Evreul International de Henry Ford - partea a 3 a

 

O introducere în „protocoalele evreiești”

 

Documentele menționate cel mai frecvent de către cei care sunt interesați de teoria puterii mondiale evreiești mai degrabă decât de funcționarea efectivă a acelei puteri în lumea de astăzi, sunt acele 24 de documente cunoscute sub numele de „Protocoalele bătrânilor învățați din Sion”.

Protocoalele au atras multă atenție în Europa, devenind doar recent centrul unei furtuni importante de opinie în Anglia, dar discuțiile despre ele în Statele Unite au fost limitate. Acestea sunt documentele cu privire la care Departamentul de Justiție făcea anchete în urmă cu mai bine de un an și care au fost publicate la Londra de către Eyre și Spottiswoode, tipografiile oficiale ale guvernului britanic.

Nu se știe cine a intitulat pentru prima dată aceste documente cu numele „bătrânilor Sionului”. Ar fi posibil, fără o mutilare serioasă a documentelor, să se elimine orice indiciu de autor evreiesc și, totuși, să se păstreze toate punctele principale ale celui mai cuprinzător program de subjugare a lumii care a ajuns vreodată la cunoștința publică.

Cu toate acestea, trebuie spus că a elimina astfel orice indiciu de autor evreiesc ar însemna a scoate la iveală o serie de contradicții care nu există în protocoale în forma lor actuală. Scopul planului dezvăluit în Protocoale este de a submina toată autoritatea pentru a putea fi înființată o nouă autoritate sub forma autocrației. Un astfel de plan nu putea emana de la o clasă conducătoare care deținea deja autoritate, deși ar putea emana de la anarhiști. Dar anarhiștii nu mărturisesc autocrația ca fiind condiția supremă pe care o caută. Autorii ar putea fi concepuți ca o companie de subversivi francezi, așa cum a existat la vremea Revoluției Franceze și l-au avut ca lider pe infamul Duc d'Orleans, dar aceasta ar implica o contradicție între faptul că acei subversivi au murit și faptul că programul anunțat în aceste Protocoale se desfășoară în mod constant, nu numai în Franța, ci în toată Europa și foarte vizibil în Statele Unite.

În forma lor actuală, care arată că este forma lor originală, nu există nicio contradicție. Afirmația de autor evreiesc pare esențială pentru coerența planului.

Dacă aceste documente ar fi fost falsurile pe care apologeții evrei pretind că le sunt, falsificatorii s-ar fi străduit probabil să facă atât de clar paternitatea evreiască încât scopul lor antisemit ar fi putut fi ușor detectat. Dar numai de două ori este folosit în ele termenul „evreu”. După ce cineva a citit mult mai departe decât îi pasă de obicei cititorului obișnuit să intre în astfel de chestiuni, se ajunge la planurile pentru înființarea Autocratului Mondial și abia atunci este clar de ce descendență urmează să fie.

Dar în toate documentele nu există nicio îndoială cu privire la persoanele împotriva cărora este îndreptat planul. Nu este îndreptat împotriva aristocrației ca atare. Nu este îndreptat împotriva capitalului ca atare. Nu este îndreptat împotriva guvernului ca atare. Sunt luate prevederi foarte precise pentru înrolarea aristocrației, a capitalului și a guvernului pentru execuția planului. Este îndreptat împotriva oamenilor din lume care sunt numiți „neamuri”. Mențiunea frecventă a „neamurilor” este cea care decide cu adevărat scopul documentelor. Majoritatea planurilor de tip distructiv „liberale” vizează înrolarea oamenilor ca ajutoare; acest plan urmărește degenerarea oamenilor pentru ca aceștia să fie reduși la confuzie mentală și astfel manipulați. Mișcările populare de tip „liberal” trebuie încurajate, toate filozofiile perturbatoare din religie, economie, politică și viața casnică trebuie să fie semănate și udate, în scopul dezintegrarii solidarității sociale în așa fel încât un plan definit, prezentat aici, poate fi supus fără preaviz, iar oamenii apoi s-au adaptat la ea atunci când este arătată eroarea acestor filozofii.

Formula de vorbire nu este: „Noi, evreii, vom face aceasta”, ci „Neamurile vor fi făcute să gândească și să facă aceste lucruri”. Cu excepția câtorva cazuri din protocoalele de închidere, singurul termen rasial distinctiv folosit este „neamuri”.

Pentru a ilustra: prima indicație de acest fel vine în primul protocol în felul acesta:

„Marile calități ale poporului -- onestitatea și sinceritatea -- sunt în esență vicii în politică, pentru că ele detronează mai usor și mai sigur decât cel mai puternic dușman. Aceste calități sunt atribute ale stăpânirii neamurilor; cu siguranță nu trebuie să ne călăuzim după ele. ."

Și din nou:

„Pe ruinele aristocrației ereditare a neamurilor am înființat aristocrația clasei noastre educate și peste toată aristocrația banilor. Am stabilit baza acestei noi aristocrații pe baza bogățiilor, pe care o controlăm și despre știința călăuzită de înțelepții noștri”.

Din nou:

„Vom mari salariile, care totuși nu vor aduce niciun beneficiu muncitorilor, pentru că în același timp vom provoca o creștere a prețurilor la produsele de primă necesitate, pretinzând că aceasta se datorează declinului agriculturii și creșterii vitelor. Vom submina, de asemenea, cu talent și profund sursele de producție, insuflând muncitorilor idei de anarhie și încurajându-i să consume alcool, luând în același timp măsuri pentru a alunga toate forțele intelectuale ale neamurilor de pe pământ”.

(Un falsificator cu răutate antisemită ar fi putut scrie asta oricând în ultimii cinci ani, dar aceste cuvinte au fost tipărite cu cel puțin 14 ani în urmă, conform dovezilor britanice, o copie fiind în Muzeul Britanic din 1906 și au circulat în Rusia cu un număr de ani înainte.)

Punctul de mai sus continuă: „Că adevărata situație nu va fi observată de neamuri prematur, o vom masca printr-un pretins efort de a sluji clasele muncitoare și de a promova mari principii economice, pentru care se va duce o propagandă activă prin teoriile noastre economice. ."

Aceste citate vor ilustra stilul Protocoalelor prin referire la părțile implicate. Este „noi” pentru scriitori și „neamuri” pentru cei despre care se scrie. Acest lucru este evidențiat foarte clar în al Paisprezecelea Protocol:

„În această divergență între neamuri și noi înșine în capacitatea de a gândi și a raționa trebuie văzută în mod clar pecetea alegerii noastre ca popor ales, ca ființe umane superioare, în contrast cu neamurile care au doar minți instinctive de animale. Ei observă, dar ei nu prevăd și nu inventează nimic (cu excepția poate lucrurilor materiale).

Aceasta, desigur, a fost metoda evreiască de a împărți omenirea din cele mai vechi timpuri. Lumea era doar evreu și neamuri; tot ce nu era evreu era neamuri.

Folosirea cuvântului evreu în Protocol poate fi ilustrată prin acest pasaj din secțiunea a opta:

„Deocamdată, până când va fi sigur să acordăm funcții de guvernământ responsabile fraților noștri evrei, le vom încredința unor oameni al căror trecut și ale căror caractere sunt astfel încât să existe un abis între ei și popor”.

Aceasta este practica cunoscută ca folosirea „fronturilor neamurilor”, care este practicată pe scară largă în lumea financiară de astăzi pentru a acoperi dovezile controlului evreiesc. Cât de mult s-au făcut de când aceste cuvinte au fost scrise este indicat de apariția la convenția de la San Francisco, când a fost propus numele judecătorului Brandeis pentru președinte. Este rezonabil de așteptat ca mintea publicului să fie din ce în ce mai familiarizată cu ideea de ocupare a evreilor -- care va fi într-adevăr la un pas scurt de gradul actual de influență pe care evreii îl exercită -- a celei mai înalte funcții din guvern. Nu există nicio funcție a Președinției americane în care evreii să nu fi asistat deja în secret într-o măsură foarte importantă. Ocuparea efectivă a biroului nu este necesară pentru a le spori puterea, ci pentru a promova anumite lucruri care sunt în paralel cu planurile prezentate în Protocoalele aflate în fața noastră.

Un alt punct pe care cititorul Protocoalelor îl va observa este că tonul îndemnului este complet absent din documente. Nu sunt propagandă. Nu sunt eforturi de stimulare a ambițiilor sau a activității celor cărora li se adresează. Sunt la fel de cool ca un document juridic și la fel de practic ca un tabel de statistici. Nu există nimic din chestiile „Să ne ridicăm, frații mei” despre ei. Nu există isterie „Jos neamurile”. Aceste protocoale, dacă într-adevăr au fost făcute de evrei și încredințate evreilor, sau dacă conțin anumite principii ale unui program mondial evreiesc, cu siguranță nu au fost destinate brâncilor, ci inițiaților atent pregătiți și testați ai grupurilor superioare.

Apologeții evrei au întrebat: „Este de imaginat că, dacă ar exista un astfel de program mondial din partea evreilor, ei l-ar reduce la scris și l-ar publica?” Dar nu există nicio dovadă că aceste Protocoale au fost vreodată rostite altfel decât prin cuvinte rostite de către cei care le-au prezentat. Protocoalele așa cum le avem sunt aparent notele prelegerilor care au fost făcute de cineva care le-a ascultat. Unele dintre ele sunt lungi; unele dintre ele sunt scurte. Afirmația care a fost făcută întotdeauna în legătură cu Protocoalele de când au devenit cunoscute este că acestea sunt notele prelegerilor susținute studenților evrei, probabil undeva în Franța sau Elveția. Încercarea de a le face să pară de origine rusă este absolut anticipată de punctul de vedere, referirea la vremuri și anumite indicații gramaticale.

Tonul se potrivește cu siguranță ipotezei că au fost inițial prelegeri ținute studenților, pentru că scopul lor nu este în mod clar de a obține un program acceptat, ci de a oferi informații cu privire la un program care este reprezentat ca fiind deja în curs de îndeplinire. Nu există nicio invitație de a vă uni forțele sau de a oferi opinii. Într-adevăr, se anunță în mod expres că nu se doresc nici discuții, nici opinii. („În timp ce predicăm liberalismul neamurilor, ne vom ține propriul nostru popor și pe propriii noștri agenți într-o ascultare neîndoielnică.” „Schema administrației trebuie să emane dintr-un singur creier * * * Prin urmare, putem cunoaște planul de acțiune, dar noi nu trebuie să discutăm despre asta, ca nu cumva să-i distrugem caracterul unic * * * Lucrarea inspirată a conducătorului nostru nu trebuie, prin urmare, să fie aruncată în fața unei mulțimi care să fie sfâșiată, sau chiar în fața unui grup limitat.”

Mai mult decât atât, luând Protocoalele la valoarea lor nominală, este evident că programul prezentat în aceste note de curs nu era unul nou la momentul susținerii prelegerilor. Nu există nicio dovadă că acesta ar fi aranjat recent. Există aproape tonul unei tradiții, sau al unei religii, în toate acestea, ca și cum ar fi fost transmisă din generație în generație prin intermediul unor oameni special de încredere și inițiați. Nu există nicio notă de descoperire nouă sau entuziasm proaspăt în ea, ci certitudinea și calmul faptelor cunoscute de mult și politici confirmate de mult prin experiment.

Acest punct al vechimii programului este atins de cel puțin două ori în protocoalele în sine. În primul protocol, acest paragraf apare:

„Deja în vremuri străvechi am fost primii care au strigat cuvintele: „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, în rândul oamenilor. Aceste cuvinte au fost repetate de multe ori de papagali inconștienți, care se înghesuiau din toate părțile către această momeală, cu care ei au ruinat prosperitatea lumii și adevărata libertate personală * * * Neamurile presupus deștepte și intelectuale nu au înțeles simbolismul cuvintelor rostite nu au observat că în natură nu există egalitate; *"

Cealaltă referire la finalitatea programului se găsește în Protocolul al treisprezecelea:

„Întrebările de politică, totuși, nu sunt permise nimănui, cu excepția celor care au generat politica și au condus-o de multe secole.”

Poate fi aceasta o referire la un Sanhedrin evreiesc secret, care se autoperpetuează într-o anumită castă evreiască din generație în generație?

Din nou, trebuie spus că inițiatorii și directorii la care se face referire aici nu pot fi în prezent in nici o castă conducătoare, pentru că tot ceea ce are în vedere programul este direct opus intereselor unei astfel de caste. Nu se poate referi la nici un grup aristocratic național, cum ar fi Junkerii din Germania, pentru că metodele care sunt propuse sunt tocmai acelea care ar face neputincios un astfel de grup. Nu se poate referi la nimeni, decât la un popor care nu are guvern, care are totul de câștigat și nimic de pierdut și care se poate păstra intact în mijlocul unei lumi care se prăbușește. Există un singur grup care răspunde la această descriere.

Din nou, o lectură a Protocoalelor arată clar că vorbitorul însuși nu căuta onoare. Există o absență completă a ambiției personale pe tot parcursul documentului. Toate planurile, scopurile și așteptările sunt îmbinate în viitorul lui Israel, viitor care, se pare, poate fi asigurat doar prin distrugerea subtilă a anumitor idei despre lume deținute de neamuri. Protocoalele vorbesc despre ceea ce s-a făcut, ce s-a făcut în momentul în care au fost date aceste cuvinte și ce a rămas de făcut. Nimic asemănător cu ei în detaliu, în amploarea planului și în înțelegerea profundă a izvoarelor ascunse ale acțiunii umane nu a fost niciodată cunoscut. Ei sunt cu adevărat îngrozitori în stăpânirea lor asupra secretelor vieții, la fel de groaznice în conștiința lor despre această stăpânire. Într-adevăr, ei ar merita opinia pe care evreii au exprimat-o recent asupra lor, că a fost opera unui nebun inspirat, dacă nu cum este scris în protocoale în cuvinte, este scris și despre viața de astăzi în fapte și tendințe.

Criticile pe care aceste Protocoale le transmit neamurilor pentru prostia lor sunt corecte. Este imposibil să nu fii de acord cu un singur element din descrierea protocoalelor asupra mentalității și venialității neamurilor. Chiar și cei mai pricepuți dintre gânditorii neamuri au fost păcăliți să primească ca mișcări de progres ceea ce a fost insinuat în mintea umană obișnuită doar de cele mai insidioase sisteme de propagandă.

Este adevărat că ici și colo a apărut un gânditor care să spună că așa-zisa știință nu era deloc știință. Este adevărat că ici și colo a apărut un gânditor care să spună că așa-numitele legi economice atât ale conservatorilor, cât și ale radicalilor nu erau deloc legi, ci invenții artificiale. Este adevărat că, ocazional, un observator înțelept a afirmat că recenta desfrânare a luxului și extravaganței nu s-a datorat deloc impulsurilor naturale ale oamenilor, ci a fost stimulată sistematic, impusă lor prin intenție. Este adevărat că câțiva au constatat că mai mult de jumătate din ceea ce trece drept „opinie publică” sunt doar aplauze și huiduieli angajate și nu a impresionat niciodată mintea publicului.

Dar chiar și cu aceste indicii ici și colo, în cea mai mare parte nesocotite, nu a existat niciodată suficientă continuitate și colaborare între cei care erau treji, pentru a urmări toate indiciile până la sursa lor. Principala explicație a stăpânirii pe care Protocoalele au avut-o asupra multor oameni de stat de seamă ai lumii timp de câteva decenii este că ele explică de unde vin toate aceste influențe false și care este scopul lor. Ele dau un indiciu asupra labirintului modern. Acum este timpul ca oamenii să știe. Și fie că Protocoalele sunt judecate ca dovedind ceva cu privire la evrei sau nu, ele constituie o educație în modul în care masele sunt răsturnate ca oile de influențe pe care nu le înțeleg. Este aproape sigur că, odată ce principiile Protocoalelor vor fi cunoscute pe scară largă și înțelese de oameni, critica pe care ei o fac acum pe bună dreptate minții neamurilor nu va mai fi valabilă.

Scopul articolelor viitoare din această serie este de a studia aceste documente și de a răspunde din conținutul lor la toate întrebările care pot apărea cu privire la ele.

Înainte de începerea acestei lucrări, ar trebui să se răspundă la o întrebare -- „Există probabilitatea ca programul Protocoalelor să fie realizat cu succes?” Programul are deja succes. În multe dintre cele mai importante faze ale sale este deja o realitate. Dar acest lucru nu trebuie să provoace alarmă, pentru ca arma principală să fie folosită împotriva unui astfel de program, atât în părțile sale finalizate, cât și în cele nefinalizate, este o publicitate clară. Să știe oamenii. Trezirea oamenilor, alarmarea oamenilor, apelul la pasiunile oamenilor este metoda planului conturată în Protocoale. Antidotul este doar iluminarea oamenilor.

Acesta este singurul scop al acestor articole. Iluminarea risipește prejudecățile. Este la fel de dorit să risipim prejudecățile evreului ca și ale neamurilor. Scriitorii evrei presupun prea des că prejudecată este doar de o singura parte. Protocoalele în sine ar trebui să aibă cea mai largă circulație în rândul poporului evreu, pentru a putea verifica acele lucruri care aduc suspiciuni asupra numelui lor.

[DEARBORNINDEPENDENT, numărul din 24 iulie 1920]