PSALMUL 19
Întru sfârşit. Psalm al lui David.
Întru sfârşit. Psalm al lui David.
Și acest psalm se suprascrie întru sfârşit, căci, după Teodorit, prooroceşte
lucruri din viitor care au luat sfârşit în vremea împăratului Iezechia,
deoarece Sanherib, împăratul asirienilor, împreună cu Rabşache, căpetenia sa, a
dat de veste despre cuvintele cele hulitoare care se cuprind în Cartea a III-a
a împăraţilor. Mâhnindu-se de aceasta, Iezechia a alergat la dumnezeiasca
biserică, arătându-i lui Dumnezeu cuvintele cele hulitoare, rugându-L să facă
izbândire, iar prietenii lui Iezechia, împreună cu care era Proorocul Isaia,
văzând întristarea şi zdrobirea inimii împăratului, au strigat cu glas tare
[reuşind să redea] aproape toată puterea şi înţelesurile cuvintelor psalmului
acestuia, rugând pe Dumnezeu ca să primească rugăciunea împăratului. Şi vezi, o
cititorule, cum darul dumnezeiesc
a arătat lui David nu numai lucrurile care urmau a se face după
mulţi ani, ci şi acele
cuvinte pe care urmau să le zică atunci prietenii lui Iezechia [1].
1.
Auză-te Domnul în ziua necazului,
Atunci
când Iezechia a trimis la Isaia şi pe prietenii lui, i-a zis acestuia cuvinte
asemănătoare: Această zi este de necaz şi de
întristare (IV Împăraţi 19: 3).
scutească-te numele Dumnezeului lui Iacov.
„Numele lui
Dumnezeu, zice, Cel ocărât şi defăimat de asirieni, Acela să-ţi ajute, o,
împărate.” Însă a pomenit de Iacov, fiindcă acela a căzut în mari ispite şi
groaze, dar de toate s-a izbăvit cu ajutorul lui Dumnezeu.
2.
Trimită ţie ajutor dintru cel sfânt,
Sfânt numeau
iudeii templul (adică biserica) întru care credeau că locuieşte Dumnezeu. Deci
zice că: „Din templu, întru care ai năzuit [ţi-ai căutat refugiu], o, împărate,
îţi va trimite Ţie Dumnezeu [ajutor]”.
şi din Sion sprijinească-te pe tine.
Muntele Sion al
Ierusalimului era afierosit lui Dumnezeu. „Deci, zic ei, Dumnezeu, Cel ce
locuieşte în Sion, să pornească să-ţi ajute ţie, împărate”.
3.
Pomenească toată jertfa ta,
„Dumnezeu, zice,
să-ţi aducă aminte de jertfele pe care le-aduceai înaintea Lui în vremea păcii,
preacinstitule de Dumnezeu, împărate.”
şi arderea de tot a ta să se îngraşe.
„O,
de ar fi gras dobitocul, zice, cel pe care vrei să-l aduci ardere de tot lui
Dumnezeu, el însă se va îngrăşa dacă va afla păşune slobodă, iar păşune slobodă
va dobândi dacă se va dezlega împresurarea şi războiul asirienilor.” Ori
zicerea să se îngraşe e zisă în loc de: „Să
primească Dumnezeu arderea de tot a ta ca una grasă şi bineplăcută”. Se numeau arderi de tot pentru că se ardea toată vita, pentru că, din jertfe, unele
se ardeau cu totul, iar din altele se ardeau doar unele părţi, adică seul de
deasupra pântecelui (numit şi prapur [grăsime]), rărunchii, şi altele asemenea,
precum învaţă legea levitică [Leviticul][2].
Diapsalma.
4.
Dea ţie Domnul după inima ta,
„O, de ar binevoi Domnul, zice, să dea ţie
precum voieşte inima ta.” David numeşte de multe ori prin inimă sufletul, fiindcă inima se împărtăşeşte de
suflet mai mult decât toate celelalte mădulare ale trupului, după cum este
scris: Inima mea şi trupul meu s-au bucurat de
Dumnezeul cel viu (Ps. 83: 2).
Şi tot
sfatul tău să-l plinească.
„Fie, zice, să plinească
Domnul toată buna şi dreapta ta voinţă.”[3]
5.
Bucura-ne-vom de mântuirea Ta,
„Noi,
zice, o, împărate, nădăjduim cu tărie că, pentru bunătatea ta şi dreapta ta
inimă, Dumnezeu va da mântuirea ta şi te va face nebiruit, iar mântuirea
aceasta a ta, şi noi, prietenii tăi, o vom dobândi, şi ne vom bucura de dânsa.”
şi întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne
vom mări.
„Dacă, zice, Dumnezeul lui Israel va zăbovi şi
va birui pe vrăjmaşi, negreşit că El Se va face înfricoşător, şi singur [doar
El este] numit Dumnezeu şi la neamul asirienilor. Şi pentru numele lui
Dumnezeu, Cel atât de înfricoşător, şi noi ne vom mări pe lângă aceia, fiind şi
noi auziţi [rostind] împreună cu dumnezeiescul nume.”
6.
Plinească Domnul toate cererile tale;
Prin aceste cuvinte, prietenii lui Iezechia
strălucesc în rugăciunea cea către Dumnezeu[4].
Iar pentru zdrobirea inimii şi smerenia împăratului, roagă pe Dumnezeu ca să se
plinească toată cererea lui de mântuire[5].
acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul
Său.
„Cuvântul acesta este zis de fiecare prieten al
lui Iezechia, ca unii care au luat încredinţare de la Duhul Sfânt că Dumnezeu
îi va izbăvi, iar împăratul este numit uns
fiindcă primea ungere cu untdelemn de ungere.”
7.
Auzi-I-va pe dânsul din cerul cel sfânt al Său,
„Ne-am încredinţat, zice, că Dumnezeu va auzi
pe împăratul, [El] Cel ce locuieşte în ceruri şi în biserică umbreşte.” Pentru
aceasta, uneori roagă pe Dumnezeu să asculte din cer, iar alteori din biserică,
iar cerul îl numeşte sfânt, ca pe un
afierosit spre locuinţa lui Dumnezeu.
întru puteri este mântuirea dreptei Lui.
„Toată mântuirea, zice,
care se face cuiva de către dreapta lui Dumnezeu se face cu putere, adică cu o
tărie covârşitoare*, pentru aceasta se cuvine să cutezăm şi să nu ne temem de tăbărârea vrăjmaşilor, deşi pare a
se arăta nebiruită şi înfricoşătoare.”
8.
Aceştia în căruţe şi aceştia pe cai,
„Vrăjmaşii aceştia,
zice, care ne-au împresurat, nădăjduiesc în căruţele de război şi în caii lor.”
Iar prin aceştia (...) şi aceştia vrea să
zică [de fapt] „aceştia”, căci limba evreiască obişnuieşte a îndoi aceleaşi
ziceri, spre o mai mare lărgire [a înţelesului],
iar noi în numele Domnului Dumnezeului nostru
vom chema.
„Noi însă, zice, vom
chema spre ajutorul nostru numele lui Dumnezeu, Cel ocărât şi necinstit de
vrăjmaşi.” Ori zice: „că pentru numele lui Dumnezeu, Cel care a fost ocărât,
vom chema pe Dumnezeu ca ajutor nouă împotriva celor ce L-au ocărât”[6].
9.
Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi
ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
Cele spuse
mai-nainte în psalm erau zise de prietenii lui Iezechia în vremea plângerii şi
a războiului asirienilor, iar acestea au fost zise în urmă, după ce îngerul lui
Dumnezeu a ucis cei o sută optzeci şi cinci de mii [de ostaşi] ai asirienilor
(cf. IV Împăraţi 19: 35). Iar când războiul s-a încheiat, toţi iudeii se
bucurau şi slăveau pe Dumnezeu. „Vrăjmaşii asirieni, zice, s-au împiedicat de
puterea lui Dumnezeu, şi au căzut cu cădere jalnică şi omorâtoare, iar noi, cei
ce eram căzuţi de frică, ne-am sculat cu cugetarea şi ne-am ridicat în sus
capetele.”-merge și pentru evreii care au căzut și în locul lor s-au ridicat creștinii.
10.
Doamne, mântuieşte pe împăratul, şi ne auzi pe
noi, în orice zi te vom chema.
„Doamne,
zice, precum ai mântuit pe împăratul din mâinile vrăjmaşilor săi, tot astfel şi
de acum înainte mântuieşte-l şi păzeşte-l, căci pentru fapta lui cea bună este
vrednic de mântuire; auzi-ne iarăşi şi pe noi, prietenii săi, ori de câte ori
te vom chema.” Psalmul acesta s-a tâlcuit şi s-a potrivit cu lucrurile care au
urmat în vremea lui Iezechia, unii însă, precum dumnezeiescul Atanasie, se
silesc să-l potrivească şi la David, când ducea război cu vrăjmaşii săi, şi zic
că David a
închipuit
[alcătuit] acest psalm ca zis din partea prietenilor săi. Însă el se mai
potriveşte şi la fiecare creştin care se găteşte să bată război cu Diavolul,
căci trupul împreună cu simţirile cer şi se roagă lui Dumnezeu pentru sufletul
care se luptă, fiindcă şi dracii au defăimat numele lui Dumnezeu.
Prin sfânt (v. 2) să înţelegi atât biserica, cât şi cerul, precum am zis de mai multe
ori, iar uns (v. 6) al lui Dumnezeu şi împărat (v. 10) se numeşte tot creştinul, pentru că a fost uns
cu dumnezeiescul Mir, precum am zis. Iar în căruţe şi pe cai sunt dracii,
[înţeleşi astfel] din pricina grăbirii şi gătirii [dispoziţiei] pe care o au
spre a da război creştinilor [7]. Însă acest
psalm poate fi rostit şi asupra nevăzuţilor vrăjmaşi, barbarilor şi celor de
alt neam, dar şi pentru fiecare împărat simţit şi dreptslăvitor*.
[1] Iar după Marele Atanasie, psalmul acesta se
zice ca din partea prietenilor lui David, rugându-se pentru David, care aducea
jertfa. Însă psalmul se poate da şi [pune şi în gura] Apostolilor, împreună rugându-se
cu Hristos în vremea Răstignirii.
[2] La Nichita se scrie că prietenii lui Iezechia
roagă pe Dumnezeu să strice înconjurarea Ierusalimului, pentru ca împăratul să
aducă o ardere de tot mai grasă pentru mulţumire, pentru că, după lege,
jertfele de mulţumire se îngrăşau, adică se ungeau cu untdelemn, pentru a avea
netezire, iar cele pentru păcate nu se aduceau cu untdelemn, deoarece,
lăcrimând pentru păcatele cele făcute, cerem de la Dumnezeu iertare cu
mâhniciune, şi nu cu faţă veselă (pe care o însemnează untdelemnul). Că şi
Părintele Cel ceresc a îngrăşat jertfa şi arderea de tot a lui Hristos, adică
cinstitul Lui Trup Şi Sânge, care se împarte tuturor şi-i hrăneşte pe toţi. Se
potriveşte cuvântul acesta şi celor milostivi, că jertfa cea bine-mirositoare
cu adevărat este milostenia cea către ceilalţi. Însă ia aminte, că la cea
evreiască se scrie Gedasne [], care înseamnă
„a se preface în cenuşă”, arzându-se desăvârşit. Deci
prietenii lui Iezechia roagă pe Dumnezeu, că aşa de bine să primească arderea
de tot a lui, încât să se ardă desăvârşit şi să se prefacă în cenuşă prin foc
dumnezeiesc, precum a ars şi jertfa lui Avraam (cf. Fac. 15: 17), precum a ars
întâia ardere de tot a lui Moise (cf. Lev. 9: 24), jertfa lui Ghedeon (cf. Jud.
6: 21), jertfa lui David (cf. I împăraţi 21: 26), jertfa lui Solomon, când a
afierosit biserica (cf. II Parai. 3: 13) şi jertfa Proorocului Ilie (cf. III Împăraţi
18: 38).
[3] Se scrie însă la Nichita: „Se dorea şi Iisus
al meu de mântuirea mea, şi aceasta o cugeta, pentru aceasta şi ceata
Apostolilor se roagă a se plini sfatul după cuviinţă”.
[4] Altul însă zice: „Însă a se ruga cineva pentru
un om ce pofteşte vreun rău şi a zice plinească
Domnul toate cererile Tale este faptă necuviincioasă şi primejdioasă. Că
se cuvine a ne ruga pentru împlinirea cererilor numai pentru aceia care ştiu să
ceară cele ce plac lui Dumnezeu”.
[5] Cerescul Părinte nu a fost
neascultător faţă de Fiul Său, ci L-a şi mântuit (după omenitate), dreapta Lui
fiind, şi nu simplu L-a mântuit, ci cu puteri, adică cu minuni dumnezeieşti”.
* Sau „putere”, şi atunci am avea „putere” de
două ori. Primul termen e traducerea lui stăpânie, putere cu accent pe
autoritate, puterea de conduce în virtutea autorităţii; al doilea, putere,
tărie, măreţie, conducere etc., cu accent pe capabilitatea, priceperea,
iscusinţa de a conduce.
[6] „Tu vei birui caii şi săltările patimilor pe
care încalecă dracii, şi căruţele, adică unirea patimilor, întru care se gătesc
asupra noastră gândiţii asirieni, însă cei ce cheamă dumnezeiescul nume
biruiesc toate patimile şi, una câte una, toate adunările.
* Ortodox,
dreptslăvitor. După cum se ştie, acest psalm este primul citit din rânduiala
Utreniei. Vreau să cred că semnificaţia acestuia în rânduiala Utreniei în
special, şi în viaţa creştinului în general, este cunoscută de către cei mai
mulţi credincioşi.
