Iar
Saul, încă suflând ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers
la arhiereu şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă
va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi cât şi femei, că merg pe Calea aceasta,
să-i aducă legaţi la Ierusalim.
Şi
a fost că pe când mergea el şi se apropia de Damasc, deodată o lumină din cer a
strălucit împrejurul lui. Şi, căzând el la pământ, a auzit un glas, zicându-i:
„Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?“Iar el a zis: „Cine eşti, Doamne?“ Şi
glasul i-a zis: „Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigoneşti . Greu îţi este să
izbeşti cu piciorul în ţepuşă“ .
Sf.Vasile
cel Mare
Dar pentru sfatul
rău, după cum am zis, al fiului lui Aram şi al fiului lui Remalia, acestea zice
Domnul: sfatul lui Dumnezeu a stat şi rămâne, dar al celor care se luptă
împotriva adevărului nu va sta, ci va fi căzut şi răsturnat. «De aceea,
spune, capul Aramului este Damascul, şi
capul Damascului este Reţin»,
adică cineva blestemat şi plin de sânge este capul celor semeţiţi, de vreme ce
Damasc se tâlcuieşte „sângele sacului [de umilinţă]”[1].
Sacul este simbolul pocăinţei, dar mânjit cu sânge nu este curat. De aceea
poate fi luat drept pretinsă pocăinţă, nefiind pocăinţă adevărată, pentru că nu
se află în învăţăturile sănătoase. Şi iarăşi, capul Damascului, al pocăinţei
care nu este curată, ci mânjită în păcate de moarte, este numit Reţin, el
însuşi fiind simbol al învăţăturii care nu este deloc sănătoasă, nici curată.
Sf,Chiril al
Alexandriei
«Iar fiul slujnicei
Masec, este Eliezer Damascul». Adică:
să-mi fie mie deci cel născut din slujnica mea fiu iubit. Căci aceasta
înseamnă Damasc(fiu nascut din roabă). El se va socoti şi ca ajutor şi sprijin
de la Dumnezeu. Fiindcă aceasta înseamnă Eliezer. Deci e una cu a zice clar :
«Să-mi fie în loc de sînge adevărat şi de sărut al sîngelui şi ajutor dat de
Dumnezeu din necesitate sluga mea» ; deci să-mi fie şi moştenitor.
Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi
sub lege: nu auziţi legea? Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul
dintr'o femeie roabă şi altul din femeia liberă ; dar cel din femeia roabă s'a
născut după trup, iar cel din femeia liberă s'a născut prin făgăduinţă. Acestea
sunt spuse ca alegorie ; căci aceste femei sunt două testamente: unul e cel din
muntele Sinai, care naşte spre robie şi care este Agar – căci Agar este muntele
Sinai în Arabia – şi-i corespunde Ierusalimului de-acum, care este rob împreună
cu copiii lui; dar Ierusalimul-cel-de-sus e liber, cel ce este mama noastră. Căci
scris este: Veseleşte-te, tu, cea stearpă, tu, care nu naşti! Izbucneşte şi
strigă, tu, care nu ai durerile naşterii: că mulţi sunt copiii celei părăsite,
mai mulţi decât ai celei care are bărbat. Iar noi, fraţilor, potrivit lui Isaac
suntem fii ai făgăduinţei. Dar precum atunci cel ce se născuse după trup îl
prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum. Dar ce zice
Scriptura?: Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moşteni
împreună cu fiul celei libere. Astfel că noi, fraţilor, nu suntem copii ai
roabei, ci ai celei libere.
Deci
zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul
Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar
adevărul vă va face liberi“. Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam
şi nimănui niciodată n'am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?“ Iisus
le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi
este rob. Iar robul nu rămâne'n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. Aşadar,
dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi.
Cred ca este cat de foarte de limpede ca evreii
ramanand pe calea Damascului, reprezentand chiar Damascul insusi, adica fiii
roabei pamantesti, si slujind si visand la Ierusalimul pamantesc si nu cel
ceresc raman robii pacatului pe mai departe, urand aceasta cale pe care a
deschis-o Hristos, ca din fiii roabei sa putem devenii fiii lui Dumnezeu si sa
mostenim Ierusalimul ceresc. Deci evreii, adica Damascul, necunoscand Adevarul
nu vor fi liberi niciodata, decat daca nestaruind in necredinta atunci Dumnezeu
ii va altoi inapoi asa cum ne spune Apostolul Pavel…Daca…
Iar Sf.Andrei cel
Nebun pt. Hristos lamureste si mai mult problema spunandu-ne ca :
După împlinirea timpului împărăţiei neamurilor, spun
unii că Dumnezeu va reînfiinţa statul israelitean, ca să domnească pe pământ
până ce se va întregi veacul al şaptelea, adică până la sfârşitul lumii…
Este
foarte dovedit că va aduna iarăşi pe israeliti în Ierusalim şi le va da iarăşi
câte au avut mai întâi. Şi aceasta, ca să ruşineze pretextul lor de până
atunci, cum că pierzarea lor se datorează risipirii. Ar fi putut adică, în ziua
Judecăţii, să se apere în felul următor înaintea lui Hristos: „Dacă ne-ai fi
adunat în Ierusalim şi ne-ai fi dat din nou câte aveam, atunci am fi crezut în
Tine, de vreme ce n-ar mai fi existat pricină ca să pizmuim neamurile, care au
fost preferate atât de mult, în paguba noastră".
Aşadar, se vor aduna toţi împreună şi vor redobândi
cele de care s-au lipsit, dar vor rămâne în aceeaşi necredinţă. Şi atunci, cum
se vor mântui, când în aceeaşi vreme va veni în mijlocul lor Antihrist şi vor
crede cu toţii în el, potrivit cu cuvântul Domnului? Dumnezeu nu minte: „Eu
sunt Adevărul" propovăduieşte prin Fiul Său Cel Unul născut. Aşadar, prin
restabilirea lor, vor fi lipsiţi în chip desăvârşit de această îndreptăţire.
Zicând Apostolul Pavel că se vor mântui, nu se referă
la faptul că se vor mântui de pedeapsa cea veşnică, ci din rătăcirea de atâţia
ani printre străini, de ocara celorlalte popoare şi de ruşinea cea nespusă.
Adică se vor aduna în patria lor şi se vor izbăvi de robia, de jugul şi de
batjocura pe care le-au suferit atâţia ani. Însă nu se vor izbăvi de iadul cel
veşnic.
Dacă nu i-a convins întristarea să creadă în Hristos,
cum îi va convinge harul pe care lor încă li se pare că îl mai au, dar din
care, de fapt, au căzut în mod jalnic?
Deci evreii staruind aparent in legea lui Moise din
care nu mai pot respecta nimic, iar cine a citit Vechiul Testament stie ca
vechea lege ii blestema pe cei care nu o urmau intru totul, sunt blestemati de
insasi legea pe care pretind, cica, ca o respecta. Ha, pe cine pacalesc ei daca
nu decat pe ei insisi!!! Stiu ca unii asteapta o asa zisa ramasita dintre evrei
care undeva, candva se vor intoarce spre Hristos…buna gluma. Ramasita mantuita
dintre evreii a fost demult mantuita acum vreo 2000 de ani. Asteapta degeaba
…parerea mea…
PS- Apropo daca ati vazut ceva evrei care nu mai staruiesc
in aceeasi necredinta care a caracterizat intotdeauna tot poporul lor, sa ma anuntati
si pe mine va rog !!! Pe de alta parte multi asteapta bombardarea fizica a orasului Damasc crezand ei ca astfel o anumita profetie de la Ieremia si Isaia se va implini. Non-sens. Doar evreii si protestantii si alte secte fac aceasta greseala monumentala, inca, de a interpreta Biblia in mod material si istoric. Saracii de ei, prostutii, nu au reusit nici pana astazi sa depaseasca prima trapta a interpretarii duhovnicesti a Bibliei...si nici vor putea vreodata ramanand in acelasi hal de erezie si paganitate care-i caracteizeaza…
Si mai era o problema, de ce Sf.Apostol Pavel dupa coborarea Sf.Duh ar mai fi vorbit despre Israel ca fiind format doar din fosti iudei si nu s-ar fi referit la Noul Israel ca fiind format, incepand de atunci, doar dintre cei chemati dintre pagani ? De ce se mai fac interpretari in zilele noastre despre Israel ca facand referire la vechiul popor repudiat si alungat, de Hristos insusi, al evreilor ? De ce, de ce, de ce...
[1] Joc de cuvinte. Damasc, dammeşeq în ebraică
este un vechi nume topografic. Este însă pus în legătură cu dam „sânge” şi saq
„sac de umilinţă”.
