Plătiserăţi cu toţii
pentru unii,
În care aţi crezut, dar
v-au vândut;
Voi n-aţi fost sclavi
la curtea lumii
-Măreţi învinşi, în
patru zări v-aţi rupt-
Doar i-aţi spălat şi
le-aţi cules căpşunii,
Popor perdant, în fală
ne-ntrecut.
Te laudă romanii,
leşii, hunii,
Tătarii, turcii, cei ce
te-au avut;
Popor supus, valet la
curtea lumii,
Pământul meu, de mii de
ani înfrânt,
Născut în zodia
deşertăciunii...
Mi-eşti drag şi-mi vei
rămâne veşnic sfânt.
Creduli din neam,
sfioşi, pradă minciunii,
Pe-un drum cu săracia,
azimut
Şi cu nevoi, drept
florile cununii,
Cu râul, ramul,
prieteni, n-aţi ştiut
Că-n umbra lor veţi
face umbră lumii,
Popor mereu acolo, dar
pierdut.
Încornoraţi şi fiii şi
străbunii,
În urma celor tari
v-aţi petrecut,
Aţi înghiţit cu lacrimi
colţul pâinii...
Vitejii mei cu
plecăciunea scut,
Popor supus, valet la
curtea lumii,
Mi-eşti drag şi plâng
că n-ai putut mai mult.
Brâncuşii te lăsară
goliciunii,
Cioranii-ţi dară
ultimul sărut,
Pământ neroditor
înţelepciunii,
Ce iude şi servili ai
mai crescut!
Popor supus, valet la
curtea lumii,
Doar cine nu te-a vrut,
nu te-a avut.
De mă vei arde precum
arzi păgânii,
Din flăcări, tot am să
răzbesc un cânt,
Popor supus, valet la
curtea lumii,
Pământul meu de mii de
ani înfrânt,
Trezeşte-te
şi-alungă-ţi toţi stăpânii !
Mi-eşti drag şi-mi vei
rămâne veşnic sfânt!
