marți, 3 martie 2015

Complotul împotriva Bisericii de Maurice Pinay 1962-un fel de mic rezumat

          Am găsit pe net un fel de mic rezumat al unei cărți,Complotul împotriva Bisericii de Maurice Pinay 1962(catolic din ce am înțeles),dar care pare să descrie foarte bine metodele de lucru(anarhice,deoarece ei au dărâmat monarhiile)ale evreilor de-a lungul celor aproape 2000 de ani de la Iisus Hristos.Micul rezumat arăta dezastruos dpdv, dar l-am re-editat pentru o înțelegere mai bună și o lectură mai plăcută.Pentru cine îl citește și pe parcurs este cuprins de vreo oarecare stare de frustrare,deznădejde,mănie etc,sa nu se supere prea mult pentru ca timpul evreilor este ffff aproape de expirarea totala !!!.....iar în rest lectură plăcută....aah,să nu uit.Autorul se semna Apologeticum 2003(ca să nu zică nimeni nimic!!!)



Rezumat al cărţii
The plot against the Church
de Maurice Pinay 1962

             Vă supunem atenției o carte publicată încă din anul 1962, în mai multe limbi și în mai multe ediții, care pare că aduce un punct de vedere nou asupra istoriei creștinismului.
Autorul mărturisește că lucrarea a fost scrisă și publicată înainte de prima sesiune a Conciliului II Vatican, pentru a informa pe participanți cu privire la pericolele pe care iudeii și “lacheii“ lor le pregătesc Bisericii (p.13). Aceasta deoarece realizatorii ediției în italiană aflaseră că cei mai sus-menționați hotărâseră să forțeze mâna conciliarilor “să declare că evreii nu sunt responsabili de Răstignirea Domnului nostru, adică , nu sunt vinovați de deicid. “ , să condamne anti­semitismul și să voteze noi reforme, defavorabile Bisericii, în introducerea la ediția austriacă autorul chiar explicitează ce schimbări vor aceștia să influențeze:“Dar aroganța comunismului, a fracmasoneriei și a evreilor merge atât de departe încât ei vorbesc deja despre aducerea viitoarelor alegeri papale sub controlul lor cu intenția de a plasa unul dintre complicii lor din înaltul Colegiu al Cardinalilor pe tronul Sfântului Petru.“Această carte a fost scrisă în 14 luni, spune autorul, pentru că a dorit ca ea să fie bine argumentată din punct de vedere documentar, și, după lectura cărții, putem realiza că a atins acest scop, ea fiind presărată cu nenumărate citate din diferite documente sau din autori foarte cunoscuți.
            În august 1962 termină de redactat cartea și speră ca ea să apară înainte să înceapă lucrările Conciliului II Vatican. Erau doar două luni! Prima ediție apare în italiană în anul 1989 și se distribuie participanților la Conciliu iar în anul următor se publică în Germania, Austria și Spania și în 1967 apare prima ediție în SUA. Exemplarul la care ne referim face parte din a treia ediție americană , publicat în 1989.
Deocamdată nu am putut verifica acuratețea citărilor (extrem de numeroase) și nici nu am reușit cercetăm toate sursele la care se referă autorul în decursul argumentării sale. Din start, deci, să considerăm că atât sursele cât și citatele ar fi corecte. Ar fi și greu de negat veridicitatea lor deoarece citează atât sursa “acuzării“ (documente bisericești sau aparținând unor autori ce nu pot fi acuzați de anti-semitism) cât și sursa “apărării“ (documente aparținând unor foarte respectați și cunoscuți autori evrei ce, desigur, nu pot fi acuzați de anti­semitism). Chiar fără comentariile autorului, simpla punere față în față a argumentelor celor două părți clarifică situația.

Autorul mărturisește ‘'cea mai infamă conspirație împotriva Bisericii este în plină desfășurare“și, mai jos, adaugă “Avem dovezi despre modul în care este planificat totul prin înțelegere secretă între forțele conducătoare ale comunismului, francmasoneriei mondiale și puterea secretă care le coordonează .“
Lucrarea are patru părți, fiecare împărțit pe capitole. Titlurile capitolelor sunt de-a dreptul șocante mai ales pentru noi, cei ce ne-am aflat aproape o jumătate de veac sub ocupația “ciumei roșii“ care ne-a barat accesul la informație sau ne-a “facilitat“ accesul la informații distorsionate cu privire la situația din lume dar și din propria ţară . Ni s-a blocat accesul nu numai la cunoașterea adevăratei istorii a omenirii (dacă aceasta poate fi cunoscută cu adevărat!) dar și la cunoașterea adevăratei istorii a țării noastre.Iată de ce, chiar după cinci ani, suntem confuzi incă și nu știm ce să credem și ce să nu credem.


Cum să nu ne șocheze titluri ale capitolelor ca, de exemplu: Capul comunismului, (unde ni se spune că în spatele “ciumei roșii“ care ne-a măcinat atâția ani s-ar fi aflat evreii); Evreii ca fondatori ai Francmasoneriei,(de unde aflăm că ei ar fi creat și ar conduce Francmasoneria); Francmasonii ca dușmani ai Bisericii și ai creștinismului,(capitol din care aflăm ce înseamnă Francmasoneria pentru noi, ca și creștini).
După o jumătate de secol de tăcere asupra adevărului avem acces, dintr-o dată , la “biblioteci întregi cu informații referitoare la dezastrele și răsturnările spectaculoase din istorie de care, direct sau indirect, sunt acuzați evreii, și incă nu avem acces la tot ce s-a scris despre adevărata istorie a omenirii și a țării noastre, afirmă cei ce au trăit prigoana anticreștină a epocii contemporane!
O jumătate de secol ni s-a administrat cu lingurița o istorie falsă ? Ce să credem, deci?
Mașinăria de răsucit informații și de manipulat creiere funcționează bine și singura șansă a noastră este să ne înarmăm cu rugăciunea pentru a încerca să percepem lumea cu ochii credinței. Doar astfel vom izbuti să ne punem la adăpost de minciuna izvorâtă din tată1 minciunii - satan.

Partea întâi se referă în cinci capitole la ”Forța conducătoare secretă a comunismului”. Capitolul întâi, Comu­nismul ca distrugător“ ne izbește încă din primul paragraf cu afirmații cutremurătoare:‘‘Dintre toate sistemele revoluționare care,în decursul istoriei omenirii, au fost plănuite cu grijă pentru distrugerea valorilor noastre civilizate, comunismul este, fără îndoială, cel mai perfect, mai eficient și mai nemilos. De fapt, acesta reprezintă cea mai avansată perioadă de revoluție a lumii, prin care se postulează nu numai actele de distrugere clară a instituțiilor politice, sociale, economice sau morale, ci, de asemenea, în mod simultan, sl declară nule și neavenite.
          Sfânta Biserică Catolică , precum și toate manifestările culturale și creștine care reprezintă civilizația noastră”.Iată cum, într-o perioadă de tăcere totală asupra tragediei pe care o trăia Europa Centrală și de Est, autorul are curajul să incrimineze comunismul și să-l acuze pe față : ‘"Furia distrugătoare a acestei lupte satanice, care aduce în fața ochilor lumii imaginile cele mai teribile ale terorii și distrugerii care se pot imagina, poate fi bazată doar pe esența nihilismului și pe respingerea cea mai păcătoasă și mai plină de ură a tot ceea ce a existat până acum”.

În paginile 35 și 36 ne oferă citate din S. P. Melgunov (La terreur rouge en Russie 1918-1923, Fayot, 1927) și din Latsis (Red terror of 10th November, 1918) din care aflăm despre cruzimea inimaginabilă cu care ucideau “roșii“. Dacă nu am fi aflat despre cele ce s-au întâmplat la noi prin intermediul mărturiilor directe ale supraviețuitorilor, din serialul “Memorialul durerii“ și din cărțile publicate după 1989, am fi tentați să spunem că descrierile fac parte din scenariile unor filme de groaz și nu din realitatea insăși. Mai departe autorul citează și un autor român, Traian Romanescu, ce afirmă : “Să nu se uite că aceast furtuna apocaliptică , care aduce o inundație de corpuri (omenești, n.n.), sânge și lacrimi, cade asupra omenirii cu un singur scop: să distrugă nu numai Biserica Catolică ci și întreaga civilizație creștină”.
Finalul capitolului 1 constituie o concluzie tranșantă : “Realitatea ne răspunde în totalitate, fără  putinţă de tăgadă , că evreii sunt cei responsabili (de cele descrise, n.n.), așa precum vom dovedi mai departe.

Capitolul al II-lea, Creatorii sistemului argumentează că teoreticienii comunismului au fost toți evrei. Capul de listă , cum era de așteptat, este Karl Heinrich Marx, al cărui nume real era Kissel Mordekay, fiul unui avocat evreu din Trier (p. 39). În paginile următoare continuă lista cu Engels, liderii “republicii din Munchen“ din 1918, membrii primului cabinet al Germaniei din 1918 și liderii revoluției din Ungaria din 1919.

Al treilea capitol, ‘'Capul comunismului oferă liste întregi cu liderii comuniști din URSS, Ungaria, Cehoslovacia, România, Iugoslavia, majoritatea dintre ei fiind evrei. De aici noi, românii, aflăm cine ne învăța “să scriem și să vorbim românește“ (Alexandru Graur nu era altul decât Alter Brauer, evreu născut în București, p.76), cine este “victima“ fostului regim, Silviu Bracan (Brakker, cel ce conducea campania “anti-semită“ a presei comuniste din România, p.76) și cine este tatăl primului nostru prim-ministru de după 1989 (colonelul Roman, evreul Walter, director al sinistrului serviciu E.K.P., educație, cultură, propagandă și mai apoi ministru în guvernul comunist.
           “Capitaliștii comunismului un titlu pe care mulți îl putem lua ca pe o glumă bună deoarece noi am învățat că între comunism și capitalism este o prăpastie de netrecut, nu este deloc așa. Capitolul al patrulea demonstrează că “ideea evreilor de a acumula toți banii din lume prin comunism apare în toată transparența prin intermediul a numeroși scriitori celebrii evrei ca Edmond Fleg, Barbusse, Andre Spire și alții... “ Mai departe autorul citează din scrisoarea adresată de Barach Levy lui Karl Marx, scrisoare descoperită în 1888 și publicată în același an:

           “Poporul evreu ca întreg își este propriul Mesia. Stăpânirea lui asupra universului este obținută prin unirea altor rase umane, prin suprimarea granițelor si a monarhiilor, care sunt întărituri pentru particularități și împiedică apariția unei republici mondiale unde cetățenia evreilor este pretutindeni recunoscută . În această nou formă de organizare a umanităii, fiii lui Israel care, în prezent sunt risipiți pe întreaga suprafața pământului, vor fi de aceeași rasă și de aceeași tradiție culturală, fără a forma o altă naționalitate și vor fi, fără putinţă de tăgadă, elementul conducător în toate părțile, în mod particular dacă reușește să se așeze deasupra maselor de muncitori o conducere permanent evreiasc.Guvernarea popoarelor trece toată, cu formarea republicii universale, fără nici un efort, în mâinile israeliților, favorabili victoriei proletariatului. Apoi, proprietățile private ale conducătorilor vor putea fi suprimate de capii poporului evreu ce vor guverna pretutindeni asupra proprietății popoarelor. Apoi se va împlini promisiunea Talmudului, că atunci când timpul lui Mesia va veni, evreii vor avea în posesia lor toate bunurile tuturor popoarelor lumii”.
La pagina 83 ne arată cu documente că Revoluția din Rusia a fost pusă la cale de evrei în SUA și, mai departe, dovedește ei au pătruns în Rusia și au pregătit terenul și finanțarea revoluției prin firme particulare evreiești. Deși dovedesc o răutate fără seamăn față de creștini și sunt “cei mai fanatici reprezentanți ai discriminării rasiale"', sunt primii care acuză de anti-semitism. Astfel, anti-semitismul este o formă foarte subtilă de apărare (p. 87). Autorul chiar arată unul dintre cele mai utilizate tertipuri:„Imediat ce sunt atacați, ei protestează cu strigăte de lamentare și se numesc victime ale inumanei discriminări rasiale, doar cu scopul de a ciunti lucrarea de apărare care se opune atacurilor lor distructive.

Ultimul capitol, cinci, al părții întâi se intitulează rturia evreiască.Autorul citează mărturiile unor celebri autori evrei cu privire la rolul evreilor în lume, mărturii care, în loc să scuze, mai mult acuză .Iată, de exemplu, ce spune cunoscutul scriitor evreu, Kadmi-Cohen:„rolul lor în socialismul mondial este atât de important încât nimeni nu-l poate trece sub tăcere. Ne este suficient să cităm numele marilor revoluționari evrei din secolele XIX și XX, ca Marx, Lasalle, Kurth Eisner, Bela Kun, Trotsky și Leon Blum, pentru ca, în acest fel, să fie clar cine sunt teoreticienii socialismului modern !!!
Perpetua opoziție la legile statelor nu este nouă ci chiar din vechime. Tot Kohen este cel ce mărturisește că evreii erau cei ce se opuneau legii romane din timpul împăraților romani Vespasian, Tit și al legilor împăratului bizantin creștin, Iustinian (p. 90). Alții mărturisesc că revoluția rusă a fost “o revoluție evreiască “ sau va fi fost“lucrarea exclusivă a mâinilor lor” (p. 91). Ultimul paragraf, citat din “Sepher-Ha-Zohar“ - cartea sfântă a evreimii modeme, este năucitor:“Iisus Nazarineanul, ce a condus lumea departe de credința în Iehova - care să fie binecuvântat, va fi restaurată din nou în fiecare vineri, în ziua de sabat a sâmbetei el va fi aruncat în ulei încins. Iadul va fi dar pedepsirea lui și torturile lui nu vor înceta niciodată . Iisus și Mohamed sunt acele oase necurate ale lepădăturii despre care Scriptura spune: ‘'Vor fi aruncați la câini. Ei sunt murdăria câinelui, cei necurați și, pentru că au rătăcit poporul, vor fi aruncați în iad, de unde nu vor mai ieși afară niciodată .

Partea a doua este la fel de scurtă ca prima, doar șase capitole, și tratează implicarea evreilor în Francmasonerie. Titlul părții este ”Puterea ascunsă în spatele Francmasoneriei“.În capitolul întâi, “Francmasoneria ca dușman al Bisericii și al creștinismului“, autorul citează din Encyclica Humanum Genus a papei Leon al XlII-lea care condamnă deschis intențiile anti-creștine ale francmasoneriei.Divina religie,creștină,este urâtă și,în același timp, temută de francmasoni, afirmă papa Leon al XlII-lea (p. 98-99).
Autorul merge mai departe în capitolul doi, “Evreii ca fondatori ai Francmasoneriei, și aduce argumente din diverși autori cu privire la acest aspect.Iată câteva fragmente: “Ritualurile și simbolurile francmasonilor și ale altor secte secrete ne reamintesc constant de “Cabala“ (mistica secretă evreiască ) și de evrei; reconstrucția templului lui Solomon, steaua lui David, pecetea lui Solomon; numele diferitelor grade, ca de exemplu, Cavaler Kadosh, “kadosh“ în evreiește înseamnă “sfant“; Prinț de Ierusalim, Prinț de Liban, Cavaler al Șarpelui lui Airain etc. Și nu recheamă , clar iudaismul rugăciunea francmasonilor englezi, care a fost înregistrată în timpul unei adunări ținute în 1663?“  Rabbi Benamozegh scrie: Cei ce doresc să facă efortul de a examina problema relației dintre evrei și filosofia francmasonică , dintre teozofie și doctrinele secrete în general, vor ceda puțin din aroganta disprețuire a Cabalei (Mistica Evreiască). Ei vor înceta să mai zâmbească mișelește la ideea că teologia“cabalistică“are o misiune de îndeplinit, probabil, în reorganizarea religioasă a viitorului. “

          Un alt evreu, Cassin, vorbește despre influența lor în Liga Națiunilor: “Renașterea sionismului este opera Ligii Națiunilor. Prin acesta, organizațiile evreiești se plasează ca apărătoare ale Ligii Naț- iunilor și, de aceea, Geneva e plină de reprezentanți ai “poporului ales“.Capitolul se încheie cu concluzia Cardinalului Jose Maria Caro, Arhiepiscop de Santiago și Primat de Chile: “Ceea ce fac evreii bolșevici împotriva creștinismului, într-o mare parte din Rusia, este doar o altă ediție a faptelor francmasonilor din timpul revoluției franceze. Executanții sunt alții; oricum, doctrina care îi motivează și le dă putere și conducerea supremă sunt aceleași.“ Capitolul trei, “Evreii ca și conducători ai francmasonilor”e împărțită pe subtitluri. Doctrinele, semnele și gradele Francmasoneriei provin din iudaism (unde citează pe Leon Meurin, iezuit, Arhiepiscop de Port-Louis); Respectul francmason față de evrei (unde citează părerea Cardinalului Caro); Predominanța evreiască în loji (unde aduce argumente din surse diferite); Crimele Francmasoneriei (unde citează din nou pe Cardinalul Caro care dă nenumărate exemple ca:Rossi,ministrul papei Pius al IX-lea,martorii acuzării împotriva lui Dreyfus, fratele regelui Gustav III al Suediei, Pavel I al Rusiei, Alexandru I al Rusiei); Uciderea laicilor (unde aceeași sursă vorbește de uciderea de către francmasoni a lui Louis al XVI-lea; crima de la Sarajevo le este tot lor atribuit , etc.); Băi de sânge, execuții rapide și jafuri (același autor vorbește despre crimele din 1789 din Franța).

         Capitolul cinci, “Francmasoneria ca promotor al revoluțiilor iacobine“, tratează despre implicarea evreilor în mișcările revoluționare din Franța, Prusia și în toate revoluțiile din secolul al XVIII-lea și al XlX-lea. Autorul citează din autori creștini dar și evrei. Doar câteva exemple: Ernest Renan, ce nu poate fi acuzat de antisemitism, scrie următoarele:‘'În mișcarea revoluționară franceză elementul evreiesc a jucat un rol conducător și este foarte greu să negi aceasta. Este adevărat că în jurul anului 1789 evreii au acționat cu multă precauție și s-au ascuns în spatele organizațiilor francmasone și a asociațiilor filosofice; oricum, aceasta nu a împiedicat pe câțiva dintre fiii lui Israel să ia parte activ la evenimentele revoluționare și să se folosească din punct de vedere material de acestea.Primul foc de armă împotriva gărzii elvețiene de la Tuilleries a fost tras de către un evreu, Zalkind Hourwitz Land, la 10 august 1791”.
Evreul Cohen scria: Mesia a venit pentru noi la 28 februarie 1790 cu Drepturile omului și, de fapt, conferirea tuturor drepturilor de cetățenie evreilor a fost una dintre cele mai mari victorii ale Israelului .”După toate acestea, autorul aduce mărturia hotărârii Sinodului Evreilor din Leipzig, din 29 iunie 1869: “Sinodul recunoaște că dezvoltarea și perpetuarea principiilor moderne (a se citi: revoluționare) sunt garanțiile cele mai ferme pentru prezentul și viitorul evreimii și membrilor ei...

Capitolul șase, Francmasoneria favorizează și răspândește comunismul, care este o creație evreiască ,autorul citează din diverse surse pentru a-și susține afirmația. Astfel, aflăm că cei ce au introdus comunismul în Italia erau toți evrei și chiar șefii presei comuniste din Italia erau evrei (“Paese Sera“, Cohen; “Lotta Sindicale", Levi, etc. ).
Partea a treia, ”Sinagoga lui satan“, cuprinde unsprezece capitole și se referă la aspecte legate de: inter­pretarea partizană a Vechiului Testament de către evrei, pedepsele pe care le-a abătut peste ei Dumnezeu datorită neascultării lor, dovezile scripturistice cu privire la acuzarea evreilor de deicid, uciderea Apostolilor și mărturisitorilor creștini de către evrei, acuzarea evreilor de a fi chemat represiunea romană împotriva creștinilor.
Vom insista doar asupra unora dintre aceste aspecte, mai ales asupra celor teologice. În capitolul doi, “Mai mult despre religia evreiască “, autorul începe prin a arăta cum au interpretat evreii în mod partizan și materialist unele pasaje din Vechiul Testament. Astfel, promisiunea unei împărății a lui Dumnezeu – împărăția spirituală a adevăratei credințe (creștinismul) este înțeleasă de ei ca o împărăție pământeană destinată lor, adică ei să fie stăpânii acestei împărății. Din versetele 17 și 18 din Facere cap. 22 (promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam) ei cred că sunt singurii îndreptățiți a se numi descendenți din Avraam și singurii prin care celelalte neamuri de pe pământ se pot binecuvânta.

           Pasajul din Deuteronom 2, 25 ei îl interpretează ca pe o promisiune că Dumnezeu i-a investit să fie stăpânii neamurilor, de care acestea să se teamă .Acestea și altele asemenea dovedesc că ei continuă să fie orbi la mesajele mesianice ale Legii Vechi și dea o interpretare exclusiv naționalistă și materialistă tuturor profețiilor, aflându-se în vădită contradicție cu interpretarea reală , duhovnicească , dată de Biserică .Știm bine că ei au ucis mulți dintre profeții care s-au opus ideilor lor și le judecau perversitatea.Iată de ce, în timpul Mântuitorului, ei s-au opus permanent interpretărilor pe care le aducea El la Vechiul Testament.Ei nu mai respectă Vechiul Testament ci i-au creat o nouă Carte sfântă în care au compilat interpretările lor false la profețiile vechi-testamentare, cu care vor să se justi­fice. Astfel, au apărut “Talmudul" (interpretarea evreiască la Vechiul Testament) și “Cabala" (colecție de profeți/profeții exclusiv referitoare la puterea lor pământească ). Vom cita și noi câteva dintre exemplele pe care le dă autorul din cele două cărți secrete ale evreilor: Voi, israeliți, sunteți numiți oameni, în timp ce popoarele lumii nu merită numele de oameni ci de animale. Ce este o prostituată ? Orice femeie ce nu este evreică .” Ceilalți oameni sunt pământești și de rasă inferioară și există doar pentru a-i sluji pe evrei; ei sunt mici animale.” “Oriunde se așează evreii, ei trebuie să devină domni; până posedă conducerea absolută ei trebuie să se considere drept captivi și abandonați. Chiar dacă ei reușesc să conducă popoare, nu trebuie să înceteze să strige: “Ce tortură ! Ce necinste! Până ce îi vor conduce pe toți . Spre sfârșitul capitolului autorul își exprimă durerea că , în ciuda răstălmăcirii vădite a Vechiului Testament și a tuturor acțiunilor dușmănoase ale evreilor împotriva Bisericii, reprezentanți ai clerului și unii creștini încă mai cred că evreii credincioși au o credință asemănătoare cu a creștinilor!!! Foarte mare eroare!!! (p.146-147).
Aceeași opinie revine la sfârșitul capitolului doi, când afirm că cei, care refuză să lupte împotriva evreilor pe motiv că aceștia ar fi înrudiți cu creștinii, sunt victimele vicleniei și minciunilor evreiești (p. 152).
Acelora dintre creștini ce încă mai afirmă că evreii sunt “popor ales“, autorul le argumentează prin afirmația Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Tit 1, 14 ;“... Și să nu dea ascultare basmelor iudaicești și poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr“ și se întreabă cum mai pot fi numiți “popor ales“ după ce au ucis pe Hristos și au martirizat pe creștini (p. 156-160).

În capitolul cinci, ”Antisemitism și creștinism“, autorul ne demonstrează ce tactică folosesc evreii pentru a-i minți pe creștini. Primul pas, spune autorul, îl constituie condamnarea antisemitismului (prin intermediul forțelor socialismului pe care ei le controlează sau prin intermediul agenților lor secreți infiltrați în instituțiile creștine), în ajutorul acestei tactici aduc urmtoarele (foarte false )argumente pentru a câștiga adepți:a)antisemitismul este lipsa de conștiință rasială , care privește alte rase ca fiind inferioare și, deci, nu se conformează învățăturii “martirului Golgotei“ care a stabilit și a confirmat egalitatea tuturor oamenilor în fața lui Dumnezeu; b) ura rasială stă în contradicție cu principiul lui Hristos cu privire la “iubirea aproapelui“; c) ura rasială este de neînțeles împotriva celor ce sunt din același neam cu Iisus și Maria (p. 169-170). Al doilea pas este următorul: “după ce evreii sau agenții lor secreți au câștigat aceste condamnări, ei conferă cuvintelor un înțeles diferit de cel ce a fost intenționat, pentru a păstra aceste judecăți. Apoi, “antisemiții“ sunt desemnați ca:
I.                    Cei ce-și protejează țările de atacurile evreilor ambițioși de a câștiga puterea, prin aceea că fac uz de dreptul natural de a-și apăra independența și libertatea pe care toate popoarele le au.
II.           Cei ce critică activitatea dezintegratoare a forțelor evreiești care distrug familia creștină și conduc la degenerarea tineretului și care combat aceste efecte.
III.                Cei ce, în orice formă,cenzurează sau combat ura sau discriminarea rasială, pe care evreii cred că au dreptul să le exercite împotriva creștinilor, deși încearcă , în mod ipocrit, să o ascundă ;și cei ce, în orice formă , înregistrează faptele rele, jignirile și crimele pe care le-au comis evreii împotriva creștinismului și cer pedepsele cuvenite pentru acestea.
IV.               Cei ce demască pe evrei ca fiind conducători ai comunismului, ai francmasoneriei și ai altor mișcări subterane și care încearcă să obț ină ca măsurile necesare să fie aplicate pentru a preveni activitatea dezintegratoare în cercurile familiei creștine.
V.                   Cei ce, în orice mod, rezistă activității evreilor care are scopul de a distruge Sfânta Biserică și civilizația creștină în general.

Pentru a ne demonstra manevrele de acest gen, autorul ne exemplul scriitorului catolic, Dramont. În lucrarea sa, ‘Franța iudaică “ el a demascat intențiile evreilor de a distruge creștinismul în Franța și de a conduce poporul francez. Peter Lehmann răspunde în apărarea rasei sale și, folosindu-se de “zelul Sfintei Biserici“, reușește înfrângă pe catolicii din Franța și să contribuie la victoria francmasoneriei evreiești‘"(p. 172). Pentru a fi și mai clar, autorul citează mai departe pe renumitul istoric Vincente Risco: „... ei mențin naționalitatea evreiască a lui Iisus Hristos și fac aluzie la faptul că creștinii, prin Sfânta Impărtășanie, se unesc cu evreii și intră în relație de  sânge cu ei.”
Capitolul șase, intitulat "Hristos, Domnul nostru, simbol al antisemitismului, așa precum susțin evreii”, clarifică cine este “poporal ales“. La început, autorul citează pe scriitorul sionist, Joseph Dunner, care scrie în cartea lui, “Republica lui Israel“Pentru fiecare sectă care crede în Hristos, Iisus este simbolul a tot ceea ce este sănătos și bogat în dragoste. Pentru evrei el este, din secolul patru înainte, simbolul ",antisemitismului", al calomniei, al violenței și al morții violente.
            Pentru a dovedi că autorul evreu are dreptate, Pinay citează pasajul scripturistic de la Ioan 8, 39-59: dialogul Mântuitorului cu iudeii, în care Mântuitorul îi acuza. Văzând că nu vor să-și deschidă inimile față de cuvintele Sale, Mântuitorul îi acuză :căuta ți să mă omorâți pentru că cuvântul Meu nu încape în voi" (v. 37) și nu încape pentru că "Dacă ați fi fiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam" (v. 39).  Le repetă de mai multe ori “ voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru"(v. 38, 41) și, văzând că nu-și recunosc răutatea, le spune răspicat: “Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiște minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii“ (v. 44). Autorul continuă cu exemplele din Evanghelii citând capitolul 23 din Evanghelia după Matei. Mântuitorul îi ceartă pe farisei și pe cărturari cu cuvinte foarte aspre, mai ales în verstele 13-17 și 22-33. Îi numește fățarnici, îi acuză că ei nu intră în împărăția cerurilor dar nici pe alții nu lasă ; că sunt mâncători ai caselor văduvelor; că sunt călăuze oarbe; că au lăsat deoparte părțile mai grele ale Legii: judecata, mila, credința și, la sfârșit, îi biciuie cu cuvinte extrem de grele:“șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei?”(v. 33).

Apoi Mântuitorul proorocește despre toate răutăile pe care evreii le vor săvârși împotriva creștinilor:”De aceea, iată, Eu trimit la voi prooroci și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni; dintre ei veți biciui în sinagogi și-i veți urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ.(v. 34-35). Pentru a întări argumentarea sa, autorul citează Apocalipsa Sfântului Ioan (2, 9 și 3, 9): “ Știu necazul tău și sărăcia ta, dar ești bogat, și hula din partea celor ce zic despre ei înșiși că sunt iudei și nu sunt, ci sinagogă a satanei (2, 9), unde, precum vedem, evreii sunt acuzați că sunt “sinagogă a satanei“. Referindu-se la Matei 12, 46-50, autorul scoate în evidență accentul pe care Mântuitorul îl pune pe relația spirituală , pe care o consideră superioară celei de sânge, și, pentru a nu se face confuzii, autorul afirmă : “Este o prostie să egalizezi cu evreii mai noi pe poporul evreu original, în care sunt incluși Avraam, Isaac, Iacob, Moise, Prea Sfânta Fecioară Maria și Apostolii, ce au primit privilegiul divin de a fi poporul ales al Domnului. Evreii de mai târziu au violat condiția pusă asupra lor de Dumnezeu, de a fi poporul ales și, de aceea, merită titlul de “sinagogă a lui satan“ datorit crimelor, răzvrătirilor și faptelor lor rele. “ 

             Capitolele șapte și opt, “Poporul ucigător de Dumnezeu“ și “Apostolii condamnă pe evrei de uciderea lui Hristos“, ne prezintă primele patru teze cu privire la această vină a evreilor. Argumentele sunt aduse din Noul Testament și ar fi: 1) însuși Hristos i-a acuzat că vor să-L ucidă (Ioan 8, 19-­20 și 37-40); 2) De multe ori au încercat să-L distrugă înainte de a-L ucide (Matei 21, 23-46); 3) Evreii și nu romanii au fost, instigatori și responsabili ai uciderii lui Hristos (Matei 27, 1,2,15,16,17,20-26 ; Marcu 14,1, 10, 11, 43, 44, 53, 55, 56, 59, 60, 1, 2, 3, 4 și 5; Luca 22, 1-6; Ioan 11, 47-54 și 18, 1, 2, 12, 14, 28, 39 și 40); 4) Apostolii au acuzat pe evrei că doreau să-L ucidă pe Hristos (Fapte 2, 14, 22, 23; 3, 11-14; 5, 29-30; 6, 9; 7,1, 2, 51, 52; I Tesaloniceni 2, 15).

Capitolul nouă , ”Moralitatea luptei și nu înfrângerea aducătoare de moarte, vorbește despre conceptul iubirii creștine și al iertării care sunt folosite împotriva creștinilor de către evrei. Vom cita doar câteva pasaje: „Cu toate acestea, este absolut clar că , dacă Biserica Catolică accepta iertarea păcatelor, aceasta nu înseanmă că recunoaște că criminalii, răufăcătorii sau conspiratorii să scape și dreptății omenești și celei divine. ”.“Karl Marx, Engels și Lenin, ale căror doctrine sunt urmate de comuniști, au spus clar cu cuvintele lor: “Clerul diferitelor religii, și mai ales cel creștin, trebuie exterminat; clasa burgheză trebuie distrusă și anihilată total.“ Prin “clasa burgheză “ trebuie să se înțeleagă proprietarii locuințelor private din orațe, ai pământurilor, ai fabricilor, ai întreprinderilor publice, atelierelor și afacerilor;“ .“... ei sunt descriși de Hristos însuți ca “Sinagogă a lui satan“. Iisus i-a tratat într-un mod dur și neîngăduitor în diferite pasaje din Evanghelii, mai ales, când S-a exprimat direct...“ (Matei 8, 11- 12).

          Din capitolele zece și unsprezece aflăm date despre implicarea evreilor în persecutarea Apostolilor și uciderea creștinilor prin instigarea romanilor la persecuții. Comentând pasajul biblic de la Fapte 21, 27-32 (evreii î1 bat pe Sfântul Apostol Pavel) și Fapte 22, 35-40 (evreii strigă împotriva aceluiași Sfânt Apostol, mâniați de cuvintele sale), autorul află peste secole o atitudine similară în țările comuniste: ‘'Mai mult de nouăsprezece secole mai târziu, când, în URSS și alte țări comuniste, evreii doreau să ucidă pe cineva, ei îl acuzau că este dușman al poporului și al clasei muncitoare. Ei nu s-au schimbat timp de aproape două mii de ani. Referindu-se la împărâtul roman Claudiu care a fost favorabil creștinilor și i-a expulzat pe evrei din Roma pentru intrigile lor, autorul arată modul distorsionat în care ei au înțeles povestea Esterei din Vechiul Testament: “Aici se poate observa tendința evreiască de a-și întinde influența spre treptele tronului, prin influențarea împărătesei, ca să exercite influenţă asupra împăratului. Procedând astfel, ei perpetuau în mod complet distorsionat învățăturile biblice din cartea Esterei, conferindu-le o interpretare ambițioasă ... În cazul împăratului Claudiu încercarea lor s-a prăbușit ceea ce nu s-a întâmplat și cu Nero, căruia au reușit să-i strecoare în preajmă o evreică,numit Popeea,ce a devenit curând amanta împăratului și, conform unor cronici evreiești, adevărata împărăteasă a Romei. Ea a reușit să exercite o influență decisivă asupra acestui împărat.Pentru a prezenta o opinie credibilă , neutră , autorul se referă la opera unui evreu, Rabbi Wiener care, în lucrarea “Legile evreiești cu privire la mâncare“, mărturisește că evreii erau cei ce instigau pe romani la persecuții împotriva creștinilor (p. 229).

           Partea a patra, ultima dar și cea mai lungă-44 de capitole -“A cincea coloană evreiască în cler“, se referă la primele erezii apărute în sânul creștinismului primar: iudeo-gnosticismul, arianismul și nestorianismul și la toate intrigile împotriva creștinilor exemplificări din decursul istoriei creștinismului.
Încă de la început ni se explică cine este “a cincea coloană“:este formată din descendenți ai evreilor care, în primele veacuri, s-au convertit la creștinism şi păreau a ține într-un mod zelos la religia lui Hristos, deși în secret ei au păstrat credința lor evreiască și au perpetuat clandestin ritualurile și ceremoniile mozaice. ”Acești convertiți de ochii lumii reușesc în Evul mediu să-și strecoare reprezentanții în clerul catolic și chiar în mânăstiri, ajungând chiar în demnități ierarhice înalte (p. 237). Aceștia se mai numesc, chiar de către istoricii evrei, cripto-evrei (Cecil Roth in ‘'Istoria maraniților“, p. 239). Metodele folosite de ei, argumentează autorul, pentru a influenta distrugerea creștinismului dinăuntru au fost extrem de variate.

Să ne referim la câteva dintre ele. “Cronicarii evrei adaugă că mulți copii erau strânși și trimiși în nord, unde au continuat multă vreme să-și practice religia. Mulțumită aceastei situații, mărturisește unul dintre ei, se datorează acceptarea atât de ușoară de către englezi a Reformei, preferința lor pentru numele biblice precum și anumite particularități dietetice care se păstrează în Scoția.
Încă din primul mileniu creștin încearcă să distrugă Biserica lui Hristos prin: instigarea romanilor împotriva creștinilor, crearea și răspândirea ideilor eretice, anticreștine, susținerea invaziei arabilor în Peninsula Iberică (modul cameleonic de a se comporta: susțin pe arabi împotriva creștinilor, apoi pe creștini împotriva arabilor și întotdeauna au de câștigat) și altele asemenea.
            Din capul locului autorul ne avertizează (textul este scris și în original cu cursive, pentru a ieși și mai clar în evidență): “Apărătorii religiei sau ai țării lor amenințate tre­buie, de aceea, să aibă clar în minte că , pericolul vine nu numai de la așa-numita stânga sau de la grupurile revoluționare evreiești ci chiar din însuși sânul religiei sau din cercurile îndreptate spre dreapta, de la naționaliști și patrioți, întotdeauna după cum este nevoie; pentru că este o politică evreiască veche de o mie de ani de a se infiltra secret în toate aceste sectoare particulare și instituții religioase, pentru ca prin aceste intrigi defăimătoare, bine organizate, să elimine pe adevărații apărători ai țării și al religiei, și mai ales pe cei care, pentru că știu pericolul evreiesc, ar putea să salveze situația”.

Asemenea intrigi au dus, în decursul istoriei, la răsturnări spectaculoase în sânul societăii creștine, exemplul Cubei fiind pentru autor cel mai proaspăt:,, pentru că lucrarea distructivă și trădătoare a multor clerici în favoarea lui Fidel Castro a fost factorul decisiv al victoriei acestuia. El a influenșat majoritatea clericilor care nu au fost conștienți de înșelătorie și care, cu bună-credință , au încurajat involuntar poporul la sinucidere, favorizându-l pe Fidel Castro; un popor care-și pusese încrederea în acești păstori spirituali.
            Referindu-se la criticile pe care evreii le aduc hotărârilor Sinoadelor Ecumenice împotriva lor, autorul aduce argumente din Fapte 20, 17-20 și 28-31 și a doua Epistolă a Sfântului Apostol Petru, subliniind că Părinții nu au făcut decât să-i citeze pe Apostoli care i-au criticat cu violență . Făcând aluzie la cripto-evrei (botezați de formă ), autorul preia un citat extrem de dur referitor la evrei, din II Petru 2, 22, care este preluat de Apostol din Ecclesiast 34, 30-31: “Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicala: Câinele se întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.”
 
Mai departe aflăm informații referitoare la propagatorii de erezii, pe care nici o carte de istorie a Bisericii sau a dogmei nu ni le-au furnizat.
Simon Magul era evreu convertit la creștinism, cabalist și favorabil magiei și ocultismului (p. 259). Îl numește cabalist pe bună dreptate căci: Cabala a existat înainte de gnosticism, opinie pe care puţini scriitori creștini o înțeleg, dar pe care învățații evrei o admit ca fiind o certitudine. “Iar Cabala este cheia științelor secrete. Gnosticii au emanat dintre cabaliști“, mărturisește Ragon în Maconnerie occulte  (p.263).
Valentinian era și el cripto-evreu (p.265). La fel, carpocrații au emanat tot din iudaism (p.266). Imediat, autorul, ne pune în față o observație interesantă : “Așa cum se poate observa, mișcările secrete ale evreimii modeme sunt în mare parte o repetare a doctrinelor marii revoluții gnostice, deși emană dintr-o rădcină filosofică diferită . Comunismul modem este materialist, în timp ce gnosticismul privea materia ca fiind rea și de neacceptat. Oricum, faptele dovedesc că evreii au fost foarte talentați în folosirea sistemelor filosofice opuse pentru a câștiga rezultate politice similare.
Însuși Voltaire îi acuză pe evrei că,în timpul Evului mediu, au fost promotorii magiei negre și ai satanismului (p. 268).
             După toate acestea, putem crede că ei au degenerat din religia lor, dar autorul ne contrazice:Otrava ateistă și materialistă este destinată doar creștinilor și neamurilor pentru a le oferi lor o dominație mai ușoară ; pentru că iudaismul trebuie să se păstreze într-o mistică mai pură ca oricând.
Arie este, și el, catalogat drept “evreu catolic“. În lupta împotriva arianismului s-a distins Sfântul Atanasie cel Mare. Autorii intrigilor de la Sinodul Ecumenic de la Niceea, precum și ai aceleia împotriva Sfântului sunt tot ei, ne dovedește cu argumente autorul (p. 275-277 și 281).
Iulian Apostatul a avut ca aliați pe evrei și politica lui a avut trei scopuri principale: 
1) să reînnoiască păgânismul și să-l declare ca fiind religie oficială a imperiului; 
2) să distrugă creștinismul; 
3) să redea evreilor vechile poziții din care au fost alungați de către Constantin cel Mare și fiii săi, chiar să rezidească templul lui Solomon.
Împăratul Imperiului de Răsărit, Valens:“era arian și a suferit mult dinspre partida catolica (a drept credincioşilor n.n.) încât el a devenit intolerant față de aceasta. El a permis evreilor să se bucure de protecția sa și i-a copleșit cu onoruri și distincții“,așa cum mărturisește chiar un evreu.

Sfântul Ioan Gur de Aur ceartă în predicile sale pe creștinii care fuseseră atrași de evrei la ritualurile lor sabatice. Acela și Graetz mărturisește despre Sfântul Ioan Gură de Aur și despre Sfântul Ambrozie de Milan: “Principalii adversari fanatici ai evreilor în acel timp erau Ioan Hrisostom al Antiohiei și Ambrozie al Milanului, care atacau pe evrei cu cea mai extremă violență .
Sfetnicii împăratului Arcadie, Rufin și Eutropiu, erau corupți și vânduți evreilor (p. 301). În timpul Sfântului Chiril al Alexandriei, Alexandria devenise centrul principal al conspiraț iei evreiești (p. 304).
         Atitudinea Sfântului Chiril a fost dreaptă dar, consideră  autorul că:‘‘dacă Chiril ar trăi în timpul nostru, atunci el nu numai că ar fi condamnat pentru antisemitism ci ar fi și insultat ca fiind criminal de război, nazist și altele asemenea.
Sfântul Simeon Stâlpnicul, Fericitul Augustin, Fericitul Ieronim și alți Părinți ai Bisericii au condamnat iudaismul (p. 308-311) și, la rândul lor, sunt considerați de istoricii evrei ca dușmani neîmpăcați ai evreilor.

Intrigile lor împotriva Bisericii se încearcă a fi stăvilite prin leguirile statale (Codul de legi al lui Teodosie al Il-lea și al lui Iustinian) sau prin hotărâri ale Sinoadelor Ecumenice și locale. Astfel, canonul 14 al celui de-al treilea Sinod de la Toledo prevede: ”Nici o funcție publică să nu le fie conferită, prin care ar putea strecura pedepse împotriva creștinilor“.
După ce demonstrează cu argumente din istorici din ambele tabere cum au facilitat evreii căderea Imperiului vizigot, autorul remarcă : “Douăsprezece secole după aceste evenimente, metodele evreilor au rămas, în esență , aceleași. Ei încearcă să ră stoarne puterea în SUA, Anglia și alte state apusene și, de aceea, ră spândesc acolo imoralitate și perversiune. Mulți scriitori patrioți au acuzat pe evrei ca fiind principalii agenți ai sclaviei albilor, al traficului cu heroină și al răspândirii teatrelor și cinematografelor pornografice, distructive.

            Nici de problema iconoclastă nu au fost străini: “Pentru evrei nimic nu este mai demn de ură decât imaginile sfmților, pe care ei le descriu ca fiind imagini de idoli, întotdeauna când au avut infuență într-o anumită zonă creștină , au încercat să desfințeze aceste imagini. Erezia iconoclastă a fost instigată de către evrei deoarece falșii convertiți trăiau confortabil intr-un  creștinism fără imagini, deoarece simpla onorare a acestora îi costa ceva efort.
Autorul le vede influența nefastă și în Balcanii noștrii: ‘'În decursul timpului Balcanii au fost complet subminați de această putere secretă și, mai târziu, a fost cel mai periculos centru al sectelor secrete ale catarilor și, mai târziu, a înșelătoarei “Coloane a cincea “ care a vândut imperiul creștin turcilor mahomedani. În timpurile moderne, Balcanii au devenit terenul de instrucție pentru organizațiile conspirative și teroriste care au avut o influență atât de mare în atacurile din timpul războiului mondial 1914-1918.
Revenind la istoria Spaniei și vorbind despre dezastruoasa perioadă a lui Petru cel Crud, o perioadă de cumplită prigoană împotriva creștinilor, autorul compară crimele din timpul acestuia cu cele din țările comuniste: acest raport scris acum 400 de ani descrie, cu o acuratețe surprinzătoare actual situație de teroare din Uniunea Sovietică și din alte țări aflate sub dictatura socialistă a comunismului. Aceeași perioadă din istoria Spaniei este recunoscută de către istoricul evreu, Beddaride, ca fiind “punctul cel mai înalt al puterii lor“.

            Înfiltrarea evreilor în cler este argumentată printr-o scrisoare din secolul al XV-lea, publicată de către abatele Chabauty. Scrisoarea aparținea unui lider secret al internaț ionalei evreiești(se intitulează prinț al evreilor din Constantinopol) și era adresată evreilor din Franța: “Spuneți că regele Franței vă forțează să deveniți creștini. Atunci, faceți-i voia dar păstrați legea lui Moise în inimile voastre. Spuneți că se dorește acapararea bunurilor voastre prin violență. Faceți-i  pe copiii voștri comercianți așa încât prin afaceri să poat fura creș tinilor proprietățile lor. Spuneți că viețile voastre sunt urmărite. Faceți-i pe copiii voștri doctori și farmaciști așa încât ei să poată lua viața creștinilor fără teama de a fi pedepsiți. Spuneți că sinagogile voastre sunt distruse. Lăsați-i pe copiii voștri să devină preoți și abați pentru că ei să poată distruge Biserica creștină ...
Convertirile cu forța la creștinism nu au fost decât dezastruoase pentru Biserică . Cecil Roth, celebrul istoric evreu mărturisește: “Poziția Bisericii a devenit mai dificilă decât înainte de fatalul an 1391. Înainte existau nenumărați necredincioși ce puteau fi ușor recunoscuți și vădiți printr-o succesiune sistematică de hotărări și legiuiri bisericești. Dar aceeași necredincioși au fost descoperiți acum în sânul Bisericii și sunt răspândiți în toate mediile bisericești și în viața politică,adesea batjocorind învătura și infectând masele de credincioși prin influența lor. Prin botez, din necredincioși în afara Bisericii, au devenit mai degrabă eretici înlăuntrul ei.“

Un alt istoric evreu, Josef Kastein în History of the Jews, chiar ironizează botezul: “Sunt trei moduri de a risipi apa: 1. Să botezi un evreu. 2. Să-i permită și vărsarea în mare și 3. Să o amesteci cu vin.
           Ei s-au folosit de neînțelegerile dintre papi și împărați (p. 483-484) și au avut chiar un papă (Anaclet al doilea), după cum mărturisește chiar un evreu:”factorul principal al izbucnirii ereziei catolice din secolul al XII-lea a fost alegerea lui Anaclet II, unul din membrii familiei evreiești Pierleoni, ca papă în 1130.“

Reprezentanții “Sinagogii lui satan“ sunt descoperiți de autor ca fiind mielul care acționează ca un dragon, după profeția din Apocalipsa 13, 11,12,14 și 20, 9-10 (p. 489).
Autorul îi găsește ca fiind diplomați și tiind să învețe din lecțiile trecutului:'Evreii au avut întotdeauna marea calitate de a fi capabili să profite din lecțiile trecutului;din acest motiv,în noua lor revoluție care a început în secolul al XVI-lea,ei nu au mai atacat simultan împărații,nobilimea și clerul ci,dimpotrivă,au încercat să reformeze și să domine Biserica cu ajutorul monarhilor și aristocraț ilor pentru ca,mai târziu,să îi răstoame prin noi mișcăii revoluționare.
În monarhiile protestante au luptat cu înverșunare împotriva Bisericilor episcopale încercând să le înlocuiască cu cele cu caracter prezbiterian (p.516).Creșterea puterii burgheziei a însemnat creșterea puterii lor deoarece ei formau masa acestei clase sociale (p.517). Și sectele și ereziile Evului mediu tot lor s-ar datora; sectele unitariene și calvinismul secolelor XVI și XVII sunt denunțate de către închiziția spaniolă și portughez ca fiind”întreprinderi secrete controlate de evreii oculți, deghizați în creștini“(p. 518).
“Influența Cabalei evreiești asupra catarilor și albigenzilor și asupra dualismului lor teologic este recunoscută de scriitori evrei renumiți.

              Începând cu secolul XVII ei schimbă tactica:“să nu se mai încreadă în victoria unei singure organizații ci să fondeze multe organizații cu ideologii diferite și chiar contrastante care fie pe plac celor mai diverse dorințe și opinii. Evreii procedează la fel și astăzi, înființează partide democratice, de extrema dreaptă - fără ca numele să joace vreun rol - partide de centru, socialiste, anarhiste și comuniste, în plus, organizații francmasonice, Rotary Club, Organizaț ii Scout și multe altele.”
Sectele neo-protestante (pasagii,sâmbotiști și mai apoi puritani,baptiști) din Europa și din Lumea Nou sunt tot opera lor, așa precum scrie în Enciclopedia evreiască spaniolă (p.545).
Și în apariția grupărilor sectare (strigolnicii, shobatnicii) din sânul Bisericii Ortodoxe Ruse, autorul vede implicația evreilor (p.551-553).
Pentru a demonstra că satanismul este tot opera lor, autorul citează din Adolf Jakob Franck, un lider evreu din secolul trecut:‘'Dacă în iudaism sunt prezente urmele superstiției negre, atunci trebuie să se caute cauza terorii pe care aceasta o întipărește prin slujba ei drăcească .
ile propagării satanismului sunt magia, magia neagră și sectele gnostice (p.559).

Pentru a afla căile de apărare ale creștinilor s-au infiltrat în Ordinul Dominicanilor pentru a pătrunde în închiziție și în Gestapo pentru a afla toate mișcările împotriva lor (p.593).
Pentru a înlătura pericolul dezvăluirii identităii lor, cripto-evreii aveau nevoie de duhovnici evrei pentru că“dacă preotul duhovnic este tot evreu, el poate fi sfătuitor bun pentru copilul care ezită “(p.599).
             Pentru că ei au acționat dintotdeauna după principiul pe care și noi îl știm din latină , “Divide et impera“, autorul trage un adevărat semnal de alarm Atât timp cât noi vom rămâne divizați de ură religioasă , rasială sau națională, evreii ne vor cuceri rând pe rând până ne vor transforma pe toți în sclavi, așa precum au făcut cu nefericitele popoare sub regimul comunist.”-asta sună puțin cam prea ecumenist

Ordinul Templierilor a fost folosit de ei - prin infiltrare împotriva Bisericii (p.615).
În America de Sud, adevărații coloniști erau cripto- evrei care fugeau din Europa de frica închiziției (p.617).

Roosvelt era evreu (p.635); în SUA au fost înființate asociații de prietenie între creștini și evrei, au fost create “biserici“ mixte, unde evreii și protestanții sunt uniți, pentru a preveni omenirea de a se apăra de lucrarea lor demolatoare (p. 663). Cel mai interesant pentru noi din aceast parte este capitolul 42, unde sunt citate părerile Părinților Bisericii și ale Sfinților care condamnă pe evrei.Doar câteva nume:Papa Grigorie al VII-lea care cere regelui Castiliei să nu mai tolereze ca creștinii să fie subordonați evreilor,Sfântul Ambrozie al Milanului,Toma d'Aquino,Sfântul Atanasie cel Mare (evreii nu mai sunt poporul lui Dumnezeu ci domni peste Sodoma și Gomora”, p. 643), Sfântul Ioan Gur de Aur, Sfântul Grigorie de Nyssa și alții.

În încheiere, câteva remarci ortodoxe:

a)    autorul este catolic și se referă în argumentările sale mai mult la surse catolice(cum ar fi hotărârile Sinoadelor din Apus);

b)   limbajul său este confuz uneori: Sfinții și Episcopii sunt “ortodocși“ dar împărații sunt “catolici“ (deși vorbește despre o perioadă în care cele două Biserici nu erau incă despărțite);

c)    conferă prea mare importanță clarviziunii clerului catolic în ceea ce privește pericolele ce priveau Biserica (ei aveau “o cunoaștere exhaustivă despre conspirația evreiască împotriva Bisericii și imperiului“, p.305);

d)    afirmă că închiziția a fost o metodă corectă de pedepsire a evreilor care practicau în secret mozaismul deși se convertiseră sau propagau magia și vrăjitoria dar nu recunoaște că aceasta a fost o măsură extremă luată de părinții duhovnicești din Catolicism pentru a apăra ce mai rămăsese din credința și că au căzut victime și creștini nevinovați;

e)     el trage semnalul de alarmă că nu este bine pentru creștini să fie divizați; deși din toată argumentarea sa rezultă că pericolul pândește mai ales Biserica Catolică , cititorul trebuie să înțeleagă că pericolul pândește și Biserica Ortodoxă în aceeași măsură !

Revenind la cele ce afirmam la începutul recenziei (p. 2-3),vom cita un aspect interesant,foarte bine surprins de Pinay, acela al imposibilității noastre de a cunoaște adevărata istorie a omenirii. El lansează o ipoteza nouă : Firește, în cărțile de istorie ale diferitelor țări apar erori dintr-un motiv sau altul. Dar este foarte ciudat și semnificativ că , în toate sau în aproape toate textele moderne - o coincidență remarcabilă, toate rapoartele existente în cărțile de istorie, cronicile și documentele medievale referitoare la implicarea revoluționară,primejdioasă a evreilor în evenimentele istorice ale timpului,sunt scoase.
Această carte voluminoasă abundă în date și fapte istorice, în opinii citate din autori din ambele tabere cu referire la persoane și evenimente istorice, îți trebuie răbdare și dorință de cercetător științific pentru a o citi până la capăt, e adevărat.
            Cu toate acestea, deși nu am avut incă acces la sursele citate pentru a le verifica veridicitatea, considerăm că este o carte care ar trebui citită măcar pentru a ne trezi conștiința creștină : satan și lacheii lui - indiferent cine sunt ei - ne atacă și pe noi cu înverșunare, așa cum a făcut cu toți creștinii din toate timpurile.

Pecetea Crucii lui Hristos nu poate fi suferită de el și, de aceea, toți suntem urâți și atacați de el. Să încercăm să fim conș tienți de statutul nostru de creștini și să nu ne lăsăm amăgiți de nici o minciună pe care “tatăl minciunii“ ne-o strecoară cu viclenie prin cele mai diverse și mai sofisticate căi. Să ne asumăm statutul de “popor ales“ de Hristos și răscumpărat prin Sângele Său și să trăim cu adevărat creștinește pentru ca să nu fim și noi în rândul acelora amenințați de Mântuitorul că vor pierde împărăția lui Dumnezeu: “De aceea vă spun că împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. “(Matei 21, 43).