...600,...60, si...6...

Sf.Andrei al Cezareii in talcuirea la Apocalipsa zice ca cifra 6 reprezinta lucrarea pacatului. Adica pacatul neascultarii de Dumnezeu. Ceea ce inseamna apostazie. Lepadare de Dumnezeu sau si mai rau...dar mai rau de atat cred ca nu se poate !!! Tot el zice si ca : Iar zecile sutelor arată mărimea răutăţii .

Sf.Antim Ivireanul ne arata cat de rea e neascultarea omului de Dumnezeu in celebrele lui Didahii :

„Şi iată glas din nor zicând: «Acesta iaste Fiiul mieu cel iubit întru carele bine am vrut; pre acesta ascultaţi»."

Mă uit la această dumnezeiască şi înfricoşată înfrumuseţare, când părintele cel fără de ani cu glas viu, de sus, au mărturisit cum că acest înfrumuseţat Iisus iaste Fiiul său cel iubit. Altă învăţătură nu să vede ca să fie dat apostolilor celor ce era de faţă, fără numai aceasta să-l asculte: „Pre dânsul ascultaţi". Nu le-au zis să laude pre Fiiul său, nici să-l slăvească, nici să mărească lucrurile lui, nici să-i propoveduiască numele, nici să se minuneze de învăţătura lui, nici să-ş răpue viaţa lor pentru dânsul, nici să rabde scârbe, necazuri, nevoi şi altele ca aceştia, asemene; ce numai să fie ascultători, să aibă ascultare, să suppue voinţa lor supt voia acestuia unuia singur născut, Fiiului său, carele să înfrumuseţa. „Pre dânsul ascultaţi."

Şi, cercând cu denadinsul, ca să înţeleg pricina, am cunoscut din sfânta Scriptură şi din cea veche şi din cea noao şi de la dumnezeeştii dăscăli cum că această poruncă iaste foarte tainică şi nu să putea să să dea apostolilor alta mai iscusită, mai folositoare şi mai de suflet mântuitoare decât aceasta, adecă decât ascultarea.

Şi pricina iaste că cine are ascultare, acela are împreună şi toate darurile şi toate bunătăţile; acela iaste întreg la minte, acela iaste răbdătoriu, acela iaste smerit, acela iaste blând, acela iaste ertătoriu, acela iaste iubitoriu de streini, cuciarnic, pacinic şi, în scurte cuvinte, acela iaste lăcaşul tuturor bunătăţilor şi vasul tuturor darurilor. Şi cum că iaste adevărul aşa, o dovedeşte dumnezeiasca Evanghelie.

Povesteşte evanghelistul Ioan Botezătoriu la capul cel dintâi cum că, văzând Ioan Botezătoriul pre Hristos mergând cătră dânsul, fiind cu totul plin de bucurie pentru darul ce lua, au început a mărturisi înaintea tuturor şi a zice: „Iată mielul lui Dumnezeu, carele rădică păcatul lumii", la care cuvinte ale lui Ioan stau de să miră dăscălii besericii.

Oare pentru ce fiind atâtea păcate în lume, carele trebuia să se ştiargă de Fiiul lui Dumnezeu, n-au zis: Carele rădică păcatele lumii, ci „păcatul". Şi, iară, zicând „păcatul", nehotărât, care era acel păcat al lumii ce vrea să-l pierză Hristos şi să lase cialialalte?

Dumnezeescul Theofilact( al Vulgariei), tălmăcind acest cuvânt al Evangheliei zice că păcatul lumii iaste neascultătoarea prea care au rădicat-o Domnul de la mijloc, făcându-se pre sine ascultătoriu până la moarte; au numit-o Ioann păcatul lumii, ca când n-ar fi fost alt păcat mai mare în lume decât neascultarea. Şi au zis păcat, iar nu păcate, pentru căci numai întru aceia singură neascultare să cuprinde toate păcatele.

Drept aceia zicând cum că păcatul acela l-au şters Domnul nostru arată cum că au şters împreună toate şi celialalte păcate; şi de vreme ce cu împotriva s-au vindecat împotrivirea, după cum zice Theofilact, adecă neascultarea lumii cu ascultarea lui Hristos, urmează făr’de nici un prepus că precum neascultarea iaste începutul şi rădăcina tuturor păcatelor, aşa şi ascultarea iaste izvorul şi mumă tuturor bunătăţilor. Pentru aceia Dumnezeu Tatăl pre dreptate au dat apostolilor numai această poruncă a ascultării în vremea înfrumuseţării, pentru căci întru dânsa să alcătuesc toate bunătăţile şi toate darurile.

Şi-mi adeverez mai mult cuvântul mărturiia lui Iacov fratele Domnului la al doilea cap, zicând cum că Avraam, când au mers să junghe pre fiiu-său pre Isaac, numeşte jărtva aceia lucruri - Iacov o zice multe-; jărtva era una, iar nu multe. Deci şi lucrul unul era, iar nu multe şi să cuveniia să o zică cu număr de unul, iar nu cu număr de mulţi. Taina iaste aceasta; lucrul acesta al jărtvei lui Avraam era lucrul ascultării şi de vreme ce unde iaste ascultarea acolo sunt adunate toate bunătăţile, acolo sunt toate lucrurile cele bune. Pentru aceia cu cale au zis Iacov cum că Avraam s-au îndreptat din lucruri, iar nu din lucru, pentru căci înaintea lui Dumnezeu i s-au socotit ascultare, nu ca o bunătate ci ca multe bunătăţi, atâta iaste de minunată, atâta-i de aleasă şi dumnezeiască bunătatea ascultării.

Pentru aceia şi Duhul Sfânt, la cartea cea dintâi a împăraţilor, în 15 capete zice: „Mai bună iaste ascultarea decât jărtvele". Mai bine place lui Dumnezeu ascultarea decât jărtvele, pentru căci cine jărtvuiaşte, aduce lui Dumnezeu lucru strein, iar cine-1 ascultă suppune voinţa sa lui Dumnnezeu şi slobozeniia, dintru care ascultare ce altă jărtvă poate să se afle mai plăcută lui Dumnezeu? Şi dumnezeescul Efrem, la cuvântul ce face pentru ascultare zice: O ascultare poate mai mult decât toate bunătăţile.

Şi pentru aceasta vedem, atâta în Scriptura veche, cât şi în cea noao, cum că câţi s-au arătat ascultători lui Dumnezeu, toţ au câştigat şi plată mai aleasă.

Lui Noe i-au poruncit Dumnezeu să facă chivotul şi l-au făcut, fără de a-ş prepune altceva rău în gândul lui, sau deşert.

Lui Avraam i-au poruncit, zicându-i: „Eşi din pământul tău şi din rudeniia ta şi te du în pământul în carele îţ voiu arăta" şi nimic nu s-au îndoit.

Iară lui Avraam, a dooa oară, i-au poruncit să junghe pre fiiu- său, pre Isaac şi nimic nu s-au întristat, ci cu bucurie au priimit porunca.

Lui Isaac, că s-au supus ascultării şi au priimit să jărtvuiască pentru dragoste lui Dumnezeu şi nu s-au temut.

Lui Moisi i-au poruncit să meargă în Eghipet să mântuiască pre norodul lui Israil din robie şi măcar că era făicav la limbă şi vedea şi multe împiedecări, fiind la mijloc împărat tiran şi crud la inimă, iar nu s-au îngrijit.

Lui Petru i-au poruncit Hristos să umble pre ape şi vedea că iaste lucru cu nevoe şi cu neputinţă, iară n-au eşit din poruncă. Pavel, mergând pre cale şi căzând jos de pre cal de frica videniei ce au văzut, au zis: „Doamne, ce porunceşti să fac?" şi ce i-au zis glasul au ascultat, neîndoindu-se.

Şi pentru aceia, aceştia toţi s-au cinstit, s-au lăudat şi s-au mărit înaintea lui Dumnezeu şi au luat dar pentru ascultarea lor; că Noe s-au arătat mânuitor lumii; Avraam s-au făcut părinte a multe neamuri; Isaac s-au făcut fiiu blagosloveniei şi închipuirile lui Hristos; Moisi, căpetenie lui Israil şi iubit lui Dumnezeu; Petru s-au făcut verhovnic apostolilor, căruia i s-au încredinţat şi chieile împărăţiei ceriului şi Pavel, dascal limbilor, vas ales şi văzătoriu cereştilor bunătăţi.

Şi nu numai aceştea, ci toţi câţi s-au suppus ascultării lui Dumnezeu şi mai nainte de lege şi după lege, s-au făcut fii darului şi să bucură cu îngerii întru împărăţiia ceriului.

Acuma, dară, o poruncă folositoare ca aceasta şi mântuitoare iaste, cineva din noi să o păzească? Noi, toată zioa şi la rugăciuni şi la împreunări şi la vorbe şi la fieştece lucru al nostru, chiemăm pre Dumnezeu şi-l numim Domn. Şi de-1 numim Domn şi stăpân, unde ne iaste suppunerea ce arătăm, ca nişte slugi la domnul nostru? Sluga face voia domnului său, dară noi care voe facem, acestui domn al nostru? Care din poruncile lui păzim? Care dragoste avem cătră dânsul şi ce cinste îi facem? O zice însuş Dumnezeu, prin rostul Malahiei, la capul cel dintâi: „Şi de sunt eu Domnul, unde iaste frica mea? Cine iaste din voi, să se teamă de mine, să mă cinstească, să se ruşineze de mine? „Nu iaste, până la unul-zice David la Psalm 3 — toţ s-au abătut împreună, netrebnici, s-au făcut; nu iaste cel ce face bunătate, nu iaste până la unul."

      Drept aceia nu iaste minune de nu ne ascultă nici pre noi fiii noştri, nici ni să suppun slugile şi patemile noastre, carele în toate zilele oştesc asupra sufletului; iaste aceasta dreaptă judecată a lui Dumnezeu.

Pana aici Sf.Antim Ivireanu.

Si parintele Mina Dobzeu pune punctul pe Y !!! si face o afirmatie frumoasa :

Numarul de “666” are un înteles simbolic, sase repetat de trei ori reprezinta o afirmare definitiva, statornica si neschimbabila a puterii ratiunii (a raului), cum întreitul “Amin” din crestinism înseamna: asa sa fie pentru totdeauna.

Sa incepem intru inceput cu evreii. Si vom termina tot cu ei , caci despre ei este vorba de fapt !!!

Eu sunt Domnul, Dumnezeu tău, ...Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.

La inceput Dumnezeu l-a facut pe om imparatul lumii vazute, l-a pus sa imparateasca peste toate. Asta pana la Adam. Totusi chiar daca l-a izgonit din Rai , Dumnezeu i-a lasat omului starea de libertate. Omul in vremea aceea nu avea nici un conducator vizibil, nici un imparat , nici un conducator. Totusi avea datoria sa se inchine lui Dumnezeu. Aceasta libertate a omului a durat pana la Nimrod , primul care a furat autoritatea lui Dumnezeu si si-a arogat dreptul de a conduce oamenii, autointitulandu-se imparat/rege .

Nimrod; acesta, cel dintâi, a fost puternic pe pământ.El a fost vânător puternic în faţa Domnului Dumnezeu ; de aceea se spune: „Vânător puternic ca Nimrod în faţa Domnului Dumnezeu“.Începutul împărăţiei lui au fost Babilonul, Ereh, Acad şi Calne din ţinutul Şinear.

Nu-i de mirare, că această, construcţie uriaşă s’a identificat cu acel vestit turnu Babel, pe care constructorii cei fără de minte voiau să-l înalţă până la cer. Turnul Babilonului îşi datora origina sa lui Nimrod. Anume, când el a cucerit pe indigenii Mesopotamiei si-a înfiinţat o mare monarhie, acest succes l-a umplut de o mândrie nemaipomenită. Atunci el a început să se gândescă la întemeierea unei monarhii universale, ca să împreune sub stăpânirea sa toate popoarele pământului şi să domnească peste dânsele contra voinţei lui Dumnezeu, care hotărâse ca urmaşii lui Ham să fie robi. Şi iată cu acest scop întemeind un puternic oraş în pământul Senaar, cum se numea în vechime Mesopotamia, urmaşii lui Ham facura sfat, la care hotărâră cu mândrie, ca în semn al atotputerniciei lor să zidească „un turn înalt până la cer“. Intreprinderea, evident, era nebună şi irealizabilă, dar ea în acelaşi timp era criminală şi periculoasă: criminală, pentrucă decurgea din mândrie, ce se reducea la nădejdea în sine şi lepădarea lui Dumnezeu; şi periculoasă pentrucă pleca de la descendenţii lui Ham, blestămaţi şi nebinecuvântaţi. Izbânda lui în această întreprindere putea influenţa dăunător asupra celorlalte popoară şi astfel să le molipsască şi pe dânsele la criminala nădăjduire în sine şi la necredinţă. Şi iată, când clocotea lucrarea, când se ardea cărămida şi se pregătea smoala de pământ, Domnul hotărî să-i pedepsească pentru nebuneasca întreprindere. „Şi a zis Domnul: iată e un singur popor şi o singură limbă la toţi, şi nu se vor opri aceştia dela ceeace şi-au pus în gând să facă. Să ne pogorâm dară şi să amestecăm acolo limbele lor aşa, încât să nu se mai înţeleagă unul cu altul. Şi i-a răsipit Domnul de acolo peste tot pământul. Şi au încetat ei de a mai zidi oraşul si turnul. De aceea i s’a dat numele de Babilon, căci a amestecat Domnul limba a tot pământul şî deacolo ia risipit Domnul peste tot pământul" (Fac. XI, 6-9).

Chiar la evrei s’au păstrat o mulţime de povestiri curioase despre turnul Babilonului şi unele din ele merită să fie amintite aicea. „După potop", povesteau rabinii, „oamenii se temeau de o cercetare la fel şi, părăsind Palestina, acea minunată ţară, unde a trăit Noe şi a adus jertfă lui Dumnezeu, s’au strămutat toţi impreună în alt loc, şi anume în şesurile Senaarului. Dar acolo ei deja nu s’au mai supus conducerei blânde a binecredinciosului Sim, fiul lui Noe, ci, lepădând împărăţia lui Dumnezeu, începură a da cinste lui Nimrod, fiul lui Huşi, fiul lui Ham. Dar Nimrod era om puternic, dispunând de tărie şi autoritate. Născut la bătrâneţea tatălui său, el era straşnic iubit de dânsul şi primi dela el în dar haina, cu care Dumnezeu îmbrăcase întâiu pe Adam, când acesta a fost izgonit din raiu. Această haină trecuse dela Adam la Enoh, iar dela acesta la Matusal şi la Noe, care a luat-o cu sine în corabie. Acolo ea a fost furată de Ham şi pe ascuns dată de el fiului său Huşi. Nimrod, când s’a îmbrăcat cu această haină,a devenit neînvins şi nebiruit. Paserile şi fiarele pădurii cădeau înaintea lui, şi el lesne supuse pe toţi vrăjmaşii lui. Aşa a devenit el regele Babilonului şi a întins mereu stăpânirea sa, aşa că prin vicleşugul său făcu pe oameni să-l recunoască de domn atot pământul şi-i convinse deja să nu mai nădăjduiască în Dumnezeu, ci să se bizue în totul pe propria lor putere. Anume de aicea şi-a luat naştere zicătoarea, că dela începutul lumei n’a mai fost nimenea asemenea lui Nimrod, groaznic şi puternic în distrugere şi păcătos înaintea lui Dumnezeu. Cu cât şedea mai mult Nimrod pe tronul său, cu atât devenea mai arogant. …El era plin de presimţiri, că monarhia sa va cădea şi că se va ridica un om care va restabili împărăţia Aceluia, căruia numai aparţine toată slava şi toată mărirea pământului. Pentru a împedeca aceasta şi a abate cu totul pe oameni dela Dumnezeu, Nimrod a adunat tot poporul său şi i-a spus: „Să facem un oraş mare şi să ne întărim într’însul, aşa ca să nu ne împrăştiem peste tot pământul şi să nu perim de potop, cum s’a întâmplat cu strămoşii noştrii .

Si in istoria Susanei aflam ca : de vreme ce Domnul zisese că a ieşit fărădelegea din Babilon.

Sf.Ioan Gura de Aur zice si el :

Dumnezeiasca Scriptură istoriseşte apoi mai departe despre cei născuţi din fiii lui Noe şi zice:

«Ham a născut pe Hus» ; şi iarăşi: «Hus a născut pe Nevrod. Acesta a început a fi uriaş pe pămint. Acesta era uriaş vînător înaintea Dom­nului».

Unii spun «împotriva Domnului» în loc de : «înaintea Domnului» ; dar eu nu socot că Dumnezeiasca Scriptură a vrut să spună lucrul acesta, ci că Nevrod era puternic şi viteaz. Cuvintele «înaintea lui Dumne­zeu» vor să spună sau că Nevrod a fost adus de Dumnezeu, sau că a primit binecuvîntare de la Dumnezeu, sau că Dumnezeu avea să fie admirat datorită lui Nevrod, că a adus şi a arătat pe pămînt un astfel de om. Dar şi el, mergînd iarăşi pe urma înaintaşului lui, nu s-a folosit cum trebuie de însuşirile firii şi a descoperit un alt fel de robie : a în­cercat să ajungă conducător şi împărat. Că nu poate fi nicicînd împă­rat, dacă nu sînt supuşi. împărăţia pare a fi libertate, dar este cea mai cumplită robie cu chip de libertate, întrucît stăpîneşte şi pe cei liberi. Uită-te acum cîte face lăcomia ! Uită-te că puterea trupească a lui Nevrod nu rămîne în hotarele ei proprii, ci doreşte totdeauna mai mult, doreşte şi slavă. Nu i-a supus pe oameni ca să-i apere el pe oameni, ci ca oamenii să zidească oraşe şi să supună pe duşmani.

Mai departe, evreii prin Moise primisera Legea si stiau teoretic ce trebuie sa faca . De aceea tot poporul a zis intr-un glas : ce a zis Dumnezeu vom face. Dar nu si-au respectat cuvantul dat lui Dumnezeu. De aceea vedem imediat , la Moise, prima lor abatere, apostazie.

Văzând însă poporul că Moise întârzie să se coboare din munte, s'a adunat la Aaron şi i-a zis: „Scoală-te, tu, şi fă-ne nouă dumnezei care să meargă'naintea noastră, căci cu Moise, cu omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a întâmplat“…„Iată-i pe dumnezeii tăi, Israele, cei ce te-au scos din ţara Egiptului!“

Atunci a grăit Domnul către Moise: „Grăbeşte de te pogoară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s'a ticăloşit. Curând s'au abătut de la calea pe care le-ai poruncit-o, şi-au făcut un viţel turnat şi i s'au închinat şi i-au adus jertfe, zicând: – Iată-i pe dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din ţara Egiptului!“

Şi a zis Moise către Aaron: „Ce ţi-a făcut ţie poporul acesta, de-ai abătut asupră-i un păcat atât de mare?“ Iar Aaron i-a răspuns lui Moise: „Nu te scârbi, doamne, că ştii tu cum e poporul acesta când se porneşte. Căci ei mi-au zis: – Fă-ne nouă dumnezei care să meargă'naintea noastră, căci cu Moise, cu omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a întâmplat.

Iar a doua zi a zis Moise către popor: „Mare păcat aţi făcut! Mă voi sui eu acum la Dumnezeu, ca să mă rog pentru păcatul vostru“. Şi s'a întors Moise la Domnul şi a zis: „O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi dumnezei de aur. Şi acum, dacă vrei să le ierţi păcatul, iartă-l; iar de nu, şterge-mă pe mine din cartea Ta, pe care Tu ai scris-o!“ Zis-a Domnul către Moise: „Pe cei ce au păcătuit în faţa Mea, pe aceia îi voi şterge din cartea Mea. Tu însă du-te acum şi du poporul acesta la locul pe care ţi l-am spus. Iată, îngerul Meu va merge înaintea feţei tale. Cât despre păcatul lor, îl voi pedepsi în ziua pe care Eu o voi socoti“.

Ceea ce este de remarcat aici in primul rand este ca tot poporul s-a lepadat de Dumnezeu intr-un glas si-ntr-o clipita uitand tot ce facuse acesta prin Moise. In al doilea rand interesant este si faptul ca Dumnezeu le-a trecut lepadarea cu ochii mentionand totusi ca se va socoti cu ei intr-o anume zi numai de el stiuta. Adica a iertat dar a contabilizat o prima masiva apostazie a vechiului popor a lui Israel.

Mergem mai departe. In zilele lui Samuel proorocul. Si atunci povestea s-a repetat. Evreii dezicandu-se inca o data de Dumnezeu. Dumnezeu care imparatea asupra lor . Ce au facut evreii atunci? Nici mai mult nici mai putin decat sa ceara si ei un imparat care sa ruleze pe deasupra lor! Si asta in locul lui Dumnezeu. Asa ca sa fie si ei in randul lumii !!!

Iar bărbaţii lui Israel s'au adunat şi au venit la Samuel, în Rama. Şi i-au zis: „Iată, tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu umblă pe calea ta. Aşadar, pune acum peste noi un rege care să ne judece, aşa cum e la alte neamuri“. Lucrul acesta însă era rău în ochii lui Samuel, că adică ei spuseseră: „Dă-ne un rege care să ne judece“. Şi Samuel I s'a rugat Domnului. Iar Domnul a zis către Samuel: „Ascultă glasul poporului, în orice va grăi către tine; că nu pe tine te-au lepădat, ci pe Mine M'au lepădat, pentru ca nu Eu să domnesc peste ei . Aşa cum s'au purtat ei cu Mine, prin toate faptele lor, din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până'n ziua de azi, părăsindu-Mă şi slujind altor dumnezei, tot astfel se poartă şi cu tine. Acum însă ascultă de glasul lor; dar să le stai în faţă ca martor şi să le spui drepturile regelui care va domni peste ei“.

Deci la evrei nu le-a mai convenit de Dumnezeu si au cerut rege. Greseala destul de fatala pentru ei, lucru ce se va dovedi in timpul istoriei lor, caci lepadandu-se de Dumnezeu care ii pedepsea doar cand greseau in credinta, regale a putut sa isi faca de cap oricand fara sa dea socoteala nimanui de ce prostii efectua in timpul domniei. Deci au cam cazut din lac in put vorba poetului !!!

Dumnezeu stia ca evreii se vor lepada de imparatia lui asupra lor si isi vor cere rege separat. Tot prin Moise le-a prezis asta :

Când vei intra în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă de moştenire, când o vei lua în stăpânire şi vei locui într'însa şi vei zice: – Îmi voi pune peste mine rege, ca şi celelalte neamuri dimprejurul meu..., atunci să-ţi pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău: dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; să nu pui peste tine rege de alt neam, că acela nu este fratele tău.

Dar Samuel i-a avertizat pe evreii de atunci ce consecinte decurg din aceasta proasta alegere a lor si i-a avertizat si in legatura cu drepturile regelui asupra lor si toate obligatiile ce decurg pentru supusi fata de rege. Evreii nu se pot plange, totusi, ca nu au fost totusi atentionati.

Iar Samuel a spus întreg cuvântul Domnului către poporul care-i cerea rege. Şi le-a zis: „Iată drepturile regelui care va domni peste voi : pe fiii voştri îi va lua şi-i va pune la carele sale şi va face din ei călăreţi şi alergători înaintea carelor lui; el şi-i va pune căpetenii peste sute şi căpetenii peste mii şi să-i secere holda şi să-i adune bucatele şi să-i meşterească uneltele de război şi uneltele carelor lui; pe fiicele voastre le va lua să-i fie mironosiţe şi bucătărese şi brutăriţe; el vă va lua ţarinile şi viile şi livezile de măslini şi le va da slugilor sale; va lua zeciuială din semănăturile voastre şi din viile voastre şi o va da eunucilor săi şi slugilor sale; vă va lua slugile şi slujnicele şi cirezile voastre cele bune şi asinii voştri şi le va dijmui pentru treburile lui; şi din turmele voastre va lua zeciuială, iar voi veţi fi slugile lui. Atunci, în ziua aceea, veţi striga din pricina regelui pe care vi l-aţi ales, dar Domnul Dumnezeu nu vă va auzi în zilele acelea, de vreme ce voi v'aţi ales un rege“. Poporul însă n'a vrut să asculte de Samuel, ci i-au zis: „Nu, ci peste noi să fie rege! Atunci vom fi şi noi ca toate neamurile; regele ne va judeca, el va merge înaintea noastră şi el va purta războaiele noastre!“ Iar Samuel a ascultat toate cuvintele poporului şi le-a grăit în auzul Domnului. Şi a zis Domnul către Samuel: „Ascultă de glasul lor şi pune-le un rege !“ Iar Samuel a zis către oamenii lui Israel: „Să plece fiecare la cetatea sa!“

Si ca sa se vada ca Dumnezeu a aprobat conducerea omeneasca asupra oamenilor Samuel l-a si uns pe Saul rege.

Atunci Samuel a luat vasul cu untdelemn şi i l-a turnat pe cap şi l-a sărutat şi i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine domn peste poporul Său, peste Israel ; tu vei domni în poporul Domnului şi tu îl vei mântui din mâinile vrăjmaşilor lui de primprejur. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns să fii cârmuitor peste moştenirea Lui…

Samuel i-a poruncit întregului popor să se adune la Domnul, în Miţpa. Şi a grăit Samuel către fiii lui Israel: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Eu i-am scos din Egipt pe părinţii voştri, pe fiii lui Israel, şi v'am scăpat din mâna lui Faraon, regele Egiptului, şi din a tuturor regilor ce vă făceau necazuri. Dar voi L-aţi lepădat astăzi pe Dumnezeu, Cel ce v'a mântuit din toate relele şi necazurile voastre, şi aţi zis: Nu, ci să pui peste noi rânduiala regatului! Iar Samuel a zis către'ntregul popor: „L-aţi văzut pe acela pe care Domnul Şi l-a ales? şi că'ntre voi toţi nu-i nimeni care să-i semene?“ Atunci întreg poporul şi-a dat seama pe cine are în faţă şi a zis: „Trăiască regele !“ Samuel i-a spus întregului popor drepturile regelui şi le-a scris într'o carte pe care a pus-o apoi înaintea Domnului. Şi Samuel i-a dat drumul poporului şi s'a întors fiecare la casa lui.

Deci poporul a cerut, Dumnezeu a aprobat randuiala regala peste evreii dar acestia la un moment dat au dispretuit-o si pe aceasta in incercarea lor de a stabili adevarul lor peste Adevarul lui Dumnezeu.

Mai tineti minte cum strigau evreii in cor, tot poporul ca intr-un singur glas: nu avem alt imparat decat pe Cezar !!!

Pe de alta parte, evreii stiau ca odata avertizati de Dumnezeu ca vor fi trimisi in vreun exil , alungati din propria patrie pentru faradelegile lor constante, trebuiau sa se roage pentru aceea tara , pentru pacea ei, pentru imparat, care era lasat de Dumnezeu pentru inchinare temporara, si totusi ei uitau mereu ce trebuiau sa faca actionand exact pe dos. Si atunci se mai si mirau de ce le mergea de fapt prost in toate.

Acestea sunt cuvintele cărţii pe care Ieremia a trimis-o din Ierusalim bătrânilor robimii şi preoţilor şi profeţilor mincinoşi, epistolă către Babilon, pentru robime şi pentru tot poporul [trimisă] prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Sedechia, regele lui Iuda, i-a trimis în Babilon la regele Babilonului: „Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre robimea pe care Eu am făcut-o să fie dusă departe de Ierusalim: Zidiţi case şi locuiţi-le, sădiţi grădini şi mâncaţi-le roada. Luaţi-vă femei şi naşteţi fii şi fiice; fiilor voştri luaţi-le femei, pe fetele voastre măritaţi-le şi înmuţiţi-vă şi nu vă împuţinaţi. Căutaţi pacea ţării în care Eu v'am înstrăinat şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, fiindcă'n pacea ei va fi pacea voastră.

Si Daniel i-a raspuns lui Darius : Iar Daniel, răspunzând, i-a zis regelui: „O, rege, în veci să trăieşti! Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său şi a închis gurile leilor, iar ei nu m'au sfâşiat: că întru mine s'a aflat dreptate faţă de El. Dar nici faţă de tine, o, rege, greşală n'am făcut“.

Aici se arata cum trebuiau evreii sa se comporte sub regii care ii conduceau , chiar si cand nu erau in tara lor. Adica sa respecte monarhia si monarhul atata vreme cat se aflau in aceea tara. Respectarea se facea pana la atingerea credintei. De aceea a zis si Iisus: Da-ti Cezarului cele ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Adica te supui imparatiilor pana la punctul in care acestea vor sa iti atinga si sa iti schimbe credinta. Atunci e momentul in care incepi sa te opui regilor, imparatilor, demokratiilor. Altfel esti obligat sa te supui in toate si sa nu faci planuri de revolutii ,de schimbari lumesti ,etc… no matter what.

Acest lucru l-au aratat si cei trei tineri din cuptorul de foc din Babilon a lui Nabucco :

Şi răspunzând Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, i-au zis regelui Nabucodonosor: „Nu e nevoie să-ţi răspundem la aşa ceva. Căci Dumnezeul nostru, Căruia noi Îi slujim, este în ceruri şi El poate să ne scape din cuptorul ce arde cu foc şi să ne izbăvească, o, rege, din mâinile tale. Dar dacă nu, să-ţi fie cunoscut, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina la chipul pe care tu l-ai ridicat“.

Deci pana aici s-a vazut cum evreii s-au lepadat de Dumnezeu, in cunostiinta de Dumnezeu, in masa si fara nici un fel de regret. Acestea petrecandu-se in V.T. , adica intr-un fel evreii s-au lepadat de Dumnezeul nevazut al V.T. .Daca mai tineti minte episodul de pe muntele Sinai in Horeb, Moise, cele 10 porunci , muntele fumegand si vocea tunatoare a lui Dumnezeu :

Şi a fost că'n ziua a treia, încă de dimineaţă, tunete s'au făcut pe muntele Sinai, şi fulgere şi nor înnegurat şi sunet puternic de trâmbiţă; şi tot poporul din tabără a fost cuprins de spaimă. Iar Moise a scos poporul să-L întâmpine pe Dumnezeu în afara taberei; şi s'au oprit la poala muntelui. Iar muntele Sinai fumega tot, că pe el Se pogorâse Dumnezeu în foc; şi fum se înălţa ca fumul de cuptor; şi tot poporul f era prins de cutremur. Sunetul trâmbiţei se făcea din ce în ce mai tare; Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas.

Şi tot poporul vedea fulgerele şi tunetele şi sunetul de trâmbiţă şi muntele fumegând: cuprins fiind de spaimă, poporul întreg se ţinea departe. Şi au zis către Moise: „Vorbeşte-ne tu, dar Dumnezeu să nu vorbească spre noi, ca nu cumva să murim“. Iar Moise le-a zis: „Îndrăzniţi, că iată de ce-a venit Dumnezeu la voi: ca să vă pună la'ncercare, ca să fie frica Lui întru voi pentru ca voi să nu păcătuiţi“. Şi a stat poporul departe, iar Moise a intrat în întunericul unde era Dumnezeu. Şi a zis Domnul către Moise: „Iată ce să-i vorbeşti casei lui Iacob şi iată ce să le vesteşti fiilor lui Israel: – Voi înşivă aţi văzut că din cer am grăit cu voi.

Iar poporul a promis ca o sa asculte si o sa faca tot ce le-a zis Dumnezeu :

Atunci tot poporul, răspunzând într'un glas, a zis: „Toate câte a zis Dumnezeu vom face şi vom fi ascultători!“ Iar cuvintele poporului le-a dus Moise la Dumnezeu.

Apoi Dumnezeu i-a ascultat atunci cand evreii au cerut speriati sa nu mai auda glasul tunator al lui Dumnezeu si le-a promis ca va trimite pe cineva ca ei de care evreii ar fi trebuit sa asculte caci urma sa le vorbeasca in numele Tatalui cel nevazut .

Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu înaintea feţei tale, ca să te păzească pe cale, să te ducă'n ţara pe care ţi-am gătit-o. Ia aminte asupră-ţi şi ascultă de el şi să nu-i fii necredincios; că nu te va cruţa, fiindcă numele Meu este deasupră-i.

Prooroc ca mine îţi va ridica Domnul, Dumnezeul tău, dintre fraţii tăi ; de El să ascultaţi. – Este'ntocmai ceea ce tu ai cerut în Horeb de la Domnul, Dumnezeul tău, în ziua adunării, zicând: Mai mult să nu mai auzim glasul Domnului, Dumnezeului nostru, iar focul acesta mare să nu-l mai vedem, ca să nu murim. Şi a zis Domnul către mine: Bine-au zis ce-au zis. Prooroc asemenea ţie le voi ridica dintre fraţii lor şi voi pune cuvintele Mele în gura Lui şi El le va grăi după cum Îi voi porunci Eu. Iar omul care nu va asculta de cuvântul lui, de oricâte va grăi Proorocul acela întru numele Meu, Eu sunt Cel ce-i va cere socoteală.

Prima parte a citatului este referire directa la Isus Navi, dar se stie ca acesta era doar o prefigurare, o icoana al lui Iisus Hristos. Partea a doua a citatului este clar si foarte direct punctat catre Iisus Hristos. Mesia cel asteptat al evreilor…de care nu au tinut cont deloc.

A venit Moise şi a adus la cunoştinţa poporului toate cuvintele lui Dumnezeu şi toate rânduielile. Iar poporul întreg a răspuns într'un glas: „Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta!“

Deci , repetandu-ma, inca o data !, pana aici a fost lepadarea, respingerea, apostazia evreilor de Dumnezeul Vechiului Testament, adica neascultarea de Vechea Lege si de cele oranduite de Dumnezeu pentru mantuirea omului, in timp…un sesar !!!

Mai departe ne mutam la Noua Lege adusa de Iisus Hristos-Dumnezeu . Care a fost asa cum a zis Isaia:

Şi chiar de va fi poporul lui Israel ca nisipul mării, doar o rămăşiţă a lui va scăpa; cuvânt ce se plineşte şi se scurtează întru dreptate; că scurt cuvânt va face Domnul, Domnul puterilor , în toată lumea.

Si a fost si asa cum a zis si Moise cand a anuntat evreii ca prooroc ca si el va ridica Dumnezeu dintre evreii, adica un om ca si ei. Dar inainte de toate era aratat ca acel prooroc va fi un nou legiuitor, plus unul care va face si ceva minuni nemaivazute. Iar asta s-a aratat prin cele spuse de proorocul Ieremia care i-a avertizat pe evrei de cele ce urmau sa vina si sa se schimbe in cadrul legii lui Moise, adica :

Iată, vin zile – zice Domnul – când voi face un nou legământ, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda; nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n'au rămas în legământul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul. Că acesta este legământul Meu pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile – zice Domnul: pune-voi legile Mele în cugetul lor şi'n inima lor le voi scrie şi le voi fi lor Dumnezeu şi ei Îmi vor fi Mie popor. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!», fiindcă toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor pân' la cel mai mare; că milostiv voi fi cu nedreptăţile lor, iar de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce-aminte.

 Ca sa nu mai tremure de frica cum a fost la Horeb. Si desi Moise nu a spus explicit ca proorocul ce urma sa vina va fi chiar Dumnezeu totusi alti profeti au spus aceasta mai voalat.

Revenind la Noua Lege adusa de Hristos, nici acesteia nu i s-au supus evreii, respingandu-l pe Acesta si culminand chiar cu rastignirea Lui. Desi evreii s-au prins ca el era Mesia totusi ei l-au refuzat , dezicandu-se de El si alegandu-si drept imparat lumesc pe Cezarul de atunci. Exact la fel cum a fost pe vremea lui Samuel proorocul asa si in vremea lui Hristos. Evreii urand imparatia lui Dumnezeu si iubind libertatea aparenta a satanei au ales sa aiba si sa se supuna imparatului lumesc temporar. Dar ei, conform celor cerute de ei pe vremea cand au cerut rege pamantesc si au si primit imediat unul, aveau si conditii de indeplinit in legatura cu acesta. Adica trebuiau sa i se supuna regelui cu o gramada de lucruri. Ba mai mult, cand se aflau sub conducerea altui rege,  adica cand erau in robie trebuiau sa se supuna regelui strain si chiar sa se roage pentru acesta si imparatia lui , asta ca evreii sa aiba viata buna odata cu acela, pana cand Dumnezeu urma sa-i scoata de sub robia acelui rege la un moment dat. Care de obicei era si anuntat.

Deci evreii au ales de doua ori sa se lepede de Dumnezeu alegandu-si imparatul lumesc in detrimentul lui Dumnezeu.

Deci a ieşit Iisus afară purtând cununa de spini şi haina purpurie. Şi le-a zis Pilat: „Iată Omul!“ Când L-au văzut atunci arhiereii şi slujitorii, au strigat, zicând: „Răstigneşte-l!, răstigneşte-l!...“. Zisu-le-a Pilat: „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, că eu nici o vină nu găsesc în el“. Iudeii i-au răspuns: „Noi lege avem, şi după legea noastră trebuie să moară, pentru că s'a făcut pe sine fiu al lui Dumnezeu“. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s'a temut. Şi din nou a intrat în pretoriu şi i-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?...“. Dar Iisus nu i-a răspuns. Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că putere am să te eliberez şi putere am să te răstignesc?“ Iisus a răspuns: „Asupra Mea n'ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus. De aceea, cel care M'a dat în mâna ta, mai mare păcat are“. Din clipa aceea, Pilat căuta să-L elibereze; dar Iudeii strigau, zicând: „Dacă-l eliberezi, nu eşti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului“…şi le-a zis Iudeilor: „Iată, împăratul vostru!“ Atunci ei au strigat: „Ia-l!, ia-l!, răstigneşte-l!...“. Pilat le-a zis: „Pe împăratul vostru să-l răstignesc?“ Arhiereii au răspuns: „Nu avem împărat decât pe cezarul...“.

Deci evreii s-au lepadat si de Dumnezeul vazut din N.T., care era asa cum tot ei i-au cerut lui Dumnezeu prin Moise. Atunci la Horeb. Dumnezeu i-a aprobat in aceasta cerere- de fapt chiar i-a si laudat un pic pentru aceasta alegere a lor !!!-  si le-a indeplinit dorinta atunci cand timpul a sosit. Asta ar cam fi cel de al doilea sesar al celebrei triplete din Apocalipsa. Ma rog, in opinia mea !!!

Care ar putea fi cel de al treilea daca nu respingerea, lepadarea, detronarea, alungarea unsului lui Dumnezeu pe pamant?Adica nesupunerea totala fata de oricine, anarhia completa !!! Omul caruia I se aducea o inchinare si ascultare temporara in toate aproape, pana la credinta ce era datorata lui Dumnezeu era monarhul/regale/imparatul. Evreii au reusit si de data aceasta si inca cu brio. Nu au daramat ei toate monarhiile din lume , aproape? Nu sunt ei anarhistii de ieri si din totdeauna??? Nu sunt ei impotrivitorii din totdeauna al Duhului Sfant, exact asa cum i-a caracterizat primul mucenic pt Hristos?Nu sunt ei cei ce au adus democratia anarhica asupra lumii din cauza ca ei nu mai aveau acces la nici un tron nicaieri si deci nu erau factor de decizie nicaieri in lume? Si asta bineinteles ca ii rodea adanc si nu prea era conform viselor lor fierbinti, avide de putere!

 Evreii au urmat aceiasi traseu deschis prima oara de catre nea Luci- zis si Fer !!!, anarhia totala , nesupunerea fata de oricine incepand cu Dumnezeu si terminand cu conducerea omeneasca oranduita de Dumnezeu, monarhia. Intradevar ei au schimbat lumea , dar in rau. Aceasta este contributia lor mondiala: scufundarea omenirii in anarhie. Crestinii au avut norocul fata de evreii din vechime de a nu fi trimisi in exil in Babilon pentru o perioada de timp dar au avut in schimb ghinionul de a se trezi cu babilonia venita peste ei cum s-ar zice peste noapte, aproape !!!Cum ar putea sa se termine asta decat foarte rau? …Aproape ca au schimbat si Noua Lege a lui Hristos plus ca, deocamdata, au schimbat si vremurile de pustiire ale Ierusalimului, vremuri ce erau hotarate pana la sfarsitul vremii de catre insusi Dumnezeu, asa cum ne spune profetul Daniel.

Mai sunt ce este drept cateva monarhii, dar se observa cu ochiul liber ca sunt doar de design. Adica nu sunt factor decizional. Peste tot in lumea democratica de astazi nu regele decide ci guvernul. Si asta in numele poporului si pentru popor…ma rog, asa se zice !!! Respectati drepturile omului(a se citi ale evreului!!!sic) in numele demokratiei !!! Ha, ha, ha ce gluma jalnica daca nu ar fi destul de patetica …

Sf.Teofan Zavoratul zice :

Vechii exegeţi ai Sfintei Scripturi socoteau, printre alte­le, şi Imperiul Roman ca fiind puterea ce îl opreşte pe-An­tihrist: întrucât Imperiul Roman încă exista, interpretau ast­fel pasajul întemeindu-se pe prorocia lui Daniil. În vremea noastră nu putem fi de acord cu o asemenea idee decât în sensul în care Imperiul Roman reprezintă puterea imperială în general. Deţinând puterea de a ţine în frâu mişcările po­pulare, puterea imperială care a adoptat principiile creştine nu va îngădui poporului să se abată de la ele. Iar întrucât lucrarea de căpetenie a lui Antihrist va fi să-i depărteze pe toţi de Hristos, el nu se va arăta cât timp va fi în putere stă­pânirea împărătească. Aceasta nu-i lasă spaţiu de acţiune şi îl împiedică să lucreze în duhul care îi este propriu. Toc­mai aceasta este puterea care îl opreşte pe Antihrist. Iar când puterea împărătească şi poporul vor introduce peste tot autonomie - republici, democraţie, comunism - Anti­hristului i se va deschide spaţiu de acţiune. După cum ne arată experienţa revoluţiilor franceze din veacul trecut şi din veacul nostru, pentru Satana nu va fi greu să pregăteas­că glasuri în favoarea lepădării de Hristos. Nu va avea cine să spună cu autoritate: „Veto”, iar smerita mărturisire a credinţei nici nu va fi ascultată. Tocmai când se vor intro­duce peste tot asemenea rânduieli, care favorizează tendin­ţele antihristice, se va arăta şi Antihrist. Iar până atunci va aştepta, va fi oprit. Aceasta este ideea la care ne conduc cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care la vremea sa vedea stăpânirea împărătească întruchipată în statul roman.

„Când va înceta să mai fiinţeze împărăţia romanilor (adică stăpânirea împărătească)”, spune el, „atunci va veni Anti­hristul - iar până atunci, cât timp el va avea să se teamă de această împărăţie (adică de stăpânirea împărătească), ni­meni nu i se va supune cu uşurinţă. Dar după ce stăpânirea aceasta va fi surpată şi se va înstăpâni lipsa de stăpânire (anarhia), Antihristul va tinde să răpească şi stăpânirea dumnezeiască, şi pe cea omenească”.

Sf. Ioan din Kronştadt, cu puţin înainte de moartea sa, slujind Liturghia în schitul Mănăstirii Leuşinsk din Petersburg, în predica sa a chemat poporul la pocăinţă, spunând că se apropie vremuri groaznice, inimaginabil de straşnice. Egumena mănăstirii l-a întrebat: „Părinte, când va fi aceasta?” Păr. Ioan i-a răspuns: „Noi nu vom ajunge în acele timpuri, iar ele (a arătat spre maici) vor ajunge şi când de pe pământ va fi luat Monarhul („cel care-l împiedică”) atunci va veni antihrist...”. – pentru ca antihristul insusi darama, ma rog a daramat deja, monarhiile si nu cine stie ce inaintemergatori antihristici.

În epistola către Tesaloniceni, citată de păr. Ioan Krestiankin, scrie: „Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale ” (II Tes. 2, 6-8). Sf. Ioan Gură de Aur a explicat: „Unii consideră că aici se face referinţă la harul Duhului Sfânt, alţii - la Imperiul Roman. Eu sunt înclinat să accept ultima afirmaţie. De ce? Fiindcă dacă Apostolul ar fi voit să vorbească despre Duhul Sfânt, nu s-ar fi exprimat atât de ceţos... În afară de aceasta i se cuvinea deja lui (antihristului) să vină..., fiindcă ele (darurile) demult au sărăcit... Când va înceta existenţa statului Roman, atunci el (antihristul) va veni. Şi pe bună dreptate. Deoarece atâta timp cât se vor teme de acest stat nimeni în grabă nu i se va supune lui antihrist: dar dacă el va fi distrus se va instaura anarhia şi el va face tot posibilul ca să fure atât puterea omenească cât şi pe cea Dumnezeiască”. „Aşa precum Apostolul vorbeşte despre căderea statului Roman, este limpede şi clar de ce el face numai aluzii la aceasta şi până la o vreme se exprimă neguros... Pe el, ca pe un răzvrătit, l-ar fi condamnat la moarte, şi totodată s-ar fi ridicat prigoană împotriva creştinilor...” - explică sf. Ioan Gură de Aur, iar noi ştim, că ucenicul lui în timpul scrierii tâlcuirilor, l-a văzut prin crăpătura uşii chiar pe Sf. Ap. Pavel, stând lângă sfânt şi şoptindu-i la ureche cum să înţeleagă corect epistolele sale.

Este bine cunoscut că Moscova a fost capitala lumii ortodoxe - a treia Romă (după lepădarea dreptmăritoarei credinţe a vechii capitale a lumii, apoi a Constantinopolului), iar a patra Romă nu va mai fi. Rusia a fost cel mai puternic bastion al Ortodoxiei, şi a puterii Împărăteşti, şi de aceea „cel care împiedică” nu mai este.

Cuviosul Teofan Zăvorâtul scrie: „Sub împărăţia romană vom subînţelege puterea împărătească în general. Puterea împărătească are în mâini posibilitatea reţinerii mişcărilor populare şi, având la bază principiile creştineşti, nu-i va permite poporului să se abată de la ele şi îl va reţine. Dar, fiindcă scopul principal al lui antihrist este să-i abată pe toţi de la Hristos, el nici nu va apărea atâta timp cât va domina puterea împărătească. Aceasta nu-i va permite să se extindă şi-l va împiedica să acţioneze în duhul său. Anume aceasta şi este împiedicarea.

Iar atunci când peste tot se vor instaura autoconducerea, republicile, democraţia, comunismul, atunci lui antihrist i se va deschide libertatea acţiunii. Lui satana nu-i va fi deloc greu să pregătească voturile pentru lepădarea de Hristos, aşa cum a demonstrat experienţa revoluţiei franceze din secolul trecut şi din cel curent. Nu va avea cine să spună un autoritar „veto” (nu permit), iar declaraţia smerită a credincioşilor nici măcar nu va fi luată în seamă. Şi atunci când peste tot se vor stabili astfel de reguli care vor permite desfăşurarea acţiunilor antihriste, atunci va apărea şi antihrist. Până atunci însă va aştepta, va fi împiedicat”.

În anul 1905 sf. Ioan din Kronştadt proorocea: „Ţarul nostru duce o viaţă dreaptă şi blagocestivă. Dumnezeu i-a trimis o cruce grea de suferinţe, ca unui fiu ales şi iubit al Său, aşa cum este spus de văzătorul tainelor lui Dumnezeu: „Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc ” (Apoc. 3, 19). Dacă poporul rus nu se va pocăi, sfârşitul lumii este aproape. Dumnezeu va lua de la el pe blagocestivul împărat şi va trimite biciul în persoana conducătorilor impostori, nelegiuiţi, cruzi, care vor îneca pământul în sânge şi lacrimi”.

Oare nu s-au împlinit şi nu se împlinesc proorociile sfântului? De ce va împărăţi antihrist? „Nu de aceea că Dumnezeu a vrut acest rău oamenilor, ci pentru că oamenii singuri se vor aduce pe sine la aceasta”, - scrie despre venirea lui antihrist sf. Teofan Zăvorâtul. Să citim Biblia. Pentru ce Dumnezeu pedepsea poporul ales? Pentru lepădarea de El, pentru abaterea spre credinţe mincinoase şi pentru fărădelege. Oare nu aceasta s-a întâmplat şi cu poprul nostru rus, căruia i-a fost dăruită de Dumnezeu mila să păzească adevărata credinţă până la a doua venire a lui Hristos? Când poporul se îndepărta de Dumnezeu, Ziditorul trimitea asupra lui invazia duşmanilor sau cataclisme naturale. Însă înainte de revoluţie lepădarea a fost atât de mare, mai ales în mediul intelectualităţii, încât prin aceste măsuri poporul deja nu mai putea fi adus la pocăinţă. A fost nevoie de foarte mari perturbaţii ca poporul să înţeleagă unde va ajunge el fără de Dumnezeu şi fără de unsul Său - ţarul. Poporul nu l-a dorit, mai ales intelectualitatea, pe ţar şi Dumnezeu l-a luat pe el. Dumnezeu ne-a creat pe noi cu voinţă liberă şi nu ne lipseşte de ea. Poporul a primit ceea ce a dorit. Oare nu a venit timpul să ne trezim? Unde este începutul necazurilor - în lepădarea de Dumnezeu şi a ordinii rânduite de Dumnezeu - Monarhia, puterea împărătească. Dumnezeu a rânduit pe pământ puterea asemănător cu puterea Sa din Ceruri. În Împărăţia Cerurilor toată mulţimea Îngerilor şi sfinţilor fac o singură voie - a lui Dumnezeu. Voia Ziditorului este veşnică. Împăratul pământesc - este chipul Împăratului Ceresc, a voii Lui nesfârşite. Împăratul este responsabil pentru conducerea sa doar în faţa lui Dumnezeu şi nu vine în întâmpinarea voii desfrânate a oamenilor aşa cum procedează preşedintele ales. Şi, ca oglindă a voii veşnice a Ziditorului, puterea împărătească se transmite prin moştenire. Ţarul este unsul lui Dumnezeu, unicul om asupra căruia a doua oară se săvârşeşte taina mirungerii, şi i se dau de la Dumnezeu daruri deosebite necesare pentru conducerea poporului. Ţarul, precum preotul, intră în altar prin uşile împărăteşti (de unde provine şi denumirea lor) şi se împărtăşeşte ca preoţii. De aceea, omorul ţarului este un păcat deosebit de greu. Dar chiar şi din punct de vedere practic, împăratul este stăpân în ţara, pe care o transmite fiului său, de aceea, este interesat de independenţa şi forţa ei politică, militară, economică şi îi transmite fiului său, din copilărie, toate cunoştinţele sale şi înţelepciunea dirijării ţării. Oare poate fi spus acelaşi lucru despre forma prezidenţială de conducere? „...Se porunceşte, că alesul lui Dumnezeu Ţarul Mihail Feodorovici Romanov să fie întemeietorul Cârmuitorilor Rusiei din neam în neam cu răspundere în lucrurile sale înaintea Unuia Dumnezeului Ceresc, iar cine va merge împotriva acestei hotărâri soborniceşti: însuşi Ţarul, Patriarhul, dregătorul sau oricare om, să fie blestemat unul ca acesta şi în veacul acesta şi în veacul ce va să fie şi în viitor să fie lepădat de Sfânta Treime”.

(Din hotărârea marelui Sobor de la Moscova din anul 1613)

Iar, după învăţătura Bisericii Ortodoxe, conform anatemei XI, care se citeşte în Duminica Ortodoxiei, urmează: „Celor care consideră că Împăraţii ortodocşi sunt înălţaţi pe tron fără o deosebită îngăduinţă a lui Dumnezeu faţă de ei şi se încumetă să uneltească rebeliune şi trădare - anatema! (de trei ori)”.

Însă acum peste tot s-a instalat Noua Ordine Mondiala, democratia, voia poporului, in care toti au drepturi egale si nimeni de fapt nu are nimic in afara de evrei si marionetele lor care sunt schimbate la timpul potrivit cu altele noi. Şi de fapt ce reprezintă această ordine? Ea este contrariul absolut al ordinii rânduite de Dumnezeu: este fără de Dumnezeu, fără adevărata credinţă în Ziditor, fără unsul lui Dumnezeu, iar în fruntea ei stă diavolul.

Această nouă ordine mondială s-a pregătit de către masoni, marionetele evreilor, iar vârful lor îl constituie evreii- împotrivitori lui Dumnezeu. Şi simbolul luptei împotriva lui Dumnezeu a devenit numărul 666. Atâta timp cât puterea era transmisă ca moştenire din neam în neam, evreii nu puteau conduce lumea. De aceea, ei au înfăptuit revoluţiile engleză, franceză, rusă - pentru a lua puterea în mâini.

Un mesaj important si foarte interesant e aratat si in aceea vedenie din anul de gratie 1909, adica Marsul Distrugatorului. Multi l-au citit dar l-au citit degeaba :

“Eu mă simt neputincios şi înfrânt, dar mai am o mare putere de influenţă, şi voi frânge lanţurile şi cătuşele, voi trece hotarele universului şi mă voi înarma cu legiunile mele, şi voi atrage mulţime de oameni şi voi ieşi la luptă, ultima luptă cu acest Miel Blând… Trebuie să alegem alte mijloace, alte ispite: trupul lăsaţi-l deocamdată la o parte...

Credinţa se va clătina în oameni, pentru că, dacă slujitorii şi învăţătorii bisericii sunt corupţi, vor gândi ei, atunci credinţa pe care ne-o predică ei, nu este mântuitoare ci nimicitoare, şi ei mint; predică şi învaţă smerenia, iar singuri se mândresc cu cucernicia lor criminală şi insinuantă; propovăduiesc curăţenia şi neprihănirea, iar singuri se dedau desfrâului, viciilor şi farmecelor femeieşti, pervertirii celor curaţi şi nevinovaţi; propovăduiesc abţinerea şi sărăcia sufletului, iar singuri sunt dezmăţaţi, pizmaşi, trufaşi şi nesăturaţi după însuşirea bunurilor străine. Şi ispita va fi atât de mare, încât foarte puţini îi vor rezista; - credinţa şi religiozitatea vor deveni ispită şi vor fi corupte din rădăcină...

Proletariatul se va înrăi şi va deveni ameninţător ca o lavă gata să se reverse... Inspiră-le, inspiră-le lor, legiune a şarpelui negru, şi tu, bătrâne Moloh, - ideea noastră de libertate, de cultură a libertăţii samavolnice!.. De acum ne vom descurca mai uşor: lansaţi-l în prim-plan pe Marx al nostru, şi impuneţi socialismul în locul idealurilor creştine de credinţă, speranţă şi dragoste;…

Lovitura a fost dată! Strigă legiune a şarpelui negru şi sugerează-le oamenilor: - trăiască marxismul! Trăiască social-democraţii! Trăiască proletariatul muncitoresc!, comuniunea revendicării prin forţă a fericirii generale pentru toţi, - fericire, comodităţi şi toate plăcerile culturii noastre - sclipitoare, ademenitoare, - liberă de orice aspiraţii nebuloase spre înaltul şi îndepărtatul cer. Realizarea idealurilor lor în ceruri e prea îndepărtată; perfecţionarea individuală a omului cere prea mult timp... Insuflaţi-le oamenilor bucuria clipei, - satisfacerea numai aici şi numai acum! Sugerează-le tuturor şi fiecărui în parte forţa, energia şi dârzenia pentru atingerea fericirii sociale, a fericirii tuturor. Râzi de păcat! Ia în derâdere puritatea şi sfinţenia vieţii! Râzi de conştiinţă!.. Râzi şi sugerează-le cu putere: a ucide, a vărsa sângele unui reprezentant sau al unei întregi pături sociale antagoniste de dragul fericirii sociale este o faptă de eroism nobil. A fi încătuşat, întemniţat, a fi încarcerat, dus la ocnă, în mină în numele fericirii sociale este un eroism şi o faptă nobilă. A ataca, a smulge, a jefui sau fura în scopuri sociale înseamnă bărbăţie şi eroism în numele societăţii. A muri prin spânzurare, pe eşafodul călăului sau prin împuşcare în scopul fericirii sociale a culturii noastre - a libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, - este o faptă eroică, dar nu a mucenicilor creştini pentru oarecare bunuri veşnice promise, ci a mucenicilor noştri, contemporani - pentru realitate, pentru fericire generală aici, pe pământ, fericirea deplinei satisfaceri, a tuturor comodităţilor şi plăcerilor. Şi aceşti bravi mucenici ai noştri vor avea o influenţă extraordinară asupra societăţii, pentru că vor amesteca noţiunea despre eroism cu slava plină de smerenie a mucenicilor Mielului, pentru a se situa pe locul lor şi a îndepărta amintirea despre ei, diminuând astfel adevărul despre coroana lor mucenicească... apropiind istoria de deznodământul nostru, de dominaţia noastră asupra lumii...

“Vouă vă revine cea mai dificilă misiune, fără de care nu vom izbuti nimic şi toate planurile noastre vor fi fără nici un rost. Există în mediul oamenilor o cetate, cea mai invincibilă. Este maternitatea: naşterea copiilor şi educaţia lor. Femeia fecioară şi femeia-mamă: iată acea cetate de nebiruit a omenirii pe care trebuie s-o ţineţi mereu sub supraveghere, pregătindu-vă să loviţi cu armele sugestiei. Dacă nu veţi lua, nu veţi cuceri aceste fortăreţe, - atunci totul e zadarnic, pentru că nici nu veţi termina de “prelucrat ”o generaţie, că va creşte alta, o nouă putere împotriva noastră. Prin femeie trebuie să cucerim omul, cu prezentul şi viitorul său, în totalitatea sa”... atunci celor mai alese femei, naturilor celor mai feciorelnice să le insufli porniri antagoniste faţă de bărbaţi, conştientizarea necesităţii emancipării, a independenţei şi egalităţii în relaţiile sociale, de muncă,... Deci, sugerează-le lor insistent, dar precaut, deplina egalare cu bărbaţii,...

“Trebuie să ţii cont de faptul, că femeia este mai clarvăzătoare, mai nobilă, mai pură şi mai Divină prin lumina sufletului ei, prin chipul său fermecător şi prin influenţa copleşitoare. Din această cauză, trebuie treptat şi cu precauţie să-i insufli deformarea ideii despre feminitate, maternitate, castitate, fineţe, graţie şi dragoste şi despre inutila invenţie a oamenilor - dragostea ideală. Apoi, tot mai mult şi mai insistent, în crescendo - sugerează-i dispreţ faţă de aceste forme de simţire care denotă slăbiciunea femeii, care caută sprijinul sexului tare; - cu şiretenie şi iscusinţă bateţi joc de ea şi incită-i orgoliul...Totul, ce este lumină şi forţă în femeie - prezintă-le în ochii ei drept slăbiciune şi ruşine laşă; nu uita de principala ţintă - continuă să loveşti în sentimentul religios, puternic înrădăcinat în sufletul sensibil al femeii, pentru a desfrâna prin femeie şi copiii ei, ucigând în ei şi credinţa şi religia - aceste bariere stau cu tărie în faţa noastră. Pentru aceasta trebuie să le sugerezi insistent femeilor interes şi pasiune pentru ştiinţele înalte, acolo unde domneşte sistemul nostru evoluţionist de gândire, care prin experienţe raţionale conduce la negarea existenţei Dumnezeului Creator, nemuririi sufletului, iar dacă se va camufla evidenţa acestor absurdităţi, şi oamenilor li se va da libertate în gândire, ei curând îşi vor crea o filozofie pozitivă. Atunci femeile vor disputa în faţa bărbaţilor drepturile lor la ştiinţă, vor studia în universităţi, vor conduce catedre, vor spinteca împreună cu studenţii cadavre şi vor căuta în ele sufletul, începutul vieţii, şi, desigur, nu-l vor descoperi, însă prin apropiere continuă de bărbaţi şi prin dezvoltarea comuniunii tovărăşeşti cu bărbaţii în auditorii, la adunări, în laboratoare, policlinici, conferinţe, pe băncile şcolăreşti, la serviciile de stat în diverse instituţii, psihicul femeii se va polariza cu particularităţile esenţiale masculine, şi atunci toată forţa farmecului, fineţii, modestiei feminine şi acestei atracţii încântătoare, care-i conferă acea frumuseţe inedită şi nobleţe morală, pe care le are femeia vor dispărea de la sine, şi atunci noi vom avea în persoana femeii sluga şi aliata noastră fidelă, cu marea ei capacitate de a influenţa asupra maselor; la vederea eroismului ei mucenicesc în temniţe, surghiunuri şi pe spânzurători, cu drept statal de libertate cetăţenească... Da!

...noi vom pregăti, substituindu-ne oamenilor, întruparea şi naşterea din femeie a fiului nostru, pe care Apostolii Mielului l-au numit antihrist... atunci oamenii îl vor primi drept Fiul Domnului pe fiul nostru, după puterea şi măreţia minunilor sale, pentru că el, prin forţa sugestiei, va îndemna oamenii să împartă pământurile, averile şi comorile, pentru a nu mai fi oameni flămânzi. Şi atunci societatea nu se va mai numi Biserică a Lui Hristos, ci uniune social-democratică bazată pe principii de anarhie deplină, subordonată în mod tainic şi nevăzut numai nouă... Atunci, în alianţă cu omenirea, noi vom porni ultimul, decisivul război(Armagedonul) împotriva Mielului - Fiului Celui Veşnic - şi vom instaura pe pământ împărăţia noastră...

Din punctul meu de vedere e fara replica, fara cuvinte. Se arata tot ce s-a intamplat in ultima 100 de ani dupa ce monarhia a fost inlaturata cu aceasta minciuna ademenitoare pentru absolut toti numita democratie…ma rog , acum fiecare intelege ce vrea, vorba aceea, doar e democratie !!! Apropos, acum am realizat de unde a venit acea comunista ovatiune, adica: Ura, ura ! Exact cum se autoincurajeaza puscasii marini americani prin spusa: Puscasii nu mor niciodata , ei doar se regrupeaza in iad!...halal incurajare dar la ei se pare ca functioneaza…inca…

Haideti sa ne reimprospatam acum amintirile cu zisele Apostolului Pavel :

Să nu vă amăgească nimeni în nici un chip, căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va arăta Omul-nelegiuirii, Fiul-pierzării, Potrivnicul, cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru'nchinare, aşa ca să se aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine că este dumnezeu.

Sa recapitulam un pic ! De Dumnezeul din V.T. stiam cu totii ca era Dumnezeu. Aici nu este nici o problema. Dar problema incepe de la N.T. cand Iisus Hristos spune ca este Fiul lui Dumnezeu. Cu partea asta au avut evreii se pare o problema. Sau s-au agatat de aceste cuvinte in incercarea lor, din pacate pentru ei reusita, de a-l crucifica si scapa de Iisus auzind ca imparatia lui nu era de pe acest pamant. Si nu le aducea evreilor nici o solutie salvatoare de a se elibera de romani. Si nici nu le promitea evreilor imparatia totala a pamantului asa cum aberau ei in visele lor erotice!!! Si plus, in plus, ii mai punea si sa se pocaiasca de toate rautatile lor, ceea ce evreilor nu prea le cadea bine. De nici o culoare !!!  Dar noi, ca si crestini, si neaparat ortodocsi, stim ca Iisus Hristos este Dumnezeu si deci necesita inchinare si recunoastere ca fiind Dumnezeu. Pana aici am vrut sa arat la ce s-a referit apostolul atunci cand a zis : cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu . Adica se numeste Dumnezeu si Iisus Hristos nu numai Dumnezeul din Vechea Lege. Noi ca si crestini ortodocsi cunoastem ca Dumnezeu are trei ipostasuri : Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Adica trei in unul. Evreii auzisera de prin V.T. cate ceva si de duhul de la Dumnezeu dar pesemne ca nu l-au crezut demn de a fi luat in considerare si atunci au continuat sa nu se lase de rautati si sa faca totul dupa cum ii taia capul. De aceea si Sf. Stefan, primul mucenic, le-a spus :

Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi , voi pururea Îi staţi împotrivă Duhului Sfânt ; precum părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre profeţi nu l-au prigonit părinţii voştri? Ei i-au omorât pe cei ce-au prevestit sosirea Celui-Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v'aţi făcut voi acum, voi, cei ce'n rânduială de la îngeri aţi primit legea şi n'aţi păzit-o!“

Evreii ca fiind primul popor care l-au cunoscut direct pe Dumnezeu a fost numit si fiul primul nascut, cel care a zis ca toate cele auzite de la Dumnezeu vor face, dar nu s-au tinut de promisiune, ei au devenit si primii antihristi si Impotrivnicul luat ca natie. Neamurile au ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu mai tarziu prin credinta, prin auzul celor propovaduite de catre Apostoli si s-au numit fiul cel de al doilea nascut care nu a promis dar s-a tinut de ascultarea de Dumnezeu.

…sau e făcut pentru'nchinare , adica monarhul cu tot cu monarhie a fost aprobat si a fost lasat sa fie respectat de catre oameni cu inchinare, sau respectare etc. Intelegeti ideea !

Deci potrivnicul fiind acela care nu are nici pe Tatal, nici pe Fiul si nu asculta nici de conducerea lumeasca ci vrea sa se faca totul in functie de placerea lui, asa cum doreste el indiferent de absolut oricine. Si se pare ca au reusit in toate, pana acum. Vorbesc de evrei. Restul povestirii se stie – e can-can !!! - de aceea nici nu mai insist. Sau ar trebui sa se stie !!!

PS-uri - Ca fapt divers, a povestit odata la Vatra Romaneasca un basarabean , Andrei Sofonea , ca in bibliotecile din Moscova sint consemnate in scris , dar si inregistrrari audio pe placi de gramofon ,afirmatiile lui Lenin , din timpul Revolutiei iudeo-bolsevice , ca ORICE CONTRA-REVOLUTIE INSEAMNA ANTISEMITISM …funny nu ?!!! Marx si Engels au învăţat că teoria trebuie legată de practică : „pînă acum filosofii au interpretat lumea în diferite feluri; punctul esenţial este schimbarea ei”. Schimbare prin revoluţie şi lupta de clasă, oricît de violente. Evreii cred ca au fost foarte basicati pe faptul ca Dumnezeu i-a lasat alandala prin lume, fara cap si fara coada, fara stat, imparat, imparatie, preotie, templu si restul din toate cele. Si atunci au decis sa-si ia singuri soarta in maini. Ca sa faca odata sa se schimbe si ceva pentru ei si in avantajul lor. Si s-au apucat de revolutii peste tot in lume !!! Partea proasta, pentru noi restul, este ca le-a si iesit. Bineinteles cu ingaduinta lui Dumnezeu. Si bineinteles ca tot din cauza crestinilor care erau din ce in ce mai cazuti. Mai stiti mana aceea cu cinci degete de la Constantinopole ? Ganditi-va ca intre timp au mai trecut cateva secole, de unde puii mei crestini adevarati, inca ???

Ca fapt divers, iarasi si inca o data !!!, are cineva idee de ce intrebau ucenicii lui Hristos, viitorii Apostoli, atat de gresit :

Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp aşeza-vei Tu la loc împărăţia lui Israel?“ Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să ştiţi anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus.

Dar aveau totusi scuza ca erau in perioada de dinainte de Cincizecime in care coborand Duhul Sfant asupra lor nu au mai avut nevoie de explicatii ulterioare.

Deci de ce nu retinusera ucenicii ca Iisus spusese deja ca imparatia lui nu este pe acest pamant si incercau sa afle cand isi va revenii imparatia vechiului Israel pe pamant; cand vor scapa de romani si de jugul imparatiei acestora si vor putea iar a se conduce singuri printr-un oarecare rege ? Ucenicii fara sa realizeze se interesau de antihrist si imparatia acestuia de pe pamant. De aceea Hristos le-a raspuns cred ca un pic mai taios spunandu-le ca nu este treaba lor aceasta .Daca va uitati de jur imprejur veti vedea ca intrebarea ucenicilor a ajuns in mod vizibil sa fie implinita, deja, iar imparatia vechiului Israel a prins de ceva vreme contur. In toata lumea. Asa cum ne-a aratat Daniel : cornul acela care avea ochi şi o gură ce grăia lucruri mari şi a cărui înfăţişare era mai mare decât a celorlalte. Evreii conduc intradevar lumea(o imparatie cu mult mai mare decat cea de a patra fiara, imperiul roman) , direct si indirect prin cei ce si-au vandut tara si neamul si s-au pus in slujba lor pentru ceva maruntis si pentru o scurta perioada de timp…

Aah, si inca o problema :

…şi prin semnele ce i s'a dat să facă'n faţa Fiarei îi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ, spunându-le celor ce locuiesc pe pământ să-i facă chip n Fiarei care poartă rană de sabie şi a rămas în viaţă. Şi i s'a dat ei să-i dea chipului Fiarei un duh , pentru ca chipul Fiarei să şi grăiască...

Stiu ca unii asteapta icoane sau statui vorbitoare prin unele biserici, temple si alte aiureli, ha aiurea intradevar !!! E vorba despre chipul fiarei care ca orice imparat fara imparatie nu reprezinta nimic, adica nu poate face nimic, nici macar sa-si dea cu parerea. Poate o imparatie fara imparat mai poate exista o perioada dar invers niciodata. Ati auzit cumva de gura evreilor inainte de aparitia micului lor stat ? Io cred ca nu prea mult, deoarece nu aveau putere de decizie in nimic la nivel inalt, poate pe ici pe colo. Pe vremea aceea aveau ciocul mic desi intradevar ei trageau sforile dar mai din umbra ca sa zic asa !!! Mai putem spune oare acelasi lucru acum dupa momentul 1948? Evident ca nu. Acum au devenit vocali, chiar foarte vocali daca ma intrebati pe mine. Prea vocali !!! Deci evreii au urmarit ca sa darame toate monarhiile in lume pentru a implementa sistemul acesta democratic de conducere in toata lumea, sistem in care aveau si ei dreptul a ajunge in fruntea sistemului, sau oameni-marioneta supusi lor ori chiar ei insisi, bineinteles cu numele schimbate ca sa fraiereasca lumea , asta ca sa para si ei normali si in randul lumii. In vechea ordine mondiala evreii nu ar fi avut nici macar cea mai mica sansa de a tine fraiele lumii in maini deoarece, asa cum am mai spuso, monarhia se transmitea doar pe cale ereditara. Iar evreilor chiar le-a stat aceasta adanc infipt in gat. Dupa ce au rezolvat problema monarhiilor in lume a venit vremea de a-si face si ei o tara, ca afara !, si conform noilor proceduri democratice puteau si ei a-si face vocea auzita in lume. De acum puteau vorbi in numele poporului lor, al statului lor iar parerea lor nu ar mai fi ajuns la cosul de gunoi al istoriei ci in sfarsit se putea face auzita peste tot in lume, iar lumea ar fi tinut cont de ea , ca deh, asa e cu democratia, oricine are dreptul de a spune ceva, indiferent daca e prost sau bun. Ma rog ,asta a fost pana mai de curand…acum nu prea se mai intampla asa. Nu poti sa vorbesti de rau minoritatile, nu poti sa zici nimic de evrei, nu poti sa zici de comunitatea LGBT, de gay,de negri, de musulmani, de, de, de , etc. In puii mei ce s-a intamplat cu democratia propusa in care fiecare putea abera in voie? S-a dus dracului? Si incepuse frumos cu: libertate, egalitate, fraternitate…vorba romanului: orice minune nu tine mai mult de trei zile !!! Da , dar pulimea s-a lasat prostita de povestea cu egalitatea si drepturile aferente. Ei na, ca acum democratia propusa de ovrei si-a dat arama pe fata si s-a vazut in sfarsit ca totul este doar o minciuna efemera , ambalata stralucitor la inceput, dar in timp patina timpului a matuit subtirica poleiala, deh nicio minciuna nu rezista prea mult in timp. Aceasta democratie le-a folosit doar evreilor in planul lor , la fel de efemer, de a rula linistiti din mica lor tara pe deasupra tuturor…ei se pare ca au uitat: cu cat mai mare inaltarea , cu cat mai dezolanta prabusirea...

Acest mic articolas este realizat de catre mine , dupa ceva timp de gandire si mai multa razgandire in anumite privinte(dar scris intr-o oarecare graba - stau foarte prost cu timpul liber - si fara corecturile si adaugirile necesare deci in consecinta nu este definitivat , cel putin nu inca !...deci scuze inca o data pentru inerentele greseli, de orice natura ar fi acestea !), si dupa o destul de lunga pauza ocupat, din pacate, cu altele pe meleaguri straine ce intr-adevar iti blocheaza gandirea fiind preocupat cu supravietuirea prin mult prea multa munca. Am vrut sa imi lamuresc anumite ganduri pentru mine dupa cautari zadarnice pe diferite pagini de internet, bloguri si carti reale. Nu zic ca sunt rele aceste surse de informative, dar undeva totul se blocheaza. Este nevoie un pic de mai mult si cred ca acest ajutor nu poate veni din alta parte de cat de la Dumnezeu caci intradevar de la om nu prea este ajutor si scapare. Cartile sunt ok de asemenea dar trebuie mare bagare de seama la teologii veacului al optulea, nu sunt de incredere chiar daca pot suna frumos si convingator. Cele mai bune surse sunt cartile vechi , cele cu limbaj arhaic, acelea care nu au fost umblate si schimbate de catre magari. Blogurile au ajuns de ceva vreme la o aplatizare totala , chiar sunt destul de proaste in totalitate, nici unul nu mai zice nimic interesant. Doar se tot repeta ca patefoanele stricate si nu mai aduc nimic nou sub soare , ba unele s-au dus rau la vale urmarind tot felul de piste false venite de pe filiera transatlantica si neo-protestanta. Eu zic ca sunt foarte daunatoare pentru cititorii neavizati si urmarind alte rele nu le mai vad pe cele de sub nasul lor.