Unii
considera aceasta ca fiind cea de a III a reconstruire a templului fizic al
evreilor uitand sa ia in calcul si constructia efectuata de catre Irod cel Mare
, ceea ce ar face constructia de acum sa poarte numele generic de cel de al IV
lea templu de la Ierusalim, dar asta este o alta poveste…
Apostolul Pavel ne avertizeaza ca legea noua
a lui Hristos este totusi una duhovniceasca -,,Căci ştim că Legea e duhovnicească,, /
Romani 7,14 - si deci prin urmare daca am dori sa intelegem unele
lucruri din Biblie ar trebui sa incercam o intelegere duhovniceasca si nu una
pamanteasca asa cum inteleg evreii si restul neamurilor, asta daca gandim in
stil adevarat crestin-ortodox si nu ne lasam influentati de intoxicarile
kakadoxe, neo-protestante, iudaisme etc.
Revenim.
Sa il lasam pe Sf.Chiril al Alexandriei sa
ne explice cum sta treaba in aceasta privinta ca sa putem intelege ca Biserica
este alcatuita din pietre vii, adica crestinii credinciosi, iar vechiul templu
al evreilor era alcatuit din pietre moarte, adica din evreii necredinciosi .Si
asta mai ales acum , in zilele noastre.
Iudeii au fost duşi odinioară în robie şi
cei din Israil au fost asupriţi în Babilon mulţi ani, ţinuţi într-o robie aspră
şi barbară. Dar după ce Cyrus, fiul lui Cambisi, a ajuns stăpîn şi peste Mezi
şi peste Perşi, a pornit război împotriva Asirienilor, care erau vecini de
graniţă, a cucerit şi Babilonul şi a eliberat pe Iudei care plîngeau sub
tirania Asirienilor pînă la lacrimi şi declarau că li s-a prezis de către
Dumnezeu prin glasul sfinţilor că va veni la vremea potrivită Acela care va
birui pe vrăjmaşi şi îi va elibera de lanţuri pe cei oprimaţi, şi că Acela va
ridica iarăşi templul din Ierusalim, pe care Asirienii l-au ars, din necredinţa
în Dumnezeu. Că cei din Israil n-au minţit în acestea, o aflăm cercetînd
scrierile sfinţilor prooroci.
Căci a zis Dumnezeu prin
glasul lui Isaia: «Aşa zice Domnul. Cel ce te-am
izbăvit pe tine şi te-am plăsmuit din pîntece: Eu Domnul cel ce săvîrşesc
acestea, întins-am cerul singur şi am întărit pămîntul. Cine altul va risipi
semnele celor ce grăiesc din pîntece şi vrăjile din inimă ? Cel ce întoarce pe
cei înţelepţi la cele dinapoi şi înebuneşte sfatul lor ? Şi întăreşte cuvintele
slugii Sale şi adevereşte sfatul îngerilor Săi ? Cel ce zice Ierusalimului:
Locuit vei fi; şi cetăţilor Iudeii: Zidite veţi fi. Şi pustiile ei vor odrăsli.
Cel ce zice adîncului: Pustii-te-vei şi rîurile tale le voi seca. Cel ce zice
lui Cyrus să înţeleagă şi toate voile Mele va face. Cel ce zice Ierusalimului:
Zidite-vei şi casa Mea cea sfîntă o vei întemeia. Aşa zice Domnul Dumnezeu unsului
Meu Cyrus, pe care l-am ţinut de-a dreapta ca să asculte de el neamuri şi
puterea împăraţilor voi sfărîma. Voi deschide uşi înaintea lui şi cetăţile nu i
se vor închide. Eu voi merge înaintea ta şi munţi voi netezi, uşi de aramă voi
zdrobi şi lanţuri de fier voi sfărîma. Şi-ţi voi da ţie visitierii întunecate,
ascunse, nevăzute; le voi deschide ţie. Ca să cunoşti că Eu sînt
Domnul Dumnezeu cel ce chem numele tău, Dumnezeul lui Israil. Pentru Iacob
sluga Mea şi pentru Israil alesul Meu, Eu te voi chema pe numele tău şi te voi
primi pe tine. Dar tu nu ai cunoscut că Eu sînt Domnul Dumnezeu şi nu este Dumnezeu
afară de Mine. Şi nu M-ai cunoscut» (Isaia 44, 24—29, 45, 1—5).
Auzi cît de limpede spune: «Nu M-ai cunoscut». Şi nu pune
între cei ce cunosc pe Dumnezeu pe cel ce a ajuns la o situaţie atît de slăvită
şi e mai înalt ca împăraţii şi stăpîn atît de multor neamuri. Faptele lui au
fost chipuri ale biruinţelor săvirşite de Hristos. Căci a prezis că El va
risipi vrăjitoriile mincinoase ale Babilonienilor şi semnele celor ce scorneau
mituri din pîntece. Iar sfaturile sau prezicerile proorocilor săi, pe care i-a
numit şi îngeri, nu le declară mincinoase [1].
Ba a vestit de mai înainte şi că va zidi cetăţile Iudeilor şi că va pustii
adîncul şi va seca toate rîurile lui. Iar zicînd adînc, socotesc că înţelege
mulţimea celor ce locuiesc în el. Iar rîurile lui, neamurile ce curg de
pretutindeni în ajutor. Dar să vorbim lămurit despre Cyrus, mutînd cu
pătrunderea subţire la taina lui Hristos isprăvile aceluia.
Şi Cyrus dînd odinioară bani, a
poruncit să se rezidească templul din Ierusalim. Emanuil a întemeiat Biserica
cea cu adevărat sfîntă şi cetatea cea vestită, dărîmînd cu totul ca pe un Babilon idolatria îngîmfată şi înjurătoare
de Dumnezeu.
Despre Cyrus Dumnezeu zice : «Toate
voile Mele le va face».
Şi lui Cyrus Dumnezeu i-a zis : «Te-am
chemat cu numele Meu». Iar Emanuil e cu adevărat Domnul, deşi S-a arătat ca
om[2].
Iar cele ale lui Cyrus au fost un chip al slavei lui Hristos.
Căci El este Cel ce a făcut cerul
şi pămîntul şi omul, Cel ce a împodobit cerul cu stele, a ridicat nouă ca
dreptate pe Iisus care ne-a răscumpărat în dar. «Căci am fost îndreptaţi
întru credinţă» (Rom. 5, 1). Acesta ne-a slobozit din legături şi robie, a zidit
duhovniceşte Ierusalimul spiritual şi a întemeiat Biserica, ca să nu poată fi «biruită
nici de porţile iadului» (Matei 16, 18), şi să nu fie biruită de vrăjmaşi.
Deci Cyrus al lui Cambise a întemeiat casa (templul) lui Dumnezeu
în Ierusalim, ca chip al lui Hristos. Dar că Emanuil însuşi avea să ducă la
capăt fapta aceasta în mod duhovnicesc şi spiritual.
Observă în chip şi icoană îndoită
pe Emanuil, ca împărat, în Zorobabel, care era din seminţia lui Iuda care
stăpînea atunci în Israil, iar ca Arhiereu în Iosua, arhiereul cel mare, care
conducea pe calea ce duce la sfînta cetate din ţara celor de alt neam, adică
din cel al Babilonienilor. Observă că e şi meşterul ziditor şi îngrijitor al
sfîntului templu. La fel noi, urmînd prin credinţă conducătorului Hristos, ca
unui împărat şi Arhiereu, scăpaţi de sub tirania diavolească şi ca din pămîntul
celor de alt neam, din rătăcirea lumească, intrăm în sfînta cetate, adică în Biserica
celor întîi născuţi, pe care o va clădi Hristos din pietre inteligibile. O va
mărturisi aceasta Pavel, scriind celor ce-au fost răscumpăraţi prin credinţă şi
s-au hotărît să păşească pe urmele lui Hristos : «Întru Care şi voi sînteti
împreună zidiţi spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh» (Efes. 2, 22). Iar
că slava Bisericii e mai mare decît cea dintîi şi veche a templului clădit din
pietre[3],
o spune Dumnezeu însuşi, zicînd prin glasul lui Agheu : «Cine dintre voi a
văzut casa aceasta întru slava ei cea dintîi şi cum este acum ? Oare nu este
fără nici un preţ în ochii voştri ?» (Agheu 2, 3). Şi după altele iarăşi: «Al
Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul Atotţiitorul, pentru că
mărimea de pe urmă a casei acesteia, va fi mai mare decît cea dintîi, zice
Domnul Atotţiitorul; şi în locul acesta voi da pace» (Agheu 2,
9—10). Şi pacea sufletului o are tot cel ce contribuie la înălţarea acestui
templu. Şi multe alte va culege cineva fără osteneală, prin care Hristos ni se
descrie ca celor de odinioară.
Despre Hristos şi sinagoga – adunarea - iudeilor
Nenorociţii
Iudei pot fi vădiţi folosindu-se în multe feluri de o limbă neînfrînată şi
sălbatică împotriva lui Hristos. Iar că acest lucru nu le-a fost nepăgubitor o
poate vedea cineva chiar din cele ce li s-au întîmplat. Căci întîiul-născut Israel (Ieş. 4, 22) avînd o slavă vestită din pricina
aceasta şi fiind odinioară iubit şi ales, a fost pus la urma neamurilor şi a
ajuns aşa în timpurile din urmă, ba mai bine zis în tot timpul. Aceasta le-a spus-o de mai
înainte Domnul, zicînd prin Osea : «Vai lor, că s-au abătut de la Mine.
Ticăloşi sînt, că au săvirşit fărădelege împotriva Mea. Eu i-am răscumpărat pe ci, iar ei au grăit împotriva Mea minciuni» (Osea 7, 13). Nimic urît, care n-ar fi
îndrăznit să spună în cuvintele lor. Au defăimat, neînţelegînd ce s-a scris :
«Moartea şi viata în mîna limbii. Cei ce o stăpînesc pe ea vor mînca roadele
ei» (Prov. 18, 21). Iar fiindcă s-au înebunit împotriva Lui, şi-au slobozit
limba neînfrînată la ocări, precum am spus adineauri. De aceea au căzut şi din
nădejdea în El, neauzindu-L zicînd : «Acesta
e sorţul tău şi partea ta, să nu ascultaţi de Mine, zice Domnul» (Ier.
13, 25).
Iar ca
chip al preoţiei Iudeilor trebuie socotit Aaron, iar Mariam reprezintă faţa Sinagogii (a adunării). Deci L-au
acuzat pe Mîntuitorul nostru Hristos şi bătrînii Iudeilor şi însăşi adunarea
(Sinagoga) împreună cu aceia, învinuindu-L de călcarea poruncilor dumnezeieşti,
prin spusa : «Dacă ar fi omul acesta de la Dumnezeu, n-ar fi călcat Simbăta»
(Ioan 9, 16). Dar scrîşneau împotriva Lui şi în alt mod, pentru că şi-a
luat de soţie o femeie neagră, adică Biserica din neamuri, şi a părăsit într-un
mod oarecare pe cea dintîi, adică pe israelita, care era Sinagoga. Că erau
furioşi pentru că nesocotea obiceiurile lor, păzite în mod deşert, sau date
prin Moise ca chipuri, nu e greu să vadă cel ce s-a familiarizat cu scrierile
evanghelice. Iar că şi-a luat soţie Biserica din neamuri, înnegrită încă pentru
întunericul cunoştinţei şi al moravurilor — căci nu era încă în ea lumina cea
adevărată care înfrumuseţează şi albeşte faţa — va putea găsi cineva uşor
dovada în prooroci.
Oare
nu arată prin acestea ca pe o iconomie (o lucrare dumnezeiască) parţială şi
măsurată pe cea prin lege şi prooroci şi ca pe una generală şi universală, pe
cea prin Hristos ? Căci legea mîntuia o singură casă, cea din
Israel. Iar Hristos nu a făcut aşa, ci a
cumpărat[4] lui
Dumnezeu şi Tatăl, precum s-a scris, întreaga lume prin credinţa în El şi prin
sîngele Său. - [asta pentru cei care tot cauta de zor explicatii
precum ca in vremea antihristului vor fi obligati sa aibe pecetea acestuia
pentru a cumpara alimente in vederea supravietuirii de pe o zi pe alta prin
ingurgitarea acestora !!! , pe cand aici vedem clar ca antihristul vinde
necredinta, apostazie, paganitate iar toata lumea cumpara relaxata neavand
,cica , inca pecetea blestematului...vedeti la ce balarii se ajunge daca luam
intelegerea trupeasca si nu duhovniceasca...si toti fug de cip-uri, card-uri si
alte cele fara a lua in considerare caderea duhovniceasca, care este mult mai
usoara dar si mai subtila, desi in ultimul timp este din ce in ce mai evidenta
decat era odata caderea trupeasca pe cai mucenicesti. Poate se intelege
paralela cum ca vremea neamurilor s-a terminat si nimeni nu mai cumpara
credinta in Hristos – din propria vointa nu obligat - ci toti se inghesuie la
vanzarea si cumpararea paganitatii, a apostaziei...]
Apropos de antihrist, toate
cele ale lui s-au implinit si totusi el nu e de gasit. De nici o culoare
!!!...poate privim in alta directie si l-am ratat pana acum cu privirea si mai
ales cu intelegerea ?!!! Oare ???
PPPS ... Sfântul Ipolit al Romei
«I-a trimis Domnul pe Apostoli la toate neamurile, iar el (antihristul) la fel îşi trimite
apostolii săi mincinoşi. Mântuitorul a adunat oile risipite. Tot aşa
şi antihristul adună poporul risipit al iudeilor....oare nu este deja templul iudeilor reconstruit
la Ierusalim ???
Sinagoga, templu, Biserica,
ecclesia/ekklesia ...adunare...adunarea poporului...
ECCLESIA
(EKKLESIA) (cuv. gr.) s. f. 1. (În Grecia Antică) Adunarea poporului, organul suprem al
democrației antice. 2. (REL.)
Denumire dată unei comunități creștine vechi; (mai târziu) denumire a întregii
biserici (2); parohie (1).
[1] Prin prooroci se arată cel mai mult că
istoria nu se desfăşoară la intimplare, sau numai din capriciile apărute la
întîmplare Intre oameni, ci mersul ei este prevăzut şi In parte determinat de
Dumnezeu-Cuvîntul care o conduce spre întruparea Lui, apoi spre asemănarea
multora cu El. Proorocii sînt de aceea cei ce anunţă de mai înainte hotărîrile
lui Dumnezeu şi prevestirile Lui privitoare la etapele viitoare ale istoriei.
[2] Cyrus e în greceşte, care e apropiat de
Domnul. Prin aceasta se arată că Dumnezeu i-a dat un nume ca al Lui. Emanuel e
cu adevărat Domnul, chiar dacă S-a arătat ca om.
[3] Templul
vechi era clădit din pietre materiale. El era numai chipul celui din pietrele
vii ale credincioşilor, sau al Bisericii. Templul vechi era aşezat întru-n
singur loc, Biserica e pretutindeni unde sînt credincioşi, care toţi se sînt
uniţi în Hristos. De aceea ei se pot şi aduna oriunde există mai mulţi într-un
locaş. Dar adevărata Biserică sînt ei. Pentru că unde sînt adunaţi ei la un
loc, e şi Hristos în mijlocul lor şi li se împărtăşeşte prin trupul şi sîngele
Lui. A fi «pietre vii» clădite în Biserică, înseamnă a se şi articula împreună
în acelaş întreg spiritual, dar a fi şi fermi în stârnirea în locul ce-l deţine
în acest întreg. Ei nu fac parte din Biserică datorită rudeniei de sînge, ci
credinţei în Hristos.
[4] Termenul «ne-a
cumpărat», «ne-a răscumpărat» cu
sîngele Său e folosit de Părinţi pentru că a trebuit să verse sîngele Său ducind şi imprimind pînă la capăt in umanitatea Sa
iubirea Sa faţă de Tatăl şi faţă de noi, pentru că pe de o parte această iubire
să se comunice din umanitatea Sa şi in noi, pe de alta să atragă asupra ei şi
asupra noastră iubirea Tatălui. Pe de altă parte prin moarte erau stăpiniti de
satana, ca izvor al existentei sărăcite la maximum, dar totuşi avînd în ea o
putere de atracţie prin slăbiciunea ce ne-o imprimă, rupindu-ne de Dumnezeu.
Hristos primind moartea, a primit-o ca ceva ce venea de la vrăjmaşul lui
Dumnezeu deci a plătit aceluia ceea ce plăteau toti. Dar îndată ce-a ajuns la
acest capăt al vieţii pămînteşti, adică la moarte, a trecut prin ea, ca primită
din iubirea de Dumnezeu şi de oameni, la Intîlnirea deplină ca om cu Dumnezeu,
biruind moartea. A intrat o clipă sub îngustimea aceleia, ca să se spargă
dinlăuntru pereţii acestei îngustimi. Dar noi primim puterea Lui biruitoare
de moarte, numai dacă ne deschidem Lui prin credinţa că e Fiul lui Dumnezeu
care a biruit ca om moartea.
