„Începuturile
durerilor"
Epifanie l-a întâlnit odată pe Cuviosul şi 1-a luat în
casa sa ca să se odihnească măcar o săptămână, de multele sale osteneli. S-au aşezat undeva singuri şi
tânărul a început să-l întrebe:
* Ca şi în cazul altor proorocii, ale
Vechiului Testament şi ale Sfinţilor Părinţi celor purtători de Dumnezeu,
asemeni tainicei cărţi a Apocalipsei, aşa şi în aprecierea şi înţelegerea
proorociilor Sfântului Andrei trebuie să se dea întâietate semnelor,
criteriilor şi reperelor morale, cu mult mai mult decât celor geografice,
istorice şi politice, fiind aceste proorocii foarte tainic acoperite prin
numeroase simbolisme şi alegorii.
-
Cum va fi sfârşitul lumii? Ce sunt „începuturile durerilor" şi când vor fi? De
unde vor înţelege oamenii că se apropie sfârşitul şi care vor fi semnele care
îl vor face arătat? Ce sfârşit va avea cetatea noastră, acest nou Ierusalim? Ce
se va întâmpla cu cinstitele biserici? Ce se va întâmpla cu dumnezeieştile
cruci, cu sfintele icoane şi cu sfintele cărţi? Unde se vor asigura sfintele
moaşte ale Sfinţilor? Explică-mi, te rog! Ştiu că pentru tine şi pentru Sfinţii
care sunt asemenea cu tine, a spus Domnul: „Vouă vi s-a dat
să cunoaşteţi tainele împărăţiei Cerurilor". Cu atât mai mult
tainele lumii.
- Cetatea aceasta - a
răspuns fericitul - care deţine întâietatea între celelalte multe oraşe şi
neamuri, va rămâne necucerită şi liberă. O păzeşte Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu „sub
acoperământul aripilor sale" şi prin mijlocirile ei va sta necucerită.
Multe neamuri vor asedia zidurile ei, dar puterea lor se va zdrobi şi vor pleca
ruşinate. Din ea mulţi se vor îmbogăţi şi se vor desfăta de bunătăţile ei.
Dar o oarecare profeţie spune că în cele din
urmă, o vor cuprinde agarenii şi vor junghia cu săbiile lor mulţimea poporului.
Eu însă cred că va năvăli şi rasa galbenă, a cărei denumire începe cu litera a
şaptesprezecea a alfabetului (R???). Va intra, va junghia şi va aşterne pe cei
păcătoşi la pământ. Vai şi amar îi va fi ei de la acele două neamuri. Armele
lor vor fi repezi ca vântul şi nimicitoare ca secera cea ascuţită care taie
vara holdele. Aceste arme nu vor putea fi împiedicate, întru început, dar după
aceea se vor risipi.
Împăratul
cel evlavios
Acum, fiul meu, cum să-ţi povestesc fără de
lacrimi cele despre „începutul durerilor" şi despre sfârşit! În
zilele cele de apoi va arăta Dumnezeu pe un oarecare împărat sărac. Acest
împărat va stăpâni cu dreptate, vor conteni toate războaiele şi-i va îmbogăţi
pe cei săraci. Va împăraţi fericirea ca în vremea lui Noe. Oamenii se vor
îmbogăţi foarte mult, vor trăi în linişte şi pace, vor mânca, vor bea, se vor
căsători, se vor mişca în multă tihnă şi se vor desfăta fără grijă de
bunătăţile pământului. Deoarece nu vor fi războaie, îşi vor preface săbiile lor
în seceri, săgeţile în ţăruşi şi lăncile în pluguri pentru cultivarea
pământului.
Mai târziu, împăratul se va întoarce spre
Răsărit şi-i va smeri pe agareni, pentru că Dumnezeu s-a mâniat pe ei pentru
credinţa lor cea hulitoare şi pentru păcatul sodomiei pe care îl fac. Fireşte,
mulţi dintre ei se vor boteza, vor bineplăcea împăratului şi vor fi cinstiţi.
Ceilalţi însă vor fi nimiciţi, vor fi arşi sau vor fi omorâţi cu cruzime.
În vremea aceea Iliricul va reveni împărăţiei
romanilor, în timp ce Egiptul va fi cucerit. Acest împărat îşi va întinde mâna
sa cea dreaptă la neamurile cele dimprejur, va îmblânzi neamurile galbene şi-i
va birui pe vrăjmaşii săi. împărăţia lui va dura 32 de ani. Timp de 12 ani nu
va lua impozite şi taxe. Va rezidi jertfelnicele cele dărâmate şi va reclădi
sfintele biserici. în zilele lui nu vor fi judecăţi, dar nici nu va exista
nedrept şi nedreptăţit. De acest împărat se va teme tot pământul, îi va
constrânge pe oameni cu frica să se cuminţească şi va nimici pe căpeteniile care
fac fărădelege.
În vremea aceea Dumnezeu îi va descoperi împăratului
acestuia tot aurul, oriunde ar fi ascuns. Şi el îl va împrăştia „cu
lopata" în toată ţara sa. De multă bogăţie, căpeteniile vor trăi ca
împăraţii, iar săracii ca şi căpeteniile. Acest împărat va face mari izbânzi.
Va porni cu multă râvnă ca să-i izgonească pe iudei, nici un israelitean nu va
rămâne în această cetate. Nu se vor auzi petreceri cu instrumente muzicale,
nici cântece necuviincioase, nu se va întâmpla nimic necuviincios, pentru că va
urî şi va nimici „din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează
fărădelegea" (Ps. 100, 10).
Atunci va stăpâni mare bucurie şi veselie. Pământul
şi marea îşi vor da din belşug bunătăţile lor. Viaţa va decurge în linişte şi
pace, iar oamenii se vor veseli ca în vremea lui Noe, până ce a venit potopul.
Stăpânitorul
Aran
După această împărăţie, vor începe
nenorocirile. Va veni în această cetate fiul pierzării, stăpânitorul Aran şi va
împăraţi trei ani şi şase luni. Acesta îi va sili pe oameni să facă fărădelegi
asemenea cărora nu s-au făcut niciodată de când s-a zidit lumea şi nici nu se
vor mai face. Va hotărî şi va legiui să se unească, vrând-nevrând, tatăl cu
fiica, fiul cu mama, fratele cu sora. Şi cine se va împotrivi sau va grăi
împotrivă va fi omorât. Acela însă care va muri într-acest chip va fi rânduit
în ziua Judecăţii împreună cu Ioan Botezătorul.
Acest împărat va porunci să se căsătorească monahii
cu monahiile, de asemenea şi preoţii. Astfel, fărădelegea amestecării va deveni
mai rea decât cea a uciderii. El însuşi va desfrâna cu mama şi cu fiica sa.
Aşadar, de vreme ce desfrâul va deveni lege, toţi desfrânaţii vor face orgii
cu surorile lor. Duhoarea amestecării de sânge va urca până la cer şi Domnul
Se va mânia foarte mult pe întreaga lume. Va da atunci poruncă şi vor începe să
cadă fulgere şi tunete cu neasemănată mânie peste tot pământul. Multe oraşe vor
arde. Oamenii vor încremeni la zgomotul înfricoşător al tunetelor şi unii vor
muri cu moarte rea, în timp ce alţii vor fi arşi de fulgere.
Vai pământului atunci pentru că se va apropia
înfricoşătoarea ameninţare şi urgia Atotţiitorului! Va fi foamete şi mulţime
mare de oameni vor muri de foame. Va urma un cutremur puternic şi vor cădea
toate clădirile. Mulţi lucrători ai fărădelegii îşi vor afla un sfârşit
cumplit, fiind îngropaţi sub dărâmături.
Soarele va deveni negru şi întunecos, în timp
ce luna va fi ca sângele, din pricina oamenilor care s-au asemănat cu porcii.
Stelele vor cădea pe pământ. Tot muntele şi insula se va mişca din loc, de sila
cutremurului şi a ameninţării. Preoţii lui Dumnezeu, împreună cu cei virtuoşi
şi cumpătaţi care vor fi rămas vor scăpa în munţi şi în peşteri.
Atunci va fi pedepsit împăratul cel fărădelege
şi va fi aruncat întru întunericul cel mai din afară. Cei ce vor locui în Roma
cea veche, în Arsenoi, în Strovila, în Armenopetra sau în Kariopoli vor fi
fericiţi. În aceste oraşe oamenii vor trăi în pace. însă în celelalte vor fi războaie şi tulburări,
precum este scris: Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de
războaie" (Marcu 13, 7) şi cele următoare.
Împăratul
închinător la idoli
După aceea, în această cetate va urca un alt
împărat. Va fi crunt şi negru, tăgăduitor al lui Dumnezeu şi al Sfinţilor. Va
cerceta cărţile păgânilor, va îmbrăţişa credinţa lor şi va război pe Sfinţi şi
Biserica lui Hristos. După ce vor trece primele zile ale împărăţiei lui, va
arde toate Sfintele Vase şi va numi furcă Sfânta Cruce. Va distruge de asemenea
clerul şi va junghia jumătate din populaţie pe drumurile publice.
În acele zile se vor întoarce părinţii
împotriva copiilor, copiii împotriva părinţilor şi se vor omorî între ei.
Fratele va da la moarte pe frate şi prieten pe prieten. Mulţi care vor
mărturisi că Iisus Hristos este Dumnezeu şi „ împărat a
toate" vor primi cununa muceniciei.
Acest împărat va duce pe locuitorii din insule
în ţinutul Traciei, al Macedoniei şi al Stimonei, aşa încât insulele se vor
pustii. Din cer se vor auzi lovituri înfricoşătoare, pe pământ cutremure mari
şi surpare a oraşelor, neamurile şi împărăţiile se vor scula una împotriva
alteia. Va fi mare distrugere pe pământ, iar oamenii vor cădea în mâhnire şi
întristare. În aceeaşi vreme se va arăta foc din cer, ca de cărbuni aprinşi
care vor acoperi ameninţător, cu repeziciunea fulgerului, întreg pământul. În
văzduh va stăpâni o astfel de zăpăceală, încât o zburătoare va cădea peste
alta. Pământul se va umple de şerpi care-i vor muşca pe păcătoşii nepocăiţi.
Şi toate acestea vor fi „ începutul durerilor".
Când va muri împăratul necredincios va veni
cineva din Etiopia, care va împăraţi după cum se spune, 12 ani. Împărăţia lui
va fi paşnică. Va reclădi sfintele biserici pe care le-au dărâmat înaintaşii
lui şi-i va readuce pe oameni în insulele lor. Pentru bunătatea sa va fi iubit
de Dumnezeu şi de tot poporul. Cât timp va împăraţi, vor stăpâni bucuria şi
veselia în toată lumea.
După el va împăraţi un oarecare din Arabia,
timp de un an. În zilele lui, cu un semn al Atotţiitorului se vor uni sfintele
părţi ale Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci şi se va dărui întreagă
împăratului. Acela o va lua şi va călători la Ierusalim. Când va ajunge la
locul căpăţânii, va depune cu înseşi mâinile sale coroana împărătească în
vârful Crucii, o va înălţa şi va spune: „Doamne Iisuse Hristoase, s-au împlinit
anii pe care i-ai rânduit de mai înainte pentru împărăţia romanilor. Primeşte
fericitul întru pomenire şi minunatul tău Dar şi cu el împreună şi duhul
meu".
Îndată deci va coborî din cer îngerul Domnului şi va
lua cinstita Cruce cu diadema, precum şi sufletul împăratului. Astfel se va
sfârşi împărăţia romanilor, pentru că sprijinul ei fusese de la început, pentru
creştini, cinstita Cruce. Fericiţi vor fi atunci cei ce vor pleca din acel
oraş şi vor scăpa în pustii şi în peşteri.
Pe urmă se vor arăta în Cetatea noastră trei
tineri nerozi, neruşinaţi şi stricaţi. Aceştia vor domni în unire, toţi trei împreună, timp de 150 de
zile. însă curând va începe între ei un război înfricoşător. Va porni primul,
va intra în Tesalonic şi va spune: „Cetate a tesalonicenilor! Tu vei birui pe
vrăjmaşii tăi, pentru că eşti fala sfinţilor şi Domnul te-a sfinţit".
Va mobiliza pe cetăţenii de la şapte ani în
sus. Va mobiliza încă şi pe preoţi şi pe monahi, va fabrica arme de război, va
pregăti o flotă mare şi va călători spre Roma. În faţa porţilor ei va sta şi va
striga: „Bucură-te Romă, de trei ori puternică şi cinstită! Porţi sabie
tăietoare şi săgeţi ascuţite. Ţine cu statornicie credinţa ta şi să nu o
schimbi până la sfârşit şi locuitorii tăi vor fi fericiţi". După aceea va
mobiliza neamurile galbene şi-i va aştepta pe ceilalţi doi împăraţi.
Al doilea tânăr va mobiliza Mesopotamia şi
insulele Cicladelor[1].
Va mobiliza încă şi pe preoţi şi pe monahi, aprins de o groaznică mânie
împotriva celorlalţi doi. Va porni atunci şi va veni la „buricul"
pământului. Spun unii că „buricul" lumii este Alexandria. Acolo deci îi va
aştepta pe cei doi, cu care se va război.
Al treilea tânăr va porni şi el din
Constantinopol şi va recruta Karia, Frigia, Asia, Armenia, Qalatia şi Arabia.
Când va ajunge la Sileo, va spune: „Deşi te-ai numit Sileo, nu vei fi jefuit,
nici stăpânit de vreun vrăjmaş de-al tău". După aceea se va alia cu un
popor liber care nu va fi supus, nici lui, nici celorlalţi doi împăraţi.
În sfârşit se vor aduna şi vor lua poziţie de
luptă toţi cei trei potrivnici, unul în faţa altuia. Va porni o ciocnire mare
şi înfricoşătoare şi se vor tăia ca oile la măcelărie. Cei trei împăraţi vor fi
omorâţi, precum şi toată oştirea. Sângele romanilor va curge ca apa după o
ploaie torenţială, nimeni nu se va izbăvi. Apa mării se va amesteca cu sânge pe
o lungime de 12 stadii. Femeile vor rămâne toate văduve. Şapte femei vor căuta
un bărbat şi nu-1 vor afla, până când vor auzi şi vor veni alţii, din cei
străini. Cât pentru cei nevârstnici, când vor deveni bărbaţi, din multa
desfrânare vor deveni nesimţitori ca porcii.
Fericiţi şi de trei ori fericiţi vor fi atunci cei ce
se vor nevoi pentru Domnul în munţi şi în peşteri, pentru că nu vor vedea răul
care se va face în lume. Aceştia vor aştepta înfruntarea cu antihrist. Acestea
sunt oile cele fără de răutate care vor fi jertfite din pricina numelui lui
Hristos de către vicleanul diavol, Antihrist.
Împărăteasa
cea scârbavnică
În vremea aceea, deoarece nu va exista bărbat
vrednic, ci vor fi toţi moleşiţi, va veni din Pont o femeie vicleană şi
necuviincioasă şi va domni în împărăteasa cetăţilor. Aceasta va fi slujitoarea
lui Bah, vrăjitoare şi desfrânată; într-un cuvânt, fiica diavolului.
În zilele ei unul va unelti împotriva altuia
şi se vor face junghieri pe drumuri şi în casele Cetăţii. Cel mai tare îl va
omorî pe celălalt. Fiul pe tată, tatăl pe fiu, mama pe fiică şi fiica pe mamă,
fratele pe frate şi prietenul pe prieten. Printre oameni va stăpâni multă
răutate şi ură. În biserici se vor face
destrăbălări, preadesfrânări, desfrânări, amestecări de sânge, dansuri şi
cântece sataniceşti, batjocuri şi jocuri, pe care omul nici nu le-a văzut, nici
nu le-a auzit.
Acea împărăteasă necurată se va numi pe sine
zeiţă şi se va lupta cu Dumnezeu. Va spurca mai ales Sfintele Jertfelnice cu
necurăţiile. Îşi va spăla trupul, şi cu această spălătură a ruşinii va spurca
tot poporul. Îşi va întoarce faţa ei de la Dumnezeu. Va răpi Sfintele Vase din
biserici, Cinstitele Cruci şi Sfintele Icoane, Evangheliarele, Apostolul şi
orice altă carte sfântă. Şi după ce le va aduna într-o grămadă mare, le va da
foc şi vor arde. Cât pentru biserici, le va dărâma până la pământ. Va căuta
încă să afle Moaştele Sfinţilor ca să le ardă, dar nu le va găsi, pentru că
Dumnezeu, cu putere nevăzută, le va duce în altă parte. Atunci ticăloasa va
zdrobi Sfânta Masă a Marii Biserici a înţelepciunii lui Dumnezeu şi va distruge
orice se află în ea. După aceea se va întoarce spre Răsărit şi va spune Celui
Prea înalt cu obrăznicie: „Ei, Tu pe Care Te numesc oamenii Dumnezeu, nu cumva
am şovăit să şterg faţa Ta de pe pământ? Priveşte câte Ţi-am făcut şi Tu nu ai
putut să-mi clinteşti nici un fir de păr. Aşteaptă puţin şi voi sfâşia cerul,
voi veni să mă măsor cu Tine şi atunci voi vedea care Dumnezeu este mai
puternic şi mai tare".
Acestea le va spune spurcăciunea şi va săvârşi
lucruri încă şi mai rele, scuipând spre cer şi aruncând cu pietre. Însă
lucrurile ei cele mai scârboase nu le voi spune.
Atunci Domnul Atotţiitorul îşi va întoarce cu
mânie arcul său spre această cetate mare şi va întinde mâna Sa asupra ei cu
putere înfricoşătoare. O va apuca cu tărie, va tăia cu secera puterii Lui
pământul pe care se sprijină şi va porunci valurilor mării să o înghită. Acelea
vor asculta şi se vor năpusti din cele două părţi cu iuţime ameţitoare şi cu
vuiet mare.
Atunci
Domnul va dezlipi baza cetăţii de pământ şi o va ridica la înălţime răsucind-o
ca pe o moară, în timp ce locuitorii ei cu multă frică vor striga „vai".
După aceea o va arunca pe aceste valuri care o vor inunda cu repeziciune, o vor
acoperi şi o vor târî în adâncul cel înfricoşător şi nemărginit.
Acesta va fi, fiul meu Epifanie, sfârşitul Cetăţii
noastre. Şi câte ţi-am spus că se vor întâmpla sunt acele nenorociri pe care
Domnul nostru Iisus Hristos le-a numit „ începutul
durerilor". După nimicirea acestei cetăţi vor urma faptele ce
vor aduce sfârşitul lumii.
Reînfiinţarea
statului israelitean
După împlinirea timpului împărăţiei
neamurilor, spun unii că Dumnezeu va reînfiinţa statul israelitean, ca să
domnească pe pământ până ce se va întregi veacul al şaptelea, adică până la
sfârşitul lumii. Şi aduc drept mărturie următorul loc de la Isaia: „ Şi în zilele
cele de apoi va ridica Domnul steag pentru neamuri şi va aduna pe cei risipiţi
ai lui Israil şi va strânge la un loc pe cei împrăştiaţi ai lui Iuda în Sfânta
Cetate Ierusalim. ”Şi va fi Israil ca în ziua ieşirii din pământul Egiptului” (Is. 11, 12-16). Ei aduc drept mărturie de asemenea şi pe
Apostolul Pavel, care spune: „ Când va intra tot
numărul
neamurilor, atunci întregul lsrail se va mântui" (Rom. 11, 25-26).
Aşa spune Scriptura, în timp ce Mucenicul
Ipolit adaugă că după venirea lui Antihrist, se vor rătăci mai întâi iudeii. De
altfel, aceasta a adeverit-o mai-nainte şi Hristos, spunându-le: „Eu am venit întru numele Tatălui
Meu şi nu Mă primiţi pe Mine; de va veni altul în numele lui, pe acela îl veţi
primi" (In. 5, 43).
Este foarte dovedit că va aduna iarăşi pe israeliti
în Ierusalim şi le va da iarăşi câte au avut mai întâi. Şi aceasta, ca să
ruşineze pretextul lor de până atunci, cum că pierzarea lor se datorează
risipirii. Ar fi putut adică, în ziua Judecăţii, să se apere în felul următor
înaintea lui Hristos: „Dacă ne-ai fi adunat în Ierusalim şi ne-ai fi dat din
nou câte aveam, atunci am fi crezut în Tine, de vreme ce n-ar mai fi existat
pricină ca să pizmuim neamurile, care au fost preferate atât de mult, în paguba noastră".
Aşadar, se vor aduna toţi împreună şi vor
redobândi cele de care s-au lipsit, dar vor rămâne în aceeaşi necredinţă. Şi
atunci, cum se vor mântui, când în aceeaşi vreme va veni în mijlocul lor
Antihrist şi vor crede cu toţii în el, potrivit cu cuvântul Domnului? Dumnezeu
nu minte: „Eu
sunt Adevărul" propovăduieşte prin Fiul Său Cel Unul născut. Aşadar,
prin restabilirea lor, vor fi lipsiţi în chip desăvârşit de această
îndreptăţire.
Zicând Apostolul Pavel că se vor mântui, nu se referă
la faptul că se vor mântui de pedeapsa cea veşnică, ci din rătăcirea de atâţia
ani printre străini, de ocara celorlalte popoare şi de ruşinea cea nespusă.
Adică se vor aduna în patria lor şi se vor izbăvi de robia, de jugul şi de
batjocura pe care le-au suferit atâţia ani. Însă nu se vor izbăvi de iadul cel
veşnic.Dacă nu i-a convins întristarea să creadă în Hristos,
cum îi va convinge harul pe care lor încă li se pare că îl mai au, dar din
care, de fapt, au căzut în mod jalnic?
Scufundarea
Sfintei Sofii
-
Părintele meu duhovnicesc, - îi spuse Epifanie - să
lăsăm acum acestea şi să-mi explici, rogu-te, ceea ce se spune despre Sfânta
Sofia, cum că ea nu se va scufunda împreună cu cetatea, ci va rămâne atârnată
în văzduh de o oarecare putere nevăzută.
- Ce spui, fiul meu?! - a
răspuns dreptul. De vreme ce se va scufunda toată cetatea, cum va scăpa biserica?
Şi cine va intra în ea ca să se închine?
Oare Dumnezeu locuieşte în biserici făcute de
mâini? Fireşte că nu. Totuşi, în acest zvon există şi ceva adevărat. Va rămâne
adică numai stâlpul care se află în piaţă, pentru că are în el „cinstitele
piroane". Numai acesta va rămâne ca, trecând corăbiile, să-şi lege de el
frânghiile lor şi să jelească acest babilon cu şapte coline, zicând: „Vai nouă!
Cetatea cea mare şi veche s-a scufundat. Aici ne făceam cu izbândă negustoriile
şi schimburile noastre şi ne-am îmbogăţit". Doliul ei va dura patruzeci de
zile. Din pricina întristării acelor zile, se va da împărăţia Romei celei
vechi, precum, de asemenea, şi Sileului, şi Tesalonicului. Acestea se vor
întâmpla atunci când se va apropia sfârşitul,când starea lumii se va înrăutăţi, când
durerile şi nenorocirile se vor înmulţi.
În anul acela Domnul va deschide porţile
Indiilor, pe care le-a închis împăratul Macedoniei, Alexandru. Vor ieşi atunci
pe acolo şaptezeci şi doi de împăraţi cu poporul lor, care se numesc neamuri
scârboase, care sunt mai scârboase decât orice dezgust şi duhoare. Acestea se
vor împrăştia în toată lumea. îi vor mânca pe oameni de vii şi vor bea sângele
lor. Vor înghiţi de asemenea cu mare plăcere muşte, broaşte, câini şi orice
altă necurăţie.
Vai ţinuturilor acelora, pe unde vor trece ei!
Dacă este cu putinţă, Doamne, să nu existe atunci creştini! Ştiu însă că vor
exista.
Zilele acelea se vor întuneca, ca şi cum ar boci în
văzduh pentru cele pe care le-au săvârşit cu dezgust neamurile cele scârboase.
Soarele va deveni ca sângele, în timp ce luna şi toate stelele se vor
întuneca, văzând cum neamurile de pe pământ se întrec în necurăţie. Aceste
popoare vor săpa pământul, vor face din jertfelnice latrine şi vor folosi
Sfintele Vase la treburi necinstite. Atunci toţi cei ce vor locui în Asia să
fugă în insulele Cicladelor*, pentru că neamurile cele spurcate nu vor merge
acolo! Şi Va să fie mare întristare 660 de zile.
*în altă scriere:
văile insulelor.
Atunci se va întrupa satana, din seminţia
lui Dan, adică se va naşte Antihrist. Însă nu se va face cu a lui putere, ci îi
va plăsmui Dumnezeu un vas spurcat şi scârbos, ca astfel să se împlinească
cuvintele Proorocilor. Se va slobozi aşadar din legăturile cu care îl legase
Stăpânul Hristos când S-a pogorât la iad şi va intra în acel vas care a fost
plăsmuit pentru el. Astfel va deveni om, se va întări, va împăraţi şi atunci va
începe să-şi arate rătăcirea sa, precum spune cu privire la aceasta Ioan
Teologul. Pe urmă va începe război cu Insulele Cicladelor. Insulele, precum
zice Isaia, sunt Bisericile care au provenit din neamuri (24, 15; 45, 16; 49,
1; 66, 19).
Atunci se va arăta Enoh, care a trăit mai
înainte de vremea legii mozaice. De asemenea se va arăta Ilie, care a trăit în
timpul legii, precum şi Ioan Teologul, care a trăit în timpul harului celui
nou.
Aceştia vor propovădui în toată lumea despre
vremea sfârşitului şi venirea înşelătorului, precum şi despre a doua Venire a
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Vor săvârşi semne şi minuni.
Atunci, toţi cei ce vor
voi să-i omoare sau să-i nedreptăţească în vreun chip, nu vor putea, deoarece
va ieşi foc şi-i va arde. Vor lucra cu mare stăpânire şi-1 vor mustra pe Antihrist.
Vor fi ucişi însă de acesta în Ierusalim, iar trupurile lor vor fi lăsate
neîngropate în mijlocul Cetăţii. Acolo se vor aduna locuitorii şi-i vor
batjocori ca pe nişte neocrotiţi (Apoc. 11,5-10).
Sfintele lor trupuri vor rămâne în piaţă trei zile întregi. Spre jumătatea
celei de-a patra zi, va coborî din cer un porumbel
strălucitor ca fulgerul. Acesta va umbla pe deasupra lor şi le va dărui viaţă.
Atunci Sfinţii se vor împuternici şi se vor ridica în picioare, iar toţi cei ce
îi vor vedea se vor înspăimânta foarte tare. În clipa aceea se va auzi un
glas din cer care va zice: „Suiţi-vă, prietenii Mei, la Mine!". Îndată va coborî un
nor care îi va ridica şi-i va aşeza în Rai (Apoc. 11,9-13).
Acel înşelat şi deşert, Antihrist, îi va
chinui foarte tare pe creştinii acelei vremi până la ultima lor suflare, cu
necazuri şi chinuri înfricoşătoare. Cel ce nu se va rătăci şi nu va crede în el
se va arăta prieten ales şi vrednic al lui Hristos. Desigur, toţi Sfinţii sunt
fericiţi,însă de trei ori fericiţi vor fi cei ce vor mărturisi în vremea lui
Antihrist. Îi va aştepta pentru totdeauna slavă şi veselie nespus de mare.
Va urma atunci un război înfricoşător între
Antihrist şi Stăpânul Hristos. Adică, numai ce-şi va da seama Antihrist că
lumea se apropie de sfârşitul ei, că se va şi împotrivi cu mânie cerului. Va
arunca fulgere şi tunete şi va face astfel de zgomote, încât de răsunetul lor
se vor cutremura toate şi vor vui înfricoşător! Fiul meu, cine nu se va
înfricoşa şi nu se va teme atunci? Fericiţi vor fi, precum am spus mai înainte,
aceia cărora nu li se va clătina credinţa în Hristos, Adevăratul nostru
Dumnezeu, Care S-a întrupat şi S-a născut din Sfânta Fecioară Măria. De
asemenea, fericiţi vor fi aceia care vor muri pentru dragostea lui Hristos şi vor.
mustra cu îndrăzneală pe balaur şi înşelăciunea lui.
Fericiţi cei care vor sta împotriva lui şi vor mustra
cu vitejie faptele lui necuviincioase...
Acestea le spunea fericitul, în timp ce
Epifanie se tânguia din adâncul sufletului său, auzind câte urmau să se
întâmple în lume. După aceea 1-a întrebat pe Cuviosul:
- Spune-mi, te rog, cum
vor dispărea oamenii de pe pământ şi cum va fi învierea?
- Pe unii fiul meu, îi
vor omorî neamurile cele scâr boase, alţii vor fi omorâţi în războaiele cele
dese, în timp ce pe alţii îi va nimici Antihrist. Celor ce vor crede şi se vor
închina lui Antihrist, le va trimite Domnul, potrivit cu proorocia lui
Iezechil, fiare întraripate care vor avea în coada lor ţepuşe pline de venin.
Aşadar, toţi cei care nu vor avea pe frunţile lor pecetea lor nevătămată şi
întreagă vor suferi moartea înfricoşă toare a ţepuşelor şi a veninului
fiarelor. Atunci Sfinţii care au păstrat cu multă nevoinţă pecetea lui Hristos
întreagă vor pribegi prin munţi şi prin pustiuri. însă Domnul, cu puterea Sa
cea dumnezeiască, îi va aduna în Sfânta Cetate a Sionului. Aceştia sunt cei
care au fost scrişi în Cartea Vieţii.
Când Antihrist va fi biruit şi va fi dus rob
împreună cu ceilalţi diavoli la judecată şi va fi osândit pentru sufletele pe
care le-a dus la pierzare, atunci trâmbiţa va răsuna şi morţii vor învia
nestricăcioşi. După aceea, toţi cei care vor fi rămas vii în ceasul celei de a
doua Veniri vor deveni, precum a zis Pavel, întru clipeala ochiului, din
stricăcioşi nestricăcioşi şi vor fi răpiţi în nori împreună cu morţii cei
înviaţi, ca să întâmpine pe Domnul în văzduh (I Tes. 4, 17).
Aşadar, cel ce va vedea neamurile cele
scârboase venind în lume, să ştie că toate câte urmează să se întâmple, se află
„lângă uşi" şi că Judecătorul vine să răsplătească fiecăruia potrivit cu
faptele lui.
Acestea le-a spus fericitul
Andrei lui Epifanie fiind de faţă, desigur, şi smerenia mea. Astfel am rămas
treji toată noaptea. Când a bătut toaca, Epifanie a mers la biserică, în timp
ce fericitul Andrei a rămas în casă rugându-se.