Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, cea prezisă de profetul Daniel, stând unde nu se cuvine – cine citeşte, să înţeleagă – , atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi

Sf.Teofilact al Bulgariei :

„Urâciune a pustiirii" este stâlpul [statuia] cu chipul celui care a robit cetatea, pentru că tot idolul „urâciune" se numeşte. Iar „a pustiirii" spune pentru că Ierusalimul robit fiind şi pustiire pătimind, au pus statuia aceasta înlăuntrul celor neumblate ale templului.

Încă şi Pilat, pentru că a adus noaptea în templu statuile Cezarului, s-a făcut pricinuitor de multă turburare în popor. De atunci a început şi războiul şi pustiirea Ierusalimului.

        Dar este cu putinţă a înţelege aceasta şi spre îndreptarea năravurilor. „Urâciune a pustiirii" este toată înţelegerea satanicească, care „stă în loc sfânt" (Matei 24,15), adică în mintea noastră. Deci, atunci, „cel care este în Iudeea să fugă în munţi", adică cel ce s-a mărturisit [spovedit] să alerge la munţii faptelor bune; căci „Iudeea" se tâlcuieşte „mărturisire". Iar cel ce stă întru înălţime [„pe acoperiş"], „să nu se pogoare", căci aflând noi oarecare înţelegere pătimaşă stând întru noi, se cuvine prin mărturisire [spovedanie] să alergăm la cele înalte şi să nu ne pogorâm dintru înălţimea faptei celei bune. Şi cel care lucrează lucrul cel bun [„în ţarină"], să nu se întoarcă să la ştiinţa cea veche, care este „haina" de care s-a dezbrăcat (Marcu 13,15-l6).

Sf.Vasile cel Mare :

42.               «Va fi în zilele din urmă că vor fi arătate muntele Domnului şi casa lui Dumnezeu peste vârfurile munţilor».

        Zile din urmă sunt numite cele care se apropie de sfârşitul acestui timp. Fiindcă şi natura timpului trecător corespunde cu această lume pieritoare, căci are afinitate şi înrudire cu cele văzute, plecând împreună cu cele care pier, subzistând împreună cu cele ca­re sunt, fiind aşteptat şi nădăjduit împreună cu cele care urmează încă. Deci, pentru că zilele şi nopţile, lunile şi anii, perioadele de timp îşi au originea de la soare şi lună şi mişcarea firmamentului, trebuie ca prin distrugerea acestora să fie şi sfârşitul timpului. îna­inte de sfârşitul lumii acesteia, «vor fi arătate muntele Domnului şi casa lui Dumnezeu peste vârfurile munţilor». Iar cel care nu slujeşte doar expresia şi nu apără litera simplă, va trebui să nu rămână la ce­le sensibile. Cum se va arăta atunci muntele lui Dumnezeu? Cum va fi pe vârfurile munţilor casa lui Dumnezeu? Căci Israelul trupesc nu aşteaptă nici facerea altui munte, nici zidirea unei a doua case care să fie pe alte vârfuri. Ci muntele Sion şi templul erau arătate în tim­pul profeţiei lui Isaia. Ce se spune deci? Nu că în zilele din urmă acestea vor fi arătate, ci că în zilele din urmă pentru iertarea păcatu­lui se va arăta marea şi înalta iconomie pentru mântuirea oameni­lor. Taina cea din veci ascunsă a fost descoperită/relevata/apocalipsata la sfârşitul timpuri­lor. Coborârea Domnului pe pământ a fost asemănată cu un munte, pentru că muntele este pământ înălţat. Şi trupul Domnului, fiind pământ după firea comună, a fost înălţată prin unirea cu Dumne­zeu.

        Şi casa lui Dumnezeu pe vârfurile munţilor este Biserica, după expresia Apostolului. Căci spune: «Trebuie să ştii cum să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu», ale cărei «temelii sunt în munţii cei sfinţi», căci este «zidită pe temelia apostolilor şi a profeţilor». Unul dintre munţi era şi Petru, pe a că­rui stâncă Domnul a făgăduit să zidească Biserica Lui. Căci gân­durile înalte şi ridicate, care se înalţă deasupra celor pământeşti, sunt în mod potrivit numite „munţi”. Sufletul fericitului Petru este numit „stâncă înaltă”, pentru că este înrădăcinat singur în credin­ţă, fiind tare şi neclintit faţă de loviturile aduse de ispitiri. Deci toţi cei care cuprind cunoaşterea Dumnezeirii prin măreţia minţii şi prin faptele minţii, care sunt desăvârşiţi întru viaţa sănătoasă, sunt vârfuri ale munţilor, pe care este zidită casa lui Dumnezeu.

        Cu dedicatie pentru chip-istii care recomanda ca acum e vremea muceniciei iar fuga in munti ar fi foarte sanatoasa si chiar recomandata…in grupuri mici gen comandouri de gherila, presupun!!!

        Asa ajungem la balarii cand nu intelegem legea duhovniceste, pacat…si sunt o gramada de siteuri , asa zis ortodoxe , care recomanda magarii de acest gen…

        Daca ceea ce zicea atunci Iisus era valabil pentru evreii care crezusera sau aveau sa creada in Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu , ar putea fi valabil si pentru crestinii zilelor noastre - adica iudeii in ascuns nu taiati la vedere ci la inima, marturisitorii lui Hristos - , care traiesc deja in timpul lui antihrist fara cea mai mica banuiala !!!,… cu alte cuvinte, atunci cand nu mai avem invatatori de credinta, repere morale si nici un exemplu viu de reper crestinesc, mai ales din partea monahal-bisericeasca, crestinii sunt indrumati catre munte, adica catre Hristos direct, catre scrierile Sf.Apostoli, catre mari sfinti ai Bisericii Ortodoxe , catre scrierile acestora ca sa mai culeaga un gram de speranta, credinta din presa scrisa a generatiilor trecute care ne-au mai ramas peste timp...nu sa fuga de nebuni pe coclauri disperati ca sa scape de antihrist !!!

Atunci cand , in zilele noastre, nimeni nu mai vinde credinta in Hristos, sa fugim la cei din trecut care o vindeau fara nici o jena si nici macar o singura frica fata de absolut nimeni cu credinta in suflet ca daca Dumnezeu este cu noi cine ne poate fi impotriva !!!