trecut:‘'Dacă în
iudaism sunt prezente urmele superstiției negre, atunci
trebuie să se caute cauza terorii pe care aceasta o întipărește prin slujba ei
drăcească .“
Căile propagării satanismului sunt magia, magia neagră și
sectele gnostice (p.559).
Pentru a afla
căile de apărare ale creștinilor s-au infiltrat în Ordinul Dominicanilor pentru
a pătrunde în închiziție și în Gestapo pentru a afla toate mișcările împotriva
lor (p.593).
Pentru a înlătura
pericolul dezvăluirii identităii lor, cripto-evreii aveau nevoie de duhovnici
evrei pentru că“dacă preotul
duhovnic este tot evreu, el poate fi sfătuitor bun pentru copilul care ezită “(p.599).
Pentru că ei
au acționat dintotdeauna după principiul pe care și noi îl știm din latină ,
“Divide et impera“, autorul trage un adevărat semnal de alarm “Atât timp cât
noi vom rămâne divizați de ură religioasă , rasială sau națională, evreii ne
vor cuceri rând pe rând până ne vor transforma pe toți în sclavi, așa precum au
făcut cu nefericitele popoare sub regimul comunist.”-asta sună puțin cam prea ecumenist
Ordinul
Templierilor a fost folosit de ei - prin infiltrare împotriva Bisericii (p.615).
În America de
Sud, adevărații coloniști erau cripto- evrei care fugeau
din Europa de frica închiziției (p.617).
Roosvelt era evreu (p.635); în SUA au fost înființate
asociații de prietenie între creștini și evrei, au fost create “biserici“
mixte, unde evreii și protestanții sunt uniți, pentru a preveni omenirea de a
se apăra de lucrarea lor demolatoare (p. 663). Cel mai interesant pentru noi
din aceast parte este capitolul 42, unde sunt citate părerile Părinților
Bisericii și ale Sfinților care condamnă pe evrei.Doar câteva nume:Papa
Grigorie al VII-lea care cere regelui Castiliei să nu mai tolereze ca creștinii
să fie subordonați evreilor,Sfântul Ambrozie al Milanului,Toma d'Aquino,Sfântul
Atanasie cel Mare (“evreii nu mai sunt poporul lui Dumnezeu ci domni
peste Sodoma și Gomora”, p. 643), Sfântul Ioan Gur de Aur, Sfântul Grigorie de
Nyssa și alții.
În încheiere,
câteva remarci ortodoxe:
a) autorul
este catolic și se referă în argumentările sale mai mult la surse catolice(cum
ar fi hotărârile Sinoadelor din Apus);
b) limbajul
său este confuz uneori: Sfinții și Episcopii sunt “ortodocși“ dar împărații
sunt “catolici“ (deși vorbește despre o perioadă în care cele două Biserici nu
erau incă despărțite);
c)
conferă prea mare importanță clarviziunii clerului
catolic în ceea ce privește pericolele ce priveau Biserica (ei aveau “o cunoaștere exhaustivă despre conspirația
evreiască împotriva Bisericii și imperiului“, p.305);
d) afirmă
că închiziția a fost o metodă corectă de pedepsire a evreilor care practicau în
secret mozaismul deși se convertiseră sau propagau magia și vrăjitoria dar nu
recunoaște că aceasta a fost o măsură extremă luată de părinții duhovnicești
din Catolicism pentru a apăra ce mai rămăsese din credința și că au căzut
victime și creștini nevinovați;
e) el
trage semnalul de alarmă că nu este bine pentru creștini să fie divizați; deși
din toată argumentarea sa rezultă că pericolul pândește mai ales Biserica
Catolică , cititorul trebuie să înțeleagă că pericolul pândește și Biserica
Ortodoxă în aceeași măsură !
Revenind la cele ce afirmam la începutul recenziei (p. 2-3),vom
cita un aspect interesant,foarte bine surprins de Pinay, acela al imposibilității
noastre de a cunoaște adevărata istorie a omenirii. El lansează o ipoteza nouă
: Firește, în cărțile de istorie ale
diferitelor țări apar erori dintr-un motiv sau altul. Dar este foarte ciudat și
semnificativ că , în toate sau în aproape toate textele moderne - o coincidență
remarcabilă, toate rapoartele existente în cărțile de istorie, cronicile și
documentele medievale referitoare la implicarea revoluționară,primejdioasă a
evreilor în evenimentele istorice ale timpului,sunt scoase.
Această carte
voluminoasă abundă în date și fapte istorice, în opinii citate din autori din
ambele tabere cu referire la persoane și evenimente istorice, îți trebuie răbdare
și dorință de cercetător științific pentru a o citi până la capăt, e adevărat.
Cu toate acestea, deși nu am avut incă acces la sursele citate pentru a
le verifica veridicitatea, considerăm că este o carte care ar trebui citită măcar
pentru a ne trezi conștiința creștină : satan și lacheii lui -
indiferent cine sunt ei - ne atacă și pe noi cu înverșunare, așa cum a făcut cu
toți creștinii din toate timpurile.
Pecetea Crucii lui Hristos nu poate fi
suferită de el și, de aceea, toți suntem urâți și atacați de el. Să încercăm să
fim conș tienți de statutul nostru de creștini și să nu ne lăsăm amăgiți de
nici o minciună pe care “tatăl minciunii“ ne-o strecoară cu viclenie prin cele
mai diverse și mai sofisticate căi. Să ne asumăm statutul de “popor ales“ de
Hristos și răscumpărat prin Sângele Său și să trăim cu adevărat creștinește
pentru ca să nu fim și noi în rândul acelora amenințați de Mântuitorul că vor
pierde împărăția lui Dumnezeu: “De aceea vă spun că împărăția lui Dumnezeu se va lua de
la voi și se va da neamului care va face roadele ei. “(Matei 21,
43).
