joi, 12 martie 2015

Tâlcuirea Epistolei II Tesaloniceni a Sf.Apostol Pavel - 2,1-12 - de către Sf.Teofilact al Bulgariei ,ediția 1846-Fragment

                                          ■ CAP. II. 1-12 ■  

       

Când se va face venirea Domnului, adecă şi învierea cea din morţi, ne o arată aceasta Pavel; iar cum că nu este acum venirea lui Christos şi învierea, aceasta o învaţă aicea; fiindcă precum am zis în pricina trimiterei acesteea, erau oare cari amăgitori şi înşelători în Tesalonic, cari ziceau cum că acum este vremea sfârşitului a toată lumea, şi a venirei Domnului; şi nu este puţină mângâere a spune Pavel aicea, cum că se vor adună împreună la Christos toţi drepţii hristiani şi cum că totdeuna vor fi împreună cu Christos, precum a zis în tri­miterea cea întâia către Tesalonicheni (Cap. IV, 17). Şi Dom­nul încă a zis: «Ori unde va fi stârvul, acolo se vor adunâ şi vulturii» (Mat. XXIV, 28). Şi iarăşi: «Şi va trimite pre anghelii săi şi vor adună pre cei aleşi ai săi dintru patru-vânturile, dela marginile ceriurilor până la marginile lor» (Mat. XXIV, 31). Fi­indcă îndată ce se vor sculă drepţii hristiani, au să se răpiască de nouri şi să se adune lângă Christos şi aşa să râmâe totdeuna împreună cu el, că aceasta însemneazâ zicerea:«Şi adunarea noastră lâ dânsul». Deci ce vă rugăm, o fraţilor Tesâlonicheni? Sâ nu vă clătiţi şi nici de cum să vă abateţi din minte, adecă din dreapta cugetare şi din socoteala ce aveţi până acum.

2.   Nici să vă turburaţi, nici prin Duhul.

Adecă, vă rugăm fraţilor, să nu vă turburaţi prin oare care prorocire; pentrucă amăgitorii aceia, făţărnicindu-se că sunt proroci, amăgiau pre hristiani, zicând, că acum este vremea venirei lui Christos.
                                                                                     
          Nici prin cuvânt.
                                                                                                       
Adecă să nu vă tulburaţi, fraţilor,prin vre o învăţătură, ce se face prin viul glas.
                                                                                 
       Nici prin scrisoare, ca prin noi.
                                                                                           
Nici să vă turburaţi, zice, de vor plăsmui oare care scrisori şi trimiteri şi ar vesti, ca cum s’ar fi trimis de către mine Pavel; că sânt amăgitori unii ca aceia şi mincinoşi, şi vor să intăriască cuvintele lor cu minciuna.■

Ca cum că a sosit ziua Domnului.
                                                                                     
  Nu vă turburaţi, zice, fraţilor, ca cum ar fi sosit ziua Dom­nului, adecă venirea lui Christos.
3.  Să nu vă amâgiască cineva pre voi dupre nici un chip.

Niminea, zice, să nu vă amăgiascâ, că acum ar fi vremea venirei lui Christos, măcar că şi ca proroc de s’ar socoti u­nul ca acela, măcar şi ca învăţător, măcar şi de ar zice că eu am scris una ca aceasta.

Căci de nu va veni mai întâiu apostasia, şi de nu se va descoperi mai întâi omul păcatului, fiul perzârei.

Nu se va face, zice, venirea Domnului, de nu va veni mai întâi apostasia, adecă antihrist; apostasie însă pre acesta l-a numit; pentrucă însuşi este chiar apostasie ,fiindcă are sâ apostisiască, adecă sâ depărteze dela Christos pe atâţia mulţi, în cât de ar fi cu putinţă să depărteze iaca şi pre înşişi cei aleşi; asemenea încă şi om al păcatului pre antihrist l’a numit pentrucă nu numai el are să facă tot păcatul, ci şi pre ceilalţi are să-i arunce în păcat; aşijderea încă şi fiu al perzârei pe antihrist îl numeşte, pentrucă însuşi are să peară şi pre mulţi îi va perde. Dar cine este acesta? Satana oare? Ba; ci este un om 1), carele va fi îmbrăcat însuşi cu toată lucrarea lui.

1) Şi Severian zice încă despre antihrist: „Dupre urmarea Mântuito­rului vine satana întru om întreg". Şi Teodorit aşa zice: „Omul păca­tului însă l’a numit pre el, fiindcă om va fi cu firea, primind întru sine toată lucrarea diavolului". Şi mai jos zice: „Că va urmări vrăşmaşul oamenilor firea omenească diavolul adecă pre înomenirea Mântuitorului nostru şi Dumnezeu, şi precum Mântuitorul luând firea omenească a lucrat mântuirea noastră, aşa acela alegând pre un om putincios a priimi pre toata lucrarea lui, prin acela se va ispiti să amăgiască pre toţi oamenii, Christos şi Dumnezeu pre sineşi numindu-se şi vădind minciuna celor ce se numesc dumnezei, pre care el în vremile trecute o întâria ”.

          
Antihrist, zice, va aduce pre oameni la politeism şi idolo-slu­jire ce va perde pre toţi zeii şi cinstirile zeilor, adecă pre idoli  şi numai pre sineşi are sâ se propoveduiascâ dumnezeu 2).


2) Însuşi aceasta o a zis şi Teodorit tâlcuind zicerea aceasta.

 În cât el să şeadâ în biserica lui Dumnezeu ca Dum­nezeu.

Nu numai antihrist, zice, are să şeadă în osebita biserică a lui Dumnezeu, ceea ce este în Ierusalim, ci de obşte în fieşte-care biserică și locaş al lui Dumnezeu are să şeadă 3).
          3) Şi Teodorit zice: „Locaş al lui Dumnezeu însă pre biserici le-a numit, întru care va răpi pre întâia şedere, ispitindu-se a se arătâ pre sineşi Dumnezeu. Acestea şi dumnezeescul Daniil mai înainte le-a spus: „Şi asupra dumnezeilor părinţilor săi nu va pricepe; şi Dumnezeul Maozim (întru altele se numeşte Mazoim sau Mazurim) asupra acestuia pre sineşi se va slăvi”(Daniil XI, 39), în loc de: „Dumnezeu tare pre sineşi se va numi". Însemnează însă, o cetitorule, la cuvintele acestea ale Apostolului, două oare-carele:
         a) Că dumnezeescul Apostol zicând aicea mai cu deosebire despre cel ce se numeşte antihrist, că de nu se va descoperi „omul păcatului, fiiul perzărei" arată prin acesta, pre anti­hrist, că este un atom de om, şî un om particularnic, precum şi tâlcuitorii Apostolului zic, şi nu un neam întreg de oameni, şi o împărăţie, adecă nici atome multe de oameni. În zadar zic dar, şi îndeşert, cei ce zic,cum că antihrist cel mult vestit, este neamul cutarele şi împă­răţia,adecă ar fi multe atome şi mulţi oameni; aceştia însă adăugând cum că antihrist cel mult vestit a fost şi este nu numai un neam şi o împărăţie, ci două şi multe neamuri şi împărăţii; cutare şi cutare şi niminea altul; aceştia încă în zadar zic şi în deşert vorbesc. Cum însă antihrist cel ce se propovedueşte aicea de Marele Pavel arătat unul vor fi doi? Sau cum unul vor fi mulţi şi mai ales foarte mulţi? Aceasta este o prea arătată şi împrotivă zicere, neîntărită şi însăşi, de sine răsturnată, care este cu neputinţă a se învoi şi împreună a se adeveri, nu numai de obşte la toate făpturile cele ce se află pretutîndenea, ci şi la oameni şi la însuşi Ziditorul tuturor, a căruia putere se propovedueşte nemărgi­nită, precum toţi metafizicii şi toţi teologhii cu o gură împreuna măr­turisesc: că nici-însuşi Dumnezeu poate pre una a o face doua sau multe.
         b) Aicea dumnezeescul Apostol zice, că antihrist are să se arate pre sineşi Dumnezeu; şi sfinţiţii tâlcuitori zic cum că are să se numiască pre sineşi Dumnezeu, iar cei de mai sus, zicând cumcă cutarele neam, şi cutare împărăţie este mult vestitul antihrist, vederat vorovesc îndeşert şi minţesc, că nu însuşi neamurile acestea se arată pre sineşi că sânt dumnezei, ci precum se vede, unii ca aceştia răpindu-se mai pre sus de cele trei ceriuri, au văzut şi au auzit şi li s’au descoperit priviri şi auzuri mai tainice şi mai înnalte decât Apostolul Pavel, că pentru aceasta nu vor să vadă şi să audă cuvintele lui acestea, cu care haracteriseşte pre cine va fi cel ce cu deosebire se va numi antihrist.Am zis însă cel ce cu deosebire se va numi antihrist, pentrucă toţi cei ce se pun împrotiva Evangheliei lui Christos, mai de obşte antihrist se zic: ,,Câ şi acum, zice, mulţi antihrişti s’au făcut" (I Ioan II, 18), şi înainte mergători sau închipuitori ai lui Antihrist, nu însă chiar încă acel mai cu osebire antihrist.

Arâtându-se pre sineşi că este Dumnezeu.

Nu a zis că antihrist are să zică numai că este Dumnezeu, ci că are să se siliască ca să dovediască cum că este Dum­nezeu, fiindcă va arătă lucruri şi semne mari, cu scopos de  a amăgi pre toţi oamenii cum că este Dumnezeu.

5.     Nu vă aduceţi aminte, încă aflându-mă la voi,aceastea le spuneam, vouă?

Din aceste cuvinte se arată, cum că fericitul Pavel, multe şi mari, a predanisit ucenicilor săi hristiani nescris, prin sin­gur viul glas; asemenea însă din aceste cuvinte se face arătat, cum că este de nevoe a zice cineva hristianilor adesea-ori aceste cuvinte, care altă dată le ziceâ, şi a-i adăpâ adesea-ori cu înseşi acele învăţături; pentrucă Tesalonichenii aceştia, cari au fost auzit cuvintele acestea dela Apostolul Pavel, când se află faţă în Tesalonic, au avut trebuinţă şi acum a le auzi acestea dela însuşi el, prin scrisoarea aceasta, şi dupre urmare şi acum au avut trebuinţă din acestea a luă întărire în inima lor. Nu vă zic, fraţilor, zice, vre un lucru deşănţat şi nou, nu; ci însuşi acele ce vă ziceam vouă şi altă dată. Ruşinător face însă cuvântul Apostolul cu chipul întrebărei zicând: Nu vă a­duceţi aminte cum vi le spuneam vouă ? Atât de îngrabă le-aţi  uitat?

6.  Şi acum ceea ce opreşte o ştiţi, ca sâ se descopere el în vremea sa.                       

Ceea ce opreşte este care ţine şi împedecă; care dar este ceea ce ţine şi opreşte pre venirea lui antihrist? Alţii, zic, din care este Severian, cum că este dărul Sf. Duh, acesta este care ţine şi opreşte pre antihrist ca să nu vie încă. Iar când acesta se va împuţinâ mult şi se va ridică din mijloc, atuncea va veni şi antihrist. Iar alţii zic că este împărăţia Romanilor, cu care se conglăsueşte şi Marele Ioan Hrisostom: Fiindcă de nu se va strică împărăţia Romanilor, nu află vreme şi slobozenie anti­hrist a face cele ce voeşte. Pentru aceasta Pavel umbros grăeşte despre aceasta şi nu zice arătat cum că după împărăţia Romanilor are să vie antihrist, căci nu voiâ a luă asupra sa vrăşmaşii zadarnice şi primejdii nefolositoare; căci de ar fi zis Pavel arătat, cum că puţin în urmă va să se doboare împărăţia Romanilor, îndată împăratul Romei l'ar fi perdut pre el, ca pre un om pricinuitor de stricăciune, şi împreună cu dânsul, ar fi perdut şi pre hristianii cei ce erau în Roma, că s'ar fi bucu­rând pentru stricarea şi perderea împărăţiei Romanilor şi pen­tru aceasta mai înainte a spus pentru dânsa aceste propoveduiri rele. Iar cum că Pavel nu numeşte oprire pre Darul Sf .Duh, arătat este: mai întâi, că de ar fi fost acesta, nu se cuveniâ a o spune aceasta Apostolul nedescoperit şi întunecat, ci lu­minat şi arătat; iar al doilea, cum că când vor lipsi darurile Sf. Duh, atuncea are să se arate, antihrist, trebuia şi acum a se arătă; de vreme ce darurile Sf. Duh din vechi au lipsit. Vezi însă, o cetitorule, că nu a zis Pavel că îngrabă se va arâta, ci că are să se arate în vremea lui; şi cu cuvântul acesta a lăsat vremea nearâtatâ, întru care va veni antihrist 4).
4) De acesta şi Fotie a zis: „Întru a sa vreme”, adecă când se va erta vremea cea hotărîtâ lui de Dumnezeu va veni, iar de nu s'ar ţinea şî acum ar veni, că aşa ragneşte asupra credincioşilor şi răutatea lor vi­cleanul o doreşte, ci să ţine şi sâ opreşte. Iar Teodorit aşa tâlcueşte zicerea aceasta zicând: „Unii pre împărăţia Romană o au înţeles că îl opreşte, iar alţii pre Darul Sf. Duh; că zic ei, Darul Sf. Duh oprindu’l acela nu vine, dar nu va fi cu putinţă Darul Sf. Duh desăvârşit a lipsi, căci cum ar fi cu putinţă lipsindu-ne de duhovnicescul ajutorul Duhului a birui meşteşugirile aceluia. Dar nici împărăţia romană o va moşteni altă împărăţie că prin hiara a patra dumnezeescul Daniil pre împărăţia romană o a însemnat, şi întru aceasta a răsărit cornul cel mic, pe care îl închipueşte război împreună cu sfinţii şi însuşi acesta este despre carele a zis cele mai înainte zise dumnezeescul Apostol. Nici una alta decât aceasta mi se pare că a zîs dumnezeescul Apostol, ci cea de alţii zisă socotesc a fi adevărată, că adecă a cercat Dumnezeul a toate, ca în vremea sfârşitului a toată lumea să’l lase pre el. Deci hotărârea lui Dumnezeu acum pre el îl ţine a nu se arată. Şi socotesc, zice acestaş Teodorit, ca are şi altă înţelegere zicerea aceasta; că de vreme ce a ştiut Apostolul că a zis Domnul: „Că mai înainte se va propovedui Evanghelia la toate neamurile şi atuncea va fi sfârşitul iar văzând că încă stăpânia reli­gia idolilor, pentru aceasta urmând învăţăturei Domnului a zis, câ mai înainte se va perde puterea idoloslujirei, şi va străluci pretutindenea mântuitoarea propoveduire, şi atuncea va veni antihrist protivnicul a­devărului.
Că taina fărădelegei iată se lucrează.

Pre Neron îl numeşte Apostolul taină a fărădelegei, fiindcă acesta, era chip al lui antihrist, căci eră necurat, şi spurcat, şi căută să se zică că este Dumnezeu; şi, precum îl numeşte Pavel pre el, taină, fiindcă Neron, zice, nu arătat şi cu obrăzni­cie se împotrivia tuturor zeilor, precum antihrist,se va împo­trivi.Iar înţelegerea a tot cuvântului Apostolului este acest-fel:  mai înainte de a veni vremea lui antihrist s'a arătăt altul, cărele nu este mult mai josit întru răutate decât antihrist. Şi dar ce mirare este dacă şi acum se află faţă antihrist, umbrit însă şi nedescoperit. Au zis Pavel despre Neron, fără a arăta numele lui, nu pentru frică şi temere, ci pentru ca să ne arăte şi nouă, să nu luăm asupră-ne vrăjmăşii şi primejdii fără de folos, când nu este vre o trebuinţă de nevoe 5).

5) Iar Teodorit zice, tâlcuind zicerea aceasta : „Oare-cari au zis că Ne­ron s’a numit taină a nelegiuirei, şi că s'a făcut lucrător al păgânătaţei, eu însă socotesc că pre eresurile cele ce s’au ivit le însemnează Apostolul că prin acelea diavolul pre mulţi i-au apostatisit (adecă i-a depărtat dela adevăr) şi proformălueşte pre peirea amăgirei; iar taină a nelegiuirei pre aceştia i-a numit, ca pre unii ce aveau ascunsă pre cursa neligiurei, că aceasta vederat va depărta pre oameni dela Dumnezeu; pentru aceasta şi pre venirea lui o a numit descoperire Apostolul; că ceea ce pururea o făcea pre ascuns acea vederat şi arătat o va propovedui.

Numai cel ce opreşte acum, până va lipsi din mijloc, şi atuncea se va descoperi cel fărădelege.

Adecă când se va ridică din mijloc împărăţia Romanilor, atuncea va veni antihrist; căci până când este frica împărăţiei acesteea niminea se va impune cu lesnire lui antihrist; iar când împărăţia aceasta se va strică, atuncea ,va năvăli antihrist a­supra nestăpânirei (anarhiei), şi se va sili să răpească stăpânirea oamenilor şi stăpânirea lui Dumnezeu. Căci precum s’a stricat împărăţiile cele ce au fost mai înainte de romana împărăţie; şi împărăţia Midilor s’a stricat de-cea a Perşilor; şi cea a Per­şilor de a Elinilor şi Machedonenilor, şi a elinilor de a Roma­nilor; ăşa a Romanilor împărăţie se va strică de antihrist; şi acestea toate Daniil le povesteşte cu multă luminare (Daniil VI). Oare-cari insă (precum este şi Teodorit, cum am zis în suptînsemnare), pre «cel ce opreşte» înţelege pre idolo-slujire: pentrucă, zic ei, cum câ, când va înceta amăgirea ceea ce stă­pâneşte pre lume şi slujirea de idoli se va stinge, atunci va veni şi antihrist, precum a zis şi Domnul:. «Şi se va propovădui evanghelia aceasta a împărăţiei întru toata lumea, spre mărturie tuturor neamurilor, şi atuncea va veni sfârşitul» (Matei XXIV 14). Alţii însă, «opritor» a înţeles pre hotărîrea lui Dumnezeu, precum sf. Ghenadie al Constantinopolei şi Teodorit; pen­trucă, zic ei, că hotărîrea lui Dumnezeu când se va plini, care  ţine şi opreşte pre venirea lui antihrist, şi când va veni vre­mea cea rânduită lui de Dumnezeu, atunci se va arătă antihrist.
Am zis însă mai sus, cum câ alţii «ţiitor şi opritor» a în­ţeles pre Sfântul-Duh; precum Severian; căci când Sf. Duh se va ridică din mijloc şi va lipsi pentru multa răutate a oa­menilor, atuncea va află încăpere a se arăta Antihrist. Şi zic aceştia că a luat început taina fârâdelegei, adecă, taina lui an­tihrist, încă din vremea lui Pavel; fiindcă Simon, marele vră­jitor şi Nicolae începătorii eresurilor, lucrau faptele lui antihrist; că şi Evanghelistul Ioan a zis: «Aţi auzit că antihrist vine şi acum mulţi antihrişti s'au făcut» (I Ioan II, 18). Şi iarăşi zice: «Acesta este antihrist carele se leapădă (sau tăgădueşte) pre Tatăl, şi pre Fiiul» (I Ioan II, 22). Şi iară zice: mulţi amăgitori au in­trat în lume, care nu mărturisesc pre lisus Christos că a venit în trup; aceasta este amăgitorul şi antihrist (II Ioan 7), încă şi toţi cei mai din urmă decât Simon şi Nicolae, precum, au fost Marchion şi Montanos, carele se numeau pre sineşi mângâitori, şi toţi ceilalţi eretici şi rău slujitori şi aceştia, zic, fap­tele lui antihrist le urmau. Însă tu, o cetitorule, priimeşte mai adevărată pre tălmăcirea lui Sf. Hrisostom.


      În grabă aduce mângâerea Pavel, de vreme ce, zice, Dom­nul va perde pre antihrist; căci precum focul, înainte de a veni faţă, încă departe fiind, arde, şi nemişcătoare face pre vi­etăţile cele mici, aşa și stăpânul Christos cu singură porunca sa, adecă cu suflarea cea plină de Sf. Duh, pre antihrist îl va perde, şi cu singură arătarea sa îl va face nelucrător şi cu to­tul nemişcat; fiindcă îndată numai ce se va arătă, va încetă amăgirea şi rătăcirea lui 6).
 6) Iar cum că Domnul, cu singur cuvântul său va perdere pre antihrist, şi Isaia prorocul mai înainte vesteşte zicând : „Ieşi-va toiag din ră­dăcina lui Iesei şi floare din rădăcină va odrăsli; şi se va odihni preste el Duhul lui Dumnezeu”... Şi mai jos zice: „Şi cu Duhul prin buzele sale va perde pre cel necinstitor(Is. XI, 1).

9.       A căruia venire este dupre lucrarea lui satana.

Cu aceste cuvinte ne învaţă pre noi Apostolul, carele va fi antihrist, adecă cum că va fi om, carele va avea pre satana a lucră într’însul, şi printr’însul.

            Întru toată puterea, şi semne, şi grozăvii mincinoase.

Adecă cum câ antihrist va arătă fieştece putere, nu adevă­rată însă, ci toate faptele lui vor n spre amăgirea şi înşălâciunea oamenilor celor ce le vor vedea, căci va face semne şi grozăvii mincinoase,adecă care vor aduce pre oamenii cei ce vor luă aminte la acelea, în minciună şi în rătăcire. Acestea însă mai înainte le spune Pavel, pentruca să nu se amăgească oa­menii aceia, cari se vor află în vremea lui antihrist.

10.    Şi întru toată amăgirea nedreptăţei întru cei pe­ritori.

Antihrist, zice, se va arătă înfricoşat din toate părţile, şi dela stăpânire, şi dela sălbâtâcimea cea de hiară şi neomenia, şi toate lucrările lui le va face pentru ca să amăgească şi să nedrep­tăţească pre oameni, oprindu-i şi păgubindu-i de mântuirea lor. Însă ca să nu se nedomirească cineva zicând: şi pentruce Dum­nezeu să erte ca să vie amăgitorul cel de acest-fel, după ce o dată au să se păgubească şi să se vatăme de dânsul atâţia oameni? La această nedomerire, zic, răspunde Pavel, ca să nu te temi de aceasta, o hristianule, căci antihrist are tărie şi pu­tere aşa, dar nu asupra credincioşilor şi a celor aleşi, ci asu­pra celor necredincioşi şi peritori, care erau să rămâe nesupuşi credinţei şi evangheliei lui Christos, chiar deşi nu ar fi venit antihrist.

Pentrucă dragostea adevărului nu o au priimit ei spre a se mântui.

Dragostea adevărului aicea numeşte Apostolul pre Christos; căci Christos amândouă acestea era, şi dragoste şi adevăr, şi pentru amândouă acestea a venit în lume, şi pentrucă iubeşte pre oameni, şi pentru ca pre adevărul să’l arăte lor. Cu aceste cuvinte însă cu chip ghicitoresc arată Pavel, cum că antihrist, mai multă tărie va avea întru Evrei; fiindcă Evreii nu au pri­imit pre Christos, nici au crezut într’însul; pentru aceasta şi Christos zicea lor: «Eu am venit întru numele Părintelui meu,si pre mine nu mă priimiţi; de va veni altul întru numele său, pre acela îl veţi priimi» (Ioan V, 43).

Zicerea «va trimite» aicea se înţelege în loc de «Dumnezeu se va depărta», ca să vie la cei ce nu au crezut, lucrare de amăgire 7). Vezi însă, o cetitorule, cum că necredincioşii mai în­tâiu s’au întors de către adevăr, şi atuncea i-a părăsit pre ei Dumnezeu, şi i-au stăpânit pre ei minciuna. Iar lucrare de a­măgire zice pre faptele lui antihrist, carele va face, ca să âmâgească pre oamenii; sau şi pre însuşi antihrist l’a numit lu­crare a amăgirei căci însuşi se va lucra de către satana, pen­tru ca să amăgească pre mulţi.
7) Şi Teodorit. aşa tâlcueşte zicerea: „Va trimite lor Dumnezeu lucrare de amăgire", în loc de, „va ertâ a se arăta amăgirea", A zis încât ca să se arate iubitori răutăţei; că nu Dumnezeu o va trimite aceasta, ci cu cuvântul gurei sale o va topi pre ea.


       Nu a zis Pavel ca sâ se numească (căci şi de nu ar veni antihrist, dar însă cei necredincioşi iarăşi vor urmă, ca nişte nesupuşi), ci a zis ca să se judece, pentru ca să fie fără răs­pundere; de vreme ce, ce răspundere ar mai avea să zică ne­credincioşii, şi mai ales Evreii? Negreşit nici una; că de vor zice ei, că pentru aceasta nu am crezut în Christos, pentrucă ucenicii lui îl propoveduiau Dumnezeu, iar noi am auzit că unul este Dumnezeu, de carele s’au făcut toate făpturile; de vor zice ei aşa, noi vom răspunde lor, că cum aţi crezut în antihrist, carele se făcea prea sineşi Dumnezeu? căci Christos adecă, toate lucrările sale le înnălţa la Tatăl zicând: «Eu am venit întru nu­mele Tatălui meu şi pre mine nu mă priimiţi» (Ioan V, 43). Iar antihrist toate lucrările sale le va zice ale sale: «Că de va veni altul, zice, întru numele său, pre acela îl veţi priimi»“(Tij). Iar de vor pune de pricină necredincioşii, zicând, că am văzut semne şi minuni, şi pentru aceasta am crezut întru antihrist, vom răspunde şi noi, că şi Christos a făcut multe şi mari mi­nuni, cum dar nu aţi crezut într’însul ? Şi măcar că Christos mai înainte se propoveduia de către proroci mântuitor al lumei, iar antihrist mai înainte se vestea că este fiu al nelegiuirei şi al peirei. Pentru toate acestea dar au să se judece necredincioşii, şi să rămâe fără răspundere, pentrucă lăsând adevărul, au binevoit, adecă bine le-au plăcut, şi cu bucurie s’a adaus întru ne­dreptate, adecă la făcătorul de stricăciune antihrist, carele a adunat la sineşi pre toată nedreptatea sufletelor omeneşti, pen­tru aceasta el este însuşi nedreptate.