Şi
ieşind Iisus şi plecând de la templu, s'au apropiat de El ucenicii Săi, ca să-I
arate clădirile templului. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Le vedeţi pe toate
acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se
risipească“.
Partea fizica, evidenta,
a acestei profetii s-a realizat vizibil pentru totii evreii in anul 70 cand
Ierusalimul a fost asediat de catre romani iar templul iudeilor a fost ars ,
daramat si distrus definitiv pentru totdeauna. Era oricum cel de al treilea templu
al lor. Cel in care ei spera chiar si acum dupa 2000 de ani sa se mai ridice
!!! …ha,ha buna gluma…
Partea duhovniceasca este
totusi alta. Pietrele erau evreii. Evreii in ansamblul lor constituiau vechiul templu
al lui Solomon. Romanii au imprastiat acele pietre total nefolositoare si
impotrivitoare ale lui Dumnezeu in intreaga lume ca pedeapsa pentru deicidul
lor si respingerea in masa a lui Iisus ,Hristosul care trebuia sa fie al lor
dar a devenit asteptarea neamurilor.
Dar văzând Ioan pe mulţi
farisei şi saduchei venind la botezul său, le-a zis: „Pui de vipere, cine v'a învăţat să
fugiţi de mânia ce va să fie? Aşadar, faceţi-i pocăinţei roadă vrednică de ea. Şi să nu vă amăgiţi grăind în sinea
voastră: Părinte îl avem pe Avraam!, căci v'o spun eu vouă că şi din pietrele
acestea poate Dumnezeu să-i ridice fii lui Avraam!
Evreii tocmai afirmasera
ca ei sunt copiii lui Avraam, el fiind tatal lor. Iisus, insa, i-a contrazis
totusi !!!
Şi
veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“.
Ei
însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n'am
fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?“ Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr
vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. Iar robul nu rămâne'n
casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu
adevărat liberi veţi fi. Ştiu că sunteţi
sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că'ntru voi cuvântul
Meu nu-şi află loc. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru“.
Ei au răspuns, zicându-I:
„Tatăl nostru este Avraam“. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam,
faptele lui Avraam le-aţi face. Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v'am grăit
adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n'a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru“.
Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu“.
Zisu-le-a Iisus: „Dacă
Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M'aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am
ieşit şi am venit.
Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M'a trimis. De ce nu-Mi pricepeţi
vorbirea?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul.
Voi sunteţi din tatăl
vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la'nceput a fost ucigător de
oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el
grăieşte minciuna, dintr'ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl
minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. Cine dintre
voi Mă vădeşte de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeţi? Cel ce este de la Dumnezeu ascultă
cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la
Dumnezeu“.
Asa zicea si Sf.Chiril al
Alexandriei in celebrele lui Glafire despre fostele pietre fizice ale vechiului
templu al evreilor si despre noile pietre duhovnicesti ridicate de Iisus
Hristos, pietre ce vor alcatui noul templu al lui Dumnezeu, adica Biserica:
Şi Cyrus dînd odinioară
bani, a poruncit să se rezidească templul din Ierusalim. Emanuil a întemeiat
Biserica cea cu adevărat sfîntă şi cetatea cea vestită, dărîmînd cu totul ca pe
un Babilon idolatria îngîmfată şi înjurătoare de Dumnezeu.
Căci El este Cel ce a
făcut cerul şi pămîntul şi omul, Cel ce a împodobit cerul cu stele, a ridicat
nouă ca dreptate pe Iisus care ne-a
răscumpărat în dar. «Căci am fost
îndreptaţi întru credinţă» (Rom. 5, 1). Acesta ne-a slobozit din legături
şi robie, a zidit duhovniceşte Ierusalimul spiritual şi a întemeiat Biserica,
ca să nu poată fi «biruită nici de
porţile iadului» (Matei 16, 18), şi să nu fie biruită de vrăjmaşi .
Cei ce rătăceau odinioară
cunoscînd că acesta este Dumnezeu după fire, spun: «Tu eşti Dumnezeul nostru, şi n-am ştiut. Şi nu este Dumnezeu afară de
Tine» (Isaia 45, 15). Acestuia I se vor închina, Lui se va pleca «tot genunchiul» şi «toată limba va mărturisi că Domn este Iisus Hristos întru slava lui
Dumnezeu Tatăl» (Filip. 2, 10—11). Acestuia au îndrăznit unii din Israil să
I se împotrivească. Dar au fost făcuţi de ruşine şi au căzut şi au umblat
strîmb după cuvîntul proorocului.
Deci
Cyrus al lui Cambise a întemeiat casa (templul) lui Dumnezeu în Ierusalim, ca
chip al lui Hristos. Dar că Emanuil însuşi avea să ducă la capăt fapta aceasta
în mod duhovnicesc şi spiritual o poate observa cineva şi în
alt chip. După ce Cyrus a eliberat din robia Babilonului pe Israil, s-au ivit
îndată învăţători şi conducători ai poporului. Aceştia au fost Zorobabel al lui
Salatiel din seminţia lui Iuda şi Iisus al lui Iosedec, preotul cel mare.
Acestora ajunşi în Ierusalim, Dumnezeu le-a dat în grijă, prin glasul
proorocului Agheu, zidirea templului.
Observă în chip şi icoană
îndoită pe Emanuil, ca împărat, în Zorobabel, care era din seminţia lui Iuda
care stăpînea atunci în Israil, iar ca Arhiereu în Iosua, arhiereul cel mare,
care conducea pe calea ce duce la sfînta cetate din ţara celor de alt neam,
adică din cel al Babilonienilor. Observă că e şi meşterul ziditor şi îngrijitor
al sfîntului templu. La fel noi, urmînd
prin credinţă conducătorului Hristos, ca unui împărat şi Arhiereu, scăpaţi de
sub tirania diavolească şi ca din pămîntul celor de alt neam, din rătăcirea
lumească, intrăm în sfînta cetate, adică în Biserica celor întîi născuţi, pe
care o va clădi Hristos din pietre inteligibile. O va mărturisi aceasta
Pavel, scriind celor ce-au fost răscumpăraţi prin credinţă şi s-au hotărît să
păşească pe urmele lui Hristos : «Intru
Care şi voi sînteti împreună zidiţi spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh»
(Efes. 2, 22). Iar că slava Bisericii e
mai mare decît cea dintîi şi veche a templului clădit din pietre.
Adica:
Templul
vechi era clădit din pietre materiale. El era numai chipul celui din pietrele
vii ale credincioşilor, sau al Bisericii. Templul vechi era
aşezat întru-n singur loc, Biserica e pretutindeni unde sînt credincioşi, care
toţi se simt uniţi in Hristos. De aceea ei se pot şi aduna oriunde există mai
mulţi într-un locaş. Dar adevărata Biserică sînt ei. Pentru că unde sînt
adunaţi ei la un loc, e şi Hristos în mijlocul lor şi li se împărtăşeşte prin
trupul şi sîngele Lui. A fi «pietre vii»
clădite în Biserică, înseamnă a se şi articula împreună în acelaş întreg
spiritual, dar a fi şi fermi în stârnirea în locul ce-l deţine în acest întreg.
Ei nu fac parte din Biserică datorită rudeniei de sînge, ci credinţei în
Hristos.
Pe langa toate acestea
mai era inca o problema care ma tot framanta: de ce oare Saul a fost intors
tocmai de pe drumul Damascului si convertit apoi in Apostolul Neamurilor, in
Pavel. De ce tocmai acolo si nu in alta parte? Oare ce a vrut sa arate Dumnezeu
cu aceasta ? Inca mai astept un raspuns corect de la cineva care poate sa ma
lamureasca si pe mine !!!
