Este bine ca publicul să
înțeleagă că studiul actual al problemei evreiești din Statele Unite nu se
bazează pe diferențe religioase. Elementul religios nu intră decât atunci când
este injectat chiar de evrei. Și este injectat în trei moduri: în primul rând,
în afirmația lor că orice studiu al evreilor este "persecuție
religioasă"; în al doilea rând, prin propriile
înregistrări cu privire la ceea in ce constau activitățile lor în Statele
Unite; în al treilea rând, prin impresia, care este foarte înșelătoare, dacă nu
este corectată, că evreii sunt poporul Vechiului Testament al religiei
Vechiului Testament care este atât de apreciat în lumea creștină. Evreii nu
sunt poporul Vechiului Testament, iar Vechiul Testament, Biblia lor, poate fi
găsită printre ei doar cu dificultate. Ei sunt un popor talmudic
care a preferat volumele de speculații rabinice in locul cuvintelor profeților
antici.
Sub acoperirea idealului
libertății, am dat anumitor oameni libertatea de a ataca libertatea. Ar trebui
cel puțin să știm când se face acest lucru.
Uitați-vă rapid de-a lungul anilor și vedeți o fază a acelui atac. Este atacul asupra creștinismului. Acesta este un lucru destul de greu de stabilit în scris în această țară și nu ar fi stabilit dacă faptele nu l-ar obliga. Scriitorii evrei din zilele noastre arată o mare îngrijorare că non-evreii ar trebui să urmeze anumite doctrine creștine. "V-am dat pe Salvatorul vostru și El v-a spus să iubiți pe vrăjmașii voștri; De ce nu ne iubești?" este implicația cu care vin de obicei declarațiile lor.
Evreii s-au plâns că sunt reprezentați greșit. Este plângerea lor obișnuită. Ei sunt întotdeauna "reprezentați greșit" și "persecutați", cu excepția cazului în care sunt lăudați pentru ceea ce nu sunt. Dacă evreii ar fi pe deplin înțeleși de neamuri, dacă bisericile creștine, de exemplu, ar fi eliberate de iluzia lor că evreii sunt oameni ai Vechiului Testament și dacă bisericile ar ști cu adevărat ce este religia talmudică, este probabil că "denaturarea" ar fi și mai puternică.
Disraeli dă glas și sentimentului, pe care fiecare evreu îl are, că oricine i se opune evreului este condamnat. Acesta este un sentiment puternic înrădăcinat și în creștini, că evreii sunt cumva "poporul ales" și că este periculos să li se opună în orice. "Frica de evrei" este un element foarte real în viață. Este la fel de reală printre evrei ca și printre non-evrei. Evreul însuși este legat de frică față de poporul său și exercită frica de blestem în întreaga sferă a religiei--"Voi blestema pe cei ce te blestemă." Rămâne de dovedit, totuși, că opoziția față de tendințele distructive ale influențelor evreiești de-a lungul tuturor căilor principale ale vieții este un "blestem" al evreilor. Dacă evreii ar fi cu adevărat oameni ai Vechiului Testament, dacă ar fi cu adevărat conștienți de o "misiune" pentru binecuvântarea tuturor națiunilor, chiar lucrurile pe care le ofensează ar dispărea automat. Dacă evreul este "atacat", nu este pentru că este evreu, ci pentru că el este sursa și viața anumitor tendințe și influențe, care, dacă nu sunt controlate, înseamnă distrugerea unei societăți morale.
„Kol
Nidre” este o rugăciune evreiască, numită din cuvintele sale de început, „Toate
jurămintele” (kol nidre). Se bazează pe declarația Talmudului:
„Cel
care dorește ca jurămintele și promisiunile lui să nu aibă valoare, se ridică
la începutul anului și spune: „Toate jurămintele pe care le voi face în timpul
anului nu vor avea valoare.”
Ar fi plăcut să poți declara că aceasta este doar una dintre curiozitățile întunericului care acoperă Talmudul, dar adevărul este că „Kol Nidre” nu este doar o curiozitate străveche; este și o practică modernă. În volumul revizuit „Rugăciuni de festival”, publicat în 1919 de Hebrew Publishing Company, New York, rugăciunea apare în deplinătatea ei:
