1. Din ce pricină oare adunarea
noastră este mai mare azi? Aţi venit negreşit ca să-mi cereţi făgăduiala! Aţi
venit negreşit ca să primiţi argintul cel cu foc lămurit, pe care făgăduiam să
vi-l pun în mâini! Căci “Cuvintele Domnului, spune Scriptura, cuvinte
curate, argint cu foc lămurit, cercat în pământ”. Binecuvântat fie
Dumnezeu, Care a pus în sufletul vostru o dorinţă atât de mare pentru
ascultarea cuvintelor duhovniceşti! întocmai ca cei îndrăgostiţi de vin şi
băutură, care se scoală în fiecare zi şi caută să afle şi iscodesc unde este
vin bun de băut, unde sunt ospeţe, mese, petreceri, beţii, sticle, clondire şi
pahare, tot aşa şi voi: în fiecare zi vă sculaţi şi căutaţi să aflaţi unde sunt
îndemn, sfat, încurajare, învăţătură şi cuvânt îndreptat spre slava lui
Hristos. De aceea şi eu cu mai multă râvnă vă voi vorbi şi cu toată dragostea
voi depune în sufletele voastre ceea ce v-am făgăduit.
Lupta cu iudeii a luat sfârşitul
cuvenit. Victoria am dobândit-o; cununa ne este desăvârşită, iar premiul l-am
smuls chiar din predica de mai înainte. Am căutat să dovedesc că cele săvârşite
de iudei acum în sinagoga lor sunt o nelegiuire, o călcare de poruncă, o luptă
şi un război al oamenilor cu Dumnezeu. Şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am
dovedit-o cu de-amănuntul. Chiar dacă iudeii au să-şi mai recapete vreodată
oraşul lor, chiar dacă au să se mai reîntoarcă la vieţuirea lor de mai înainte,
chiar dacă au să-şi vadă templul lor ridicat, lucru ce nu se va întâmpla niciodată,
totuşi nici aşa nu au nici o îndreptăţire în cele săvârşite de ei acum. Cei
trei tineri, şi Daniel şi toţi ceilalţi care erau în robie, aşteptau să-şi
recapete oraşul, aşteptau ca după şaptezeci de ani să vadă pământul patriei şi
să trăiască după legile de mai înainte; dar cu toate că aveau făgăduinţă vădită
şi mărturisită că au să se întoarcă, totuşi nici aşa nu îndrăzneau înainte de
împlinirea făgăduinţei şi de întoarcere să săvârşească vreuna dintre
ceremoniile legale pe care le săvârşesc iudeii aceştia acum.
Cu aceste cuvinte vei putea închide
şi tu gura iudeului. întreabă-l: “Pentru ce posteşti când nu mai ai oraşul?”.
De-ti va spune: „Aştept să-l dobândesc iarăşi” , răspunde-i: “Până îl vei
dobândi, stai liniştit” Căci şi sfinţii aceia, până nu s-au întors în patria
lor, n-au îndrăznit să facă ce faci tu acum. De aici se vede că tu săvârşeşti
acum o nelegiuire, că tu calci poruncile lui Dumnezeu şi că ocărăşti vieţuirea
cea după Lege, chiar dacă ai să-ţi recapeţi oraşul”.
Aşadar, pentru închiderea gurii
celei neruşinate a iudeilor şi pentru dovedirea nelegiuirilor lor sunt destule
cele spuse dragostei voastre în cuvântul de mai înainte.