Despre lepadarea de Hristos-exemple din vietile sfintilor si pateric

Întru aceasta zi, cuvânt despre un calugar ce s-a lepadat de Hristos, dar apoi, iar l-a mântuit pe el Dumnezeu.

Un frate se lupta mult cu pacatul desfrânarii. Iar, întâmplându-i-se lui a trece pe lânga un sat din Egipt si vazând o fata de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea si a zis tatalui ei: „Da-mi-o mie pe ea, sa-mi fie sotie”. Iar el i-a zis: „Nu pot sa ti-o dau, pâna nu voi întreba pe dumnezeul meu.” Deci a zis demonului: „Iata, un calugar cere pe fiica mea, sa i-o dau lui?” Iar demonul, raspunzând, i-a zis: „De se va lepada de Hristosul lui si de Botez si de fagaduinta calugareasca, sa i-o dai.” Iar calugarul de toate s-a lepadat. Si îndata a vazut el, ca un porumbel iesind din gura lui si zburând la cer. Iar slujitorul la idoli mergând la demon, i-a spus ca, iata, s-a lepadat. Atunci diavolul i-a zis: „Sa nu-i dai lui pe fiica ta de sotie, ca Dumnezeul lui nu s-a departat de la dânsul ci înca îi ajuta lui.” Si venind el la calugar, i-a spus: „Nu pot sa ti-o dau pe ea, ca Dumnezeul tau înca îti ajută tie si nu S-a depărtat de la tine.”

Și, acestea auzindu-le, fratele a cugetat întru sine: „Daca eu, ticalosul, chiar lepadându-ma de Dansul si de Botez si de fagaduinta calugareasca, Bunul Dumnezeu tot îmi ajuta mie, cât de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu.” Si asa, si-a venit întru sine si, abatându-se de acolo, s-a dus în pustie. Si a marturisit pacatul lui la un staret mare, iar staretul i-a zis lui: „Sa sezi cu mine în pestera si sa postesti trei saptamâni, mâncând numai la doua zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu pentru tine.” Si mâhnindu-se staretul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Rogu-ma Tie, Doamne, daruieste-mi mie sufletul acesta si primeste pocainta lui..” Si l-a ascultat Dumnezeu pe el. Apoi, sfârsindu-se a treia saptamâna, a venit staretul la frate si l-a întrebat, zicând: „Oare vazut-ai ceva?” Si, raspunzând, fratele a zis: „Adevarat, am vazut un porumbel, zburând sus la înaltimea cerului si deasupra capului meu stând”. Iar staretul i-a zis lui: „Sa crezi, luând aminte la tine însuti, si sa te rogi lui Dumnezeu întotdeauna.” Iar la a doua saptamâna, a venit staretul la fratele, iarasi, si l-a întrebat pe el: „Oare vazut-ai ceva?” Iar el a zis: „Am vazut un porumbel zburând pe lânga capul meu.” Si i-a poruncit staretul zicându-i: „Privegheaza cu mintea si te roaga!” Dupa aceea, iarasi, a venit, sfârsindu-se saptamâna a treia, si l-a întrebat pe el: „Ce lucru ai vazut?” Iar el a zis: „Am vazut porumbelul ca a zburat si a stat deasupra capului meu si am întins mâna ca sa-l prind pe el, iar el, repezindu-se, a intrat în gura mea.”
Apoi, a laudat staretul pe Dumnezeu si a zis: „Iata, a primit Domnul pocainta ta, de acum sa iei aminte la tine.” Iar fratele a zis: „Iata, de acum, împreuna cu tine voi ramâne parinte, pâna ce voi muri.”

Mai off-topic .. despre "simpla" vânzare a sufletului "iremediabilă" prin actele cu cip.

Din viața Sfântului Vasile cel Mare:

Eladie, fostul ucenic al marelui Vasile, însuși văzător și urmaș al minunilor lui la moștenirea scaunului său, bărbat îmbunătățit și sfânt, a spus un lucru nemincinos ca acesta:

Un boier drept-credincios, anume Proterie, cercetînd Locurile Sfinte, a gîndit să dea pe fiica sa într-una din mănăstiri, să slujească lui Dumnezeu. Dar diavolul, care de la început urăște binele, a împins pe o slugă a lui Proterie spre dorirea fiicei stăpânului său. Văzând sluga că acest lucru este greu, spre care nici nu îndrăznea, simțindu-se nevrednic, a mers la un vrăjitor care locuia în acea cetate, căruia i-a spus toată dorința sa, și i-a făgăduit să-i dea mult aur dacă va face cu farmecele sale să ia de soție pe fiica stăpânului său.

La început vrăjitorul n-a voit, apoi mai pe urmă a zis: "De vei voi, te voi trimite la stăpânul meu, diavolul, și el îți va ajuta la aceasta, dacă vei face și tu voia lui"; iar acel ticălos rob a zis: "Făgăduiesc că voi face tot ce-mi va porunci". Fermecătorul a zis: "Te vei lepăda de Hristos al tău și vei da scrisoare pentru aceasta?". Iar el a zis: "Gata sunt, numai să-mi câștig dorința mea". Vrăjitorul a răspuns: "De făgăduiești așa, apoi și eu îți voi fi de ajutor".

Luând o hârtie, a scris diavolului astfel:

De vreme ce mi se cade a mă sârgui, stăpâne al meu, ca să mă lepăd de creștineasca credință și să vin spre a ta stăpânire, întru înmulțirea părții tale, iată trimit la tine acum pe tînărul care va aduce scrisoarea mea, fiindcă este aprins de dor către o fecioară; și te rog să-i dai ajutor să-și câștige dorința sa, ca și eu întru aceasta să mă preamăresc și cu mai mare sîrguință să câștig pe mulți care îți vor fi plăcuți.

O scrisoare ca aceasta scriind către diavol, a dat-o acelui tânăr și l-a trimis, zicându-i: "Să mergi în această oră a nopții și să stai la mormintele păgîne, să ridici hîrtia în văzduh și-ți vor sta de față cei ce te vor duce la diavolul". Iar el, ticălosul, degrabă s-a dus și ajungând la morminte, a început a chema pe diavoli în ajutor. De îndată duhurile viclene s-au arătat în fața lui și cu bucurie au dus pe cel înșelat la stăpânul lor; apoi văzându-l că ședea pe scaun înalt și înconjurat de duhuri viclene, i-a dat scrisoarea de la vrăjitor și, luând-o, diavolul a zis către tînăr: "Crezi în mine?". Iar el a zis: "Cred". Și diavolul i-a zis: "Te lepezi de Hristos al tău?". Iar ticălosul a zis: "Mă lepăd".

Satana i-a zis: "De multe ori mă înșelați voi creștinii; cînd vă trebuie ajutorul meu, veniți la mine, iar după ce vă împliniți dorința voastră, iarăși vă lepădați de mine și vă apropiați de Hristos al vostru; iar El, ca un bun și iubitor de oameni, vă primește. Voiesc să-mi faci zapis, cum că te lepezi de bunăvoie de Hristos și de Botez și făgăduiești ca să fii al meu în veci, să rabzi cu mine veșnica muncă în ziua judecății; și așa eu îndată voi împlini dorința ta". Iar tânărul a scris precum diavolul a voit.

Atunci balaurul pierzător de suflete a trimis pe diavolul desfrânării și a aprins pe fecioara aceea de nesățioasa dragoste către acest tânăr, încât neputând răbda patima trupească, a căzut la pământ, rugându-se de tatăl său: "Miluiește-mă, miluiește-mă pe mine, fiica ta, și mă dă ca soție acelui tânăr al nostru, pe care l-am iubit foarte mult; iar de nu vei face aceasta unicei tale fiice, în scurt timp mă voi omorî și vei da seamă pentru mine în ziua judecății".

Auzind aceasta tatăl, s-a înspăimântat și se tânguia, zicând: "Vai mie păcătosul, cum s-a întâmplat aceasta fiicei mele? Cine mi-a furat comoara? Cine a amăgit pe fiica mea? Cine mi-a întunecat lumina ochilor mei? Eu pe tine, fiica mea, voiam să te logodesc cu Mirele ceresc, ca să fii viețuitoare împreună cu îngerii, și ca totdeauna să preamărești pe Dumnezeu în psalmi și în cântări duhovnicești, și prin tine nădăjduiam ca și eu să fiu mântuit. Iar tu fără rușine îmi vorbești pentru unirea nunții. Să nu mă pogori cu mâhnire în iad, să nu-ți rușinezi neamul tău cel bun, însoțindu-te cu o slugă". Iar ea întru nimic nu socotea cuvintele tatălui său, zicând într-una: "De nu vei face după dorința mea, atunci singură mă voi ucide".

Tatăl ei, nepricepând ce să facă, după sfatul rudelor și al prietenilor săi, a lăsat ca mai bine să fie voia ei, decât să o piardă; deci chemând pe sluga lui, i-a dat de soție pe fiica sa și avere multă; apoi a zis către dânsa: "Mergi, fiică ticăloasă și pătimașă după bărbat; însă mi se pare că mult te vei căi pe urmă și nu-ți va fi de nici un folos".

Săvârșindu-se nedreapta însoțire și diavoleasca lucrare împlinindu-se, după câtăva vreme au observat și alții că acel tînăr nu intră în Biserică și cu Sfintele Taine nu se împărtășește. De aceea, au spus ticăloasei sale soții, zicându-i: "Nu știi că bărbatul tău, pe care l-ai ales, nu este creștin, ci străin de credința lui Hristos?". Ea, auzind aceasta s-a umplut de mâhnire și, aruncându-se la pămînt, a început să-și lovească obrazul și să-și bată pieptul cu pumnii, strigând: "Nimeni neascultând de părinții săi, nu s-a mântuit vreodată. Cine va spune rușinea tatălui meu, vai mie, ticăloasa, în câtă pieire am căzut astăzi; de ce m-am născut? Și născându-mă de ce n-am pierit?"

Astfel tânguindu-se ea, a auzit bărbatul ei și a alergat la dânsa, întrebând-o despre pricina tânguirii. Cunoscând lucrul, dânsul a început a o mângâia, zicând că nu sînt adevărate cele despre dânsul, și îi spunea că este creștin. La cuvintele lui puțin mângâietoare, dânsa a zis: "De vei voi ca să mă încredințezi cu adevărat, iar ticălosul meu de suflet să fie fără grijă, să mergi dimineață cu mine în Biserică și înaintea mea să te împărtășești cu Sfintele Taine și atunci te voi crede".

Ticălosul ei bărbat, văzînd că nu poate tăinui acel lucru, a fost nevoit a-i spune toate cele petrecute și cum s-a dat diavolului. Ea, căpătând curaj și scuturându-se de slăbiciunea femeiască, a alergat la Sfântul Vasile și a strigat: "Miluiește-mă, ucenice al lui Hristos, miluiește-mă pe mine, care n-am ascultat pe părintele meu și diavolescului sfat m-am supus".

Povestindu-i toate cele petrecute cu bărbatul său, iar sfântul chemându-l, l-a întrebat dacă sunt adevărate toate cele spuse despre dânsul de femeia sa. El cu lacrimi în ochi a răspuns: "Adevărat, sfinte al lui Dumnezeu, așa este; de voi tăcea, faptele mele vor striga". Și i-a povestit cum s-a dat diavolilor, iar sfântul a zis: "Voiești să te întorci iarăși la Dumnezeul nostru, Iisus Hristos?". Tînărul a răspuns: "Da, voiesc, dar nu pot". Vasile l-a întrebat pentru ce nu poate, iar tânărul i-a răspuns: "Pentru că m-am lepădat de Hristos și diavolului m-am încredințat cu zapis". Iar Vasile a zis: "Nu te mâhni de aceasta; căci Dumnezeu este iubitor de oameni și primește pe cei ce se pocăiesc".

Atunci femeia lui, aruncându-se la picioarele sfântului, îl ruga, zicându-i: "Ucenice al lui Hristos, cât poți, ajută-ne nouă!"; iar sfântul a grăit către tânăr: "Dar crezi că te vei mântui?" Iar el a zis: "Cred, Doamne, ajută necredinței mele!". Luându-l sfântul de mână, a făcut pe dânsul semnul Sfintei Cruci și l-a închis la un loc, înăuntrul sfintelor ogrăzi; apoi a poruncit ca neîncetat să se roage lui Dumnezeu.

Singur a petrecut acolo trei zile, rugându-se lui Dumnezeu; după care sfântul, cercetându-l, l-a întrebat: "Cum te afli, fiule?". Tînărul a răspuns: "Într-o mare primejdie mă aflu, stăpâne; nu pot răbda chiotul diavolesc, înfricoșările, săgetăturile și lovirea pietrelor, pentru că, ținându-mi zapisul, mă ocărăsc, zicându-mi: "Tu ai venit la noi, iar nu noi la tine"". Sfântul i-a zis: "Nu te teme, fiule, și numai să crezi". Dându-i puțină hrană, l-a însemnat cu semnul Crucii și iarăși l-a închis. După puține zile, cercetându-l din nou, i-a zis: "Cum te afli, fiule?". Iar tânărul a răspuns: "De departe aud îngrozirile și chiotul, iar pe dânșii nu-i văd". Apoi, dându-i puțină mîncare și rugându-se pentru dânsul, l-a închis din nou și s-a dus.

După patru zile, a venit din nou la dânsul și l-a întrebat: "Cum te afli, fiule?". Iar el a răspuns: "Acum sunt bine, sfinte părinte; pentru că te-am văzut pe tine în vis, luptîndu-te pentru mine și biruind pe diavolul". Deci, sfântul, făcând rugăciuni, l-a scos din închisoare și l-a dus în chilia sa. A doua zi a chemat tot clerul bisericesc, pe monahi și tot poporul cel iubitor de Hristos, și le-a zis: "Să preamărim, fraților, pe iubitorul de oameni Dumnezeu, că iată, Bunul Păstor voiește să ia pe umeri oaia cea pierdută și s-o aducă în Biserică. Deci se cade să ne rugăm în această noapte bunătății Lui, ca să biruiască și să rușineze pe vrăjmașul sufletelor noastre". Atunci s-a adunat poporul în Biserică și a făcut rugăciuni de toată noaptea pentru tânărul ce se pocăia, strigând: "Doamne miluiește!".

Făcându-se ziuă, Vasile a luat pe tânăr de mână și l-a dus cu tot poporul în biserică, cântând psalmi și laude. Și iată diavolul, fără rușine, a venit pe nevăzute cu toată puterea sa pierzătoare, vrând să răpească pe tânăr din mâinile sfântului. Iar tânărul a început a striga: "Sfinte al lui Dumnezeu, ajută-mă!". Diavolul tăbărâse asupra tânărului cu atâta îndrăzneală și nerușinare, încât pe Sfântul Vasile îl zgâria, trăgând la dânsul pe tânăr. Întorcându-se fericitul, a zis către diavol: "Nerușinat pierzător de suflete, începător al întunericului și al pierzării, oare nu-ți ajunge ție a ta pierzare, pe care ai adus-o ție și celor ai tăi? Nu încetezi a prigoni zidirea Dumnezeului meu?" Iar diavolul a strigat către dânsul: "Mă nedreptățești, Vasile!". Și acest glas diavolesc l-au auzit mulți. Iar arhiereul a zis: "Să te certe pe tine Domnul, diavole!". Iar diavolul iarăși a zis către dânsul: "Vasile, mă nedreptățești, că nu eu am mers la dânsul, ci el la mine și s-a lepădat de Hristos al tău, dându-mi zapisul pe care îl am în mâinile mele, iar în ziua judecății îl voi aduce înaintea Celui de obște Judecător".

Vasile a zis: "Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul meu, că nu-și va lăsa poporul mâinile în jos, rugându-se, până nu vei da zapisul!". Întorcându-se sfântul către popor, a zis: "Înălțați mâinile voastre în sus și strigați: Doamne miluiește!". Poporul, înălțând mâinile spre cer, a strigat cu lacrimi: "Doamne miluiește!", multă vreme, și iată a venit zapisul tânărului acela, purtat prin văzduh, văzându-l toți, și s-a dat Fericitului Vasile în mâini. Sfântul, luând zapisul, s-a bucurat și a dat mulțumire lui Dumnezeu; apoi înaintea tuturor a zis către tânăr: "Cunoști, frate, zapisul acesta?" Tânărul a răspuns: "Da, sfinte al lui Dumnezeu, este al meu, că l-am scris singur cu mâna mea". Marele Vasile l-a rupt îndată bucăți, înaintea tuturor și l-a ars; apoi, ducând pe tânăr în biserică, l-a împărtășit cu dumnezeieștile Taine și pe popor l-a ospătat din belșug. Pe tânăr, mult învățându-l și dându-i canonul cel cuviincios, l-a dat femeii lui, care cu negrăit glas slăvea și mulțumea lui Dumnezeu.

Deci există cale de întoarcere...

Nu știu cum va fi cu pecetea dar din pre-peceți (tare termenul) te poți întoarce fiindcă Dumnezeu te primește. Veți spune că nu mai există Sfinți ca Vasile cel Mare astăzi sau popor dreptmăritor care să se roage pentru tine. Și Dumnezeu știe asta și sunt convins că a lăsat standardele mai jos. Nu vă lăsați duși în deznădejde de cei ce vor să ve lepede de Dumnezeu cu orice preț și prin orice mijloace mai ales de sustinatorii chip-ulizanti !!!