Profetiile lui Agatanghel traduse in romaneste

     În total documentul scris in alfabetul chirilic românesc are 10 capete mai am si un fişier PDF scanat în limba greaca, care pare sa aiba ai multe capete  pe care l-am descarcat de pe site-urile grecesti

     Iată transcrierea pe care am făcut-o pentru “CUVÂNTUL PROOROCIEI” şi “Capul întâi” din alfaberul chirilic românesc în alfabetul latin românesc:
CUVÂNTUL PROOROCIEI
    Eu fratele Ieronim Agatanghel păcătos şi nevrednică sluga lui Hristos am scris cu sănătoasă minte aceasta, pe care blagoslovitul Dumnezeu în acest veleat 1279 a mântuirii noastre în ziua Duminicii mi-a descoperit, precum urmează, care cu toată smerenia în scris am însemnat.
Spre a rămâne în pomenirea urmaşilor a veacurilor viitoare, ştiinţa acestui lucru mare a preaputernicului Dumnezeu şi ca să-şi pună nadejdea lor la Dânsul minunându-se, cu ce chip marele Dumnezeu descoperă, şi arată oamenilor, cele mai ascunse din cele viitoare, a cărora numai la Dânsul se păzeşte cunoştinţa şi o dă aceasta la carele El voieşte şi celora ce trăiesc întru dragostea Lui şi celor de către Dânsul blagosloviţi.

Capul întâi
     Sluga lui Iisus Hristos Adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului neamului omenesc, eu Ieronim Agatanghel mărturisitorul ieromonah al rânduielii marelui Vasilie, născut fiind la Rodho a Rodhonisului în anul 79 al vârstei mele la obşteasca viaţă a sfintei rânduielii Marelui Vasilie şi în zi a singuraticei vieţuirii mele în ziua Duminicii a lunii lui martie, care se numeşte Sfânta Duminică a Pravoslaviei, care este în cea dintâi săptămână a postului mare, în anul 1279 în Mesina Siciliei, aflându-mă de multe ori tulburat de multe şi feluri de vedenii în nopţi, în sfârşit întru această sfântă zi a duminicii înspre faptul zilei am auzit un groaznic glas, venind dinspre partea răsăritului, care ieşea ca dintr-o jalnică şi groaznică trâmbiţă a mării. Sculându-mă dintr-acest îngrozitor glas şi tremurând cu totul îngrozit, m-am cunoscut pe mine slab. Şi căzând înaintea icoanei a Răstignitului şi socotind că acum a sosit groaznicul şi cel mai de pre urmă judeţ, ceream Celui de sus ajutor dar venind iar într-o inimă şi înputernicindu-mă am auzit alt glas mai dulce, care zicea mie curat unele ca acestea: Ieronime Agatanghele! Nu te teme ci ieşi din cămară şi te du la grădina cea aproape de mare şi orice ţi se va descoperi scrie-le pe table şi toate cu de-amănuntul le însemnează şi să nu laşi nici o iotă, ca să nu se şteargă ţie numele tău din cartea vieţii veşnice. Îndată am ieşit din chilie. Ascultând porunca, m-am dus la grădină după poruncă şi îndată cum am văzut că pică din cer trăsnete şi săgeţi de foc şi au picat acelea sânge de om, am căzut la pământ şi-mi ascundeam faţa mea pentru că frica şi tremurul atâta au cuprins puterile mele cele de viaţă încât nu puteam să-mi vin la sine-mi mai mult şi să sufăr, până când iarăşi dintr-alt unul mai veselitoriu glas am cunoscut pe sine-mi împuternicindu-mă, care glas imi zicea asa: “Fiul omului scoală-te şi caută către răsărit, apus, amiază zi şi crivăţ şi orice ţi se va descoperi scrie cu credinţă, spre aducerea aminte credincioşilor urmaşi.
   M-am sculat drept şi cautând spre răsărit, iată am văzut un chip al unui Leu mânios si pe jumătate lungit asupra unor ierburi prea frumoase şi din slăvita lui privire a pus frică şi cinste. Şi ţinea în mână pergament din piele de oaie strâns şi scris cu vorbe şi slove doriceşti (de aur) spre înţelegerea oamenilor şi după ce m-am apropiat eu către Leu şi am plecat genunchii mei la pământ ca să citesc, atuncea Leul cu blândeţe mi-a zis: “Fiul omului, aşteaptă şi te du îndată la mare, spală trupul tău, apoi te întoarce şi citeşte, că pentru tine se pazeşte citirea acestei cărţi, dar trebuieşte întâi să te speli şi să te curăţeşti, ca să nu mai lipsească de la tine pomenirea.”
   M-am dus şi mi-am spălat trupul la mare şi îndata m-am întors către Leu, carele a întins pergamentul pe pământ şi mi-a zis: Citeşte, citeşte, dar fiul omului, sfânta judecată ce este asupra păcatului norodului lui Hristos, care norod s-a răscumpărat cu preţ mare de către Fiul lui Dumnezeu şi înţelege bine, că păcatul unui aşa norod nemulţumitoriu (nerecunoscător), strigă înaintea scaunului lui Dumnezeu, pentru care silit este Dumnezeu să-l muncească”. Am citit cartea cea scrisă şi cuprindea aceste următoare cuvinte: “Constantin a început şi Constantin va pierde Împărăţia Bizantinească a răsăritului. Fiul omului, numără de la cel dintâi Constantin până la 12. Număr cu asemenea nume şi vei întâmpina numărul, în care este să se întâmple aceea ce Dumnezeu a hotărât şi acea sfântă hotărâre nestrămutată va fi: se va împlini ca la a 4-a sută a 52, până la al 3-lea, în carele trebuie să cadă cea mare Împărăţie în mâinile sarakinenilor (sarachinenilor ? ?), vor fi dar casele stricate, sfintele lăcaşuri spurcate şi credincioşii izgoniţi, până la a 8-a sută cu hotărâre.
Fiindcă voieşte Dumnezeu ca să cunoască norodul dreptatea lui şi să priceapă greutatea Preaputerniciei Lui drepte şi să se pocăiască şi să alerge iarăşi către Dânsul şi după acestea plăcut şi bine primit să se facă. Dar fiul omului nu te teme, se va întoarce de iznoavă către dar şi va fi mult mai slăvit decât cei dintâi, sub această stăpânire a lumii care are să fie în stricăciune, vrea Dumnezeu să supună de iznoavă nenumărate neamuri nouă şi decât cele dintâi mai multe. Şi precum se află Israeliticescul norod, supus Lui Nabucodonosor, aşa va fi norodul acesta supus necredincioşilor agareni până la vremea hotărâtă şi va rămâne robit sub jug până la a 4-a sută deplin. (cum am zice: care până astăzi la 1818 sunt 365). Citind această mare hotărâre, am rămas din durerea inimii mele ca o piatră fără de simţire. Am căzut la pământ şi cu mare bocet şi cu multe lacrimi plângeam prăpădenia Vizantiei. În urmă trezindu-mă din glasul unui preacucernic bătrân şi uitându-mă am văzut un cinstit bătrân cu barbă lungă şi albă şi faţa lui strălucea ca soarele.
   Acesta a pus mâna la umărul meu cel drept şi mi-a zis cu blândeţe: “Scoală-te fiul omului şi te uită spre apus şi orice vei vedea scrie spre pomenirea urmaşilor din credincioşii lui Iisus Hristos”.
Eu m-am sculat şi am căzut înaintea acelui cuvios bătrân, care luându-mă de mână, m-a întors spre apus şi îndată mi-a grăit aşa:
  “Agatanghele, sluga lui Dumnezeu, uneşte această vedenie cu ale proorocilor, deşteaptă duhul tău, socoteşte vedenia lui Iezechil şi a lui Isaia şi înţelege aceea ce lipseşte acolo, spre împlinirea celui ce trebuie să se întâmple în vremea sa şi apoi împreunează aceea cu vedenia fiului lui Zevedeu şi alăturează vedenia ta cu acelea ce ei au văzut şi au zis şi au scris către evraicescul norod şi scrie tu aceasta asemenea spre învăţătura creştinescului norod, pre carele cu sângele Său l-a răscumparat, precum orânduiala îţi arată şi te învaţă, ca nu cumva pentru cele viitoare să te îndoieşti. Ci dar m-am uitat spre apus şi îndată am văzut din valurile mării că ieşea o mare minunată lebăda albă. ( Kiknu) [Cycnus (Κύκνος) or Cygnus] – lebădă- albă adică o pasăre mare ce se află în părţile Indiei şi aripile ei cu multe vopsele zugrăvite ca cum ar fi fost împodobite cu picături, carele avea ochi purtători de foc şi din fruntea lui ieşeau două coarne ascuţite şi înfocate ca oţelul şi între coarnele acelea două era o stea în fruntea lebedei strălucind şi arătând vedere de om. Lebăda ţinea în pliscul ei o curea, adică pergament, adică din hârtie de piele de oaie, lungă de 9 coţi şi lată de 7 coţi, şi era scris în slove latineşti cu sânge de om. Pergamentul cuprindea cuvintele, pe care Dumnezeu le-a arătat slugii sale, lui Agatanghel, care le-a însemnat pe acestea după rânduială într-această următoare povestire:
   Am vazut sub picioarele lebedei trei coroane mari de aur împărăteşti şi strălucea de multe pietre scumpe şi avea fiecare coroană tipărită o slovă din azbuchile latineşti, cu vopsea neagră. Şi iată am văzut că în pergament se mai vâra, adică se mai adăuga şi am văzut acelea scrise aşa: Se va naşte în ţara Cado ?? un fiu al unui om şi iată un monah cu carte nouă şi cu condeiu întovărăşit a venit. Şi domnul satanicesc diafendisea (apăra, proteja) lucrările aceluia. Şi iată împăratul nu îndrăznea să-l supuie pe dânsul. Şi iată înţeleptul monah împreună aleargă cu mult norod şi blesteamă romaniceasca cetate, alcătuieşte pravile şi dogme şi împăratul nu putea sa-i stea lui împotrivă. Va vedea stricăciune singur stăpânitorul neputând să folosească. Şi iată am văzut pe împăratul că a lepădat porfira şi coroana şi iată el împărţind pe două împărăteştile slujbe bisericeşti, a trecut îndată din lume spre singuratică vieţuire. Şi iată fiul lui s-a făcut stăpânitor coroanei Ispaniceşti. Şi iată am văzut că fratele lui trecea încoronat Kesar (Cezar) la Germania.
   Apoi am văzut şi în carte şi zicea aşa. Fiul omului, pe doi Karoli se va sfârşi neamul prea preputernicii acestei case. Apoi la Germania în scurt după puţină vreme mai pe urmă, în sfârşit se sfârşeste, prin două femei şi spre urmarea austriceştii mărimi străini stăpânitori vor intra.
   Eu văzând îngrozirile acelea trăsnitoare în carte, am plâns cu amar! Dar în zadar lăcrimam. Şi iată un înger atingându-se de mine mi-a zis:
   “Vezi, vezi, fiul omului: acest ram care odrăsleşte din măslin, acesta de grabă se va usca, dar era îndoit. Şi iată am văzut că s-a uscat şi s-a aruncat în foc. Şi asupra celei dintâi coroane era un ( A ). Iar asupra celei de-a doua era un ( S ). Şi asupra celei de a treia era un ( D ). Am văzut alte trei coroane asemenea, dar mai proaste şi nu atâta de mare preţ şi asemenea asupra fiecăreia, erau trei slove negre: un ( S ), un ( V ) şi un ( I ): şi pe lângă acestea erau la pământ cununi mai mici ca la număr de 30. Apoi peste acestea am văzut 7 cununi ţinându-se una de alta, toate din mari şi mici mărgăritare alcătuite. Şi iată cinstitul acela cu barba albă îmi zicea aşa: “Fiul omului, coroanele acestea pe care tu le vezi sub picioarele lebedei, sunt acelea din trei stăpâniri puternice ale Germaniei. Cele 30 cununi, unele sunt stăpâniri care de la biserica apusului se vor răzvrăti la Germania şi cele 7 cununi sunt cele 7 eparhii ale neamului Belgilor, care vor sfărâma jugul din sila ce-i va cuprinde pe dânşii şi aceasta pe care tu o vezi scrisă, la a 5-a sută şi la al 80-lea an se va întâmpla”, şi acestea erau în carte.
   După ce a ieşit lebăda la pământ, iată s-a făcut mare fum ieşind din mare, care întuneca tot aerul înfocat. Dar puţin după aceasta, am văzut din valurile mării, că ieşeau la uscat două vederi omeneşti însufleţite, în chip de doi preoţi, care s-au închinat (până) la pământ de trei ori, zicând aşa: “Ţie ţi-au plăcut Doamne! Amin!”
   Apoi s-au apropiat de lebădă şi unul ţinea în mâna lui o carte mare şi o trestie, iar celălalt ţinea o icoană săpată ca un chip de idol şi o secure ascuţită, cu care tăia picioarele idolului, sfărâmându-l pe dânsul, cioplindu-l mărunte bucăţele. Şi iată am auzit glas mult tânguitor ieşind de la Idol şi zicând aşa către preotul care îl tăia: “Aşa, aşa, acest fel cu cuviinţă tu metaheriseşti (a metaherisi) Idolul al prea apusului, care mai înainte de câteva veacuri a spurcat cele sfinte legiuiri ale Preaputernicului.” Apropiindu-mă de lebădă şi plecându-mi genunchii la pământ, am început a citi scrisoarea tăbliţei şi am văzut că zicea aşa: “Fiul omului citeşte bine şi cu amăruntul şi scrie acestea toate cu înţelepciune spre povăţuirea creştinătăţii apusului, vai! vai! vai! Ţie iţi zice cele scrise şi vai de tine cetate mândră şi rumenită şi care te îngâmfezi de semeţia fuduliei, clăteşte pe munţi şi cu mândria ta cea semeaţă si prea înălţată, mai pe urmă atinge-te de norii văzduhului.
   Aşa, aşa, vei fi necurată răpită şi tulburată, tu risipita vei fi, împărţită ca chipul acesta, pe care tu aicea îl vezi. Se răpesc de la tine cele de multă cinste coroane, încă şi celelalte, pe care lebăda calcă şi vei rămâne văduvă ocărâtă, ca făcută în curvie şi ca o curvă. Şi ca una fără-de-lege ţiitoare lui satana. Citeşte, citeşte, sluga lui Dumnezeu şi însemnează toate foarte bine spre înţelegerea viitoare.       Duşmanii mei te vor lăsa, iar prietenii mei şi credincioşii viteji ai crucii te vor veacui după aceasta, nu se vor ivi mai mult urmele hulii tale. Pentru că blestemul cu îndestulare va cădea peste tine. Pângăriţii tăi idoli, care mă pângăresc se vor pierde şi cu acest condei cele cu mândrie nelegiuiri ale tale se vor însemna într-această nouă carte, care vezi în mâna acestei închipuiri însufleţite, care se va naşte şi se va arăta biruitoare în Germania la cea mai sus scrisă sută. Aşa, aşa, fiindcă în cartea Lui va însemna urmările tale cele rele şi cele împotriva Mea hule ale tale. Măcar că bine mă ştii şi cunoşti, cum că Eu sunt Alfa şi Omega. Întru toate acestea te-ai împotrivit şi ai spurcat sfintele mele închinăciuni.
   Sluga lui Dumnezeu, către a 3-a sută cu ziua soarelui se va împlini proorocia, pe care tu o vei prăznui şi nu vei uita măcar o Iotă. Pentru că ziua aceasta s-a orânduit din veac şi o vei prăznui aceasta foarte pentru că lucru vrednic este şi va fi bătrâneţilor tale în viaţă veşnică. Deci dă laudă zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, Dumnezeul Împăratul lui Israel, că după 300 de ani se va împlini. Aşa este şi va fi. Amin.
Transcrierea pentru “Capul al 2-lea” din alfabetul chirilic românesc în alfabetul latin românesc
Capul al 2-lea
   Germanie! Germanie! Vai, Germanie! Pentru că te văd neunită şi mult împărţită şi plină de duşmănie. Slova ce este asupra ta: S. Va răsturna fălirea romanicească şi te va îmbrăţişa antihrist. El îţi va da ţie multă putere şi te va îndestoinici şi vei gândi întru tine că eşti fericită şi pravoslavnică. Dar eu te văd înşelată şi te înştiinţez de aceasta fără adăugire. Că vei rămâne fără de preoţire, precum iudeii, care au omorât pe Fiul lui Dumnezeu în cetatea lui David. Aşa, este dar precum este adevărat, eu ştiu că tu vei fi puternică prin mijlocirea unei întâmplări ca aceasta, vei fi dar încercată din cele nou arătate eresuri, dar vei fi hulită pentru răzvrătire. Iar norodul tău cel urmaş după tine va fi mai norocit şi decât cei mai dinainte mult mai îndestulat. Laud şi voi lăuda prostimea ta, iubeşti vinul şi credinţa ta şi ivirea Evangheliei împlineşte rânduiala slujbelor. Dar o, Dumnezeule! (sfârşitul şterge toată buna începere) văd apostazie spre tine intrând şi răpind rădăcina: râvna ta se împuţinează, prietenii tăi se înstrăinează adunând atâtea eresuri noi câte sunt vopselele aripilor lebedei celei albe. Va fi pentru tine mai mult ca nevăzută mărturisire a Dumnezeiescului Miel ce L-au înjunghiat pentru izbăvirea noastră.
   Văd omorâte praznicele, şchioapătă credinţa, nebăgată în seamă, jertfele şi cele mai presus de înţelegere sfântă. Pe urmaşii tăi îndărătniciţi şi cai (cam) slobozi şi neînfrânaţi, corabie fără de cârmă şi fără de ocârmuitor. Biserica ta fără de temei: grea cădere, jalnică întâmplare, o Dumnezeule minunează-Te! Dar fiul omului, Dumnezeu apără pe eretici şi răbdarea lor o ajută. Pentru că dintru această ereticească Germanie şi printr-însa trebuie să se înalţe adevărul după aceasta şi nemincinoasa închinăciune a pravoslavnicei credinţe. Aceasta mai mult decât celelalte neamuri va răsplăti cu statornicie apostolicescului adevăr. Aşa este şi aşa va fi, Amin. La răsărit va fi fericirea ta. Dogma la dânşii va străluci. Amin. Amin. Amin.
Transcrierea pentru “Capul al 3-lea” din alfabetul chirilic românesc în alfabetul latin românesc:
Capul al 3-lea
   O fudulă cetate! Adevărat te-ai vopsit în sânge de om. Împăraţii tăi varsă pâraie de sânge prin mărturisirea celor drepţi şi credincioşii lui Hristos, ca nişte jertfe la căsăpie, alerga ca turmele. Unde este acum buna credinţa ta; unde îţi este râvna ta; adevărat, adevărat, te văd ruşinându-te. Dar neblândeţea ta te-a făcut să te răzvrăteşti şi acum eşti nelegiută şi jefuitoare de cele sfinte şi pentru că asupra dreptăţii ai hulit, Dumnezeu pe tine te-a părăsit, Dumnezeu te leapădă şi diavolul te stăpâneşte. El este mândru şi mincinos: tu te-ai făcut pradă lui, fata lui şi de multe ori pentru aceasta vei fi ah neînfrânată şi preacurvită şi de nimic, răsăritul te va smeri şi vei fi lui robită şi supusă. Răzvrătitorii tăi vor râde în capetele cele încununate a Calcanului tău, nălucire de sub pământ. Porfirele tale vor fi de dânşii rupte, coiful lepădat sub picioare şi coroana ta aceea de trei împărăţii fi-va călcată de către caii aceştia nebuni. Stăpânirea ta va înceta şi ungerea cea leviticească vei vedea-o schimbată şi va vedea lumea schimbarea ta, ai ascuns adevărul cel veşnic şi cu minciuni l-ai voit. Ai batjocorit sfinţenia Mea, pe care o am întemeiat la răsărit. Te-ai prefăcut în crâşmă de pierzare şi peştera tâlharilor. Ai pus înnoire la credinţa oamenilor şi ai prădat biserica Mea. Piatră peste piatră pe zidurile tale nu va rămâne: Şi vei fi pustiită ca sfânta cetate a lui David. Răsăritul va străluci asupra ta: Tu prin foc vei fi încercată şi vei ajunge piatră în capul unghiului. Aceasta va smeri pe fudulul grumazul tău. Închinându-te vei merge a te inchina împreună cu care va stăpâni jertfelnicul de la Vizantia. Amin.
    Vai ticălosule răsărit, asemenea vei fi până la a 8-a sută, pentru că te văd tare silit şi vândut de către neprietenia cea latinească. O ramule răzvrătitor, atunci dar te vei smeri când vei suferi tulburare, pângăririle tale se vor preface în dureri, precum femeia în vremea naşterii: Suspinurile vor şterge plăcerile tale: Îndestulările se vor preface în râuri de lacrimi şi bătăi de inimă: Nestrunitele pofte ale tale se vor întoarce în post şi în pocăinţă: Vei scânci ca un lup flămând, frâul struneşte dinţii şi cu frâu şi cu zăbală se vor sfărâma fălcile tale. Verigă de fier vârtos va trece prin despărţiturile nărilor tale şi din necuvioasa buza ta va vărsa picături de otravă pierzătoare. Năpârcă întru naştere se va sfârşi slava ta. Amin.
   Hidra cu şapte capete, turnul Babilonului, cel ce este de-a pururea cel veşnic va răsplăti ţie şi te va omorî. Fiul omului uneşte vremea şi numără sutele şi vei vedea că se arată tot fără îndoială. Dar mai îngăduieşte încă, împuterniceşte-te şi statorniceşte-te pentru că slava veşnicului Dumnezeu la tine după aceasta în lume se va arăta. Fii credincioasă, fii statornică până la moarte şi vei lua cununa vieţii veşnice.

Pana aici fratele Malin .

Capul al 4-lea

   O minte adanca si nesfarsita!O adancime netrecuta!O taine nepricepute!Catre tine graiesc Germanie,pentru ca tu vei fi Kendron ? ,in carele se vor vedea cele minunate.Se vor vedea cei mandrii pastorii tai impodobiti de catre unul din Eturia.O ticaloasa eparhie a orasului Hala ? ,vei fi despartita de multe suflete prostatece(simple).Tu intai vei fi neplacuta .Stapanitoriul Etruscul te va face fara de imparatie si ata? de pilde vor urma cei asemenea tie,urmasii tai vor fi statornici.O Germanie !Si imparatul Saxoniei te va lepada pe tine.Dara sa sti,ca un fiu al tau tot dintru acelasi sange impotriva ta se intoarce si uraste dogma cea latineasca ,si se face capul ereticilor si sta intrajutoriu si intru strigarea ta biruieste…?...plangere,si durere de cap va fi multora cari gandesc sa se impotriveasca .Slava adevarului prin tine se va arata .Amin.

   Vor auzi ,zice ingerul acelor sapte faclii ,si cel ce umbla in mijlocul acelor sapte sfestnice de aur si tine in mana sa sapte stele.Asa am iubit suspinurile tale.Plangerea ta au ajuns inaintea mea ,voiu sa te pedepsesc ca sa te inalti,dara nu te voiu pierde pentru slava mea pentru ca am milostivire pentru tine.Voiu da in vasurile mele untul de lemn ;faclia ta va fi inaintea mea luminand ,si mai mult decat soarele stralucind.Pentru ca tu ai asteptat cu rabdare venirea Mea si nu ai adormit pre pat de odihna ,ci pre campii.Si Eu sunt Mirele tau si tu vei fi iubita Mea ,turturica frumusetea Mea.Amin.

   Si iata am vazut patru stalpi avand marime minunata ca ieseau din mare ,si au statut pe pamant sprijiniti ,fara de sprijinire.Si iata era unul de alabastru ,celalalt de topaz,celalalt de iachint si cel din urma de safir.Si iata patru insufletite inchipuiri omenesti stau asupra acestor patru stalpi.Si iata un prea frumos prunc imbracat cu vesminte albe ,incununat cu trandafiri si striga cu glas mare zicand:Germanie!Asa,asa.Gateste-te sa praznuiesti pentru acesti ce seamana acestora de stalpi :pre care Duhul Sfant au sfintit, si de catre mine au hirotonit pentru slava Mea.Eu sunt,o,alfa si omega.Amin.

   Vei lua de la acestia mantuire si lauda va fi nemuritoare .Se va aduna tie o lauda noua prin care te vei invata Adevarul lui Dumnezeu si vei supune supt picioarele tale nedreptatea pre care o urasti cu atata urgie si durere de pantece.Inima ta va fi voioasa ,soarele tau va straluci si nu va lipsi luna ,si stelele vor da asupra orizontului tau lumina ta.Noaptea va fi lumina ta si lina?, pentru ca tu vei pierde mandria cea latineasca si vei vedea mandria ei smerita si picand cu dureri ,ca sa cante cantare impreuna cu tine la rasarit ,carele iaste locuinta mea.Amin.

Capul al 5-lea

   O tu care esti mai dinainte!Si mai de pre urma (am auzit graind din glas necunoscut)cauta spre amiaza zi slava lui Dumnezeu.Si uitandu-ma am vazut oras nou ,noua biruinta,noua groaznica stapanire.Si iata vultur zbura pentru a strica pre maniosul leu Vandalicesc pre tiranul Germaniei ,pre groaza domnilor ,pre nemilostivul tigru,pre cel mandru luceafar,pre dusmanul neamului omenesc.Si iata piatra cu trei unghiuri lepadata de catre ziditori,s-au facut in capul unghiului,biruieste,supune ,sfarma ,strica si smereste pre salbaticul geotin?,carele ca un obraznic fugind ingrozit departat de  casa sa si scarbit,instrainat alearga ,cere ajutoriu de la barbari ,pradat de obladuirile sale,picand din puteri ca un deznadajduit,in primejdii si in necazuri isi da viata sa se ridice,dara cu toate acestea mestesugeste viclesuguri spre pagubirea celui mai stralucit ostean sau comandir al ostilor.Si macar ca el singur se face pricina rautatii,inca nu iaste nevindecat.Sa trage de catre viclesug cel nou biruitoriu,si cu buna intelepciune ,proroceste,adeca primeste sfat mueresc a curvei ,care dupa cea fara de lege nunta in cea legiuita se leaga,si o sue pre dansa la scaun si scapa de primejdii mainainte de a se coace fara de vreme.Se scoala Leul ,se intoarce la patrie ,dar o vai,cu durere,lasa fara suflet,care mainainte mai ingrozise lumea.Si iata asa contenesc slavele nenorocitului Leu.Amin.

   Alt Kiru(domn in greceste),alt Machedon,monarhul rusilor se face biruitoriu locurilor departate si…………supune pre barbari,largeste hotarele,si apoi locuri si eparhii cu armele dobandeste,slobod el se face si pe langa aceasta de sine stapanitoriu de a lasa altuia stema ,si la insusi ai sai prieteni da sceptrul.Dupa ce sau biruit Leul ,se bucura in pace monarhul.Dara de abia se implinesc 50 de ani ai varstei lui si lasa imparatia mutandu-se din viata.Femeie proasta se inalta la scaun si clironomiseste(a mosteni)pre cel prea inalt viteaz,scurta imparatia,cu toata mandria ,dar fara slava la alt al doilea Petru lasa imparatia .Nenorocit stapan mai vartos sileste lucrurile cele stramosesti.Doua femei de la monarhia Rossiei vor imparatii.Aceea al doilea va fi slabita ,aceea al treilea vine norocita ,face fiu de suflet pe al treilea Petru la coroana.Al patrulea Petru incepe sa faca slavele.Iar al cincilea in Vizantia are sa intinda biruitorul semnul lui X.C.(Iisus Hristos);si va piarde puterea ismailitenilor.Apoi cu neauzita strigare a apusului la Bavarez ,trece imparatia ,pogoara din scaun Arhierei legati,si mai mult de trei pogorand din scaun ,va da fiilor si fratilor lor coroanele ,ca sa rasplateasca lepadarea credintei si a bisericii impotriva lui Dumnezeu.

   Galia smerita,vulpea cea vicleana va pierde coada.Dar prietesugul Augustului te va aduce intru multamire si credinta.Asa,asa,te vei minuna pentru ca raul sinod poarta de grija pentru a ta asezare in scaun.Te sue pre tine a stramosilor tai si intru tocmeale si invoieli vei lua slava cea pierduta.Amin.

Inaintea celor treizeci de ani ai sutei a saptea ,am vazut ca se scoala un ipochimen(individ)smerit si prost unit de planete?,din Estoniceasca livonie ,din karonii?,zic si din simigalaii?,se face domn si stapan ,sa inalta din romaiceasca a doua in dumnezeire ,si se sue la treapta cea din varf.Necunoscatoriu taran la cel intaiu se sue.O femeiasca fara de cuvant inselaciune!Se face ea tiran si cu nesatioasa trufie cel rau mari cugeta ,si plasmuieste idee pana la ceriul cel de pe urma.Ci cei cade rau norocitul de pre scaun in gunoiu ,si izgonit cu ticalosie ,pana la al cincizecilea numar ramane robit,putin ce da norocul il iubeste cu dragoste parinteasca .Si se arata ca un la loc asezat ,desi cand da cu indoiala sa pare ziua asezarii la starea dintaiu.

   Adevarul iaste ,ca se va arata fiul lui fara gresale in stapanire.Cand mandria va imputina ,mandria se va smeri ,si preste legaturile hotarate nu va indraznii a pasii.Frica cea inradacinata intransul,va face pre dansul cu luare aminte,si va scapa din primejdia ce l-au inghitit pre dansul,cu osardnica lui intelepciune si stiinta,si de cea viitoare primejdie ,va putea traii vreo cativa ani odihnit,macar ca dupa acestea va fi cu scarbelnica moarte  silit a lasa fiului sau impreuna cu viata ,obladuirea.